“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

antisemitism

  • CINE SUNT KHAZARII?

    khazari 2

    Iată ce spune Jan Van Helsing despre ei în cartea intitulată, Cine conduce lumea?

    Khazarii sunt un popor de origine turcească,ale cărei viață și istorie sunt legate de formarea istoriei evreiești in Rusia. Migrând din zona Caucazului înspre Turcia, khazarii erau un grup de nomazi de stepă care-și duceau viața din jafuri și campanii de răzbunare. In a doua jumatate a secolului al VI-lea, khazarii s-au indreptat înspre vest, stabilindu-se pe întreg teritoriul de sud al Rusiei,cu mult inaintea stabilirii monarhiilor Varegilor (855 d.Chr). La acest moment regatul khazar se afla in culmea istoriei sale si purta mereu războaie. N-a existat practic nici o perioada de la formarea khazarilor în care sa nu se fi aflat in razboi. Regatul khazarilor cuprindea teritorii de la Marea Neagra până la Marea Caspică si de la Caucaz până la Volga.
    La sfârșitul secolului al VIII-lea,Chagan,regele khazarilor,sfetnicii sai și o mare parte a poporului sau s-au convertit la religia iudaica.

    Motivul l-a constituit starea precara dintre regatul ostromic și victorioșii adepți a lui Mohamed. Ambele parți le cereau khazarilor sa se converteasca la religia lor(crestinism sau islamism)refuzându-le insa pe amândouă, aceștia au ales iudaismul.

    In urmatoarele doua secole, nu numai majoritatea poporului khazar trecuse la religia iudaică,ci până la mijlocul secolului al IX-lea adoptasera chiar toți khazarii aceasta confesiune. Un urmas la tron a lui Bulan, pe nume Obadiah a fost cel care le-a improspătat regatul si a consolidat religia iudaică. El a invitat câțiva carturari evrei sa se stabileasca in regatul sau si a intemeiat sinagogi și școli. Poporul a fost inițiat în Biblie, Mișna și in Talmud, iar khazarii foloseau scrierea ebraică. În limbă s-a păstrat predilecție spre limba maternă a khazarilor. Obadiah i-a lăsat tronul fiului sau Hezekiah,acesta i l-a lăsat lui lui Manaseh, iar Manaseh lui Hanukah si tot așa până la regele Aaron II, in cele din urma lui Iosif care a urcat pe tron conform dreptului de urmaș al khazarilor.

    Varegii ruși s-au stabilit la Kiev, până la ultima batalie impotriva khazarilor.După o lupta crâncenă, rușii i-au invins pe khazari, iar patru ani mai târziu, rușii cucereau intreg regatul khazar de la est de Azov. Mulți membrii ai familiei regale khazare au migrat în Spania, alții în Ungaria, majoritatea populației a rămas în regatul său. “Despre khazari se spune ca manifestau un fel de religie fanatică,un amestec de senzualitate si desfrâu”(H Graetz). După Obadiah au urmat o serie de regi khazari(Chagan-ii) iar conform legii regatului tronul nu putea fi ocupat decat decât de regi evrei. Și pentru o vreme stapănitorii altor națiuni nu au avut cunoștiința de convertirea puternicului regat la iudaism, iar cand le-au parvenit primele zvonuri, aceștia au crezut ca regatul khazarilor fusese populat de resturile celorlalte 10 triburi. Aceste informații nu constituie un secret, ci au fost preluate din lexiconul evreiesc (The Jewish Enciclopedia). Iar aceasta demonstreaza clar faptul ca exceptând 5 sau 6%din actuala populație evreiască de pe planetă, NU exista nici o legătură sau sorginte ebraica. Deci nu sunt semiți! Cei mai cunoscuți evrei khazari la ora actuala sunt membrii clanurilor Rothschild(Roter Schild-scutul roșu)

    TERMENUL DE ANTISEMITISM

    Evreii se impart in doua categorii; sefarzii si ashkenazim-ii(khazarii). Sefarzii sunt evrei de origine ebraică si au trăit in antichitate în actualul teritoriu al Spaniei(în ebraica Sefarad) până la alungarea lor de la sfârșitul secolului al XV-lea. In 1960, pe pământ existau 500000 de evrei de origine ebraică. Din categoria ashkenazim sau a evreilor khazari, se gaseau în același an, 11 milioane (Enciclopedia Iudaică).

    CINE SUNT EBRAICII?

    Ebraicii nu-si au originea in Chaldeea, asa cum se susține in mod eronat. Dimpotriva ei au venit ca străini in Chaldeea, unde au fost alungați si tratati ca atare de catre localnici. Țara de origine a ebraicilor este descrisa in cartea I-a a lui Moise 10.30, ca fiind teritoriul de la Messa până la Saphar… în punctul cel mai sudic al Peninsulei Arabice, partea cea mai ingustă a Marii Roșii, foarte la sud, la poalele muntelui Ebal. Din diferite triburi de acolo s-a format un nou neam. Dar totuși daca cautam mai adânc în istoria si in antropologia evreiasca, rasa ebraica provine si ea tot din regiunea Caucazului, deci iarași avem o legătură profunda cu khazarii. Cum s-a mai spus un numar mic de evrei au legătură genetica cu israeliții. Dar sa povestim un pic despre ei. Toate crimele ebraicilor pot fi citite din carțile de la Moise până la Estera. Cea din urmă trebuind sa fie numita mai degraba dupa principiul criminal”Cartea lui Mordochai”din asa numitele”Sfinte Scripturi”, despre care nimeni nu știe a spune de ce se numesc așa și nu “Istoria crimelor ebraice”. Numai în aceste 500 de pagini se gasesc mai mult de 70 de genociduri și masacre, nemainumărând numeroasele omoruri separate, cotropiri furturi violuri in masa si alte crime, incesturi.

    Si ce este cel mai important ca pentru toate acestea nu a existat nici o condamnare, ca sa nu mai vorbim de pedeapsă. Dimpotriva majoritatea crimelor fuseseră comandate de catre Iahve si corespund pe deplin principiilor talmudice. Si in ciuda tuturor acestor aspecte poporul evreu, cu puține exceptii, se identifică cu aceștia si cu istoria lor sângeroasă. 95%dintre actualii evrei nu sunt de origine semitică,ci de origine huno-turcică. Ei nu au venit de pe Iordan, ci de pe Volga, nu din ținutul Canaanului, ci al Caucazului și nu sunt genetic legați de Avraam, Isaac și Iacob, ci de huni, unguri și de maghiari. Astfel ashkenazimii sunt evrei de sorginte hună.

    CINE SUNT SEMIȚII?

    Conform foarte conservatorului “Oxford Univerasl Dictionary”, termenul de”semit”a fost utilizat prima oara în 1875 și desemneaza o persoană care apartine rasei umane si care include toate popoarele care in Geneza 10 a Vechiului Testament sunt urmașele lui Sem fiul lui Noe și care au ca limba maternă o limba semitică de aici și acazii, fenicienii, ebraicii, aramenii, arabii, asirienii. Se spune ca ar trebui luata în considerare raportarea termenului de semit nu doar la un singur popor ci la o serie de popoare ale caror limba maternă este semitică. Majoritatea evreilor moderni, nu au nimic in comun cu semiții. Și raspunsul a fost oferit pana acum in aceasta postare.

    ATENȚIE!

    De cateva decenii incoace termenul de “antisemitism” se asociaza cu termenul de evreu. Cu acest termen li s-a spalat creierele oamenilor, ei încearca din rasputeri sa combata abordarea publica a acestui subiect.
    Lucrul acesta nu este intâmplator si provine chiar de la evrei. Se spune ca aceștia au platit 4 miliarde de dolari pentru a introduce in public prin intermediul organizațiilor “Anti-Defamation-League of B’nai B’rith(ADL) si American Civil Liberties Union termenul acesta de “antisemitism” care este nepotrivit si neviabil. Nici acest cuvânt și nici cuvintele semit sau semitism nu sunt de gasit in vreun lexicon inainte de 1875. Termenul de “antisemitism” nu are nimic în comun cu acesti evrei, deci nu-si are locul in acest context, în timp ce dimpotriva toata lumea araba este de origine semitică. Termenul corect ar fi de “evreo-fob”. Reiese clar ca cei mai mari antisemiți ar fii evreii contemporani, insăși khazarii, dat fiind faptul ca aceștia tortureaza cel mai mult popoarele arabe, care sunt intr-adevăr semite.

    SIONISMUL

    Și sionismul politic este tot opera a khazarilor.
    Deci o persoana care combate sionismul nu poate fi numita antisemita, cel mult anti-sionista. Pâna si termenul de Sion a fost falsificat de khazari.
    (Jan Van Helsing- Cartea”Cine conduce lumea, Cartea a 2 a…)

    Notă:
    Eu voi fi foarte scurt. Marea majoritate a khazarilor își au origini reptilo-sataniste. Cuibul lor de baștina fiind Caucazul, de unde au migrat peste tot. Ei urmaresc refacerea regatului/imperiului khazar, NOM, Noua Ordine Mondiala… A se vedea si razboiul din Ucraina. Și mai ales atenție Moldova și România! Daca le-ar veni mintea la cap, s-ar ocupa de alte chestii mai sanatoase. Dar dupa cum le cunosc eu istoria sataniștilor… mintea nu-i cam duce, numai la prostii da. Noi trebuie sa fim puternici si sa nu ne fie frica.”

    Cu drag, Dan R.

  • Disperare mare în mafia PSD-istă! Studiu comandat de Ciolacu și Institutul ELIE WIESEL, realizat de Pieleanu, prin care să-i declare pe români antisemiți!

    marcel ciolacu 1

    Disperare mare în mafia psd-istă de pe malurile Dâmboviței! Și-au pus toate sinecurile la treabă pentru a combate marele pericol: românii nu-i vor mai vota, s-au dumirit cu socialismul bolșevicilor ce-l au în frunte pe șmenarul Marcel Ciolacu. Șmenar mare, cu legături printre interlopi și găinari sioniști, gen Alexandru Florian, de la institutul parazit eLie wieSEL. Ăștia doi au comandat la falsificatorul de sondaje, Pieleanu, o mare mizerie la adresa poporului român, ca să-i terfelească imaginea pe plan extern, arătând cu degetul către alianța românilor ce se ridică împotriva lor.

    Fenomenul antisemitismului nu există în România, decât în măsura provocării făcute de institutul sionist eLie wieSEL, care trebuie să justifice fondurile primite din Israel prin sondaje și fumigene ordinare! Astfel de personaje sunt lesne de înțeles, căci asta au făcut toată viața, așa au fost educați, sunt obișnuiți să trăiască din speculă, înșelătorie și șantaj – mizerii umane. Dar ce te faci când primul ministru al țării își denigrează propriul popor!? Cât de mare să fie disperarea sau cât de slugă să fie intereselor anti-românești al factorului extern?

    Români, nu vă lăsați! Suntem pe drumul cel bun! Faceți față manipulării și trăiți doar în Adevăr! Vom fi liberi începând cu anul viitor! Fiți alături doar de cei care luptă pentru interesele poporului român și apără Biserica neamului românesc!

    Mai jos puteți vedea simulacrul pus la cale de Ciolacu, eLie wieSEL, Pieleanu:

    SONDAJ Avangarde: Unul din trei români crede că în România sunt partide antisemite. Cei mai mulți indică AUR și partidul lui Șoșoacă / 45% cred că mareșalul Antonescu a fost un patriot, iar 17% că a fost salvator al evreilor. 25% spun că trebuie reabilitat.

    32% dintre români cred că în România sunt partide antisemite, iar cei mai mulți dintre aceștia au indicat AUR (45%) și SOS, partidul Dianei Șoșoacă (20%), urmate de UDMR (8%), potrivit unui sondaj Avangarde realizat la comanda Institutului Elie Wiesel. În același timp, 34% cred că în acest moment în România nu sunt partide sau formațiuni politice care au mesaje antisemite și alți 34% nu știu sau nu răspund.

    Cei 32% care au răspuns că sunt partide antisemite au precizat și partidele la care au identificat personal aceste mesaje. 58% dintre respondenți consideră că în România se discută despre Holocaust atât cât e necesar, 13% că se discută mai mult decât e necesar, 20% – mai puțin decât e necesar, iar 9% nu știu sau nu răspund. În același timp, 5% sunt total de acord cu afirmația că „Evreii se folosesc de Holocaust ca să denigreze România”, 17% – oarecum de acord, 29% – oarecum dezacord, 32% – deloc de acord, 17% – nu știu/ nu răspund.

    Tot 5% sunt de acord cu afirmația „Evreii se folosesc de Holocaust ca să șantajeze România”, 18% – oarecum de acord, 28% – oarecum dezacord, 31% – deloc de acord, 18% – nu știu/ nu răspund.

    Două treimi dintre români consideră că trebuie păstrată vie memoria victimelor Holocaustului: 22% – total de acord, 43% – oarecum de acord, 17% – oarecum dezacord, 5% – deloc de acord, 13% – nu știu/ nu răspund.

    Despre mareșalul Ion Antonescu, românii cred că:

    Afirmația „A fost un mare patriot”: 12% – potrivire totală, 33% – se potrivește în mare parte, 17% – nu prea se potrivește, 8% – nu se potrivește deloc, 30% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un mare strateg”: 13% – potrivire totală, 35% – se potrivește în mare parte, 15% – nu prea se potrivește, 7% – nu se potrivește deloc, 30% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un lider democrat”: 7% – potrivire totală, 20% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 21% – nu se potrivește deloc, 31% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un salvator al evreilor”: 3% – potrivire totală, 14% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 23% – nu se potrivește deloc, 39% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A reîntregit România Mare”: 6% – potrivire totală, 16% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 16% – nu se potrivește deloc, 41% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „Trebuie să fie reabilitat pentru ceea ce a făcut pentru România”: 9% – potrivire totală, 16% – se potrivește în mare parte, 21% – nu prea se potrivește, 15% – nu se potrivește deloc, 39% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un criminal de război”: 13% – potrivire totală, 23% – se potrivește în mare parte, 15% – nu prea se potrivește, 12% – nu se potrivește deloc, 37% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A fost un dictator”: 20% – potrivire totală, 19% – se potrivește în mare parte, 17% – nu prea se potrivește, 11% – nu se potrivește deloc, 33% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A condus România la dezastru”: 13% – potrivire totală, 21% – se potrivește în mare parte, 16% – nu prea se potrivește, 14% – nu se potrivește deloc, 36% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „Este responsabil de crime împotriva evreilor”: 17% – potrivire totală, 23% – se potrivește în mare parte, 14% – nu prea se potrivește, 8% – nu se potrivește deloc, 38% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „Este responsabil de crime împotriva romilor”: 18% – potrivire totală, 25% – se potrivește în mare parte, 13% – nu prea se potrivește, 5% – nu se potrivește deloc, 39% – nu știu/ nu răspund.

    Afirmația „A luptat împotriva comunismului”: 11% – potrivire totală, 17% – se potrivește în mare parte, 16% – nu prea se potrivește, 12% – nu se potrivește deloc, 44% – nu știu/ nu răspund.

    Despre Micarea Legionară, românii cred că:

    „A fost patriotică”: 12% – total de acord, 30% – oarecum de acord, 14% – oarecum dezacord, 14% – deloc de acord, 35% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost democratică”: 5% – total de acord, 19% – oarecum de acord, 17% – oarecum dezacord, 23% – deloc de acord, 36% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost creștină”: 10% – total de acord, 19% – oarecum de acord, 17% – oarecum dezacord, 15% – deloc de acord, 39% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost fascistă”: 18% – total de acord, 19% – oarecum de acord, 15% – oarecum dezacord, 5% – deloc de acord, 43% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost anticomunistă”: 23% – total de acord, 20% – oarecum de acord, 12% – oarecum dezacord, 6% – deloc de acord, 39% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost teroristă”: 17% – total de acord, 22% – oarecum de acord, 13% – oarecum dezacord, 8% – deloc de acord, 40% – nu știu/ nu răspund.

    „A fost responsabilă pentru crime de război”: 18% – total de acord, 23% – oarecum de acord, 11% – oarecum dezacord, 5% – deloc de acord, 43% – nu știu/ nu răspund.

  • Colonel VASILE ZĂRNESCU: Sintagma „războiul Israel-Hamas” – o dezinformare crasă și un gheșeft super-abject

    Vasile Zarnescu 3

    Este de notorietate că limba engleză este lipsită de suplețe, de nuanțare, comparativ cu limba română. Dacă la aceasta adăugăm și ignoranța antologică a ziariștilor occidentali în materie de cultură generală, atunci avem situația absurdă că în toată mass media occidentală – și chiar în multe titluri de cărți care se vor cu ștaif – țări ca Arabia Saudită, Liban, Israel, Iordania, Siria, Turcia sunt indicate ca făcînd parte din Orientul Mijlociu, deși, de fapt, ele formează Orientul Apropiat! Căci, în Orientul Mijlociu se află țările care sunt la Mijloc, așa cum sunt Iran, Afganistan, Pakistan, India, Bangladesh etc. De asemenea, sociologia limbii și a mijloacelor de comunicare în masă atestă faptul că, în scopul manipulării opiniei publice, ziariștii occidentali – al căror nărav a fost copiat de ceilalți, din alte zone geografice – urmăresc să difuzeze știri shocking, cu care să capteze atenția auditoriului și, implicit, să îl manipuleze. Este și cazul sintagmei „războiul Israel-Hamas”.

    NU există un război între Israel și „organizația teroristă Hamas”! Există, însă, genocidul comis de statul terorist Israel contra palestinienilor din Fîșia Gaza, pe care îi apără, în mod întemeiat, organizația Hamas. Apologeții Israelului, fie ei sioniști sau doar jidăniți, nu contenesc să împrăștie ideea că Armata Israelului este cam a patra sau a cincea din lume, dacă nu chiar a treia, cum pretinde jidovul „olandez“ Martin Levi van Creveld! Cu ajutorul spionilor și al S.U.A., Israelul a devenit o putere nucleară! Dar Hamas ce este?! O organizație compusă din cîteva mii sau chiar zeci de mii de patrioți palestinieni voluntari, hotărîți să își apere conaționalii din Fâșia Gaza, cu armament ușor, de infanterie și cu „rachete“ făcute din conducte de apă! Dar ei nu constituie o „armată“. Spre deosebire de Armata Israelului, nu au instruire militară: nu au poligoane de antrenament; nu au arme și muniție pentru exerciții de luptă. Hamas este ca „David cu praștia”, contra unui Goliat enorm, care este „Armata Israelului“, dotată cu cele mai moderne și mai puternice arme! De altfel, despre Israel s-a spus că „nu este un stat cu o armată, ci o Armată cu un stat”!

    Nu știm cine îi manipulează pe luptătorii Hamas. Cert este că Hamas a fost înființată, finanțată și manevrată de către statul terorist Israel, ca să se folosească de această organizație contra formațiunii militare Hezbollah. Acest fapt este notoriu! Disensiunile dintre Hezbollah și Hamas le diminuează puterea de acțiune, în comun sau independent, și sunt speculate de Israel, ca să le decimeze separat. Ca o primă concluzie, nu poate fi un război între Israel și Hamas, fiindcă Israel este un stat cu o armată enormă ca forță de acțiune și ca putere de distrugere, iar Hamas este o grupare pricăjită de voluntari patrioți: adică forțele combatante sunt incomparabil de inegale și, de aceea, nu este vorba de un război, ci de o acțiune de exterminare a palestinienilor, în primul rînd din Fâșia Gaza!

    În urmă cu nouă ani, am relevat că, întrucît este finanțată și manevrată de Israel, această situație creează suspiciuni[1] privind autenticitatea luptei contra Israelului și că, mai degrabă, acționează de conivență cu Israelul pentru a oferi Israelului pretextul căsăpirii palestinienilor din Fâșia Gaza – așa cum am opinat[2] că procedează și acum, după 7 octombrie 2023. Dar statul terorist Israel practică asasinarea autohtonilor din Palestina încă dinainte de a se fi înființat ca stat, în 1948.

    Benjamin Harison Freeddman, un jidov american care a abandonat iudaismul și a trecut la protestantism, a denunțat turpitudinea sioniștilor din Germania care, prin mașinațiile lor, au manevrat situația de război, în 1916, și au atras S.U.A. în război de partea Angliei, ca să înfrîngă Germania – patria lor adoptivă! – cu condiția ca Perfidul Albion să promită că, după desființarea Imperiului Otoman, Palestina va fi cedată sioniștilor ca să-și înființeze un stat. După intrarea S.U.A. în război de partea Aliaților, sioniștii din Germania au cerut Angliei o „chitanță“, ca să aibă siguranța că britanicii se vor ține de cuvînt. „Iar «chitanţa» a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită «Declaraţia Balfour»”[3]. Iată textul ei:

    „Foreign Office
    November 2nd, 1917
    Dear Lord Rothschild,
    I have much pleasure in conveying to you, on behalf of His Majesty’s Government, the following declaration of sympathy with Jewish Zionist aspirations which has been submitted to, and approved by, the Cabinet. His Majesty’s Government view with favour the establishment in Palestine of a national home for the Jewish people, and will use their best endeavours to facilitate the achievement of this object, it being clearly understood that nothing shall be done which may prejudice the civil and religious rights of existing non-Jewish communities in Palestine, or the rights and political status enjoyed by Jews in any other country.
    I should be grateful if you would bring this declaration to the knowledge of the Zionist Federation.
    Yours sincerely,
    Arthur James Balfour” [4]

    Ministerul de Externe
    2 noiembrie 1917
    Dragă Lord Rothschild,
    Am multă plăcere să vă transmit, în numele Guvernului Maiestății Sale, următoarea declarație de simpatie față de aspirațiile iudaice sioniste, care a fost supusă și aprobată de Cabinet.
    Guvernul Maiestății Sale consideră favorabil înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul iudeu și va face tot posibilul pentru a facilita realizarea acestui obiect, fiind clar înțeles că nu se va face nimic care ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale existenței comunităților non-iudaice din Palestina sau a drepturilor și statutului politic de care se bucură iudeii din orice altă țară.
    V-aș fi recunoscător dacă ați aduce această declarație la cunoștința Federației Sioniste.
    Cu stimă,
    Arthur James Balfour”
    Perversitatea acestei Declarații rezidă îndeosebi în aceste fraze criptice și, deci, interpretabile:

    – „înființarea în Palestina a unui cămin național pentru poporul iudeu”;

    – „fiind clar înțeles că nu se va face nimic care ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale existenței comunităților non-iudaice din Palestina”. Textul Declarației a suferit mai multe redactări pînă să se ajungă la această formă finală.

    Dr. Chaim Weizmann, un chimist ingenios, care era liderul mișcării sioniste din Europa, fusese principalul autor al proiectului Declarației Balfour. În forma sa inițială, Weizmann ceruse înființarea unui stat iudeu – cum preconizase Theodor Herzl, teoreticianul sionismului -, imigrarea nelimitată a jidovilor în Palestina și alte pretenții inacceptabile de către actonii politici contemporani. Arthur Balfour era, și el, un adept al înființării unui stat jidovesc, deși nu se terminase războiul și situația internațională era încă incertă. Oricum, „cămin național” nu înseamnă, în nici un caz, un „stat”! Ulterior, ca să se ajungă la un compromis între promisiunea inițială și starea de lucruri de după încheierea Primului Război Mondial, s-a pus în discuție formarea a două state în Palestina: unul al viitorilor imigranți jidovi și celălalt al autohtonilor palestinieni. Astfel, în 1937 s-a publicat o hartă în care se prefigura existența celor două state. Cf. Harta din figura 1: în Nord era prevăzut statul iudeilor, în Sudul Palestinei statul palestinienilor, iar în centru se menținea un teritoriu sub mandat britanic, cu ieșire la mare și, evident, pentru a menține un tampon între cele două state, care nu puteau fi decît rivale.

    Deja, în 1937, se redactase un Raport – Peel Commission Full Report 1937 –, care analiza situația existentă și consemna pașii necesari formării celor două state[5].Dar, prevăzînd rivalitățile etnice și politice dintre jidovi și palestinieni, în 1939 Marea Britanie a renunțat la susținerea „Declarației Balfour” și a afirmat că înființarea unui stat iudeu nu mai era o politică britanică. Totodată, Perfidul Albion și-a schimbat politica față de Palestina și a restricționat imigrarea jidovilor, pentru că modificarea structurii demografice prin creșterea ponderii iudeilor irita statele arabe, de la care Marea Britanie importa petrol. De exemplu, Anglia a refuzat să le acorde vize de intrare în Palestina jidovilor plecați din România cu vasul „Struma” (care naviga sub pavilion panamez – adică era de complezență); aceștia au pierdut vremea în portul Istanbul, căci nu aveau vize nici pentru Turcia, nici pentru Palestina, așteptînd vizele care nu mai veneau. Turcia a silit vasul „Struma” să părăsească portul[6], iar la plecare a fost scufundat de un submarin sovietic.

    Această creștere rapidă a ponderii imigrării jidovilor în Palestina a fost cauzată de „Înțelegerea de Transfer”[7], încheiată în 1933, de către Germania hitleristă, împreună cu sioniștii din Germania și liderii jidovilor imigrați anterior în Palestina din Europa Centrală și de Est; această „înțelegere” a decurs în mod „reciproc avantajos” – cum a consemnat chiar Hannah Arendt” pînă în 1939, cînd a început Al Doilea Război Mondial, iar Marina Marii Britanii controla rutele din Atlantic.

    În Imperiul Țarist, Portul Odesa era un oraș cosmopolit, în care jidovii dețineau proporția cea mai mare; totodată, Odesa devenise o pepinieră a jidovilor comuniști. Leon Troțki și Vladimir Jabotinsky proveneau din Odesa. Leon Troțki a emigrat în S.U.A. și, apoi, s-a întors în Rusia, împreună cu o cohortă de 300 de „revoluționari” jidovi, pentru a pune la cale Marea Revoluție Socialistă din Octombrie (M.R.S.O.). Vladimir Jabotinsky a emigrat în Anglia și a înființat „Legiunea Iudaică“, cu care a luptat în cadrul Armatei Regale britanice. După încheierea Primului Război Mondial, în 1918, resturile „Legiunii Iudaice”, demobilizate, s-au infiltrat în Palestina și au stat la baza formării organizațiilor teroriste Irgun, Haganah, Stern, Lehi etc. Acestea, pînă la înființarea statului Israel, s-au dedat la comiterea unor atrocități sinistre contra palestinienilor, pentru a-i obliga să-și părăsească pămînturile și locuințele. Toți conducătorii acestor organizații teroriste aveau să ajungă miniștri și chiar premieri în guvernele statului terorist Israel – care este primul și singurul stat terorist creat în acest fel.

    Această situație l-a determinat pe ziaristul iranian Omid Souresrafil să publice articolul, „Acolo unde preşedinţii sunt terorişti”, din care cităm: „[…] Israelul deţine cel mai mare număr de spioni deveniţi politicieni. De exemplu, Yigal Aron, ministrul de Externe al lui Rabin, a condus grupul paramilitar Palmak. Menahem Begin a fost candva şeful grupării teroriste ilegale izraeliene Irgun. În anul 1972, Benjamin Netanyahu şi Ehud Barak au luat parte la asaltarea avionului deturnat, la Tel Aviv, aparţinînd Liniilor aeriene Sabena. Această operaţie a fost condusă de nimeni altcineva decat de Moshe Dayan. Şi, în ciuda reputaţiei sale de serviciu extraordinar, Mossadul a avut parte şi de înfrîngeri şi momente penibile. Doi directori ai Shin Beth-ului au fost demişi, iar Ezer Harel a demisionat din funcţie ca urmare a neacceptării de către Ben Gurion a planurilor de asasinare a oamenilor de ştiinţă care au sprijinit programul egiptean de producere a rachetelor balistice. Levi Zamir a fost pe punctul de a-şi pierde funcţia cînd, în cadrul unei misiuni vizînd asasinarea lui Hassan Salameh, doi agenţi ai săi au ucis un chelner în Norvegia”[8].

    Contele suedez Folke Bernadotte a fost trimis de O.N.U. ca mediator în pertractările pentru constituirea celor două state, dar a fost asasinat[9] de banda Lehi tocmai spre a zădărnici înființarea celor două state, căci jidovii voiau toată Palestina, spre a se realiza Eretz Israel, de la Nil pînă la Eufrat, conform balivernelor veterotestamentare invocate, mereu, de la David ben Gurion – poreclit „marele epurator”, fiindcă i-a decimat pe palestinieni – pînă la pușcăriabilul Benjamin Netanyahu, care vrea să încheie acțiunea de exterminare a palestinienilor, deocamdată, din Fîșia Gaza.

    Între timp, statul terorist Israel a comis crime imprescriptibile continuu, dinainte de înființare pînă acum. În articolul „Masacrarea inocenților”, publicat recent în limba română tocmai pentru a-i informa pe români că nu-i vorba de „războiul Israel-Hamas” – așa cum îi dezinformează aproape toate mass media -, scriitorul Jafar M. Ramini face o sumară trecere în revistă a atrocităților Israelului[10], comise în îndelungata sa istorie de 75 de ani!

    O mențiune specială trebuie acordată atacării, în 8 iunie 1967, navei de spionaj „U.S.S. Liberty”[11], a foarte prietenilor americani, de către aviația militară izraeliană. Comanda de scufundare a navei a fost dată chiar de către ministrul Apărării, Moshe Dayan, fiindcă izraelienii voiau să ascundă crimele comise în „Războiul de șase zile”, pe care „U.S.S. Liberty” le înregistrase din traficul radio. Guvernul izraelian a pretextat că ar fi confundat nava „U.S.S. Liberty”cu un cargou egiptean care… ar fi transportat cai – deși nava „U.S.S. Liberty” avea puntea plină cu tot felul de antene, care o făceau inconfundabilă, avea și un drapel american mare, de 6 metri lungime etc. Scriitorul american James Bamford a publicat două cărți masive, The Puzzle Palace[12] și Body of Secret[13], în care a demonstrat că guvernul S.U.A. a mușamalizat uciderea militarilor americani de către izraelieni, care trăseseră și în bărcile de salvare – ceea ce este o crimă imprescriptibilă!

    Supraviețuitorii și urmașii morților de pe „U.S.S. Liberty”și-au făcut niște organizații prin care, de 56 de ani, își cer drepturile de mutilați de război, cer înlăturarea secretului care acoperă atacarea perfidă a navei „U.S.S. Liberty”, dar guvernul S.U.A. nu le acordă nimic și le astupă gura cu secretul de stat! Și faptul că a fost vorba nu de scufundarea ei deliberată, ci doar de confundarea ei cu un cargou egiptean care transporta cai!

    Desigur, aici se poate vedea și urma „copitei despicate“, sub forma organizației A.I.P.A.C.[14] sau a efectului pernicios al lobby-ului jidovesc în politica externă a S.U.A., cum sună titlul faimoasei cărți a politologilor americani John Mearsheimer și Stephen Walt[15].

    Dar Israelul este pupila S.U.A. și nu putea fi acuzată că ar fi ucis niște cetățeni americani, din impozitele cărora acordau arme și subvenții grase Izdraelului. Știți anecdota cu pupila?! Nu o știți? V-o spun altă dată!

    Perfidia statului terorist Israel este atestată și de faptul că, deși palestinienii din Fîșia Gaza trăiesc precum într-o închisoare în aer liber, statul Israel le-a oprit alimentarea cu energie electrică, cu apă, cu alimente, cu combustibil etc., iar acum, după ce a provocat această catastrofă umană – au murit copii în spitale, au murit bolnavi din lipsă de medicamente și de alimente etc. -, tot Israelul țipă că Hamas va confisca tot combustibilul trimis de alte țări ca ajutor umanitar.

    De aproape nouă decenii se discută despre formarea a două state în Palestina, iar acum statul terorist Israel distruge Fîșia Gaza ca să nu se mai poată înființa un stat pentru palestinieni, măcar acum, după 86 de ani. Pentru că teritoriul numit Cisiordania este, cum se poate vedea pe harta nr. 2, ca un șvaițer: printre palestinieni au fost infiltrați – deliberat! – jidovi, cărora le-au construit case, și nu se mai poate înființa, acolo, acum, un stat palestinian din enclave disparate și înconjurate cu ziduri de 15 metri înălțime – enclave care sunt tot niște ghetouri, niște pușcării în aer liber!

    În plus, în Fâșia Gaza și în hinterlandul ei marin s-au descoperit mari zăcăminte de petrol și gaze; apoi, din Fâșia Gaza jidovii vor să construiască – împreună cu sponsorii lor, S.U.A. -, un nou canal, „Canalul Ben Gurion“, ca să scoată din funcțiune Canalul Suez și să saboteze, astfel, Egiptul.

    Și aici apare a doua concluzie: desființarea Fâșiei Gaza prin exterminarea palestinienilor sau măcar prin alungarea lor țările vecine, ca pînă acum – și se știe că toate țările vecine sunt pline cu tabere de palestinieni, alungați de agresiunile permanente anterioare ale Israelului -, deci includerea Fîșiei Gaza în teritoriul Israelului este și un gheșeft super-abject, căci Israelul nu are gaze și petrol, dar, prin împroprierea Fâșiei Gaza, va avea!

    Fâșia Gaza este ca o sulă în coasta teroristului Bibi Netanyahu și de aceea vrea „să o șteargă de pe hartă!”[17] A adoptat, și el, dar adaptată, ideea lui Ruhollah Khomeini, repetată de Mahmoud Ahmadinejad: „Israelul trebuie șters de pe hartă!”[18]. Iar îndemnul lui Ruhollah Khomeini nu se uită! Ba, cred că acum, după genocidul comis în Fâșia Gaza de către statul terorist Israel, și l-au însușit și alții, nu numai din Orientul Apropiat și Mijlociu, ci și din Orientul Îndepărtat și chiar mai de-aici, de-aproape, din Europa! Multele și viguroasele proteste Pro-Palestina ne induc ferm această idee: „Israelul trebuie șters de pe hartă!” Problema este să fie „șterși“ doar izraelienii, iar clădirile să rămînă în picioare, spre a se muta în ele palestinienii din Fîșia Gaza, cărora armata israeliană le-a distrus casele.

    ————————————————
    [1] Vasile I. Zărnescu, Holocaustul-Gogorița diabolică. Extorcarea de „bani de holocaust”, București, Editura Tempus, 2015, vol. 1, pag. 692-693.
    [2] Sterie Ciumetti, „Maraton de emisiuni cu colonelul-erou Vasile Zărnescu“, Incorect Politic, 6 noiembrie 2023, pe https://www.incorectpolitic.com/maraton-de-emisiuni-cu-colonelul-erou-vasile-zarnescu/?unapproved=69819&moderation-hash=3a9b366a89e3c122761d8115db8c1db7#comment-69819
    [3] Cf. https://geopolitika.ro/articles/benjamin-freedman-un-evreu-care-a-spus-adevarul/
    [4] Cf. https://www.gov.il/en/Departments/General/the-balfour-declaration-29-0ct-2017 . Vezi și: https://www.news.ro/externe/palestinienii-dau-judecata-guvernul-britanic-dupa-secol-privire-declaratia-balfour-deschs-calea-infiintarii-statului-israelian-decurge-suferinta-palestinienilor-cer-despagubiri-1922401923002020101419562205
    [5] Cf. https://ecf.org.il/media_items/290
    [6] Cf. Raul Hilberg, Exterminarea evreilor din Europa. Editura Hasefer, București, 1997, vol. 1, pag. 692.
    [7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/The_Transfer_Agreement
    [8] Cf. Tehran Times, nr. 100, 9 august 1998, pag. 9, apud Vasile I. Zărnescu, HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“, … pag. 645.
    [9] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Folke_Bernadotte
    [10] Cf. https://www.incorectpolitic.com/masacrarea-inocentilor/
    [11] Cf. https://www.cia.gov/readingroom/docs/DOC_0001359216.pdf
    [12] Cf. https://www.amazon.com/Puzzle-Palace-National-Intelligence-Organization/dp/0140067485
    [13] Cf. https://www.amazon.com/Body-Secrets-Ultra-Secret-National-Security-ebook/dp/B001334IXS
    [14] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/American_Israel_Public_Affairs_Committee
    [15] Cf. https://www.libris.ro/lobby-ul-israelian-si-politica-externa-a-statelor-ant973-636-298-9.html
    [16] Cf. https://www.ziarulprofit.ro/fasia-gaza-ar-putea-fi-stearsa-de-pe-suprafata-pamantului-benjamin-netanyahu-iesire-dura-ii-lovim-pe-dusmanii-nostri-cu-o-forta-fara-precedent-este-doar-inceputul/ ; https://romania.europalibera.org/a/israel-avertisement-gaza/32635529.html
    [17] Cf. https://romanialibera.ro/special/stergerea-de-pe-harta-a-israelului-70685/
    [18] Cf. https://www.ziarulprofit.ro/fasia-gaza-ar-putea-fi-stearsa-de-pe-suprafata-pamantului-benjamin-netanyahu-iesire-dura-ii-lovim-pe-dusmanii-nostri-cu-o-forta-fara-precedent-este-doar-inceputul/ ; https://romania.europalibera.org/a/israel-avertisement-gaza/32635529.html

  • Ce este SIONISMUL?

    istockphoto 1481253028 612x612 1

    patriotism evreiesc
    Primul sens e inofensiv. Se referă la dezideratul istoric ca poporul evreu, aflat în diaspora, să își constituie propriul stat național. Un naționalist al altei țări nu ar avea ce obiecta în privința asta. Vrei țară pentru tine, vrei și pentru alții.

    Ca orice linie politică, nici sionismul nu a fost o creație a maselor, ci a unor elite vizionare, și nu a întrunit unanimitate. (Nici nu avea nevoie, nici nu se întâmplă vreodată.) O glumă evreiască spunea cu un secol în urmă că „sionism înseamnă un evreu din clasa medie, care pledează pe lângă un evreu bogat să contribuie cu bani ca un evreu sărac să se mute în Palestina.”

    În plus față de alte popoare, care aspirau la auto-determinare în secolul XIX, evreii nu erau concentrați într-un punct geografic, ci foarte răspândiți pe hartă. Din acest motiv, mulți erau înclinați spre integrare în societățile în care se aflau. Deci nu considerau sionismul o idee practică. E un lucru să ceri autonomie pentru provincia ta, din cadrul unui imperiu, și altceva sa trebuiască să și emigrezi singur, cu familia sau o parte din neam.

    La începuturile mișcării sioniste, la finele secolului XIX, a apărut o povestire anecdotică. Se spune că rabinii din Viena au trimis în secret o delegație în Palestina, să prospecteze ideea (re)constituirii acolo a unui stat evreiesc. Provincia era, desigur, locuită de arabi sub ocupație otomană. Așa că „spionii” de ocazie au trimis o telegramă codificată, în care spuneau: „mireasa e frumoasă, dar e măritată cu un alt bărbat.”. Deși a fost reluată în multe cărți și documentare în ultimii 130 de ani, snoava a început să fie contestată ca apocrifă, recent.

    Dar ideea rămâne: dacă e cineva care ar avea o problemă cu acest sens inocent al cuvântului, ar fi palestinienii. Care au și ei un vis similar cu sionismul, pe aproximativ același teritoriu. Dacă avem libertate de exprimare, ne putem da cu părerea și în disputa asta fără final. Altminteri, la nivel politic, n-ar trebui să fie problema noastră și ar fi mai bine să nu ne băgăm. Deci dacă ăsta-i sensul, și nu ești palestinian, ar trebui să fii OK cu sionismul.

    falsă denumire pentru evrei
    De când internetul a început să fie drastic cenzurat și au apărut legi împotriva discriminării, unii comentatori au început să folosească imprecis cuvântul „sionist” ca sinonim pentru evreu. Fac asta atât unii care aduc critici legitime și decente politicii statului Israel sau unor politicieni, dar și antisemiți, care astfel se ascund în spatele unui concept politic pentru a exprima poziții ostile unei etnii în ansamblu.

    Nu sunt de acord cu această utilizare. Înțeleg că s-a ajuns la ea și pentru că s-au dat legi de protecție specială sau pentru că există algoritmi de cenzură pe YouTube, Facebook șamd. Dar nu e OK să găsești originea etnică a cuiva (uneori nici măcar confirmată) și să o folosești ca dovadă că e parte dintr-un plan malefic. Iar faptul că îl „demaști” ca „sionist” în loc să spui cutare e evreu (sau și mai rău!) nu schimbă esența greșită a abordării. În plus, acest „nume de cod” e extins și la alte persoane, neevrei, susținători ai politicii Israelului.

    politică de discriminare
    În 1972, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a adoptat o rezoluție prin care condamna sionismul ca „o amenințare la adresa păcii și securității mondiale” și apela la toate țările „să se opună acestei ideologii rasiste și imperialiste”. Rezoluția 3379 decidea că „sionismul e o formă de rasism și discriminare rasială”. În aceeași rezoluție se vorbea de „o alianță dintre sionism și politica de apartheid din Africa de Sud” și condamna orice doctrină de „superioritate rasială ca științific falsă, condamnabilă moral, nedreaptă social și periculoasă”.

    Rezoluția a fost votată de 72 de țări, 32 s-au abținut și 35 au votat împotrivă. Multe din cele care au votat pentru erau satelite ale URSS din blocul Europei de Est, Africa și China. (România n-a fost reprezentată.) Iar din cele care au votat împotrivă, a fost blocul Occidental și coloniile sale din Caraibe și Africa. În 1991, s-a revenit cu un nou vot de anulare a rezoluției din 72. (România a votat pentru.)

    o istorie sângeroasă
    Erau mai multe motive, care justificaseră votul din 72. În 1917, ministrul de Externe al Marii Britanii, Lordul Arthur Balfour, a emis un document cunoscut ca „Declarația Balfour”. În ea „guvernul Majestății Sale se exprima favorabil înființării în Palestina a unei case naționale pentru poporul evreu.” Documentul, care a constituit baza demersului de recunoaștere internațională a noului stat în 1948, era conținut într-o scrisoare adresată de Balfour lui Lionel Rothschild. Scrisoarea începea așa:

    „Dragă Lordule Rothschild,
    Îmi face mare plăcere să vă informez, în numele Guvernului Majestății Sale, de conținutul următoarei declarații de simpatie cu aspirațiile sionismului evreiesc, care a fost trimisă Cabinetului și aprobată.”

    Iată un exemplu timpuriu, dacă nu primul, de aderență la sionism a unor ne-evrei. Problema era că în acel moment Anglia nu avea nicio cădere să promită nimic din cadrul Imperiului Otoman. Luna următoare, după remiterea declarației, armata britanică îi învingea pe turci și ocupa Ierusalimul. Ceea ce Lloyd George a numit un „cadou de Crăciun pentru englezi”. Per total, între 1916 și 1918, insularii au ocupat regiunea, inclusiv deșertul Sinai și Gaza. Astfel, după primul război mondial a urmat o perioadă de trei decenii, în care regiunea s-a aflat sub control britanic. (1920-48)

    Încă din această perioadă au apărut forțe paramilitare, care susțineau achizițiile de pământ, păzeau kibbuțurile și coloniștii sosiți din Europa. (Populația evreiască a crescut alert în acel interval. La sfârșitul secolului XIX reprezenta 5%, ajungând la 29% în 1942.) Sioniștii au creat mai multe organizații precum – Haganah (baza armatei viitorului stat), Irgun, Lehi. Acțiunile acestor grupări nu erau diferite de ale unor grupări insurgente, etichetate azi ca teroriste, cum ar fi cele ale palestinienilor sau kurzilor. Violența lor se îndrepta atât asupra populației locale arabe, cât și asupra ocupantului britanic.

    În 1940, Haganah a scufundat cu o bombă vasul Patria, care ducea 1.800 de evrei în Maurițius, alt amplasament luat în calcul pentru înființarea unui stat evreiesc. Atentatul a făcut 267 de morți. Bandele Irgun au acționat în cel mai pur stil terorist, cu intenția programatică de a produce o stare de frică și demoralizare. Atentatele lor au inclus: grenade aruncate în stații de autobuz, bombe plasate în piețe și cinematografe, trenuri deraiate.

    În 1946, Haganah și Irgun au aprobat atentatul terorist de la Hotelul Regele David din Ierusalim, unde erau cazați militari britanici. Atentatorii au pătruns deghizați în arabi. Explozia a ucis 91 de persoane, între care 70 de ofițeri și personal militar englez. În același an, Irgun a plasat o bombă în Ambasada Marii Britanii de la Roma, atentat soldat doar cu răniți.

    Instaurarea statului Israel a fost urmată de Nakba – exodul în masă al populației palestiniene. Între 1947 și 1949, au fost forțați să plece de pe teritoriile ocupate 700.000 de palestinieni și au fost distruse 500 de sate. Aceștia au format comunități numeroase în statele din jur (în principal Liban). Ei reprezentau la acea dată 80% din arabii care locuiau în ce avea să devină Israel, ceea ce poate fi asimilat unei politici de purificare etnică.

    Diaspora palestiniană s-a înmulțit (prin spor demografic și noi valuri de refugiați), ajungând între timp la 4-5 milioane de refugiați. Acestora nu li se permite întoarcerea în locurile unde s-au născut, sau unde s-au născut părinții lor, pentru că ar destabiliza demografic situația în Israel, care se prezintă drept o democrație. Deși pentru palestinieni Nakba („Catastrofa”) echivalează sentimental cu Holocaustul, în 2009 în Israel a fost adoptată o lege, care pedepsește cu 3 ani de închisoare comemorarea acelui eveniment.

    rasism evreiesc
    O altă organizație radicală, Lehi, condusă de Avraham Stern în aceeași perioadă anterioară înființării statului, avea o ideologie chiar rasistă. Materialele sale de propagandă se refereau la evrei ca „rasă superioară” și la arabi ca „nație de sclavi”. Organizația a purtat tratative pentru apropiere cu fasciștii din Italia, Germania nazistă și Franța de la Vichy, considerând că britanicii și nu Hitler constituie inamicul principal. Ei propuneau alianța cu Puterile Axei și sabotarea intereselor britanice pentru obținerea unui stat în teritoriul controlat de englezi. De altfel, între 1933 și 1939, statul nazist și conducătorii sioniști au avut un acord de transfer (Haavara Agreement) prin care contingente evreiești se mutau în Palestina. S-au bătut și monede comemorative, care avea o swastică pe o parte și steaua lui David pe cealaltă.

    Bandele lui Stern au făcut numeroase atentate în Orientul Mijlociu și Europa. Cel mai important conducător britanic din Orientul Mijlociu, lordul Moyne, și mediatorul ONU, contele Folke Bernadotte, au fost asasinați de Lehi.

    N-a fost nici pe departe singura organizație intolerantă, aflată la extrema sionismului. În anii 80, Meir Kahane a fost expulzat din SUA pentru pregătirea de atentate teroriste. Ulterior avea să fie condamnat pentru un atentat la reprezentanța URSS la ONU, soldat cu răniți. Partidul fondat de el în Israel propunea trei opțiuni pentru minoritatea arabă: expulzarea forțată, plecarea cu unele compensații sau rămânerea ca populație cu drepturi limitate. Kahanismul e o doctrină încă vie în Israel, unii din adepți acționând pentru încurajarea separatismului etnic, cum ar fi monotorizarea fetelor care se întâlnesc cu arabi.

    Iată o sursă de confuzie. Putem spune că sionismul, ca naționalism evreiesc, a cunoscut întreg spectrul, pe care l-au cunoscut și naționalismele europene. Adică a avut atât forme decente, de civism, și propriul său extremism, dacă nu chiar fascism. Proporțional, formele moderate au avut mai mare popularitate și răspândire în timp, la fel ca în cazul patriotismelor europene.

    Toate identitățile sunt complicate și supuse dezbaterii în ultima vreme. Dar cea evreiască e complicată suplimentar de neclaritatea dacă se referă la o afiliere religioasă deschisă convertirii, o etnie sau chiar o rasă. Evreii înșiși nu sunt unanimi în privința acestui ultim punct, dacă să se considere aparținând rasei albe (caucaziene), familiei semite (în care arabii sunt cei mai numeroși) sau unui grup aparte.

    Testarea ADN a fost luată în discuție și în guvern, ca modalitatea de triere a solicitanților de cetățenie israeliană. Un birou juridic ne lămurește că deocamdată acest test nu e considerat probă în cadrul „Legii întoarcerii”, dar că testul în sine poate demonstra apartenența la poporul evreu, ba chiar și dacă ai descendență preoțească (linia lui Levi sau cohen). Legea acordă cetățenie celor care pot dovedi două generații evreiești în urmă și că nu s-au convertit la alte religii, cum ar fi creștinismul. Totuși, Consiliul Rabinic a solicitat în trecut astfel de dovezi genetice privind evreitatea. În urmă cu doi ani, Curtea Supremă a statului Israel a dat o sentință prin care a respins contestarea acestei metode. Altfel spus, a considerat ca legală și normală recurgerea la teste genetice pentru a proba apartenența la națiunea israeliană. Politica e foarte departe de cea a „granițelor deschise” promovată de progresiști în țările Europei, unde s-ar considera o discriminare.

    Chiar și evreii de culoare s-au confruntat cu fenomenul intoleranței din partea unei părți radicale a politicienilor israelieni. Jerusalem Post relatează cazul deportării evreilor negri, sosiți din America în anii 60. Ei se consideră descendenți ai „triburilor pierdute” și în cele șase decenii de ședere în Israel au lucrat inclusiv pentru armata statului. Totuși, s-a considerat că nu își pot dovedi convingător etnia.

    o mișcare mistică
    Cealaltă componentă a identității evreiești e pur spirituală. Denumirea însăși vine de la muntele Sionului, o colină din Ierusalim, cetatea lui David și Solomon. Astfel sunt numeroasele referiri din Vechiul Testament la popor ca „fiica Sionului” și la Sion ca locul sacru unde exista Templul în care locuia Dumnezeu. În cel mai pur stil antic, Sionul e echivalentul Olimpului, căci atunci zeitățile erau ale unui loc.

    Creștinismul a împlinit viziunile profeților într-un mod spiritual. În mod explicit, Apostolul Pavel, fost rabin și prigonitor al primilor creștini, subliniază doctrina potrivit căreia creștinii sunt continuatorii religioși ai credinței lui Avraam, Isaac și Iacov:

    „Adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.” (Epistola către Romani cap 9, vs 8)
    „Precum zice El şi la Osea: “Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită;” (vs. 25)

    Așadar, atunci când auzim în timpul liturghiei:

    „Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.” (Psalmul 50, vs. 19)

    credinciosul ortodox nu se referă la Ierusalimul fizic și la sionismul politic. Ci se referă la „Ierusalimul ceresc”, la Sionul Împărăției Cerurilor, invocat în Cartea Apocalipsei (cap. 14) , acolo unde Hristos, simbolizat de Mielul jertfei euharistice, va sta alături de cei mântuiți. Creștinii se consideră „poporul lui Israel” în sens mistic, nu așteaptă un alt Mântuitor și nici reconstruirea Templului din Ierusalim. Noi considerăm fiecare biserică drept „casa Domnului” și altarele ca loc unde se săvârșește jertfa nesângeroasă a frângerii pâinii și turnării vinului.

    Într-un mod similar, adepții religiei iudaice vedeau și ei în revenirea în Orientul Mijlociu un act religios. Rugăciunea de Paștele evreiesc (comemorarea Exodului) se încheie cu urarea: „la anul în Iersalim”. Care devenise o formulă de salut al speranței. Mutarea unui evreu în Israel se numește „aliyah” („urcarea”, „ascensiunea”) și evocă aceeași ideea a unui urcuș spiritual pe colina Sionului și în viață. În biografiile oficiale făcute unor personalități se notează cu grijă: „a făcut al aliyah în anul cutare”.

    În perioada de peste un mileniu și jumătate a Diasporei, se dezvoltase și în iudaism o teologie simbolică a locului sacru reprezentat de sinagogă, similară cu cea din creștinism. Și o explicație mistică pentru exil ca încercare, care putea fi remediată către sfârșitul istoriei. Motiv pentru care unii evrei religioși se opuneau înființării unui stat laic. Și azi există comunități (marginale) de evrei ortodocși, care sunt anti-sioniști. Cum e comunitatea Naturei Karta, care participă la mitinguri de protest în favoarea palestinienilor și cere desființarea statului Israel.

    Majoritatea activiștilor sioniști erau atei. În ochii evreilor religioși, proiectul lor nu era foarte diferit de cel comunist, de a instaura o împărăție lumească, după legi omenești. 20% din evreii din Israel se declară atei și tot același procent sunt cei foarte practicanți (ortodocși). S-a ajuns astfel la celebra frază ironică potrivit căreia mulți sioniști de azi sunt de acord cu afirmația: „Dumnezeu nu există, dar ne-a lăsat acest pământ, pentru că scrie în Carte”.

    sionismul creștin
    Unii comentatori progresiști de azi, ca Shlomo Sand, cred că sionismul e o ideologie pusă în mișcare de religiozitate creștină puritană, protestantă. Că acest gen de lectură biblică i-a imprimat energia din secolul XX. De altfel, acesta este un alt sens al complicatului cuvânt „sionist”: acela de simpatizant ne-evreu al cauzei patriotice sau mistice evreiești. Și din această perspectivă, putem spune că există mai mulți sioniști creștini decât sioniști evrei, dată fiind aderența la curent a cultelor evanghelice.

    După ce Scofield a publicat în 1909 propria traducere a Bibliei, în lumea protestantă a apărut o nouă erezie. Ea se numește dispensaționalism și e o variație a ideii gnostice a emanației eonilor sau epocilor. Ar exista 7 epoci (în engleză „dispensations”) de la Adam la sfârșitul veacurilor. După Înviere, ne-am afla în penultimul interval, care va fi urmat de ridicarea credincioșilor la cer (engl. „rapture”) și apoi de o împărăție de o mie de ani a lui Hristos.

    Cultele evanghelice americane văd în statul Israel un personaj cheie al vremurilor de pe urmă. Înaintea întoarcerii Mântuitorului, evreii ar urma să se convertească în masă la creștinism. Împărăția Cerurilor, în viziunea pocăiților după Evanghelie ar fi o împărăție lumească, de aceea statul religios Israel ar fi o prefigurare a respectivei împărății. De aici și afinitatea pentru sionism a mișcării neo-protestante americane.

    celălalt în Talmud
    Având o tradiție veche, din preistoria tribală, limba evreiască a păstrat o noțiune arhaică, aceea de goy (plural goyyim), care se referă la ne-evreu. În țigănește există noțiunea echivalentă de „gadjo” (gagiu) pentru străin. În traducerile biblice, cuvântul apare ca „neamuri”. Inclusiv în Evanghelii răzbate conotația peiorativă cu care era încărcat acest cuvânt, chiar și față de samarineni – care tehnic erau tot evrei, dar despărțiți de unele mici diferende privind ceremonialul.

    Citarea din Talmud prezintă probleme. Spre deosebire de citatele din Biblie, unde oricine poate cita orice verset, disponibil cu ușurință online, se insistă că scrierea de căpătâi a religiei iudaice are altă complexitate. Și că frazele nu trebuie scoase din context. (Care e greu de judecat, dată fiind masivitatea textului, de zeci de volume.) O caracteristică des subliniată e aceea că Talmudul are organizarea unei dezbateri – cuprinde opinii diverse, interpretări și comentarii la texte anterioare, care nu reprezintă neapărat opinia normativă. E drept că există numeroase îndemnuri la un tratament corect față de goyimi, la fapte bune, îndemnuri la acte caritabile și față de ne-evrei, genul de povețe, pe care te-ai aștepta să le găsești în orice text fundamental al unei religii.

    Dar există și locuri în care sunt discriminări la adresa celor de alt neam, prejudecăți care pot fi luate ca justificare de unii adepți extremiști ai sionismului. De pildă, în discuția despre aplicarea pedepsei capitale, se scrie:

    „În privința vărsării de sânge, dacă un ne-evreu (în engleză „gentile”) ucide alt ne-evreu, sau un ne-evreu ucide un evreu, e pasibil (de pedeapsa capitală). Dacă un evreu ucide un ne-evreu, e exceptat.” (Sanhedrin 57a)

    Textele într-o limbă de circulație sunt accesibile doar parțial și au suferit edulcorări și precizări suplimentare. De pildă, Jewish Encyclopedia consemnează pentru un faimos citat următoarea traducere: „”Ṭob shebe-goyyim harog” („Cel mai bun dintre ne-evrei merită ucis.”). Dar, dacă verificăm pasajul într-o ediție online a Talmudului, găsim următorul text:

    „Rabinul Simeon ben Yohai învață: Ucide pe cel mai bun dintre păgâni în timp de război. Zdrobește creierul celui mai bun dintre șerpi. Cele mai valoroase femei se delectează cu vrăjitoria. Fericit cel care face voia celui Omniprezent.” (Talmud, Soferim 15:10)

    Nota, care acompaniază citatul, precizează că fragmentul „în timp de război” e considerat de exegeți ca o adăugire ulterioară, pentru a atenua duritatea pasajului; că a fost scris într-o perioadă de amară persecuție și nu trebuie confundată cu tipicul eticii evreiești.

    Implicați în polemici religioase, rabinii foloseau mai multe expresii pentru a-i desemna pe necredincioși drept idolatri, păgâni sau cititori în stele. Studierea Vechiului Testament era păzită cu gelozie. Cercetarea Scripturilor e asimilată unui jaf.

    „Iar rabinul Yohanan spune: Un ne-evreu care studiază Tora e pasibil de pedeapsa cu moartea; căci este scris: „Moise ne-a dat nouă Legea (Torah), o moștenire a congregației lui Iacob” (Deuteronom 33:4) indicând că e o moștenire pentru noi, nu pentru ei.” (Sanhedrin, 59a)

    Pe marginea unui verset despre Moise din Vechiul Testament, un rabin citat în Talmud extrage o întreagă doctrină a superiorității evreiești în raport cu alte neamuri.

    „Rabinul Hanina spune: Un ne-evreu care lovește un evreu (engl. Jew) e pasibil de pedeapsa cu moartea, căci scris este când Moise a văzut un egiptean lovind un evreu (engl. Hebrew): „Și a mers încolo și încoace și, când a văzut că nu e nimeni în jur, l-a lovit pe egiptean și l-a ascuns în nisip” (Ieșirea 2:12)
    Iar rabinul Hanina spune: Cel care lovește un evreu peste obraz e considerat ca și cum ar fi lovit obrazul Prezenței Divine; căci este spus: „e o cursă pentru om să spună Sfânt în grabă” (Pildele lui Solomon 20:25) Versetul e interpretat omiletic să însemne: Cel care lovește un evreu e considerat ca și cum ar lovi obrazul Celui Sfânt.” (Sanhedrin 58b 18)

    Într-o dezbatere dacă șederea în cimitir impurifică, alt rabin face următoarea distincție:

    „Rabinul Shimon ben Yohai spune că mormintele ne-evreilor nu impurifică, întrucât e scris: „Și tu, turma Mea, ești om” (Iezechiel 34:31), ceea ce învață că tu, poporul evreu ești numit om, dar ne-evreii nu sunt numiți „om” ” (Bava Metzia 114b 2)

    Versetul vetero-testamentar, invocat sună așa în traducerea creștină românească:

    „27. Pomul din câmp îşi va da rodul său şi pământul îşi va da roadele sale şi oile Mele vor fi în siguranţă pe pământul lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi sfărâma cătuşele jugului lor şi le voi scăpa din mâinile celor ce le-au robit.
    28. Nu vor mai fi ele pradă popoarelor şi fiarele câmpului nu le vor mai sfâşia; ele vor trăi în siguranţă şi nimeni nu le va mai tulbura.
    29. Voi face acolo sădire vestită şi nu vor mai pieri de foame pe pământ, nici nu vor mai suferi ocară de la popoare.
    30. Și vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele, casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
    31. Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu. (Iezechiel, cap 34)

    Creștinul trebuie să încerce să imite dragostea lui Dumnezeu, care răzbate din versetul de mai sus. Și orice s-ar scrie în Talmud, să nu piardă din vedere că planul divin include toată umanitatea, cu atât mai mult „oaia rătăcită a lui Israel”. Căci Dumnezeu vrea pentru tot omul să se întoarcă și să fie viu. (cf Iez 33)

    o mișcare politică de dreapta
    Mărturisesc că imboldul de a scrie acest articol, pe un subiect atât de delicat și riscant, mi-a fost dat de opinii ale unor persoane apropiate de partidul AUR, care vorbeau de încercarea acestuia de a se apropia de partidul Likud din Israel. Ei susțineau că apropierea e firească, întrucât „sionismul e o ideologie de dreapta”. E o aserțiune, pe care am mai auzit-o venind din cercuri conservatoare de intelectuali și politicieni. Teza e următoarea: inamicul ideologic al dreptei conservatoare e (neo)marxismul sau socialismul; și prin urmare sionismul, ca orice naționalism e conservator.

    Istoric, aprecierea e deopotrivă adevărată și falsă. Din nou, depinde ce înțelegem prin „sionism”. Părintele sionismului e socotit Theodor Herzl, cel care a determinat vorbitorii de limbă idiș să învețe ebraica – o limbă de cult, fără utilizatori curenți în secolul XIX, asemeni latinei. A fost cel care a publicat în 1896 „Der Judenstaat” (Statul evreilor) și primul președinte al Congresului Sionist de la Basel, ținut începând din anul următor.

    Dar, înaintea lui a existat Moses Hess, care a fost deopotrivă ideolog al mișcării sioniste, dar și primul comunist din Germania. A fost cel care i-a introdus în problematica socialistă pe Friedrich Engels și Karl Marx. Acesta scrisese în 1862 (cu trei decenii înaintea lui Herzl) cartea „Roma și Ierusalim”, în care vorbea despre înființarea unui stat evreu în Palestina. Herzl a citit lucrarea cu întârziere și a spus că nu ar mai fi scris-o pe a lui, dacă avea cunoștință de existența ei. Așadar, e mai corect să îl considerăm pe Hess „părintele sionismului”.

    Înainte de al doilea război mondial, sionismul era o mișcare radicală și impopulară pentru establishmentul lumii evreiești. El se situa la stânga față de afilierea religioasă, conducerea comunității prin rabini. În plus, popularitatea ideilor comuniste și socialiste în rândul evreilor era uriașă. Deci era anticipat că și viitorul stat va fi unul social. Cum am menționat mai sus, chiar și acele organizații armate dinaintea înființării statului apărau niște kibbuțuri, ferme cu proprietate colectivă, din care au fost inspirate cooperativele comuniste.

    Categoric, între timp, toată planeta a ajuns la sisteme mai de stânga, mai liberale. Prin comparație, scena politică israeliană e la dreapta spectrului politic din Uniunea Europeană. Dar nu cred că se mai pune problema în UE de a încerca soluții „de dreapta” care să includă acordarea cetățeniei pe criterii etnice și cu aviz de la preot.

    mesianismul globalist
    Statele au granițe, dar religiile, nu. Ca și creștinismul, iudaismul are o viziune eshatologică (despre vremurile de pe urmă) și un plan pentru toată umanitatea. Dar, ca în orice problemă teologică, opiniile variază. O interpretare susține că poporul evreu are legământul cu Dumnezeu, iar restul neamurilor ar urma să respecte o formă simplificată a Legii, cele 7 precepte ale lui Noe. De unde și simbolul curcubeului pentru noahism. Sunt niște porunci, aparent simple, dar care implică mai multe lucruri, deduse de rabini și asociate tardiv mitului potopului. Între ele: interdicții pentru crimă, furt, desfrâu, blasfemie, idolatrie. Doar că din perspectivă rabinică dogma Sfintei Treimi se încadrează tot la idolatrie.

    Rabinul șef al Israelului a afirmat cu ani în urmă că doar străinii care respectă legile lui Noe ar trebui să aibă permisiunea de a rămâne în Israel. Dar proiectul nu e limitat doar la Tărâmul Făgăduinței. În cadrul Organizației Națiunilor Unite au avut loc conferințe de promovare a Codului lui Noe, sub egida „Un popor, o planetă”.

    Altă abordare e mai drastică, și pleacă de la episodul biblic al binecuvântării fiilor lui Isaac (al lui Avraam). Isav (sau Esau) era întâiul născut al lui Isaac, prin urmare îndreptățit la binecuvântare. Dar Iacob îl convinge să îi cedeze dreptul pe un proverbial blid de linte și se prezintă deghizat la patul de moarte al părintelui său. Iacob va deveni Israel după lupta cu îngerul, iar Isav va deveni, prin unirea cu canaanenii, conducător al Edomului. În Vechiul Testament și ulterior în Talmud a fost dezvoltată ideea unei rivalități nestinse între Israel și Edom, identificat de ocultiști cu diverse popoare.

    „Răzbunarea Mea împotriva Edomului o voi săvârşi prin mâna poporului Meu Israel; el va lucra în Edom după mânia Mea şi după urgia Mea şi vor şti Edomiţii ce este răzbunarea Mea”, zice Domnul Dumnezeu.” (Iezechiel, cap 25, vs 14)

    Alt rival mitologic pentru poporul descendent din patriarhul Iacob sunt amaleciții. Spre deosebire de alte popoare din regiune, cu care israeliții purtau războaie, neamul lui Amalec se făcea vinovat de o ură nemotivată. Ei atacă din senin poporul condus de Moise din Egipt și se constituie în dușmanul prin excelență. Deuteronomul fixează ca o datorie religioasă amintirea răutății lui Amalec și stârpirea urmașilor lui. Ca și în cazul Edomului, unii mistici rabinici s-au aventurat în a specula „reîncarnări” moderne ale lui Amalec. De pildă, pe clădirea memorialului Holocaustului din Haga (Olanda) e înscrisă o formă prescurtată a versetului: „Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec”.

    „17. Adu-ți aminte cum s-a purtat cu tine Amalec pe drum, când veneați voi din Egipt,
    18. Și cum te-a întâmpinat el în cale și a ucis în urma ta pe toți cei slăbiți, când erai ostenit și obosit, netemându-se de Dumnezeu.
    19. Așadar, când Domnul Dumnezeul tău te va linişti de toţi vrăjmaşii tăi, din toate părţile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă moştenire ca să-l stăpâneşti, să ştergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta.” (Deuteronom cap 25)

    Nu vom intra în complexitatea eshatologiei creștine sau evreiești, care include multe alte profeții, cum ar fi cele privind bătălia de la Armaghedon și invazia altor misterioase împărății ca Gog și Magog. Reținem însă aspectul combativ și ideea unei misiuni cerești încredințate unui popor. Nu am idee câți dintre evrei cunosc aceste aspecte, câți le iau în serios, în condițiile secularizării. Dar există și unii mistici (poate puțini, poate marginali), care dau această dimensiune religioasă sionismului, înțeles ca destin mesianic pentru întreaga lume.

    Și nu e vorba mereu de personaje excentrice. De pildă, Maimonide, considerat cel mai important după Moise, descrie în Mișna Tora (comentariul la Lege) statutul pe care l-ar avea celelalte popoare după reconstruirea Templului și instituirea unei împărății pământești. Căreia îi putem spune Pax Judaica.

    „Dacă fac pace și acceptă cele Șapte Porunci obligatorii pentru Fiii lui Noe (ne-evrei), niciunul dintre ei nu e ucis, dar trebuie să ne plătească tribut, cum e scris: „și îți vor fi tributari și te vor sluji” (Deut. 20:11). Dacă propun să accepte plata tributului, dar nu slujirea către noi sau acceptă slujirea, dar nu tributul, le ignorăm propunerea până le acceptă pe amândouă. Slujirea pomenită aici e de rușine și umilință. Să nu își ridice capul către Israel pentru niciun motiv. Trebuie să ne fie supuși și să nu primească niciodată poziții deasupra noastră. Tributul pe care trebuie să îl plătească va fi serviciu către rege cu trupurile și banii lor, cum ar fi ridicarea zidurilor Ierusalimului și întărirea fortărețelor, ridicarea palatelor regale și asemenea.” (Mishneh Torah, 6:1, Maimonide)

    Într-un pasaj, de astă dată din Talmud, e explicată relația dintre legea sâmbetei și locul neamurilor în împărăția mesianică:

    „Doar Ilie nu va veni în seara de Sabat, dar Mesia însuși poate veni, căci odată ce Mesia vine, toate neamurile vor fi supuse poporului evreu și îl vor ajuta să pregătească tot ce e necesar pentru Sabat.” (Eruvin 43b)

    În 2010, Rabinul Șef al comunității Sefardice din Israel, Ovadia Yosef, stârnea vâlvă cu o declarație despre ne-evrei, preluată ca titlu de Jerusalem Post:

    „Goyimi s-au născut doar ca să ne slujească. Fără asta, n-au niciun loc în lume – doar să servească Poporul lui Israel”, a spus în predica săptămânală de sâmbătă noaptea despre legile privitoare la acțiunile permise ne-evreilor de Sabat. Potrivit lui Yosef, viețile ne-evreilor din Israel sunt păzite de divinitate, pentru a preveni pierderile pentru evrei.
    „În Israel, moartea nu are putere asupra lor… Cu alte neamuri ar fi ca orice altă persoană – trebuie să moară dar (Dumnezeu) le dă viață lungă. De ce? Imaginează-ți că unuia îi moare măgarul, ar pierde bani.”

    Sau acest articol din 2018, din ziarul progresist Haaretz, intitulat „O viață de evreu valorează mai mult decât 10.000 de ne-evrei” – în care e relatată critic perspectiva ultra-naționalistă cu care sunt întâmpinați de către ghizi participanții la tururi în Israel pentru tineri din diaspora.

    Acestea sunt, fără discuție, exemple ieșite din tipar și nereprezentative. Și cele mai nobile sentimente patriotice sau religioase pot fi abuzate de extremiști sau de persoane bine intenționate, dar exaltate. În istoria multor țări au existat patrioți ucigași și fanatici religioși. E un raport similar ca între fundamentalismul islamic și masa mare a credincioșilor musulmani. Doar un număr statistic neglijabil interpretează „războiul sfânt”, ca motivație pentru terorism. Fără a generaliza sau eticheta, e necesar să cunoaștem pasajele din Coran, Talmud sau orice alte texte, pentru a înțelege un fenomen, chiar și atunci (sau mai ales) când e interpretat eronat.

    demitizare și globalizare
    La celălalt pol al raportării la identitatea evreiască și sionism sunt progresiștii, adepții teoriei identității construite. Ei ar fi echivalentul unor Lucian Boia, de la noi. De pildă, Shlomo Sand, profesor emerit la Universitatea din Tel Aviv și autor al unor cărți demitizatoare: „Inventarea poporului evreu” sau „Inventarea pământului lui Israel”.

    Shlomo Sand susține că nu există continuitate între națiunea modernă din Israel și popoarele din istoria sacră a antichității și evului mediu. Susține că nu există dovezi istorice nici măcar pentru exodul babilonian și pentru expulzarea din perioada romană. Potrivit lui evreii nu doreau să se întoarcă și n-a existat o tradiție a întoarcerii până la apariția sionismului la finele secolului XIX; că sionismul nu era popular până la al doilea război mondial. În opinia sa, Ierusalimul reprezentat un loc simbolic, dar evreii nu își doreau să trăiască în el, așa cum musulmanii nu râvnesc să trăiască în Mecca. Iar apropo de musulmani, crede că mare parte din evreii biblici s-au convertit la islam, continuând să existe ca arabi.

    Shlomo Sand e militant pentru drepturile omului în ce-i privește pe palestinieni și consideră că proiectul sionist a eșuat întrucât statul rezultat nu e viabil demografic. Israelul are de ales între a renunța la teritoriile cu populație palestiniană numeroasă sau a renunța la democrație cu totul. Totuși Sand nu pledează pentru un singur stat, ci pentru două state separate, unite într-o confederație, tocmai din motivul explicit exprimat că nu își dorește ca evreii să fie o minoritate.

    Tot din zona stângii progresiste vine și Gilad Atzmon, artist de jazz și militant civic. El e autorul cărții „The wandering Who” (un joc de cuvinte cu „wandering Jew” – evreul rătăcitor). Atzmon e de asemenea convins că proiectul sionist a eșuat, pentru că majoritatea evreilor de pe glob au refuzat să se mute în noul stat. Și pentru că nu se mai poate găsi o soluție realistă pentru conviețuirea cu palestinienii. Din această cauză, el susține că proiectul s-a schimbat în favoarea unei construcții globale, în ton cu vremurile, pentru o etapă post-națională.

    „Asistăm la o schimbare clară a discursului sionist de la „tărâmul făgăduinței” la „planeta făgăduinței” ”, spune Gilad Atzmon.

    Autor – Victor Grigore

  • Deputat de “extremă-dreapta” stinge cu un extinctor lumânările de pe o menoră, simbol al iudaismului

    image 2023 12 12 26750471 41 grzegorz braun

    Un deputat naționalist din Polonia a provocat un incident marți în Parlamentul țării, golind un stingător de incendiu pe o menoră, sfeșnicul cu șapte brațe emblematic pentru iudaism, un gest imediat condamnat de premierul Donald Tusk, conform AFP.

    Premierul Tusk trădător a catalogat incidentul drept “inacceptabil” și “o rușine” pentru țară, în timp ce președintele Parlamentului, Szymon Holownia, l-a exclus pe Grzegorz Braun, deputat din partea partidului de extremă dreapta Konfederacja, de la o reuniune parlamentară.

    Menora, simbolul specific sărbătorii evreiești Hanukkah (Festivalul Luminilor), a fost aprinsă în Parlament în prezența unor personalități evreiești.

    În înregistrările video obținute de presa poloneză, Braun a fost surprins stropind menora cu substanță din stingătorul de incendiu, creând un nor de spumă în sala parlamentului.

    Președintele Sejm, camera inferioară a parlamentului, a catalogat gestul ca fiind o “ofensă adusă Parlamentului polonez”. Holownia a afirmat ferm că nu va tolera antisemitismul sau rasismul și a aplicat sancțiuni maxime lui Braun, urmând să depună o plângere împotriva sa în justiție, cu posibilitatea unei pedepse de doi ani de închisoare.

    Ambasadorul Israelului în Polonia, Yacov Livne, a reacționat pe rețelele de socializare, exprimându-și indignarea față de gestul lui Braun, afirmând că acesta a avut loc la scurt timp după sărbătorirea Hanukkah. În contextul unei alte incidente în mai, Braun a agresat un istoric polonez-canadian al Holocaustului, Jan Grabowski, în timpul unei conferințe la Varșovia.

  • Legaturile institutului Elie Wiesel cu Securitatea bolșevică

    florian alexandru 35256700 620x349 1

    Sorin Iulian, ofițer de Securitate, este (încă) membru al Colegiului de onoare al Institutului Wiesel, deși a decedat pe 23 martie 2013. Cum s-ar zice, este nemuritor !

    El a fost „în problemă” încă din vremea lui Gheorghiu-Dej (cf. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-06-06/scandal-cu-securisti-in-comunitatea-evreiasca-din-romania.html).

    Sorin a fost și cel care l-a susținut pe Al. Florian în calitate de catindat la conducerea FCER, tentativă nereușită care explică fricțiunile frecvente cu conducerea Comunității : „Directorul executiv al I.N.S.H.R., conf. dr. Alexandru Florian, a mulţumit fostului secretar general şi preşedinte interimar al Federaţiei, av. Iulian Sorin, pentru că l-a încurajat să candideze” (cf. http://www.jewishfed.ro/downloads/congres/buletin3.pdf, p. 3, col. 2).

    Avem deci un institut pentru istoria și memoria holocaustului (în realitate un institut care se ocupă cu terorismul cultural și reeducarea societății) în care director este un activist comunist (Florian), șef de drept-și-de-fapt un alt activist, tot comunist (Ioanid), iar în Colegiul de onoare sunt membri șeful propagandei lui Ceaușescu (Iliescu) — și șef al taților lui Ioanid, cel-cu-știința-și-tehnica și, respectiv, Florian, cel cu marxism-stalinismul — și un securist-securist (Sorin).

    Să tragem aer în piept și să recapitulăm : să zicem că IICCMER, instituția corespondentă, ar avea la butoane așa : un supervizor și un director care au fost membri ai Mișcării Legionare (sau ai NSDAP, dacă poftiți), iar între membrii Colegiului său de onoare un fost șef al propagandei regimului Antonescu-Sima (sau pe Goebbels însuși) și un fost membru al Poliției legionare (sau măcar al Siguranței antonesciene, ca să nu zicem chiar al SS).

    Ei, cum arată aceste două-greutăți-două-măsuri ? Așa mă gândeam și eu…

    Și ce facem noi, tovarășii, pentru a acoperi această înșelătorie ? Ne luptăm cu victimele comunismului, cu plăcuțele, statuile și denumirile de licee…

    via I.P.

  • AȘA TUPEU ȘI NESIMȚIRE RAR ÎȚI E DAT SĂ VEZI! Antiromânca Ana Bărbulescu de la institutul terorist Elie Wiesel crede că opera lui Octavian Goga ar trebui eliminată din manualele școlare

    elita interbelica

    Publicația globalistă RFI găzduiește un interviu cu doi reprezentanți ai institutului antiromânesc Elie Wiesel, plătiți din banii noștri să ne denigreze istoria.

    RFI (link arhivat):

    Șapte monștri sacri ai culturii române interbelice au fost antisemiți, un fapt cunoscut, dar greu de acceptat de mulți români. O carte apărută recent completează povestea acestora, pe fondul tentativelor de recuperare a operei lor de către naționaliști și ortodoxiști. Autorii au cărții au acordat un interviu la RFI România.

    Probabil au fost mai mulți, nu e greu de înțeles de ce. Atunci când te confrunți cu o invazie, reflexul natural este să-ți aperi moșia și să combați atacatorul, iar acest combat s-a desfășurat pe plan politic, social și cultural, din această confruntare strălucind vârfuri ale culturii românești care s-au distins pe câmpul de luptă al intereselor naționale.

    Despre Nicolae Iorga – istoric și politician (1871 – 1940), A.C. Cuza – profesor de drept și politician (1857 – 1947), Octavian Goga – poet și politician (1881 – 1938), Nichifor Crainic – teolog, publicist și politician (1889 – 1972), Nae Ionescu – filosof (1890 – 1940), Mircea Vulcănescu, filosof și politician (1904 – 1952) și Vintilă Horia – scriitor și diplomat (1915 – 1992) se vorbește cel mai ades la modul superlativ.

    Cartea “Elita culturală şi discursul antisemit interbelic” (Editura Polirom cu Editura Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, 2022), autori Alexandru Florian și Ana Bărbulescu, completează imaginea acestor “monștri sacri” ai culturii române interbelice cu versantul politic al operei și activității lor care abundă în ultra-naționalism, cu inevitabilul său corolar – antisemitismul.

    Cum institutul Elie Wiesel a pierdut războiul cultural

    Cartea teroriștilor culturali de la institutul Elie Wiesel este o nouă tentativă de deconstrucție a valorilor românești, de distorsionare a istoriei și demonizare a personalităților noastre.

    Tovarășii de la institut trebuie să știe un lucru: Prea târziu și prea puțin. Ați scos prea târziu cartea și cu toți banii pe care îi sugeți de la noi, ați scos prea puține materiale ca să conteze cu adevărat.

    Sunteți depășiți de situație. În fiecare școală din România există tineri care simpatizează cu Mișcarea Legionară. S-au înmulțit emisiunile care tratează chestiunea jidovească. Sunt tot mai multe voci curajoase care nu se mai tem să afirme adevărul despre holocaust.

    Încă nu vă dați seama că ați pierdut. În locul vostru aș dizolva institutul Elie Wiesel și aș pleca la Tel-Aviv, oricum va fi desființat mai devreme sau mai târziu.

    triumf legionar

    Care a fost însă criteriul includerii celor șapte nume în cartea celor doi cercetători?

    Vârful de lance al antisemitismului interbelic

    Alexandru Florian: Criteriul a fost acela de a reuni de o manieră coerentă vârful de lance, dacă-l putem numi așa, al antisemitismului interbelic cultural, dar și al celui militant, antisemitism care noi consideră, că a stat la baza ideologiei fasciste din România atât în ceea ce privește Liga Apărării Național Creștine (LANC) a lui A.C. Cuza, cât și a Mișcării Legionare a lui Corneliu Zelea Codreanu, cu toate că sau nu în mod obligatoriu autorii pe care noi îi analizăm în acest volum au fost membri ai uneia dintre cele două formațiuni politice. Sunt cazuri când nu au fost membri de partid, dar prin proiectul de țară cultural, social pe care l-au promovat, au susținut valori care au fost împărtășite și preluate de aceste două formațiuni politice interbelice, care la sfârșitul anilor ’30 au avut o ascensiune politică fulminantă.

    Ana Bărbulescu: Atunci când am ales aceste nume, eu personal am mai avut în vedere un criteriu, mă interesează această decupare atentă a trecutului, care cred că face rău prezentului. Se vorbește mult, spre exemplu, de Nicolae Iorga, Nichifor Crainic și toți acești autori pe care noi i-am inclus, avându-se de multe ori grijă să se lase deoparte această parte a carierei lor publice și ni s-a părut important să spunem și această parte a poveștii vieții lor, fără să punem nicio clipă la îndoială, cel puțin nu aceasta a fost miza noastră, să ne punem întrebări cu privire la cât de mare este istoricul Iorga sau cât de mare este istoricul Vulcănescu, dar ni s-a părut onest să se spună și această parte a poveștii pentru că ea este de regulă lăsată de o parte și asta cred că face rău prezentului.

    Într-adevăr învățăm la școală despre Iorga, Goga, Crainic, Kogălniceanu și alții, dar nu ni se predă amănunte despre activitatea lor contra-iudaică. Mihai Eminescu, mare poet, strălucitor, Luceafărul, etc. etc. Dar de opera politică mai puțin. Despre chestiunea jidovească nici atât, lucrurile astea ar trebui predate, să fie elevul conștient de zbuciumata istorie pe care am avut-o conviețuind (involuntar) cu dementul popor khazaro-iudeu.

    Nu-i bai, acum cu Internetul și cu Incorect Politic, elevii ajung la informație indiferent dacă li se predă la școală sau nu.

    Reporter: De ce nu apar în studiul dumneavoastră figuri de frunte ale antisemitismului interbelic, ca Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica?

    Ana Bărbulescu: Să știți că mie-mi pare rău că nu l-am introdus pe Paulescu. Răspunsul onest este: a fost o problemă de timp, având în vedere criteriul pe care eu l-am folosit pentru a construi această listă cred că ar fi trebuit introdus dar nu am mai avut timp să o fac pentru că presupunea niște luni în plus. Ar fi ai o “scuză”: cine a citit opera lui Paulescu se îngrozește. Este foarte complicat când faci o analiză obiectivă, cu criterii pe această direcție de metodologie despre științele soci-umane, astfel încât la sfârșit să încerci să creezi un răspuns coerent plecând de la opera lui Paulescu, el este ușor ilogic în ceea ce scrie. Criteriul pe care eu l-am folosit a fost să pun pe această listă personalități culturale ale perioadei interbelice care sunt formatori de opinie, sunt vârfuri de școală. De aceea nu l-am introdus, de pildă, pe Mircea Eliade pentru că el este încă la începutul carierei, sau pe Emil Cioran, deși ele sunt voci importante în spațiul public, însă nu sunt încă de calibrul lui Nicolae Iorga sau Nichifor Crainic. Paulescu însă, cronologic însă ar fi trebuit inclus, am explicat însă de ce lipsește.

    Nicolae Paulescu1

    Afirmația teatrală a tovarășei Ana Bărbulescu, “cine a citit opera lui Paulescu se îngrozește” este adevărată, cine citește cărțile lui Nicolae Paulescu se îngrozește de ce obiceiuri au jidanii, de sacrificiile din sinagogă, de ritualurile masonice, de toată degenerarea pe care o promovează.

    Dar nu mă credeți pe cuvânt, verificați tot! Consultați pe cont propriu cărțile lui Paulescu, două dintre ele fiind disponibile gratuit:

    Alexandru Florian: Paulescu, Eliade, Cioran, Noica au fost “forfecați” de prin 1990 atât de autori din România, cât și autori din afară care s-au ocupat de ei…

    Lagăre de concentrare pentru evrei

    Reporter: În studiul dumneavoastră citați cartea “Cioran, Eliade, Ionesco: uitarea fascismului: Trei intelectuali români in vâltoarea secolului” de Alexandra Laignel-Lavastine (Presses universitaires de France, 2002)…

    Alexandru Florian: …Horia Bozdoghină s-a ocupat de Paulescu în România, Radu Ioanid chiar înainte de 1989 a scris într-o revistă italiană despre Mircea Eliade. Despre Noica apare câte ceva în ultimul capitol, acolo unde avem în vedere felul în care naționaliștii interbelici s-au reconvertit în condițiile național-comunismului, “pactul” pe care Noica l-a făcut cu regimul Ceaușescu, și ce a mai scris în acea perioadă, iar ultimul aspect este că unele dintre personajele alese și care într-adevăr au avut un rol important, au fost formatori de opinie în perioada interbelică, după 1990, deși unii dintre ei au un statut juridic deplorabil, sunt condamnați pentru crime de război din cauza acțiunilor lor din perioada celui de-al doilea război mondial, ei astăzi sunt încă glorificați și sunt încercări din partea unor ONG-uri de a fi readuși pe scena publică în calitate de eroi. Din acest punct de vedere am încercat să oferim publicului românesc, câteva din valorile pe care aceștia le-au promovat în perioada interbelică, legat de faptul că erau anti-democrați, antisemiți, naționaliști extremiști și așa mai departe.

    Ce e rău în a fi naționalist, adică a-ți dedica viața în slujba intereselor naționale, a-ți iubi poporul, familia, istoria și a promova adevăratele valori morale ale românilor?

    Ce e rău în a fi anti-democrat, când vedem bine în jurul nostru că democrația este o iluzie, o hologramă, o înșelăciune, că votul nostru nu contează, că nu beneficiem de libertate de exprimare, că suntem hăituiți, mulși de bani și exploatați de o clică de cleptocrați care se vând intereselor străine? Nu mulțumesc! Un regim care încalcă voința populară și doleanțele majorității, promovând și amplificând obiectivele unei minorități extremiste (LGBT), nu este un regim care merită respect. Mă lipsesc de democrație! Democrația este o demoncrăcie care poate să ardă în flăcări!

    inscriptie bust octavian goga

    Reporter: Citind extrase din operele acestor intelectuali interbelici, antisemitismul care se degajă din ele este absolut frapant – excluderea evreilor din corpul națiunii române.

    Ana Bărbulescu: Aceasta nu este echivalentă cu Soluția Finală din varianta Germaniei Naziste. Există o diferență de limbaj și o diferență în imaginarea “soluției” cu privire la rezolvarea problemei evreiești. Din punctul de vedere al limbajului A.C. Cuza este cel mai violent și susține chiar din start și de fapt de-a lungul întregii sale cariere excluderea evreilor din societatea românească. Din perspectiva felului în care trebuie implementată și rezolvată problema evreiască cea mai problematică abordare am regăsit-o la Octavian Goga, unde regăsim foarte devreme, cu mult înaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial, formulată soluția violentă, în anumite condiții, când, în viziunea lui Goga, supraviețuirea neamului românesc ar fi fost pusă în pericol, în aceste condiții soluția violentă, Goga formulează explicit, “soluția” creării unor lagăre de concentrare care să fie folosite pentru populația evreiască din România. Acesta ar fi fost pasul 2 dacă soluția negociată nu ar fi putut fi dusă până la capăt.

    Falsa Democrație (Demoncrăcie)

    Bine ar fi fost dacă am fi putut să excludem entitatea iudaică din viața și societatea românească, dar prin corupție au reușit să-și asigure sprijinul politicienilor vânduți.

    • Nu ar mai fi fost atentatul cu bombă de la Senat, comis de Max Goldstein, dacă neamul său ar fi fost exclus din corpul națiunii.
    • Nu ar mai fi fost camătarii lui Fischer care au jefuit și exploatat țăranii până când n-au mai putut și s-au răsculat.
    • Nu ar mai fi fost extremiștii comuniști care semnalau bombardierelor aliate unde se află obiectivele de la Ploiești.
    • Nu ar mai fi fost atâtea lacrimi și nu s-ar mai fi vărsat atâta sânge dacă iudeo-khazarii n-ar fi fost primiți și tolerați.

    Dacă particularizăm există încă astăzi autori despre care copiii învață la școală la orele de literatură română care formulează, chiar înainte de a ajunge la putere posibilitatea deschiderii unor lagăre de concentrare în România care să rezolve problema evreiască.

    Doi criminali de război

    Reporter: Ați menționat reacția negativă când este menționat trecutul fascist, fascizant, antisemit, ultra-naționalist sau reacționar al acestor personalități. Cum explicați aceste reacții, este vorba de ignoranță sau este aceasta amestecată cu rea-credință?

    Alexandru Florian: Este și ceva ignoranță, dar dacă am în vedere pe cei care susțin în mod pozitiv memoria lui Vintilă Horia au ideea nefericită să-i publice memoriile, acolo unde el își dezvăluie setul de valori la care nu a renunțat după cel de-al doilea război mondial. Este același anti-democratism, este critic la adresa Europei Occidentale, uneori aseamănă regimurile democrate din vest cu cele comuniste, este un adept și un susținător al dictatorului chilian Augusto Pinochet, este un adept și un susținător al dictatorului spaniol Franco, este mândru, se laudă în memorii că este într-o relație directă cu fiica lui Franco și iau masa împreună, deci iată că fără să știe, crezând că-l aduc în actualitate pe Vintilă Horia, de fapt eu zic că i-au făcut un deserviciu, dacă citești cu seriozitate memoriile sale.

    În afară de aceasta este acel gol care s-a produs după 1990 în spiritualitatea românească, s-a dorit ștergerea cu buretele a valorilor de dinainte, aceștia au fost considerați niște intelectuali persecutați, marginalizați sau interziși de regimul comunist și atunci, iată, este momentul să-i readucem în actualitate. Mai mult, la unii dintre ei, cum este cazul lui Mircea Vulcănescu, deși a fost condamnat în baza unei legi dedicate pentru cei care au susținut și au contribuit șa promovarea ideilor fascizante din România și a fost chiar demnitar în guvernul condus de Ion Antonescu, condamnat pentru crime de război, Vintilă Horia la fel, condamnat pentru propaganda pe care a făcut-o în perioada respectivă, se consideră și astăzi că sunt persoane persecutate de regimul comunist. Mircea Vulcănescu fiind în detenție, condamnat la opt ani, s-a îmbolnăvit și murit în închisoare și atunci există interese, grupuri naționaliste sau ortodoxiste care vor să-i recupereze și să-i promoveze ca pe niște eroi anti-comuniști. Departe de aceasta, ei nici nu s-au luptat cu regimul comunist care s-a instaurat abia în 1948, ei au fost judecați și condamnați pentru cu totul alte considerente sociale și politice.

    Goga: poet național și politician antisemit

    Reporter: Ana Bărbulescu, ați menționat despre copiii care învață la școală despre aceste personalități, dacă e vorba de Nicolae Iorga la superlativ, ce se poate face ca în programa școlară să fie puse lucrurile în context?

    Ana Bărbulescu: Să aducem de fiecare dată în discuție, dacă chiar simțim nevoia, să-l introducem de pildă pe Octavian Goga – eu nu vreau să mă pronunț despre cât de bună e poezia lui Goga, pot doar să spun dacă mie-mi place sau nu-mi place ceea ce este total irelevant. Dar dacă alegem să-l introducem în programă ca poet, cred că este obligatoriu, ca parte a poveștii, pentru că învață și câte ceva despre Goga – unde s-a născut, unde a făcut școala, etc – cred că aici ar trebui să fie introduse și aceste informații cu privire la trecutul personajului pe care-l introducem în manual și mai important decât atât trebuie să problematizăm cu copiii această parte a biografiei sale. Pentru că altfel, se întâmplă ce ce întâmplă astăzi la Iași: avem un bust al omului nostru și pe o parte ni se spune că este poet național și pe cealaltă parte ni se spune că a făcut parte dintr-un guvern antisemit, ceea ce demonstrează că este irelevant pentru opinia publică din România că a făcut parte dintr-un guvern antisemit, dacă punem această informație și trecem mai departe ca și cum nici n-ar conta.

    Este irelevant în sensul că românilor nu le pasă dacă a fost sau nu antisemit, chiar dacă acest fapt de a fi antisemit, în cheia de înțelegere în care antisemitism = pro-românism, sporește oricui valoarea, nicidecum nu i-o scade.

    Mie cel mai simplu mi s-ar părea să nu mai fie în manualele de literatură română, dar dacă specialiștii consideră că nu poate lipsi de acolo, este fundamentală această problematizare.

    Pentru că altfel ajungem unde suntem astăzi – psihologic oamenii se feresc de disonanță cognitivă – dacă îi spui unui adult care în primii 40 de ani de viață a învățat că Iorga, Crainic, Goga sunt niște personalități extraordinare și tot cea au scris ei reprezintă adevărul absolut, atunci, experiența mea cu acești oameni care vin la cursurile de formare pe care le organizează Institutul Național pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” este: “dom’le este adevărat ce ne spuneți, dar dacă au avut dreptate, v-ați gândit vreodată la asta?” Deci practic ei rămân la același cadru cognitiv: Iorga, Crainic, Goga au în continuare dreptate, doar că acum aflăm – ia uite ce au spus ăștia despre evrei! Și de fapt povestea mea nu mai este despre antisemitismul lor, ci rămâne aceeași poveste despre patriotismul acestor oameni, doar că de data aceasta îi ajut să descrie foarte bine dușmanul din interior.

    Ana Bărbulescu, șefa “serviciului cercetare științifică” a institutului terorist “Elie Wiesel”, consideră că Octavian Goga ar trebui scos din manualele școlare. Vorbim despre activiști militanți antiromâni care și-au făcut un scop din desființarea culturii românești și rescrierea istoriei.

    Tot antisemitismul despre care vorbesc ei nu este decât reacția socială firească la antagonismul grupurilor organizate iudaice, o formă de apărare națională în condițiile colonizării spațiului vital, spiritual și cultural al românilor.

    Alexandru Florian: De fapt ce ne lipsește după 30 de ani de construcție a democrației și a unei societăți civile este ceea ce se manifestă din plin în spiritualitatea occidentală, în lumea intelectuală, umanistă din Occident este spiritul critic. Nu cred că ar trebui scoși din manualele de literatura română Goga sau alții, dar ei ar trebui prezentați cu toate aspectele, bune și rele, pentru ca elevul să aibă posibilitatea să-și facă o imagine completă. La noi intelectualii sunt educați și majoritatea promovează un limbaj liniar, se suie pe o latură și o dezvoltă toată viața. Repet: spiritul critic lipsește aproape cu desăvârșire din dezbaterile noastre din creația intelectuală din România.

    Reporter: Dacă ne uităm la ultimul capitol al cărții dumneavoastră Radicalismul de dreapta – un curent cultural interbelic la final, mie mi se pare că de fapt acesta reprezintă un preambul pentru o viitoare carte și de fapt, așa și încheiați: “dar despre toate acestea cu altă ocazie”. Aveți în pregătire ceva nou?

    Alexandru Florian: Pentru moment pot spune că este doar un proiect, este o însăilare de idei asupra cărora mă gândesc, nu s-a structurat ceva coerent, dar într-adevăr există această preocupare de a încerca să facem o evaluare a felului în care după 1990 în termeni raționali din perspectiva drepturilor și libertăților individuale care a fost destinul lor cultural – în afară de Vintilă Horia toți ceilalți erau decedați atunci – după 1990 și de fapt la ce au servit sau la ce mai servește astăzi opera lor cu caracter social. Nu sunt preocupat și nici nu am instrumentele necesare de a face evaluarea operelor lor culturale, fie că e vorba de literatură, eseistică, filosofie, etc. Într-adevăr se simte nevoia și sunt interesat, poate mă înțeleg cu Ana și facem un nou volum.

    Alexandru Florian este directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”

    Ana Bărbulescu este șefa serviciului cercetare științifică a Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”

    Dacă ne gândim cât timp le-a luat tovarășilor de la institut să scoată cartea asta și dacă facem o comparație cu câte cărți legionare/naționaliste au ieșit în ultimii 3 ani, constatăm că indiferent câtă finanțare de la bugetul public primesc teroriștii, sunt depășiți de situație.

    Fiecare ieșire publică a lor, fiecare provocare făcută la adresa Românilor în încercarea disperată de a genera artificial antisemitism are următoarele efecte: Trezirea conștiinței naționale, stârnirea pasiunii pentru adevăr și încurajarea perseverenței în a fi incorect politic.

    EARs4p0WwAADoMO

    Sterie CIUMETTI

  • Totalitarism sionist: Elon Musk acuzat de antisemitism de către Casa Albă

    media 164924211497413700

    Casa Albă îl acuză vineri pe Elon Musk de faptul că a făcut ”o promovare abjectă a urii antisemite şi rasiste” într-una dintre postările sale pe reţeaua sa de socializare X, fosta Twitter, relatează AFP și CNBC, conform News.ro și Rador Radio România.

    Miliardarul a răspuns miercuri unei postări care acuza evreii de faptul că încurajează ”ura împotriva albilor” spunând ”tu ai spus exact adevărul”.

    Casa Albă a transmis vineri că Elon Musk a repetat o minciună antisemită “oribilă” pe site-ul său de socializare X.

    “Este inacceptabil să repeți minciuna oribilă din spatele celui mai fatal act de antisemitism din întreaga istorie americană, cu atât mai puțin la o lună după cea mai mortală zi pentru poporul evreu de la Holocaust până acum”, a declarat vineri purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Andrew Bates.

    „Condamnăm această promovare odioasă a urii antisemite și rasiste în cei mai puternici termeni, care vine împotriva valorilor noastre fundamentale ca americani”, a mai spus Bates.

    „Toți avem responsabilitatea de a aduce oamenii împreună împotriva urii și obligația de a vorbi împotriva oricui atacă demnitatea colegilor lor americani și compromite siguranța comunităților noastre”, a spus Bates.

    Musk a răspuns miercuri la o postare în care susținea că comunitățile evreiești „au împins exact tipul de ură dialectică împotriva albilor pe care ei pretind că vor ca oamenii să înceteze să-l mai folosească împotriva lor”. Musk, care are cel mai popular cont pe X, a răspuns: „Ați spus adevărul real”.

    Postarea inițială, dintr-un cont cu mai puțin de 5.000 de urmăritori, a fost vizualizată de peste 1,1 milioane de ori de când a fost amplificată de Musk, care este urmat de peste 163 de milioane de conturi.

    După răspunsul său inițial, Elon Musk a continuat să afirme că Anti-Defamation League (ADL), o asociație care luptă împotriva antisemitismului, „atacă în mod nedrept majoritatea Occidentului, în ciuda faptului că majoritatea Occidentului susține poporul evreu și Israelul”.

    ADL este una dintre ONG-urile care au denunțat o creștere semnificativă a dezinformărilor și a insultelor homofobe și rasiste pe X, de când regulile de moderare au fost schimbate odată cu sosirea lui Elon Musk.

  • PROBLEMA UNOR FEMEI DIN ROMÂNIA

    gospodine antisemite 4

    Dragi conaționali față de care nu am niciun interes ascuns,

    Astăzi vă dezvălui problema gospodinelor din România: Antisemitismul. Se știe că antisemitismul este o problemă permanentă și istorică a societații românești, dar în contextul conflictului din Palestina s-a amplificat semnificativ.

    Antisemitismul este în mod tradițional specific bărbaților, dar în ultima vreme observăm o creștere în rândul femeilor.

    Studiile publicate de expertul Iosif Bergmanowitz arată faptul că fenomenul este cu 88% mai probabil să apară la femeile căsătorite, care trăiesc alături de soț și au copii.

    O formă de manifestare a antisemitismului la femei este prin gătit, unele gospodine stau peste o oră doar să taie cartofii în formă de zvastică. Pe lângă faptul că irosesc o parte semnificativă din cartof, risipă ce dăunează mediului înconjurător, simbolurile produse glorifică nazismul și alimentează în mod subconștient ura și prejudecata față de iudei. În gospodăriile unde sunt copii, acestora li se pare amuzant și inocent. Consumarea acestor cartofi poate produce schimbări nenaturale în psihicul celor care le consumă.

    După ce fac acești cartofi prăjiți sub formă de zvastică, gospodinele antisemite postează pe rețelele de socializare și primesc foarte multe aprecieri.

     

    gospodine antisemite 3

    Unora li se pare amuzant, glumițe la care râd soții lor, dar nu este nimic de glumă cu genocidul a șase milioane de evrei nevinovați.

    Soții iresponsabili care încurajează astfel de comportament nu se deosebesc de teroriștii HAMAS care decapitează bebeluși.

    Problema care se pune este următoarea: Dacă antisemitismul e mai predispus să apară la femei căsătorite și familii întregi, nu ar trebui să promovăm un stil de viață alternativ? Nu ar trebui să luăm atitudine prin încurajarea femeilor să lucreze mai mult, să comande de mâncare în loc să gătească, să le convingem să divorțeze și să-și umple casa cu pisici în loc de copii?

    Da, ar trebui să promovăm aceste lucruri în condițiile în care alternativa este un al doilea holocaust.

    Adică pur și simplu priviți ce orori au creat:

    gospodine antisemite 5

    gospodine antisemite 2 r

    gospodine antisemite 1

    Ce urmeaza, pizze cu salamul așezat în formă de zvastică?

    gospodina 3

    Prea devreme…încă puțin și fenomenul se extinde la fursecuri.

    Joulutorttu for the 10 be 011

    Ne confruntăm cu o pandemie de antisemitism!

    S-a extins deja…ne confruntăm cu o pandemie de antisemitism!

    Gospodinele care nu au fost afectate de feminism, care se încăpățânează să gătească în loc să-și comande de mâncare devin vectori de instigare la ură. Sub influența soțului lor, reprezentant al patriarhatului opresiv și al masculinității toxice, aceste femei devin antisemite, simpatizând cu Nazismul, Fascismul sau devin fanatice religioase, simpatizând cu Legionarismul. Deseori vedem transformarea pe rețelele de socializare, unde acestea postează rugăciuni, cruci și informații din cărți interzise. Apoi fac remărci rasiste la fel de ușor cum respiră.

    Trebuie să ne asigurăm că astfel de fenomene nu sunt amplificate, iar acest lucru se face prin educație. Tinerele fete să știe că mai bine aleg o carieră de succes decât să gătească în casă pentru un soț abuziv. Mai bine să fie ele însele, să se bucure de viață, indiferent ce efect va avea asta asupra ceasului lor biologic. Până la urmă, de ce să ai copii? Mai bine îți trăiești viața lucrând în corporație, uitându-te la Netflix, fiind o târfă care sare din sculă în sculă, mâncând înghețată, consumând vin roșu, totul în compania pisicilor din comfortul casei tale, fără parteneri permanenți enervanți, fără copii plângăcioși, doar tu cu negrul bine dotat de pe ecran.

    netflix singura

    Sigur, ai momente de slăbiciune în care regreți că nu ai o familie iubitoare care să-ți fie alături, că nu ai parte de fii și fiice zâmbitoare care să te îmbrățișeze cu dragoste profundă, inocentă, necondiționată, de copil, că nu participi la zile de naștere, la serbări, la absolviri și alte realizări ale urmașilor tăi sau că niciun bărbat nu te prețuiește dincolo de ce ai între picioare și că nu ar sta o viață întreagă alături de tine în taina căsătoriei.

    Dar apoi îți fuge iute gândul, furat de încă un pahar de vin. Mintea sare de la regret și disperare, distrasă de scenele de pe ecran, purtată în locuri obraznice și distractive. Fii independentă, liberă, puternică și deschisă tuturor etniilor, din toate punctele de vedere. Nu te mai preocupa, ești frumoasă așa cum ești. Mănâncă din pizza aia fără grijă, mai fă-ți un popcorn lângă și asigură-te că mai este o sticlă de proseco în frigider.

    Viața îți aparține ție, nu vreunui bărbat.

    netflix and chill alone 1

    Vinul, viciul și promiscuitatea pot fi soluții care să-ți înlăture gândurile de la familie și stabilitate, evitând astfel căderea în spirala antisemitismului.

    Așadar, la următoarele proteste feministe, strigați în cel mai rebel spirit:

    Nu vă căsătoriți! Mai bine păcătuiți!

    Sterian David Bruckman SHEKELSTEINBERG

    acest articol este un pamflet si a fost preluat de pe Incorect Politic

  • Senatorul Diana Șoșoacă și avocatul Mihai Rapcea iau de coarne institutul anti-român Elie Wiesel

    index 71

    Senatorul Diana Șoșoacă a preluat textul avocatului Mihai Rapcea și l-a înaintat primului ministru, se speculează că acest lucru este un act premergător unei actiuni în instanță în cazul în care autoritățile nu vor lua măsuri împotriva institutului terorist Elie Wiesel.

    Via Certitudinea:

    În avalanșa de întrebări și interpelări adresate în Senat, de Diana Iovanovici Șoșoacă, istituțiilor statului și reprezentanților lor (inclusiv în problema închiderii, prin lege, a mineritului), se remarcă și cea intitulată „Ilegalitățile Institutului „Elie Wiesel”. Senatoarea subliniază faptul că INSHR EW, conform legii de înființare și funcționare (HG 902/2005 cu modificările ulterioare), „nu are ca obiect de activitate sau ca atribuții nicio activitate care privește antisemitismul. Prin urmare, orice activitate a INSHR EW privind antisemitismul este ilegală și se încadrează în activitatea de deturnare de fonduri publice”.  Iată conținutul acestei intervenții adresate prim-ministrului Marcel Ciolacu, lui Mihai Busuioc (Curtea de Conturi) și lui Alexandru Florian (directorul Institutului „Elie Wiesel”):

    Stimați Domni,

    Doresc să vă atrag atenția asupra ilegalităților comise de directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR EW), Alexandru Florian, și de subordonații acestuia, prin folosirea fondurilor publice în scopul elaborării și publicării anuale a unor așa-zise rapoarte de monitorizare a antisemitismului, precum și asupra conținutului acestora, în mare parte mincinos și calomniator, și care astfel constituie un factor generator de antisemitism în societate.

    Conform legii de înființare și funcționare (HG 902/2005 cu modificările ulterioare), INSHR EW nu are ca obiect de activitate sau ca atribuții nicio activitate care privește antisemitismul. Mai mult, termenul „antisemitism” nu există în niciunul dintre documentele juridice care i-au stabilit cadrul legal de funcționare, de la înființare până în prezent.

    Prin urmare, orice activitate a INSHR EW privind antisemitismul este ilegală și se încadrează în activitatea de deturnare de fonduri publice, chiar și activitățile precizate în HG 539/13.05.2021 privind Strategia Națională pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului.

    Cu toate acestea, începând din anul 2019, directorul INSHR EW a alocat personal și resurse ale institutului pentru a elabora un număr de patru așa-zise Rapoarte de monitorizare a antisemitismului, care au fost publicate pe domeniul de internet oficial al INSHR EW (www.inshr-ew.ro ) și care poartă sigla Guvernului României. Aceste patru documente folosesc în mod ilegal termenul „antisemitism”, deoarece în România antisemitismul este definit și pedepsit de Codul Penal (Legea 157/2018), ceea ce înseamnă că orice menționare a unei activități sau fapte care are legătură cu antisemitismul trebuie să se facă pe baza unei decizii juridice definitive, altfel capătă aspectul unei defăimări sau calomnii. În aceste condiții, menționarea unor persoane ca fiind antisemite, sau a acțiunilor unor persoane ca având caracter antisemit este ilegală și abuzivă, singura în măsură să constate și să sancționeze existența unor manifestări antisemite fiind instanța de judecată.

    În plus, aceste rapoarte ale INSHR EW generează o percepție defavorabilă față de evrei, și chiar antisemitism, deoarece sunt prezentate ca având legătură cu antisemitismul unele activități și inițiative civice care au fost desfășurate legal, sau sunt hiperbolizate acțiuni cu caracter izolat ale unor minori teribiliști, sau cu autori necunoscuți dar care sunt bănuite să fi fost realizate de evrei cu scopul de a blama societatea românească pentru ele, dovadă fiind faptul că INSHR EW nu  a precizat dacă autorul amenințărilor antisemite trimise directorului Teatrului Evreiesc Barasheum, menționate în raportul 2020-2021, a fost sau nu… un evreu!

    Ținând cont de cele precizate, vă solicit următoarele:

    1. Să dispuneți efectuarea unui control cu privire la faptele sesizate și să îmi comunicați aspectele constatate și măsurile luate.
    2. Să dispuneți ștergerea de pe domeniul de internet al INSHR EW a conținuturilor celor patru rapoarte menționate mai sus și să dispuneți înlocuirea acestora cu un document care să informeze că INSHR EW a șters conținutul pentru motivul că nu are calitatea legală să întocmească rapoarte de monitorizare a antisemitismului.
    3. Să dispuneți publicarea pe domeniul INSHR EW a unui document semnat de directorul INSHR EW care să precizeze că sunt retrase toate afirmațiile și mențiunile care au fost făcute în rapoarte cu privire la activitățile în care am fost implicați atât subsemnata, cât și celelelate persoane, precum și toate referirile la cei implicați, chiar și cele în care nu am fost nominalizați.
    4. Să dispuneți un audit al curții de conturi pentru activitățile desfășurate de INSHR EW pentru întocmirea și publicarea celor patru rapoarte.

    Este de nepermis în Democrație ca o instituție publică care funcționează sub egida Guvernului României, și coordonată de primul-ministru, să atenteze la imaginea publică a unor cetățeni prin prezentarea unor manifestări publice legale ca fiind reprobabile, și chiar ilegale, cu toate că acestea s-au încadrat în limitele legii și drepturilor constituționale. Solicit răspuns scris și oral”.

  • BREAKING NEWS: Înființarea unei Asociații Naționaliste A FOST BLOCATĂ de judecătorie din cauza unui raport ilegal făcut de institutul anti-român Elie Wiesel

    AAjIOE9ejd6K 640x360 jpg

    Olteanul Marian Motocu a primit o motivare halucinantă pentru respingerea cererii de înființare a asociației 41 pentru România. În acest document se menționează ideile naționaliste exprimate online ca motiv pentru respingerea cererii, invocându-se și raportul anual al institutului Elie Wiesel.

    Institutul se află într-o ilegalitate gravă: conform legii de înființare și funcționare (HG 902/2005 cu modificările ulterioare), acesta nu are ca obiect de activitate sau ca atribuții nicio activitate care privește antisemitismul. Mai mult, termenul „antisemitism” nu există în niciunul dintre documentele juridice care i-au stabilit cadrul legal de funcționare, de la înființare până în prezent.

    Și totuși cuvântul acestor antiromâni poate influența sistemul judiciar? Iată motivarea:

    Marian Motocu este cunoscut în mediul online pentru ideile extremiste (naționaliste și antisemite) pe care le răspândește intens și virulent prin intermediul rețelelor de socializare.

    Numitul Marian Motocu este amintit în Raportul de Monitorizare (Mai 2022-aprilie 2023) publicat de institutul pentru studierea holocaustului în România, Elie Wiesel, la paginile 124-129. Conform raportului (vezi pagina 125), în martie 2023, institutul Elie Wiesel a depus o plângere penală împotriva numitului Marian Motocu la Parchetul General.

    photo 2023 10 24 16 56 27 2

    Ca să înțelegem, un român nu mai beneficiază de dreptul de a înființa o asociație non-profit pentru că răspândește anumite idei pe rețelele de socializare, idei care nu sunt ilegale, nu îndeamnă la viol, furt sau crimă, nici nu face înșelăciuni financiare. Ideile politice pro-românești, naționaliste, îl fac să piardă un drept constituțional? De parcă a dori un viitor mai bun înseamnă ceva rău?

    Pe lângă abuzul comis în fiecare an prin publicarea raportului de monitorizare, de parcă ar avea această atribuție,  pe lângă terorismul cultural comis până acum, prin care institutul Elie Wiesel a schimbat numele străzilor, a dat jos plăci comemorative, a cerut retragerea cetățeniilor de onoare și a anulat evenimente culturale, iată că teroarea acestuia se răspândește și în sistemul judiciar. Se pare că procesul colonelului Vasile Zărnescu și dorința angajaților institutului de a-l vedea după gratii a fost doar începutul.

    Într-un derapaj grav de la cadrul legal al unei democrații constituționale, Judecătoria Craiova se subordonează institutului terorist Elie Wiesel și-i răpește lui Marian Motocu dreptul de a înființa asociația.

    Afirmația lui Marian Motocu, “România este condusă de jidani”, este adevărată și actuală.

    Sterie CIUMETTI

  • MANIPULAREA ZILEI DOAR LA G4 Media: “Deportat de Antonescu în Transnistria în 1941, ucis de Hamas în 2023”

    Moshe Hersch Ridler 640x400 1 jpg

    Ce manipulări ordinare se mai aud prin presa neo-marxistă:

    G4Media.ro: Moshe Hersch Ridler, un supraviețuitor al Holocaustului în vârstă de 91 de ani, s-a mutat în Kibbutz Hulit în urmă cu aproximativ cinci ani pentru a fi aproape de familia sa. „Era cel mai bătrân bărbat din kibbutz”, a spus nepotul său Amir Tesler. Al lui.” Ridler a fost ucis în urmă cu aproximativ două săptămâni în atacul terorist criminal împreună cu îngrijitorul său, Pietro Bosco, un muncitor străin din Moldova.

    „Era bunicul lui Hulit, dar și bunicul nostru. Când eram mic, era responsabil de toate, ne conducea, venea dimineața și aducea croissants și burek. Îi plăcea să danseze și să plece în excursii în străinătate”, a adăugat. Amir. „De-a lungul anilor, vârsta și-a spus cuvântul, dar nici atunci vârsta lui nu a putut fi deslușită. Cu dragostea lui pentru familia lui și pentru viață, a continuat să ne dea tuturor multă putere chiar și când a trecut de vârsta de 90 de ani”.

    În dimineața sărbătorii iudaice Simchat Torah, 7 octombrie, Moshe se afla în casa lui din kibbutz. „Am auzit că a fost mizerie în Otef, avem o altă familie acolo, iar mesajele au început imediat în grupul de familie”, a spus nepotul Meshav Ridler. „L-am sunat pe îngrojitorul bunicului la 7:20 dimineața. El încă nu prea înțelegea ce se întâmplă. Erau destul de obișnuiți cu rachete și știau să intre în camera de urgență, dar în această etapă încă nu înțelegeam amploarea atacului. După această conversație, ei nu au putut fi contactați.”

    „La început nu am înțeles de ce nu au răspuns”, a adăugat Amir. „Pe măsură ce orele au trecut, a devenit din ce în ce mai îngrijorați. Mătușa noastră a fost în contact cu locuitorii kibbutzului și a primit descrieri îngrozitoare despre ceea ce s-a întâmplat. La 23:15, a fost informată că au fost găsiți acasă, și că erau morți. Până în ziua de azi, nu știm cu adevărat ce era acolo.” .

    Moshe Ridler s-a născut în România în 1931, avea aproximativ 9 ani când a început al Doilea Război Mondial, căruia i-a supraviețuit singur și fără familie. „L-au dus împreună cu mama și sora lui într-un lagăr din Transnistria. Tatăl și sora lui mai mare au fost trimiși într-un lagăr de muncă”, a spus Meshav. „Mama și sora lui au murit în lagăr de tifos, iar la 11 ani a reușit să evadeze din lagăr împreună cu un grup de tineri”.

    „Ne-a spus că nu s-a oprit din alergat, iar ceea ce își amintește este că s-a trezit cu o familie într-un sat din Ucraina și a locuit cu ei în timpul războiului”, a adăugat el. „Era păstor și îi ajuta la treburile fermei. Când a auzit că evreii se întorc în oraș și că războiul s-a terminat, stătea pe treptele sinagogii și i s-a arătat tatăl său. Era sigur că nu trăiește. După aceea, s-a reunit și cu sora lui mai mare.”

    Moshe, care trebuia să sărbătorească cea de-a 92-a aniversare în decembrie, era foarte mândru de arborele genealogic pe care l-a crescut în Israel. „Bunicul spunea mereu că dacă ai ceva de care să fii mândru și să te arăți – atunci fii mândru. Toate aceste povești despre război, acestea sunt povești de speranță, le-ar spune cu multă mândrie. Era important pentru el să transmite această moștenire de a nu renunța”, a spus Amir.

    „Am câștigat cel mai bun bunic pe care l-am putea cere. Până în ultima zi, nu a fost nimic mai important pentru el decât familia lui”, a adăugat el. „Ne întărește teribil, este lucrul care ne dă cea mai mare putere în aceste zile. Chiar și la moartea lui, știm să râdem împreună, să plângem împreună și să ne îmbrățișăm. Vrem să fie amintit nu pentru finalul că nu a venit, ci pentru viața pe care a adus-o oriunde s-a aflat în ea. Aceasta este moștenirea bunicului – să trecem prin tot ce s-a întâmplat și să ne dea totuși putere.”

    Etti Farhi, CEO al Fundației pentru Bunăstarea Victimelor Holocaustului, i-a adus un omagiu: „În loc să îmbătrânească cu demnitate, Moshe a fost ucis cu sânge rece. Noi, cei de la Fundație, suntem șocați de cruzimea teribilă care l-a lovit din nou”.

  • Dedesubturile din interzicerea lui Ion Cristoiu pe YouTube

    hqdefault 10 jpg

    Pentru a doua oară, Ion Cristoiu este suspendat pe YouTube pentru o emisiune extrem de populară la nivelul României. Prima dată, pentru că ar fi dezinformat în aiuritoarea și dubioasa afacere cu pandemia. Acum, pentru supozițiile sale în conflictul palestiniano-israelian.

    Nu discut acum conținutul afirmațiilor incriminate. Sigur Ion Cristoiu nu a difuzat o știre falsă despre conflictul israelo-palestinian. El nu deține o agenție și nici un canal de știri. Spune povești și face analize, comentarii și interpretează diverse fapte. Bine sau rău, inspirat sau nu, dar totdeauna interesant, purtînd pecetea personalității sale.

    După părerea mea, canalul său pe YouTube n-a fost suspendat pentru o știre falsă, menită a înteți conflictul arabo-israelian, ci pentru felul în care jurnalistul a înțeles și a interpretat o informație publică. Și-a permis o supoziție care nu-i pe placul israelienilor. Ceea ce i-a adus această suspendare.

    Ne aflăm în fața unei decizii abuzive și inexplicabile, care ține mai degrabă de practicile cenzurii comuniste și de tip militar. Se mai practică. În țările aflate în război, responsabilii militari bagă foarfeca în ziare și în emisiuni. Nu este cazul.

    La un moment dat, în Statele Unite Donald Trump a fost interzis pe Twitter. Interdicția și-a arătat penibilitatea. Și Google a încercat să facă ordine în știrile false din campania electorală americană, dar a renunțat.

    „Vom înceta eliminarea conţinutului cu afirmaţii nefondate de fraudă pe scară largă, erori sau probleme care au apărut în timpul alegerilor prezidenţiale din 2020”, a comunicat platforma Google.

    „Capacitatea de a dezbate liber ideile politice, chiar şi cele care sunt controversate sau bazate pe presupuneri false, este esenţială pentru funcţionarea unei societăţi democratice, mai ales în plin sezon electoral”.

    În cazul lui Ion Cristoiu nu avem o explicație clară și nici o prezentare a criteriilor aplicate. Ce să înțelegem din suspendarea canalului lui Ion Cristoiu? Că pe neașteptate, după începerea conflictului dintre Rusia și Ucraina, politica Google s-a schimbat? Că YouTube elimină tot ce este fake news și tot ce contribuie la promovarea urii mi se pare corect. Care este ura în cazul lui Cristoiu? În ce formă a fost exprimată? Cu ce mijloace și după ce principii a fost evaluată?

    Elisabeta Moraru, manager Google Romania a declarat la o conferință (a G4Media, un site adept al deciziilor de interzicere) că
    „au fost eliminate Russia Today si Sputnik din rezultatele de căutare, au fost pauzate monetizările pentru tot ce am identificat ca media finanțate de Rusia, au fost blocate mai multe canale și peste 17 milioane de reclame cu privire la ce se întâmplă în Ucraina, dar și peste 275 de publicații media identificate ca fiind în legătură cu Rusia”.

    Într-un singur an, Google a blocat reclame de la 300.000 de publisheri, a mai spus Elisabeta Moraru. Mai exact, 24 milioane de reclame care violau politicile Google, 51,2 milioane de reclame cu conținut inadecvat pentru discursul urii și violență, 20,6 milioane de reclame pentru produse violente, arme, explozibil. Printre eforturile companiei în ceea ce privește lupta împotriva dezinformării, Moraru a amintit că Google dispune de o rețea de 150.000 de fact checkeri.

    Mărturisesc surprinderea mea totală. Google deține o rețea de 150.000 de fact checkeri care vînează știrile false. Adică o armată de oameni care dețin cunoștiințe și mijloace pentru a vîna știrile false, inclusiv cele din conflictul israelo-palestinian.

    ”Pe Youtube, în ultimele zile, am observat o creștere a narativelor legate de antisemitism, ură și în contextul acesta au fost puse taguri speciale pentru conținut în funcție de vârstă. A fost eliminat conținut despre Hamas și Hezbollah. Există și un buletin pe care vă recomand să îl identificați Tag Bulletin, care prezintă actorii identificați și ce canale care sunt închise”, a spus șefa Google România.

    Ce putem deduce din aceste declarații? Că decizia privind știrile false din România este luată de la București. Că știrile promovate sau ignorate de Google sunt selectate de operatori români, cu subiectivismul și cu simpatiile lor. Nu m-ar mira ca unii dintre ei să fie de o orientare sau alta și cu un nivel de cunoștiințe diferit. Adică mai ridicat sau mai modest. N-or fi toți niște roboței identici, produși pe bandă rulantă!

    Cu ale cuvinte, eventuale decizii bune sau proaste, eventualele greșeli și subiectivisme nu ne vin de peste Ocean de la cartierul general Google, ci pur și simplu sunt eminamente românești, propuse sau chiar luate de foști jurnaliști, de tineri pregătiți pe la diverse facultăți de jurnalistică și de niște experți mai buni sau mai slabi, mai de stînga sau mai de dreapta, mai aproape de un partid sau altul sau de o instituție sau alta a statului român.

    Nu cumva valul uriaș de susținere a Israelului din aceste zile, vizibil în media românească, să fi influențat fact checkeri din România în decizia de a-l bloca pe Ion Cristoiu?

    Nu cumva simpatiile unora dintre cei implicați în depistarea și cîntărirea presupusei uri sau fake news au la bază și simpatii sau filiații politice?

    Cristoiu a deranjat enorm și la PSD și la PNL, și la Palatul Cotroceni și în Piața Victoriei.

    Nu cumva a contat și asta cînd a fost decisă suspendarea sa?

    via cotidianul.ro

  • Canalul de YouTube al lui Ion Cristoiu a fost suspendat pe motiv de „incitare la ură” pentru că a spus că știrea celor „40 de bebeluși arși” este un fake news pus la cale de guvernul Netanyahu

    cristoiu 696x377 1 jpg

    Canalul jurnalistului Ion Cristoiu a a fost suspendat de YouTube timp de o săptămână, pe motiv că unul dintre videourile urcate ar fi „incitat la ură”. Mai precis, este vorba despre clipul intitulat „Lumii de azi îi lipsește un Nicolae Ceaușescu”.

    Conform lui Cristoiu, clipul respectiv a fost șters, iar canalul suspendat timp de o săptămână. Ion Cristoiu spune că YouTube l-a sancționat pe afirmațiile prin care califică drept „fake news” știrea cu cei 40 de bebeluși arși de Hamas.

    În video, pasajul respectiv are 1.50 minute și Cristoiu afirmă că respectivul „fake” a fost pus la cale de premierul Israelului, Bibi Netanyahu, pentru a justifica „toate ororile pe care le va comite Israelul” în fâșia Gaza, ca răspuns la atacul din 7 octombrie.

    Cristoiu spune că YouTube l-a pedepsit pentru că a decis să cenzureze „informațiile și analizele care contravin propagandei de Război a uneia din părți.

    „Orice om normal își dă seama că a susține ipoteza unui fake news pus la cale de premierul Beniamin Netanyahu (multe site-uri și televiziuni occidentale au pus la îndoială autenticitatea informațiilor livrate presei de politicianul din Israel) și a denunța presa de partid și de stat din România că vrea sânge palestinian, ca răzbunare pentru atacul terorist, nu înseamnă a incita la ură. Credem că tocmai încurajarea guvernului Netanyahu de a comite crime de război în numele răzbunării pe populația civilă din Gaza e o incitare la ură.

    Ne e tot mai limpede că decizia YouTube ține de șantajarea noastră pentru a ne face să mințim sub semnul propagandei de Război a uneia din părți. Cum noi nu vom ceda, suntem siguri că YouTube ne va interzice să postăm canalul CristoiuTv”, a scris Cristoiu pe blogul personal.

    Afirmațiile care i-au adus suspendarea lui Cristoiu sunt aici.

    Canalul CristoiuTV are peste 61.000 de abonați.

    r3media

  • “CORECTITUDINEA POLITICĂ” FACE NOI VICTIME ȘI ACUZĂ OAMENII DE ANTISEMITISM / Un faimos caricaturist britanic, CONCENDIAT dupa ce a publicat o caricatura cu premierul Israelului

    caricatura antisemita 610x425 1 jpg

    Caricaturistul Steve Bell de la ziarul britanic The Guardian sustine ca a fost efectiv concediat de ziar in urma acuzatiilor de „antisemitism” la adresa lucrarilor sale. Bell, care a lucrat la Guardian timp de peste patru decenii, a declarat ca ziarul a refuzat sa mai publice caricaturile sale, desi are un contract de colaborare cu el pana in aprilie 2024.

    Artistul a declarat pentru The Telegraph ca decizia a venit ca „un soc”, in urma reactiilor negative starnite de o caricatura realizata de Bell dupa atacurile Hamas asupra Israelului de saptamana trecuta. Desenul il infatiseaza pe premierul israelian Benjamin Netanyahu in manusi de box pregatindu-se sa isi opereze propriul trunchi, pe care este conturata forma Fasiei Gaza. Legenda spune: „Locuitori din Gaza, iesiti acum”.

    Desenul a fost interpretat de numerosi observatori ca o referire la Shylock, camatarul evreu din „Negutatorul din Venetia”, de Shakespeare, care cere o „livra de carne”, devenind prototipul comerciantului evreu lacom si lipsit de scrupule. Aceasta a atras numeroase critici, un parlamentar conservator considerand imaginea „profund ofensatoare pentru evrei”.

    Bell si-a aparat caricatura, spunand ca era „imposibil sa desenezi acest subiect pentru The Guardian fara a fi acuzat pe nedrept ca folosesti clisee antisemite”. El a spus ca imaginea face trimitere la o caricatura a lui David Levine din anii 1960, care il arata pe presedintele american de atunci Lyndon B. Johnson cu o cicatrice pe trunchi in forma de harta a Vietnamului. Caricaturistul a adaugat ca referinta la Shakespeare nu ar functiona in contextul politic al Israelului.

    Un purtator de cuvant al Guardian a declarat: „A fost luata decizia de a nu reinnoi contractul lui Steve Bell. Caricaturile lui Steve Bell au fost o parte importanta a Guardian in ultimii 40 de ani – ii multumim si ii dorim toate cele bune”.The Guardian a refuzat sa comenteze caricatura.

    Nu este prima data cand caricaturistul este acuzat ca ar fi folosit imagini antisemite.Un desen din 2020 care il infatisa pe Sir Keir Starmer tinand capul lui Jeremy Corbyn pe o farfurie a fost interpretat de unii ca o referire la capul lui Ioan Botezatorul prezentat lui Salomeea, fiica regelui evreu Irod.

    Bell a declarat ca The Guardian a avut „un nou proces de verificare a continutului, chiar si pentru caricaturile nedesenate, care au aparut recent”.El a spus:”Devine din ce in ce mai imposibil sa protejezi libertatea de care ai nevoie pentru a fi caricaturist. Lucrez la acest ziar de 42 de ani, iar acest tip de probleme au aparut doar recent. Obisnuiam sa fac trei caricaturi editoriale pe saptamana.Au redus-o direct la trei pe luna, iar [acum] au scapat complet de ea.”As fi fost fericit sa desenez daca [as fi putut] pentru tot restul vietii mele.”

  • Israeliții afirmă ca în România ar fi crescut “antisemitismul”.

    prabusirea casei usher serial netflix

    O treime dintre evreii din comunitate sunt alarmaţi de riscurile antisemitismului, relevă un sondaj de opinie realizat de Grupul de Studii Comportamentale Avangarde pentru Institutul „Elie Wiesel”.

    Sondajul a fost realizat pentru a măsura nivelul de securitate pe care îl resimt evreii şi percepţiile cu privire la antisemitism, cu sprijinul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, înainte de atacurile teroriste din sudul Israelului, a precizat luni, Serviciul Administrativ-Comunicare, Departamentul Relaţii Publice şi programe cultural-educative al Institutului „Elie Wiesel”.

    Potrivit sondajului 71% dintre intervievaţi consideră că există antisemitism în România (48% – „într-o oarecare măsură”, 14% – în „mare măsură”, 9% – „într-o foarte mare măsură”.

    De asemenea, 41% consideră că antisemitismul a crescut în ultimii 5 ani (12% – „a crescut mult”, 29% – „a crescut puţin”). 38% dintre participanţii la sondaj consideră că antisemitismul manifestat în ţara noastră „a rămas la fel”, 11% că „a scăzut puţin”, 5% că „a scăzut mult”, iar 5% – NS/NR.

    Sondajul relevă că între 38% şi 68% dintre respondenţi apreciază că antisemitismul este o problemă în viaţa politică, pe reţelele sociale, în mass media, etc. Alte probleme evocate de participanţii la studiu sunt legate de: profanarea cimitirelor evreieşti (68%); vandalizarea instituţiilor şi monumentelor evreieşti (52%); manifestarea unor atitudini antisemite pe stradă sau în alte locuri publice (38%).

    Totodată, rezultatele sondajului relevă că 24% dintre respondenţi afirmă că au fost victima unor remarci antisemite, în timp ce 75% declară că nu au fost victime ale unor astfel de remarci.

    Sondajul evidenţiază că 14% afirmă că au fost ţinta unor acţiuni antisemite, alţi 83% declarând că nu suferit astfel de atacuri, iar 3% NS/NR.

    Un procent de 51% dintre respondenţi consideră că statul protejează evreii în România (41% – „eficient”, 10% – „foarte eficient”, 31% – „nu prea eficient”, 11% – „ineficient”, 7% – NS/NR.

    Sondajul a fost realizat în perioada 1 august – 1 octombrie, prin metoda interviurilor face-to-face, pe un eşantion de 440 de subiecţi, reprezentativ pentru populaţia adultă de etnie evreiască la nivel naţional, având oroarea maximă de eşantionare, la un nivel de încredere de 95%, de +/- 4%.

  • Entitatea sionistă lovita drept în inimă: ipocrizie și isterie în toate direcțiile!

    lista straini evrei care detin presa mass media din romania nu e romaneasca evreiasca sionista evreii controleaza presa

    Pe 3 octombrie, am aflat de moartea jurnalistului comunitar Jean-Pierre Elkabbach. Pe 6 octombrie, instanțele administrative din Montpellier și Bordeaux au anulat ordinele de interzicere a spectacolului Dieudonné Sous Bracelet în numele libertății de exprimare, spre marea consternare a asociațiilor comunitare și a guvernului, iar pe 4 octombrie am aflat și că comedianul a fost achitat de Curtea de Apel din Paris, deși era urmărit penal pentru insulte rasiste de către „afro-idișul” Rachel Kahn.

    Dar este mai presus de toate atacul surpriză al Hamas la sudul entității sioniste, în zorii zilei de sâmbătă, 7 octombrie, la cincizeci de ani și la o zi după începerea Războiului Yom Kippur și solemnitatea Maicii Domnului Rozariului, care a uimit. entitatea sionistă şi susţinătorii ei.

    Dacă nu îi lăsăm pe atacatori să-și facă treaba pentru a masacra ulterior palestinienii, într-un fel de repetare a 11 septembrie, ceea ce în sine nu este imposibil. În urmă cu câteva luni, ministrul israelian de finanțe Bezalel Smotrich a declarat: „Autoritatea palestiniană este povara noastră, Hamas este oportunitatea noastră”. Există peste 700 de morți pe partea israeliană și peste 2.150 de răniți, dintre care 200 în stare gravă, potrivit ultimului raport. Răspunsul entității nu a durat mult.

    Prim-ministrul sionist, Benjamin Netanyahu, a întrerupt gazul, electricitatea și apa curentă în toată Fâșia Gaza, ceea ce riscă să ducă la suferințe îngrozitoare, chiar la moarte agonizantă, a locuitorilor săi (mai mult de două milioane), chiar dacă Gaza este deja o zonă deschisă. lagărul de concentrare aerian. Ministrul israelian al Apărării Yoav Galant, apropiat de Netanyahu, a vorbit despre „animale umane” (sic!) pentru a se referi la palestinieni.

    Este adevărat că, în Talmud, toți neevreii sunt comparați cu animale! Și în urmă cu o săptămână, ministrul israelian al Securității Naționale, Ben-Gvir, a banalizat faptul că evreii religioși scuipă pe creștini când trec pe lângă ei în stradă. O propoziție la care să mediteze toți cei care consideră pe evrei „frații noștri mai mari în credință”!

    DE LA ACEST atac pe scară largă al Hamas, aproape toate mass-media și clasa politică din Franța, Europa și Occident s-au aliniat necondiționat entității sioniste și au folosit fără reținere limbajul Likudnikilor. Atacul luptătorilor palestinieni este considerat invariabil un act terorist, contrar politicii entității sioniste față de palestinieni de trei sferturi de secol. Entitatea sionistă are dreptul să fure și să ocupe ilegal teritorii, să umilească, să bată, să înfrâneze, să exproprieze și să persecute un întreg popor, neingăduindu-i toate drepturile, deposedându-i de tot, având construit un zid lung și înalt pentru a-l izola, pe de altă parte, palestinienii au un singur drept: să se lase masacrați în tăcere.

    Momentan avem impresia că retrăim unanimitatea sovietică pe care am trăit-o în 2015 la momentul atacurilor împotriva lui Charlie Hebdo. Dacă nu am susține această publicație josnică, am fi suspectați de simpatie față de terorism, ceea ce este absurd. LICRA cere astfel dizolvarea tuturor mișcărilor care susțin rezistența palestiniană și le trimite în judecată pentru susținerea terorismului, infracțiune care, amintiți-vă, se pedepsește cu șapte ani de închisoare și amendă de 100.000 de euro. La fel, în prezent, dacă nu susținem necondiționat entitatea sionistă, dacă nu considerăm că tabăra palestiniană, și numai ea, are toate defectele, suntem acuzați că pledăm pentru terorism.

    În loc să analizăm la rece, obiectiv, calm și fără pasiune situația actuală, să-i căutăm cauzele, să-i prevedem consecințele, să-i evaluăm responsabilitățile, înotăm în isterie. Că nu putem decât să deploram suferințele atroce cauzate de războaie și conflicte armate și să ne exprimăm compasiunea față de TOATE victimele TUTUROR părților implicate, începând bineînțeles cu civilii care plătesc greu trupeste și sufleteste lor prețul acestui nesfârșit. conflictul este evident. Dar acesta nu este un motiv pentru a te alinia servil cu entitatea sionistă, așa cum o fac aproape toate mass-media și politicienii din Occident. Macron a considerat de cuviință să scrie un tweet în ebraică pe 7 octombrie, Ursula Van der Leyen a proiectat steagul sionist pe fațada Comisiei Europene, Anne Hidalgo a stins Turnul Eiffel duminică seara în semn de doliu și în omagiu adus tuturor victimelor israeliene (nu a făcut-o niciodată pentru palestinienii masacrați în mod regulat în Gaza, nici mai mult decât pentru armeni) și luni seara, „în solidaritate cu israelienii”, Turnul Eiffel este luminat în culorile drapelului entității. Adunarea Națională, în aceeași seară de luni, este și ea iluminată în culorile Israelului. Și un minut de reculegere este păstrat marți, 10 octombrie, de către reprezentanța națională pentru victimele israeliene. Dar, atenție, nu pentru victimele palestiniene care se numără deja la sute (la număr uciși de IDF) și la mii (la număr de răniți). Ne putem teme de ce e mai rău pentru palestinieni, după ce Netanyahu a anunțat, cu un ochi rău,

    ESTE CONSTERNANT să vezi acest servilism răutăcios al guvernelor occidentale, al presei și al clasei politice care se alătură fără rezerve, fără nuanțe, fără restricții de partea opresorului sionist și nu au nici cel mai mic cuvânt de compasiune sau înțelegere pentru palestinieni. . Suntem de partea celui mai puternic, cel mai tare, cel mai influent, cel mai puternic. Fie că asculți radioul sau vă uitați la televizor, de la Cnews la BFM, Radio Shalom este peste tot, este Tel Aviv-sur-Seine!

    Și fie că citim un ziar, de la Valeurs Actuelles la Le Figaro, de la JDD la Le Monde, peste tot ni se dă și este preluat cel mai adesea doar punctul de vedere al liderilor israelieni și al asociațiilor comunitare. Și cum rămâne cu partidele politice care se adaugă la sprijinul frenetic pentru entitatea sionistă și la demonizarea cauzei palestiniene? De la Eric Ciotti la Marine Le Pen, de la Olivier Faure la Eric Zemmour – care arată în această aventură că în realitate este doar un Likudnik, căruia îi pasă mult mai mult de interesele entității sioniste decât ale Franței – este același discurs insuportabil. de loialitate față de o putere străină, față de un stat terorist și mafiot.

    Pentru că terorismul de stat există. Bombardarea în mod regulat a cartiere întregi, uciderea bărbaților, femeilor și copiilor fără nicio problemă de conștiință, distrugerea și distrugerea caselor, culturilor, livezilor, întreruperea apei curente și a electricității, împingând un întreg popor la disperare, nu este acest terorism de stat? de la Olivier Faure la Eric Zemmour – care arată în această afacere că el este în realitate doar un Likudnik, căruia îi pasă mult mai mult de interesele entității sioniste decât ale Franței – este același discurs o supunere insuportabilă față de o putere străină, față de o putere de stat terorist și mafiot. Pentru că terorismul de stat există.

    Bombardarea în mod regulat a cartiere întregi, uciderea bărbaților, femeilor și copiilor fără nicio problemă de conștiință, distrugerea și distrugerea caselor, culturilor, livezilor, întreruperea apei curente și a electricității, împingând un întreg popor la disperare, nu este acest terorism de stat? de la Olivier Faure la Eric Zemmour – care arată în această afacere că el este în realitate doar un Likudnik, căruia îi pasă mult mai mult de interesele entității sioniste decât ale Franței – este același discurs o supunere insuportabilă față de o putere străină, față de o putere străină. stat terorist și mafiot.

    Există multă ipocrizie în această acuzație de terorism împotriva palestinienilor. Nu laudă LICRA în mod regulat și fără nicio rezervă Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Dar ce făceau rezistenții dacă nu rezistau unui ocupant?

    Și dacă s-a întâmplat să captureze un ocupant sau un colaborator, Rezistența în general nu a acționat ușor. Ar exista atunci o rezistență legitimă? Asta în timpul ultimului război sau al FLN-ului algerian împotriva francezilor din Algeria. Și rezistență nelegitimă? Cel al palestinienilor care se confruntă cu ocupația și colonizarea israeliană. De cine râdem? La fel, bombele care cad asupra Gaza ar fi legitime, dar nu și rachetele care lovesc entitatea sionistă? În numele cărei morale, al cărui principiu? Am dori sa stim. Acest dublu standard este insuportabil. Este contrar dreptății și adevărului. Și este șocant să-i vezi pe cei care pretind că luptă aici împotriva Marii Înlocuiri arătându-și solidaritatea cu entitatea sionistă. Pentru că în Palestina ocupată nu palestinienii sunt invadatorii, din câte știm!

    Aceștia sunt aceiași oameni care ne vorbesc constant despre importanța, după ei inacceptabilă, a conflictului israelo-palestinian din Franța, care se adaugă la acesta în sprijinul fanatic și exaltat pentru entitatea sionistă până la punctul de a se organiza în prezent peste tot în demonstrații de țară în favoarea statului evreu și pentru interzicerea tuturor celor în favoarea palestinienilor. Aceiași oameni care sunt împotriva deținerii de arme și a autoapărării în Franța sunt cei care justifică din timp cele mai inumane operațiuni de represalii. Aceștia sunt aceiași oameni care vorbesc în mod constant despre drepturile omului, respectul pentru lege și convențiile internaționale care legitimează privarea unui întreg popor de libertățile și drepturile fundamentale.

    NICIODATĂ FĂRĂ ÎNDOIELI nu a fost atât de clar că întregul Vest este și un teritoriu ocupat. Factorii de decizie, mass-media, partidele sunt aproape toate sub control. Și ferește-te de cei care exprimă, chiar și moderat, un punct de vedere diferit sau discordant. Sunt delegitimați, incriminați. Nu mai au dreptul la cetățenie. Președintele LICRA, Mario Stasi, îi spune „adevărați nenorociți”! Fără îndoială, represiunea se va întări, se va agrava, se va intensifica împotriva tuturor spiritelor libere și împotriva rarelor publicații care refuză să se alinieze cu gândul unic. Aerul va deveni din ce în ce mai irespirabil. Oxigenul lipsește în plămânii noștri. Lațul se strânge. Tirania avansează. inexorabil.

    Nu numai palestinienii sunt deposedați, umiliți, zdrobiți, incriminați, ci toți oamenii liberi – și, din păcate, nu au mai rămas mulți dintre ei într-o lume populată de lași și larve – cei care intenționează să se gândească la ei. care ascultă vocea conștiinței lor și care refuză manipularea, gregaritatea, respinge minciuna, impostura, luptă cu ipocrizia, isteria și tirania, sub toate formele lor. Oricare ar fi pretul.[…]

    Carolina Gunderode

  • Inevitabilul triumf al „antisemitismului”

    AF Vanatorul de romani 2023

    Având în vedere fenomenele care au loc în societatea contemporană, atât în România cât si în străinătate, un observator obiectiv al acestora va concluziona că în lipsa unor schimbări majore, „antisemitismul” va avea un triumf inevitabil.

    De ce îl punem între ghilimele și ce este acest „antisemitism”? Cel mai des, „antisemitismul” este o etichetă folosită pentru a descalifica public persoanele care exprimă anumite idei.

    „Antisemitismul” este pro-românism pentru România, pro-bulgarism pentru Bulgaria, pro-sârbism pentru Serbia și așa mai departe. Adică orice manifestare, idee sau expresie care susține grupul etnic din care face parte cel ce le exprimă este „antisemitism” în ochii grupurilor organizate iudeo-globaliste, care urmăresc ca țările să fie cât mai diverse, multiculturale și fragmentate din punct de vedere etnic. În acest context, a susține un punct de vedere naționalist, suveranist, antiglobalist este considerat antisemitism. A spune „România pentru români” poate fi etichetat ca discurs xenofob, antisemit și rasist.

    Antisemitismul este o etichetă care se folosește cel mai des în mod necinstit cu scopul de a închide o conversație, de a nu răspunde pe subiectul unei discuții. El reprezintă un atac ad-hominem menit să distragă atenția de la ideea exprimată și să-l facă pe vorbitorul incomod să se sperie, să dea înapoi, să se autocenzureze.

    Din cauza controlului cvasi-total pe care jidovimea  il exercită asupra opiniei publice prin monopolul asupra mijloacelor de comunicare și prin înființarea unor organizații care acționează precum un jandarm al cuvintelor sau o poliție a gândirii (exemplu: A.D.L., Institutul Național (?) pentru Studierea Holocaustului ân România – „Elie Wiesel”), acuzația de antisemitism devine o armă nu doar menită să închidă o discuție, ci una care poate avea efecte financiare devastatoare și poate să pună în pericol libertatea vorbitorilor incomozi, în special în țările care au adoptat o legislație care incriminează „antisemitismul”. Vezi cazul Vasile Zărnescu.

    Einstein spunea că „antisemitismul este reacția socială firească la antagonismul grupurilor organizate jidovești”. Este o definiție destul de clară, dar insuficientă. Fără să intrăm în alte detalii cu privire la natura celor care au adoptat identitatea semito-biblică (khazarii), dar nu sunt semiți, luând în calcul cele scrise mai sus și felul cum jidanii percep antisemitismul, putem să-l definim astfel: „atât expresiile sau manifestările de favorizare a grupului tău etnic și național înaintea altor grupuri, cât și adevărurile incomode despre iudaism și iudei.”

    Alimentarea constantă a „antisemitismului”

    Cenzurarea celor care exprimă idei „antisemite” nu se rezumă la persoanele care au simpatii hitleriste. Am văzut cum Elon Musk a pierdut câteva miliarde de dolari în bani de reclame în urma campaniei de boicotare organizată de A.D.L. împotriva Twitter, cum Vincent Reynouard a fost arestat în Scoția pentru realizarea unor documentare și cum alți profesori au fost arestați în Europa pentru cărțile și studiile scrise, am văzut cum autorități locale din România au fost forțate de Institutul terorist „Elie Wiesel” să schimbe numele unor străzi și vedem zilnic cum oameni simpli sunt blocați timp de 30 de zile pe Facebook, dați jos de pe Instagram, Tik Tok, etc. Aceste fapte au urmări, iar urmările încep să se vadă.

    Care este rezultatul acestor măsuri draconice? O spun rapoartele lor, „antisemitismul” crește de la an la an. De ce? Pentru că nu îl vei convinge pe un om de faptul că ceea ce spune este greșit dacă îi iei dreptul de a spune acel ceva. Din contră, îl întărâți mai tare și îi confirmi că ce spune este important.

    Refuzul de a dialoga, folosirea ciomagului cenzurii, etichetarea  făcută cu rea credință, toate aceste reacții nu fac decât să sporească „antisemitismul” și să-i facă pe oameni să fie mai siguri de ceea ce spun. Dacă merg pe Facebook și fac o postare nonviolentă, fără amenințări și fără înjurături, o postare în care afirm că „Jidanii conduc lumea” sau „Jidanii conduc presa”, apoi Facebook îmi șterge postarea și-mi blochează contul pentru 30 de zile, devine clar că am avut dreptate. Este o confirmare că spun un adevăr incomod, indiferent cum justifică ei cenzura folosind formulări legaliste despre niște termeni și condiții care se pot schimba oricând, în mod arbitrar.

    Dar treaba merge dincolo de Facebook, nici miliardari ca Elon Musk sau Kanye West nu sunt imuni presiunilor grupurilor organizate iudaice. Când o organizație ca A.D.L. își folosește puterea să bage pumnul în gura unor miliardari, toți urmăritorii lor văd ce se întâmpla, atenția lor se concentrează pe abuzul comis și încep să-și pună întrebări, apar clipuri, edit-uri, tot felul de reacții în lanț. Se postează cărți ca „Protocoalele Înțelepților Sionului”, „On the Jews and their Lies” a lui Martin Luther, „The International Jew” a lui Henry Ford, lucrările se studiază și comentatorii se completează reciproc, lumea află că multe personalități din veacurile trecute au vorbit despre chestiunea jidovească și s-au confruntat cu întâmplări similare cu cele din zilele noastre.

    Videoclipurile date jos pe motiv că sunt „antisemite”, documentare ca „Europa The Last Battle” sau „Adolf Hitler The Greatest Story Never Told” nu devin innacesibile dacă sunt eliminate de pe YouTube. Ele pot fi găsite pe Odysee, BitChute și platforme mai obscure. Eliminarea lor de pe platformele mainstream determină o căutare mai aprinsă din partea curioșilor care doresc să le vadă. Fructul interzis este atrăgător. Efectul Streissand funcționează. Altfel tratezi o carte pe care dai bani față de una pe care o primești gratuit, altfel te uiți la un videoclip la care ai ajuns cu efort, despre care știi că există o miză să fie cenzurat.

    Autocenzura incomozilor = Pariul Pierzător

    Treaba accelerează semnificativ atunci când vine vorba de libertatea individuală în țări unde cică există democrație. În România, procesul colonelului Vasile Zărnescu a primit mai multă atenție decât se aștepta I.N.S.H.R.-„Elie Wiesel” și până la urmă nu și-au permis să-l condamne în apel. O condamnare finală ar fi atras și mai multă simpatie față de Vasile Zărnescu, ar fi generat discuții despre autenticitatea democrației românești și ar fi făcut din colonel un martir-model pentru tineret, mai mult decât este deja. Nu au reușit nici să-l întemnițeze nici să-l determine să se oprească din a spune adevărul. Astfel că eșecul institutului a fost dublu. La fel, în Florida, S.U.A., unde guvernatorul DeSantis a semnat legea HB269 împotriva antisemitismului[1] (a semnat-o în timpul unei vizite în Israel), care prevede închisoarea pentru expresii și manifestări antisemite.

    Legea a apărut în urma campaniilor de informare a unor activiști floridieni care împărțeau pliante cu privire la influența jidovească în anumite domenii precum agenda Covid-19, Hollywood, mass-media, Rezerva Federală și altele. Aceștia au derulat o activitate pașnică și non-violentă, pur și simplu raspândind pliante. Prin legea HB269, dată la presiunea ADL-ului, autoritățile credeau că-i descurajeaza pe activiști și îi determină să se autocenzureze. Nu a fost cazul, pliantele s-au înmulțit chiar în condițiile în care au avut loc patru arestări pe baza acestei legi represive.

    E limpede că jidanii se află între ciocan și nicovală; pe de-o parte folosesc instrumentul cenzurii pentru a opri dialogul public, generând antipatie și stârnind interes pentru ideile cenzurate, pe de altă parte, chiar dacă ar participa la dialog, nu ar avea argumente suficient de ancorate în adevăr pentru a face față, de aceea îl evită.

    Rămășagul pus de grupurile organizate iudaice a fost că în urma presiunilor și a legilor liberticide oamenii vor sta cuminți și se vor autocenzura. Atât Florida cât și România au demonstrat că pariul este pierzător. Următoarea mutare a lor nu poate fi decât arestarea incomozilor. Dar o astfel de mutare nu poate fi făcută în liniște, ea va face valuri în epoca internetului, va genera complicații, va declanșa discuții, va face martiri ale căror fapte vor atrage susținători.

    Am trecut de etapa în care vocile „antisemite” erau puține, răsfirate și considerate elucubrațiile unor nebuni. Astăzi inclusiv taximetriștii, barometru al opiniei publice, vorbesc despre cum jidanii controlează segmente cheie din lume. Elaborarea de legi represive este o încercare disperată de a încetini viteza la care are loc trezirea mondială, de amânare a inevitabilului triumf al „antisemitismului”. Toate vârstele, toate profesiile, toate categoriile sociale, toți devin „antisemiți”.

    Implementarea unei materii obligatorii în școli pentru impunerea dogmei holocaustice în rândul elevilor este alt eșec în devenire. Firea rebelă a adolescenților îi va determina să se apropie cu o viteză fenomenală de polul opus, descoperind legionarismul, național-socialismul, comunitățile de ultrabazați de pe Internet, grupuri de alți tineri cu interese comune și o tot mai largă cunoaștere a chestiunii jidovești.

    Treaba nu arată bine pentru cenzorii mondiali. Băieți și fete din tot mai multe țări devin imuni la propaganda holocaustică de la vârste tot mai fragede și dezvoltă antipatie față de influența iudaică. Deseori antipatia este jusitficată, declanșată tocmai de măsurile represive luate de cenzori. De la politicieni la taximetriști, de la vârstnici la copii, tot mai multe categorii profesionale și sociale iau contact cu “antisemitismul” și nu li se pare chiar atât de rău. Ba din contră, în fața expansiunii globalisto-homosexuale, a corectitudinii politice, a genocidului etnic deghizat sub masca diversității, oamenii se apropie instinctiv de “antisemitism” și încetează să le mai pese de etichetă.

    Iubitorii de adevăr nu pot ignora prezența sionistă în atâtea și atâtea afaceri. Nici folosirea repetată a etichetei de antisemit nu-i ajută pe jidani, expresia devalorizându-se pe măsură ce este tot mai folosită. Eticheta nu mai înseamnă mare lucru, ba chiar a devenit o medalie.

    „Dacă a fi antisemit înseamnă a-mi iubi Patria și a dori să-mi conserv Neamul, atunci sunt «antisemit!»” – este o reacție tot mai răspândită printre oamenii de vârstă mijlocie, iar în rândul tineretului a fi rasist și „antisemit” nu este o insultă ci un compliment.

    Avem o furtună perfectă. Provocările nesimțite, legile liberticide, dar mai ales cenzura represivă constituie condițiile optime pentru „inevitabilul triumf al «antisemitismului»”. Nu este o chestiune de dacă, ci de când. Efortul depus de fiecare dintre voi pentru informarea corectă a semenilor dă roade, trezirea crește exponențial, conștiința colectivă se ridică și ne apropiem de masa critică. Adevărul nu poate fi oprit de etichete[2].

    Nota redacției – Expresia „Antisemitism„ este utilizată premeditat eronat, unidirecțional și tendențios. Conform DEx: „SEMIT – Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii etc.”. În concluzie, a fi antisemit nu înseamnă a fi numai împotriva evreilor, ci și a arabilor și sirienilor.

    ————————————–
  • „Reguli” pentru vizionare „ȘTIRI-TV”

    Reguli pentru STIRI Tv 2023

    Reguli care trebuiesc respectate atunci când, la televizor, se difuzează știrile zilei.

    Totul va deveni mai ușor pentru dumnevoastră! 

    Regula numărul 1: În Orientul Mijlociu, arabii sunt întotdeauna cei care atacă primii și întotdeauna Israelul este cel care se apără. Acestea se numesc represalii. 

    Regula numărul 2: arabii, palestinienii sau libanezii nu au dreptul de a ucide civili de cealaltă parte. Se numește terorism. 

    Regula numărul 3: Israelul are dreptul de a ucide civili arabi. Aceasta se numește autoapărare. 

    Regula numărul 4: Când Israelul ucide prea mulți civili, puterile occidentale îi cer să dea dovadă de reținere. Aceasta se numește reacția comunității internaționale. 

    Regula numărul 5: Palestinienii și libanezii nu au dreptul de a captura soldați israelieni, chiar dacă numărul acestora este foarte limitat și nu depășește un soldat. 

    Regula numărul 6: Israelienii au dreptul să răpească câți palestinieni doresc (aproximativ 12.000 de prizonieri până în prezent). Nu există limite și nu este necesar să se furnizeze vreo dovadă a vinovăției răpiților. Tot ce trebuie să faci este să spui cuvântul magic „terorist”. 

    Regula numărul 7: Când spui „Rezistență”, trebuie să adaugi întotdeauna expresia „sprijinit de Siria și Iran”. 

    Regula numărul 8: Când spui „Israel”, cu siguranță nu trebuie să adaugi după: „sprijinit de Statele Unite, Franța și Europa”, pentru că s-ar putea crede că este un conflict dezechilibrat. 

    Regula numărul 9: Nu vorbiți niciodată de „teritorii ocupate”, nici de rezoluții O.N.U., nici de încălcări ale dreptului internațional, nici de convențiile de la Geneva. Acest lucru riscă să deranjeze privitorul și ascultătorul „France Info”. 

    Regula numărul 10: Israelienii vorbesc franceza mai bine decât arabii. Aceasta explică de ce ei și susținătorii lor primesc cuvântul cât mai des posibil. Deci, ei ne pot explica regulile anterioare (de la 1 la 9). Aceasta se numește neutralitate jurnalistică.

    Regula numărul 11: Dacă nu ești de acord cu regulile menționate sau dacă descoperi că acestea favorizează o parte în conflict împotriva alteia, atunci ești un antisemit periculos!

  • Anti-Defamation League Capitalizes on Hamas Attacks, Pushes Censorious DEI Fascism

    89804428 gettyimages 78010167

    I told you this was coming the day after the attacks in Southern Israel – specifically, that the corporate state would seize on the tragedy in Israel to promote more forever-war and simultaneously to clamp down further on speech using the pretext of combatting “antisemitism.”

    Here comes the new censorship regime, via the chief censor of the state, the ADL, cloaked in “Diversity, Equity, and Inclusion.”

    Via Anti-Defamation League:

    In response to a surge of antisemitism around the world in the aftermath of the terrorist massacre of more than 1,100 unarmed civilians in Israel, ADL (the Anti-Defamation League) today called on CEOs of major corporations globally to speak out against hate and commit to ADL’s “Workplace Pledge to Fight Antisemitism.”

    Over the past few months, more than two dozen major corporations and brands have responded to the challenge of preventing antisemitism in the workplace, becoming among the first to sign the pledge. Now, ADL is calling on leaders of Fortune 500 companies and other corporations to join in taking the pledge and to speak out against antisemitism.

    “With antisemitism surging around the world, there’s no more important moment than now for all companies to speak out,” said Jonathan Greenblatt, ADL CEO. “Corporations must use their bully pulpits to strongly and forcefully condemn antisemitism in all forms and to ensure that their workplaces remain safe places for Jewish employees.”…

    By taking the pledge, organizations agree to actively prevent antisemitism in their workplaces, including addressing antisemitism in Diversity, Equity, and Inclusion programs, supporting Jewish employees through Employee Resource Groups or other means, providing religious accommodations for employees, and speaking out against antisemitism…

    Signatories include Accenture, adidas, AEG, American Eagle Outfitters, Inc., CLYDE, Deutsch LA, Harris Blitzer Sports & Entertainment, NASCAR, National Basketball Association (NBA), New York Life, Northwell Health, Turner Construction Company, and UTA, among others.”

    Via the “Workplace Pledge to Fight Antisemitism”:

    WE PLEDGE TO ADDRESS antisemitism in our Diversity, Equity, and Inclusion educational strategies by offering programs for employees about addressing antisemitism specifically (such as adopting Antisemitism 101 for the Workplace on-demand module) as well as integrating antisemitism into our broader DEI approach

    WE PLEDGE TO USE our workplace’s platform on social media, via press release, and/or messaging from company leadership to employees as well as externally to speak out to fight hate overall and when there is a day of cultural significance to the Jewish community (Ex: Jewish American Heritage month, Shine A Light, etc.) or if there is a significant act of antisemitism in the United States.”

    Translation: “Shut your mouth, bigot, while we start our next forever-war or we’ll use the influence we peddle through multinational corporations to call you a Nazi and take your livelihood away in the name of Tolerance™ and Diversity™.”

    That’s how Democracy™ works.

    Follow his stuff Substack if you are inclined to support independent journalism free of corporate slant. Also, keep tabs via Twitter.

    For hip Armageddon Prose t-shirts, hats, etc., peruse the merch store.

    Insta-tip jar and Bitcoin public address: bc1qvq4hgnx3eu09e0m2kk5uanxnm8ljfmpefwhawv

    My Plan B Blueprint to Become Anti-fragile

    The US and US dollar are clearly deteriorating. And there is a lot of danger in having too much exposure to a crumbling empire.

    That is why I have a Plan B, which has allowed me to:

    • Cut my tax rate to 4%
    • Use that savings to invest in real assets, precious metals, and crypto
    • Gain a second residency and apply for a second passport
    • Diversify internationally

    And much more.

    A Plan B gives you the tools to respond to whatever the world throws at you from a position of strength.

Back to top button