Netanyahu a mers până în California pentru a se întâlni cu Musk și a discuta despre antisemitismul care s-ar vehicula pe rețeaua sa socială X (fostă Twitter).
În cursul dialogului, Netanyahu a observat că enciclopediile digitale nu prezintă întotdeauna adevărul.
Musk a avut o replică genială:
„O veche zicală spune: Istoria este scrisă de învingători. Nu și dacă dușmanii încă trăiesc și au o grămadă de timp la dispoziție să redacteze Wikipedia.”
Amuzat, Netanyahu a completat la fel de sclipitor:
„Istoria este scrisă de cei care au mai mulți redactori.”
Literatura de specialitate extrem de bogată care a fost dedicată comunismului din România primilor ani de după război permite radiografierea aparatului de stat în ale cărui poziţii cheie s-au regăsit următorii iudei:
Ana Pauker (n. Hanna Rabinsohn) (1893-1960), secretar general al CC al PMR între 1944 şi 1948; din noiembrie 1947 până la excluderea ei din viaţa politică în 1952 ministru de Externe al RPR şi membru al Secretariatului General al Partidului Comunist Român, PCR (din 1948 redenumit Partidul Muncitoresc Român, PMR, după care în 1968 a revenit la titulatura PCR); preşedinte de onoare al Uniunii Femeilor Democrate Române (UFDR) (1948-1952), continuatoarea Uniunii Femeilor Antifasciste Române
Ilca Melinescu (n. Ilka Wasserman), secretara biroului Anei Pauker (şi după unii adevărata şefă a Ministerului Afacerilor Externe, MAE) şi directoarea editurii de limba rusă “Cartea Rusă”
Ella Diamantstein, secretara Anei Pauker la biroul de la sediul PCR (1944-1947)
Carol Lustig, director administrativ în MAE între 1948 şi 1952 (demis)
Ana Toma (Ana Grossman), soţia lui Sorin Toma, apoi a lui Constantin Pârvulescu şi în fine a lui Pantelei “Pantiuşa” Bodnarenko (alias Gheorghe Pintilie, şeful Securităţii): secretara particulară a Anei Pauker după război; ministru adjunct al aceleiaşi Ana Pauker la MAE (1950-1952), apoi ministru adjunct al Comerţului Exterior
Egon Balaş, şeful Departamentului pentru Probleme Economice din cadrul MAE între 1948 şi 1952, când va fi arestat (eliberat în 1954)
Cristina Boico, înalt funcţionar în cadrul MAE până în 1952, când va fi destituită
Iosif Chişinevschi (născut Jakob (B)Roitman, a preluat la căsătorie numele de Chişinevschi al soţiei sale) (1905-1963): membru al CC din 1945; şi secretar responsabil cu propaganda (departamentul Agitaţie şi Propagandă) (1948-1952); membru al Secretariatului, responsabil cu propaganda şi cultura (1952-1955); prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1955); membru al Biroului Organizatoric şi şef al Secţiei Externe a CC (1950-1957, când va fi destituit)
(?) Vasile Luca (Luka László) (1898-1963): fondatorul de facto al Comitetului Democratic Evreiesc (CDE) după război (Andreescu, Nastasă, Varga, 2003, p. 152); membru al Secretariatului, Comitetului Central şi Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Finanţe (1947-1952); arestat în 1952, condamnat la moarte în 1954, dar sentinţa i-a fost ulterior comutată în închisoare pe viaţă; decedat în detenţie în 1963 şi reabilitat oficial în 1968
Alexandru Iacob, şeful organizaţiei PCR Cluj după război; ministru adjunct de Finanţe între 1948 şi 1952 (arestat)
Zoltan Eidlitz, şef de personal în Ministerul de Finanţe între 1948 şi 1952 (arestat)
Alexandru Nistor, membru în Comisia de Lichidare CASBI şi director în cadrul Ministerului de Finanţe între 1948 şi 1952, când va fi arestat (eliberat doi ani mai târziu)
prof. Avram I. Bunaciu (Abraham Gutman) (n. 1909), acuzator public în procesele de la finele războiului şi ministru al Justiţiei (1948-1952); secretar general al Marii Adunări Naţionale (1952-1956); ambasadorul României la ONU (1956-1957); ministru de Externe (1958-1961)
Leonte Răutu (Lonia Oigenstein) (1910-1993): membru CC al PMR/PCR (1948-1972); membru în comitetul de redacţie la Scânteia după război (?); şeful Secţiei de Verificări a CC în 1950; membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); membru al Comitetului Politic Executiv al PCR (1955-1981); secretar CC al PCR (1965-1969); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1969-1972); rector al academiei de partid “Ştefan Gheorghiu” (1972-1982)
Gheorghe Stoica (Moscu Kohn) (1900-1976): membru al CC al PMR/PCR (1948-1974); membru supleant, apoi titular al Comitetului Executiv (1968-1974); prim-secretar al comitetului orăşenesc al PCR (1950-1953); ambasador în RD Germană (1953-1956); director general al Direcţiei Generale pentru Consiliile Populare (1969-1976)
Miron Constantinescu (Meher Kohn, după alte surse Cohen, jidan originar din Galaţi), ministru al Minelor şi membru în CC al PCR
Alexandru Moghioroş (Balogh Joszef, jidan originar din Ungaria, născut la Salonta, Bihor) (1911-1969): membru al Biroului Politic (din 1948); secretar CC al PMR (1948-1954); membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); ministru al Nationalităţilor în guvernul Groza (1948-1952), preşedinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951); prim-vicepreşedinte şi apoi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965); şef al secţiei de relaţii internaţionale a partidului în timpul guvernării Dej; membru în conducerea CDE
Petre Borilă (Iordan Dragan Rusev) (1906-1973): comandant al diviziei “Tudor Vladimirescu” (1944-1947); şeful organizaţiei Bucureşti a PCR (1944-1947); şeful Direcţiei Politice a Armatei, (1948-1950); membru CC al PMR (1948-1968); membru în conducerea Comitetului Democrat Evreiesc în anii ’50; membru al Biroului Organizatoric al PMR (1950-1953); preşedintele Comisiei Controlului de Stat (1951-1958); membru în Biroul Politic al CC responsabil cu economia (1952-1953); ministru al Industriei Alimentare (1953-1955); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965) Cuscrul lui Ceausescu.
(?) Gheorghe Apostol (Aaron Gerschwin): preşedinte al Confederaţiei Generale al Muncii (1944-1953); membru CC din 1945 şi al BP din 1948; prim secretar CC (1954-1955); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri până în 1968
Ghizela Vass (n. 1912): membru supleant CC (1945-1948), membru titular al CC al PMR/PCR (1948-1984); şef-adjunct al Secţiei Externe a CC (1950-1953, când va fi destituită); apoi şefa de cadre a CC al PMR şi ulterior şefă de secţie a CC al PCR (1975-1984). Nimeni alta decat bunica actualului presedinte al camerei deputatilor, Bogdan Olteanu.
av. Leopold Filderman: preşedinte al Comisiei Superioare de Epuraţie de pe lângă Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti; deputat de Bacău în Marea Adunare Naţională (1946-1952) şi totodată secretar general la departamentul Industriei de Stat din Ministerul Industriei şi Comerţului
Victor Vezendian, adjunct în Secţia Externă a CC (1950-1953), apoi viceprimar al capitalei
Aron Braeşter, membru supleant al CC al PMR (1948-1955)
Heinrich Kreindler, secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice din 1947
Ida Felix: membră a Comisiei de Control a Partidului (1945-1950) şi apoi directoare de cadre în Ministerul de Externe (1950-1952)
David Rotman, şef de secţie în Comisia Controlului de Stat între 1945 şi 1953, când va fi demis şi exclus din partid
av. Georgescu (Ashkenazy), director general în cadrul Ministerului Învăţământului (1948-1952)
dr. Simion Oeriu (Schaefer), comisar general al executării armistiţiului, având rang de subsecretar de stat (1945-1946); comisar general al guvernului pentru legătura cu Comisia Aliată de Control (1946-1947), apoi comisar al guvernului pentru aplicarea Tratatului de Pace de la Paris
Emil Calmanovici, director general al Normelor şi Construcţiilor în Ministerul Construcţiilor între 1944 şi 1951, când este arestat în “procesul Pătrăşcanu”
Jean Coller, membru al Direcţiei de Cadre a CC (1945-1950)
Liuba Chişinevschi (n. 1911), soţia lui Iosif Chişinevschi, presedintă a Uniunii Femeilor Antifasciste din România (1944-1946) şi vicepreşedinte a Confederaţiei Generale a Muncii din 1944; membru CC al PCR (1945-1955); membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1955); secretară a Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957); activistă a Consiliului Sindicatelor din sectorul II al capitalei (din 1971)
dr. Simion Zeiger, preşedintele Comisiei de Stat pentru Planificare din Ministerul Economiei Naţionale (1948-1952). [Nu îmi dau seama dacă este vorba de aceeaşi persoană cu dr. Lew Zeiger, dir. Gen. în Ministerul Economiei
Alexandru Sencovici (1902-1995), membru în secretariatul general al Confederaţiei Generale a Muncii; ministru adjunct al Muncii şi Prevederilor Sociale (1948-1949); ministru al Industriei Uşoare (1949-1957 şi 1961-1969); ministru al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961)
Gheorghe Gaston Marin: secretar particular al lui Dej după război; ministrul Industriei şi Energiei Electrice şi Electrotehnice (1952-1958); membru CC în 1960; numit preşedinte al Comisiei de Stat pentru Planificare în 1962; vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri până în 1965
Nicolae (Miklos) Goldberger (1904-1970), membru în conducerea CDE.; instructor CC al PCdR pentru Ardealul de Nord în timpul războiului; responsabil al Comisiei Propagandă din Direcţia Propagandă şi Agitaţie a CC al PMR (1948-1952); şeful Direcţiei Politice a Armatei (1948-1950); rector al Institutului de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al PMR (din 1956); director adjunct al Institului de Istorie al CC al PCR
Fanny Goldberger, soţia lui Nicolae, şefa cancelariei CC al PMR în anii ‘50
Alexandra Sidorovici (1906-2000), soţia lui Silviu Brucan: acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946); deputată de Bucureşti în Marea Adunare Naţională (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948
Andor Bernat, secretarul Uniunii Tineretului Comunist (UTC) după război
Valter Roman (Ernst Neulander) (1913-1983), jidan vorbitor de limbă maghiară originar din Oradea, tatăl lui Petre Roman: organizatorul securităţii (?), şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă (ECP) al Armatei, transformat ulterior în Direcţia Superioară Politică a Armatei (1948-1950); ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1950-1952, când este destituit); directorul Editurii Politice (1954-?); membru al CC al PCR (din 1965)
Armand Popper, directorul editurii “Cartea Rusă” în anii ‘50
dr. Sandu Lieblich, membru în conducerea CDE, medicul personal al lui V. Luca şi al altor lideri de partid până în 1953, când va fi arestat ca spion sionist
av. H. Leibovici-Şerban: acuzator public în Tribunalul Poporului (1945); membru în conducerea CDE; secretar general al Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti (FUCE) până în 1951; din 1948 deputat în Marea Adunare Naţională
Alexandru Bădău/Bădan (Alexander Braunstein), şeful Comisiei de Control al Străinilor, originar din Târgovişte
mr. Lewin, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al cenzurei pentru presă
Emmerick Stoffel, jidan din Ungaria, ambasador (şef al Legaţiei) al României în Elveţia (1944-1948)
Harry Făinaru (Hersch Feiner), şef al Legaţiei Române din SUA imediat după război
Anton Moisescu (n. 1913): membru al CC al PCR (1955-1969); ministru plenipotenţiar în SUA (1954-1956) şi Argentina (1956-1957); secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (1957-1962); preşedinte al Societăţii de Cruce Roşie (1962-1971)
Paul Davidovici, însărcinat cu afaceri al Legaţiei Române la Tel Aviv (1949-1952); director în centrala MAE (1952-1953)
Mişa Levin: director în Ministerul Muncii (1946-1947); prim consilier şi ministru plenipotenţiar în centrala MAE (1947-1948); prim-consilier al Legaţiei Române la Roma din 1948 până în 1950, când se refugiază în Israel
Barbu Solomon (1904-1965): membru al CC al PMR (1948-1965); ministru plenipotenţiar în Norvegia (din 1948); judecător la Tribunalul Suprem, iar din 1962 vicepreşedinte al acestuia
Ida Szigally, prietenă a Anei Pauker, conducătoarea de facto a Ambasadei din Londra
N. Lăzărescu (Burah Lazarovici), însărcinat de Afaceri al RPR la Paris
Simion Bughici: ambasador la Moscova (1949-1952); membru supleant al CC în 1949 şi 1950; ministru de Externe (1952-1955) care, deşi iudeu, i-a succedat în funcţie Anei Pauker, semn că epurările orchestrate de Dej nu aveau un conţinut eminamente antisemit, cât politic
Marcel Breslaşu (Mark Breslau), directorul general la Direcţia Artelor
Aurel Baranga (Ariel Leibovici), dramaturg, poet şi publicist, inspector general al Direcţiei Artelor din Ministerul Culturii
Benjamin Vilner, inspector general la Ministerul Cultelor
Samoilă (Samuel Rubenstein), director guvernator la Scânteia după război
Sorin A. Toma: membru în conducerea CDE după război; redactor şef adjunct (1946-1947) şi apoi redactor şef (1947-1960) al ziarului Scânteia; membru al CC al PMR (1955-1960); membru al Biroului Organizatoric al partidului (1950-1953);
Avram Şerban (Sam Asriel): membru, alături de Mişa Levin şi Al. Sencovici, în secretariatul general al Confederaţiei Generale a Muncii; membru CC al PCR (din 1945); deputat de Alba în Marea Adunare Naţională (1946-1952); din 1948 director al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale
Horia Liman (Lehman), scriitor, redactor şef adjunct la Scânteia
Silviu Brucan (Saul Bruckner, după alte surse Brükker), redactor-şef adjunct al ziarului Scânteia după război, cel care conducea întreaga campanie propagandistică de comunizare, acelaşi care în mai 1945 ameninţa în ziar: “Da, nici o cruţare! Bandiţi manisto-salaziţi!”; ambasador la Washington (1956-1962); vicepreşedinte al Consiliului Radioteleviziunii Române (1962-1966); diverse alte funcţii în ministerele conduse de M. Constantinescu, I. Chişinevschi şi apoi L. Răutu
Alexandru Bârlădeanu (Goldenberg), membru al Comitetului Executiv şi al Prezidiului Permanent al CC al PCR şi, după Revoluţia din decembrie 1989, preşedinte al Senatului în prima legislatură democratică
Barbu Zaharescu: numit la conducerea Direcţiei de Agitaţie şi Propagandă a CC în 1949; redactor şef la Lupta de clasă până în 1962
Ştefan Voicu (A. Rottemberg) (1906-1992): membru CC al PMR/PCR (1955-1984); redactor-şef adjunct la Scânteia (1948); redactor şef la Lupta de clasă din 1962 şi la Era socialistă din 1974
ing. S. Schnapp, director guvernator al ziarului România Liberă şi membru în conducerea Uniunii Evreilor Români din Vechiul Regat după război
Niculae Bellu, redactor responsabil la România Liberă în anii ‘50
Radu Lupan, redactor-şef la Editura pentru Literatură şi şef al departamentului extern al săptămânalului Contemporanul până în 1952, când va fi demis
Dinu Hervian, membru în conducerea CDE şi director general adjunct la Agerpress la începutul anilor ‘50
Jehan Mihai (Jakob Michael), şeful industriei cinematografice române
Elisabeta Luca (născută Birnbaum, soţia lui Vasile Luca102): membră în Uniunea Femeilor Antifasciste din România şi membră în Comitetul Cinematografiei din România între 1950 şi 1952, când va fi eliberată din funcţie
Alexandru Graur (Alter Brauer, tatăl reporterului sportiv Dumitru Graur), director general adjunct al Societăţii Radiofonice Române din 1949, succedându-i în funcţie lui Matei Socor
ing. Mihail Roller (necunoscut înainte de venirea sa în România din Uniunea Sovietică), vicepreşedinte al Academiei Române devenite în 1948 Academia RPR, autorul unei notorii istorii falsificate a românilor în 1947
Barbu Lăzăreanu (Lazarovici), membru în prezidiul Academiei RPR odată cu reorganizarea din 1948 a acestei instituţii
prof. Eugen Schileru, membru în conducerea Artiştilor Plastici din RPR până în 1952, când va fi demis
prof. Weigel, care conducea operaţia de epurare a studenţilor anticomunişti din Universitatea Bucureşti
prof. Lewin Bercovici, venit, ca atâţia alţii, din URSS, controla corpul didactic al Universităţii Bucureşti
Henri Wald, profesor de logică la Universitatea Bucureşti în anii ‘50
M. H. Maxy, profesor la Facultatea de Arte Frumoase Bucureşti şi preşedintele sindicatului acestei instituţii; membru în Comisia Superioară de Epuraţie de pe lângă Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti din România
Silviu Josifescu (Samson Josifovici), cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Cârlova şi Vlahuţă de toate pasajele care nu concordau cu doctrina comunistă
Ioan Vinter (Jakob Winter), al doilea critic literar marxist al României
Leonte Tismăneanu (Enea (Leon) Tesmeneţki, tatăl lui Vladimir Tismăneanu) (1913-1981), din 1948 redactor şef al Editurii PMR (viitoarea Ed. Politică) şi profesor la Facultatea de Marxism-Leninism din Universitatea Bucureşti
Hermina Tismăneanu (mama lui Vladimir Tismăneanu), funcţionară în biroul lui Al. Moghioroş în 1952
Herbert (Belu) Zilber, director al Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) între 1944 şi 1948, când va fi arestat şi ulterior judecat în “procesul Pătrăşcanu”
Dr. Zeider, juristconsult al MAE
86-87.) Pascu Ştefănescu şi Podoleanu, secretari de stat responsabili de Industria Alimentară în guvernul Dej
Dintre jidanii ofiţeri de grad superior (maiori, colonei, generali) şi/sau şefi de secţii/birou/direcţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI) şi în particular ai Securităţii s-au regăsit:
88.) Teohari Georgescu105 (Burah Tescovici) (1908-1976): membru titular al Secretariatului, Comitetului Central şi Biroului Politic al PCR/PMR (1945-1952); subsecretar de stat (pentru administraţie) în Ministerul de Interne (1944-1945); ministru de Interne (1945-1952); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri între 1950 şi 1952; destituit în 1952 şi arestat pentru “deviere de dreapta” în 1953, nu a fost condamnat; director al Combinatului Poligrafic “13 Decembrie” (1953-1972)
89.) George Silviu (Gersch Golinger), secretar general al Ministerului de Interne (1946-1952)
90.) Iosif Sraer (Şraier) (n. 1912), fost jurist al partidului comunist şi avocat al lui Gheorghiu-Dej în perioada interbelică: secretar general al MAI (1945-1946); adjunctul ministrului T. Georgescu la M.A.I. (1946-1952), înainte de a emigra în Occident
91.) gen.-lt. Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg) (1915-1992), jidan basarabean originar din Chişinău, vorbitor de limbă rusă: avansat gen.-mr. în 1948 şi gen.-lt. la 11 februarie 1959; funcţionar în MAI din 1945; inspector general al Siguranţei (1947-1948); subdirector (locţiitor al directorului general) al DGSP/DGSS (1948-1953); adjunctul lui Drăghici şi secretar general al M.A.I. (1953-1961); trecut în rezervă în 1961 cu gradul de gen.-lt.
92.) Iozefina Marcovici, soţia lui Nicolschi, angajată în direcţia generală a Poliţiei
93.) mr. Wilhelm Einhorn, jidan vorbitor de maghiară din Transilvania: şeful Direcţiei Regionale de Securitate Cluj (1944-1948); din 1948 director al secretariatului DGSP şi şef de personal al DGSP; avansat la gradul de colonel în 1951 şi numit director adjunct al Direcţiei I de Informaţii Externe DGSS
cpt. Emanoil Schmerler, unul din cei doi şefi de birou ai secretariatului DGSP
gen.-col. Laurian Zamfir ( Laurian Rechler), originar din Brăila, numit în 1952 şeful Direcţiei Control Străini şi Paşapoarte (DCSP) din cadrul Comandamentului General al Miliţiei
Ervin Voiculescu (Erwin Weinberg), care i-a precedat în funcţie lui Laurian Zamfir la DCSP, fiind apoi numit director al Şcolii de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa; la un moment dat, şef al direcţiei Paşapoarte din MAE
col. Mişu Dulgheru (Dulberger) (n. 1909): membru al Direcţiei Organizatorice a CC (1949-1952); şeful Direcţiei V (Cercetări Penale) a DGSP şi şeful cabinetului ministrului de Interne Georgescu între 1948 şi 1952 (avansat la gradul de general în 1951), când va fi destituit împreună cu şeful său şi arestat; a emigrat la începutul anilor ’80 în Israel împreună cu familia sa
mr. Samuel Antoniu, şef de serviciu şi locţiitor al lui Dulgheru (1948-1952)
cpt. Grigore Stetcovici, şef al serviciului Contrasabotaj din Direcţia V a DGSP
mr. Simion Fischer, şef de birou în cadrul Siguranţei, apoi subaltern al lui Dulgheru la Direcţia de Cercetări Penale (1948-1952)
col. Francisc Butyka: fost activist CC al PMR şi membru al Comitetului de Partid din centrala Ministerului Securităţii Statului, cel care i-a succedat lui Dulgheru între 1952 şi 1963 la şefia Direcţiei V a Securităţii, renumerotată Direcţia a VIII-a în 1956
gen.-lt. Moises Haupt, comandant militar al capitalei imediat după război
gen. P. Cristescu (Fifca Kleinman), şeful Miliţiei din România la sfârşitul anilor ‘40
col. Iacov St. Bulan, avansat la 23 august 1949 general, care a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (1945-1952)
gen.-mr. William Suder (Wilman Suder), şef al Departamentului Contraspionaj al Securităţii până în 1949
Heinz Gutman, şef al Serviciului Secret Civil al RPR
mr. Avram Solomon, şef de serviciu al Direcţiei Bucureşti a DGSP de la înfiinţare (30 august 1948)
gen. Isidor Hollinger, şef de catedră la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa, cel care i-a succedat în funcţie lui Suder la Departamentul de Contraspionaj
mr. Ştefan Iordanov, ofiţer politic al Diviziei “Tudor Vladimirescu”, formată în 1943 prin recrutări din rândurile soldaţilor români prizonieri în URSS, a fost apoi avansat colonel şi a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne
col. Holţier Ervin, şeful Direcţiei a X-a DGSP (1948-1952)
Eugen Dascălu (Davidovici), şeful Siguranţei Satu Mare (1944-1946), posibil agent KGB, apoi şef DRSP Târgu Mureş
col. Lucian Stupineanu (Stappnau) (n. 1914): director general al Serviciului Special de Informaţii (1945-1947); secretar general la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (sfârşit 1946-început 1947); şeful Direcţiei Spionaj Economic a DGSP, odată cu înfiinţarea acestei instituţii la 30 august 1948
col. M.A.I. Mihai (Bibi) R. Boico, din 1949 avansat gen.-mr., destituit în 1952
col. Ludovic Cseller (Zeller), director al DRSP Oradea din 1948
col. Iosif Breban, şeful Direcţiei Regionale MAI Cluj în 1955
col. Gavril (Ianoş) Birtaş, şeful Direcţiei I a DGSP din 1948, destituit în 1952
Andrei Micu, şeful Direcţiei Cadre a Ministerului de Interne între 1948 şi 1952, când va fi destituit
col. dr. Şuli Brill, exclus din M.A.I. şi din partid în 1952
Luiza Segal, şefă de birou în DGSP de la înfiinţare (1948)
mr. Moise Senater, director adjunct al DRSP Bucureşti (1948-1952)
col. Adalbert Izsak (Ijak, Iszaek): director adjunct al DRSP Braşov, apoi al doilea adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe (DIE) a Securităţii şi ulterior şeful Direcţiei Regionale de Securitate Galaţi, unde i-a succedat în funcţie lui Wisting
col. Zeller, inspector general al Direcţiei Penitenciare a Ministerului de Interne între 1948 şi 1952, când s-a sinucis urmare a destituirii sale în cadrul epurărilor
Benjamin Fuchs, responsabil Direcţia Personal a DGSP
lt. col. Mauriciu Strul, şeful Direcţiilor Regionale Galaţi (1948-1950) şi apoi Ploieşti şi ulterior Vrancea ale Securităţii
Iuliu Massler, şeful Regionalei Bistriţa Năsăud a Siguranţei (1946-1947)
Johann Schwebel, care i-a succedat în funcţie lui Massler (1947-1948)
Matusei Andreescu (Nathan Matusievici), şef de birou în DGSP de la înfiinţare (1948)
col. Mihai Patriciu (Mihai Weiss) (†1996): inspector general la Regionala Cluj a Siguranţei (1944-1948); director al DRSP Cluj (1948-1952), destituit în cadrul epurărilor antisemite din 1952, ulterior director al Uzinei Metalurgice Reşiţa
lt.-col. Ştefan Koller (Coler) (n. 1916), angajat din 1952 în MAI (la Direcţia Generală a Lagărelor); comandantul închisorii Aiud (1954-1957) şi apoi al închisorii Văcăreşti
col. Iţic Averbuch, comandantul Securităţii Ploieşti în anii ‘50, avându-i ca adjuncţi pe Mauriciu Strul şi pe anchetatorul Şmilovici
col. Eugen Vistig (Wisting), director al DRSP Craiova din 1948 şi apoi şeful DRSP Galaţi la începutul anilor ’50, unde i-a succedat în funcţie lui Mauriciu Strul
lt.-maj. DGSS Marcu Abramovici, anchetator al lotului Vasile Luca în 1952-1954
lt.-col. Ludovic Weisz (Weiss) (n. 1912): membru PCR din 1945; directorul Regionalei Satu Mare a Siguranţei/Securităţii (1946-1953); anchetator al lotului Pătrăşcanu în 1954; după reabilitarea celui din urmă în 1968, ar fi emigrat în Israel
Iacob Fuchs, şeful serviciului judeţean Baia al DRSP Suceava
lt. Barel Orenstein, din 1948 director adjunct al serviciului judeţean Râmnicu Sărat al DRSP Galaţi
lt. Jacob Weigner, director adjunct al serviciului judeţean Turda al DRSP Cluj
cpt. Israil Ruckerstein, şeful serviciului judeţean Botoşani al DRSP Suceava
cpt. Iosif Hahamu, şeful serviciului judeţean Caraş al DRSP Timişoara
mr. Zoltan Kling, şeful serviciului judeţean Severin al DRSP Timişoara
lt. maj. Simon Siegler, şef de birou şi referent la secţia Probleme Speciale a DGSP din 1948; anchetator a DGSP în procesul “grupului Pătrăşcanu”106 din 1954
Adalbert Stern, subdirector al Biroului de Securitate Baia Mare în anii ‘50
Iulian Sorin (cu numele său românizat, el a reuşit o bună perioadă de timp să-şi camufleze perfect originea jidovească) – ofiţer superior la Direcţia I a Securităţii, apoi inspector general al Departamentului Cultelor, iar din 1997, secretar general al Federaţiei Comunităţilor Evreieştii România !!!!!!!!
144-146.) căpitanii List, Frost şi Rigman, şefi ai catedrelor de specialitate de la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa
147-148.) cpt. Mauriciu Adam şi Heinz Stănescu, doi din cei patru şefi de serviciu ai Direcţiei I a DGSP
149-151.) şefii de birou DGSP (din 1948) Eugen Tais, Marcel Turchischer, Estera Haber, etc.
De fapt, lista numeroşilor jidani comunişti din România postbelică nu poate fi redată exhaustiv, ci cel mult ilustrativ. Enumerarea de mai sus se extinde în realizate mult mai mult, lucru estimabil de pildă prin adăugarea altor nume de jidani din subordinea lui Mişu Dulbergher la Direcţia de Anchete Penale:
152.) Antoniu Sami (Samuel Aritonovici), director adjunct al Direcţiei între 1948 şi 1952, plecat ulterior în Israel
153.) Matusei Andreescu (Nathan Mathuseevici), anchetator penal la Brigada Mobilă între 1946 şi 1948 şi la direcţia regională Timiş a MAI , decedat în 1988
154.) Răzvan Sergiu, locţiitor al şefului de serviciu, emigrat şi el în Israel
155.) Ceaslavski, şef de serviciu (1947-1953) şi fost frizer al Anei Pauker
156.) Neidman Gingol, consilier (1947-1953) şi profesor la Şcoala de Securitate Băneasa, emigrat ulterior în SUA
157.) Rusu Mircea, anchetator al Securităţii 1947-1956), şi el emigrat în SUA
158.) Mureşan (Leon Davidovici), anchetator între 1948 şi 1958, emigrat în SUA
159.) Franco Sandu (1947-1956), emigrat în Israel
160.) Lenobel Barbu, anchetator (1945-1950) în Brigada Mobilă şi la DGSP, emigrat în Israel
161.) Mahler William, anchetator (1952-1956), emigrat în Israel
162-163.) Flamboly Telemaques şi Negru Nicu, ultimul emigrat în Israel
Practic, în ansamblul Direcţiei, pe lângă cei de mai sus, alţi 8-10 din totalul de 45 ofiţeri erau jidani maghiari, 4-5 greci, 2-3 sârbi, 2-3 lipoveni, şi doar 8 (!) români! (Niculae, 2004: 32)
Similar, există alte numeroase nume de jidani grupaţi în majoritatea lor în Comitetul Democrat Evreiesc (CDE, organizaţie care includea şi sioniştii de stânga şi Uniunea Evreilor Români – facţiunea dizidentă a lui M.Z. Sărăţeanu), ceea ce ar permite constituirea unei liste mult mai lungi.
În conducerea organizaţiei, în afara celor sus-menţionaţi, s-au regăsit: Bercu Feldman – preşedintele CDE, Marcel Fischler, Eduard Manolescu, Marcel Popper (toţi deveniţi, alături de Leibovici-Şerban, deputaţi în Marea Adunare Naţională în 1948); Israel Bacal, un vechi comunist şi conducător CDE-ist, K. Vechsler, Solomon Ştefan, dr. Jean Abermann, Baruch Berea, Paul Iscovici, Laurenţiu Bercovici – secretar CDE pentru Bucureşti, I. Stern şi Morel Farchy – preşedinte şi respectiv vicepreşedinte al comunităţii din Bucureşti, Tiberiu Reny-Arad, preşedintele FUCE la începutul anilor ’50, Petre Lupu, Marcel Rosenzweig, Ury Bernador şi B. Lebli (directori succesivi ai Teatrului de Stat Evreiesc), Emil Dorian, Lascăr Şaraga – secretar general FUCE la sfârsitul războiului, Gh. Florescu, Nicolae Schwartz, etc.
Această listă include jidanii care au preluat guvernarea României în primii ani ai regimului communist adus de tancurile sovietice. Aceşti jidani au făcut un Holocaust (Genocide) împotriva românilor care este parte a Holocaustului Roşu. De asemenea, lista îi cuprinde şi pe jidanii care au venit la putere după 1989 şi care sunt produsul sistemului comunist.
• Abraham Ecaterina • Apostol Gheorghe, alias Gerschwin, preşedinte al Sindicatului Muncitoresc • Aritonovici Sami • Badan Alexandru, alias Alexander Braunstein, şef al Comisiei de Control al Străinilor. • Bakal Israil • Baranga Aurel alias Ariel Leibovich, inspector general al artelor. • Bădău Alexandru, alias Braunstein şeful sectiei de evidenţă a străinilor • Beiner Sigi (Sigfried? Siegmund? Bainer, Bayner) • Bercovici Levin alias Lewin Bercovich, tiran al Universităţii din Bucureşti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia. • Bogopolski Haim • Breslaşu Marcel, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor. • Brucan Silviu (Samuil Brukner, Samuel Bruckner), redactor şef al Scânteii • Bruhiş Mihail (Ştrul Pinhusovici Kofman, Kaufmann) • Bughici Simion • Bunaciu Avram alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Naţionale, realul conducător al Adunării. • Cassian Nina (Renée Annie Cassian), poetă • Călugăru Ion, scriitor • Chişinevschi Iosif alias Iakob Broitman, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi membru al Comitetului Central. • Chişinevschi Liuba alias Liuba Broitman, preşedintă a Femeilor Române Antifasciste. UFDR [sotia jidanului Iosif Chişinevschi]. • Cristescu Pavel alias Kleinmann • Crohmălniceanu Ovid (Moise Kahn), critic literar • Crăciun Constanţa • Costea (Zeider), Mirel, în 1944 era Seful Serviciului de Informatii din Formatiunile de Lupta Patriotice, sef Sectia Cadre a CC al PCR. • Cotovschi Grigore • Czeller (Zeller), şeful securitatii în nord-vestul Ardealului. • Constantinescu Miron alias Mehr Kohn, Ministru al Minelor şi membru al Comitetului Central. • Dobrogeanu-Gherea Constantin, alias Solomon Katz –social democrat. • Dulgheru Mihai(Dulbergher Mihai – State security colonel, inspector of all prisons) • Ebner Silvia • Einhorn Wilhelm • Faierstein (Feierstein, Feuerstein) Raia (Raisa?) • Fainaru Harry, alias Hersch Feiner, şef de legaţie în Ambasada din Statele Unite. • Flexer Michael (Flechser, Flachser) • Florescu Mihail alias Iacobi • Frenkel Isak • George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne. • Georgescu Teohari, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne. • Goldberger Fanny • Goldberger Nicolae (Goldberger Miklós) • Goldstein Max • Goldstein Seiman • Graur Alexandru alias Alter Brauer, director general al Societăţii Radiofonice Române. • Gurevici Herş Leib • Gutmann Heinz, şef al Serviciului Secret Civil. • Haupt Moise, general, comandant militar al Capitalei. • Holban alias Moscovich (Moscovitz), şef al Securităţii pe Bucureşti. • Hollingher Isidor (Hollinger) • Iliescu Ion, Preşedinte al României • Iosifescu Silviu (Silvian!) alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahuţă, de conţinutul care nu se armoniza cu comunismul. • Jehan Mihai, alias Jakob Michael, şef al industriei cinematografice române. • Kleiman (Kleinmann), Moisei Solomonovici • Kofman (Kaufmann?) Iakov • Kohn Hillel • Koller Ştefan, (colonel of State Securitaty, comander of Aiud Prison) • Lăzărescu N. alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris. • Leibovici, Ştrul Abramovici • Lemkovici Feiga • Levin Misha secretari generali ai Ligii Generale a Muncii • Luca Elisabeta • Lupu Petre (Pressman, Pressmann) • Lutenko Moisei • Levin, fost ofiţer în Armata Roşie, şef al Cenzurei pentru presă. • Liman Horea, alias Lehman, redactor secund al Scânteii. • Marin “Gaston” Gheorghe (Gh. Grossmann) • Mezincescu Eduard (Mezingher, Mesinger) • Moghioroş Alexander, Ministru al Naţionalităţilor, jidov din Ungaria. • Morghenstern (Morgenstern), Izrail (Israel) Markovici • Naş Leon (Littman, Littmann) • Nicolschi Alexandru (Boris Grünberg), colonel of State Securitaty • Manole Ofelia • Oieru Simon, alias Schaeffer, subsecretar de stat. Bogdan Olteanu • Olteanu Bogdan, preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României Ana Pauker (Hannah Rabinsohn) • Pauker Ana alias Hannah Rabinsohn , Ministru de Externe şi agenta nr.1 a Moscovei la Bucureşti. Marcel Pauker • Pauker Marcel • Pintilie Gheorghe (Pantelei “Pantiuşa” Bodnarenko; numele idiş necunoscut; Grünberg?), general de Securitate; soţia, Ana Toma • Porumbacu Veronica (Scherfelberg), poetă • Rădăceanu Lotar alias Lothar Wuertzel, ministrul muncii. • Răutu Leonte, alias Lev Oigenstein • Roller Mihail, Preşedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor. Petre Roman • Roman Petre, prim ministru al României • Roman Valter, alias Ernő Neuländer, maior KGB, tatăl lui Petre Roman, şef al Serviciului de Educaţie, Cultură şi Propagandă al Armatei. • Samoilă alis Samuel Rubinstein/Rubenstein, director guvernator al Scânteii. • Sielberman (Silbermann) Iosif • Saevici Faibisch • Sam Asriel, alias Şerban, secretari generali ai Ligii Generale a Muncii • Schnapp, director guvernator al ziarului România Liberă. • Sencovich Alexander, secretari generali ai Ligii Generale a Muncii • Sepeanu Tudor • Stoica Gheorghe (Moscu Cohn) • Stupineanu, alias Stappnau, şef al Spionajului Economic. • Stöffel Emeric, jidov din Ungaria, ambasador al României în Elveţia. • Suder William, alias Wilman Suder , şef al Contra Spionajului. • Szillagy Ida, prietenă a Anei Pauker, reala conducătoare a Ambasadei din Londra. • Ştrul Mauriciu, comander of State Security in Galaţi • Teigher Simion (Teiger) • Tertulian, N. (Nathan Veinstein/Weinstein), literary critic • Tismăneanu Leon (Lev Moiseevici Tismeneţki) • Toma Sorin (Moscovici), pressman of “Scânteia” • Ungureanu Mihai Răzvan, membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist • Vass Ghizela, a condus secţia externe, jidancă maghiară, bunica lui Bogdan Olteanu • Vihrev, Abram Naumovici • Vinter Joan alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României. • Voicu Ştefan (Aurel Rottenberg) • Voiculescu Ervin alias Erwin Weinberg, şef al Departamentului pentru paşapoarte în Ministerul de Externe. • Zaharescu Barbu (Zuckerman, Zuckermann) • Zamfir Laurian, alias Laurian Rechler, general, şef al Securităţii. • Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe. • Zeiger Lev, director general în Ministerul Economiei. • Zighelbaum (Ziegelbaum), Strul • Wassermann Ilka, reala directoare a Ministerului de Externe. • Weigel, tiranul Universităţii din Bucureşti. Conducea operaţia de epurare a studenţilor anti comunişti. • Weiss Ludovic
Caludiu Vava a numit fiecare lege care încalcă dreptul la liberă exprimare și a subliniat că existența lor reprezintă o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale.
ClaudiuVava a declarat pe Facebook:
“ABROGAȚI legile antiromânești!
Vă atrag atenția asupra unor legi care prevăd pedepse cu închisoarea pentru exprimarea unor simple opinii.
Este vorba de OUG 31/2002, legea 217/2015, legea Vexler (LR157/2018), Legea combaterii “antițigănismului” (2/2021) și 134/2021 (completare la 286/2009). Pe baza acestor legi era să ajungă un român la închisoare, cazul colonelului Vasile Zărnescu și doi profesori au avut casele răvășite abuziv.
Aceste legi antidemocratice, antiromânești, care încalcă dreptul la liberă exprimare, reprezintă o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale și trebuiesc ABROGATE urgent!”
Este lesne de înteles că acest membru AUR aruncă o fumigenă electoratului patriot, crezând că lumea este proastă. Mulți oameni, care pe vremuri au pus botul, au început să își dea seama de mizeria în care se scaldă acest partid securist și plin de persoane trilu-lilu.
Exista și o a doua variantă: să fie naiv, sa creadă în sinea sa că poate face ceva pentru abrogarea legilor antiromânești, acest lucru fiind imposibil într-un stat subordonat SUA și Israel. În cazul acesta omul și-a semnat singurel excluderea din partidul tuciuriului.
Vom trece prin tot conținutul. Luați o cafea, înarmați-vă cu rabdare și haideți să vedem cum arată delirul iudaic din acest an.
Preambulul începe cu “cercetarea” făcută de ADL, Liga Anti-Defaimare, o organizatie iudaică din SUA care se ocupă cu terorismul cultural, demonizând o grămadă de “simboluri de ură” (printre care și simboluri legionare), intimidând persoane publice, amenințând cu procese, hărțuindu-i pe cei care exprimă idei incorecte din punct de vedere politic. Un fel de institut Elie Wiesel pe steroizi.
Liga Anti-Defăimare a luat naștere pentru a apăra un pedofil condamnat, Leo Frank.
Se remarcă faptul că Europa de Vest înregistreaza “un nivel al prejudecăților antisemite” mult mai scăzut față de Europa de Est.
Raportul celor de la Elie Wiesel expune “incidente” de antisemitism pentru perioada mai 2022- aprilie 2023, exprimate cu precădere în mediul online, pe site-uri ca acesta sau pe rețele sociale, care sunt tranșeele războiului cultural din zilele noastre.
Primul capitol – Acte de Vandalism
Cu toate că raportul are 130 de pagini, nu au putut găsi cazuri serioase de vandalism antisemit. Raportul începe în mod caraghios cu o poză editată în care vedem un trotuar pe care cineva a scris “Heil Hitler” și a desenat o zvastică albă.
Apogeul vandalismului din România și motivul pentru care institutul e finanțat de la buget se rezumă la mâzgălituri pe trotuar. Penibil…
Apoi arată un panou holocaustic, de plastic, prin care probabil a intrat un bețiv când si-a pierdut echilibrul, panoul fiind parțial rupt la mijloc.
Laudă autoritătile locale pentru că “de fiecare dată au refăcut respectivul panou”. Bani aruncați pe fereastră.
Poate că institutul Elie Wiesel se chinuie să bage lecții despre holocaust în liceu pentru că tinerii încep să aibă o aversiune tot mai mare fată de triburile iudaice, aversiune care, la vârsta lor, se poate exprima prin tot felul de gesturi.
Alexandru Florian, președintele institutului terorist Elie Wiesel, nu va dezvălui niciodată motivul din spatele acestei aversiuni, el va prezenta faptele ca si cum “ura antisemită” apare fără motiv.
Vom vedea mai jos cum cei care pretind să “combată antisemitismul” sunt principalul generator de antisemitism.
Capitolul “acte de vandalism” se încheie aici, negăsind nimic serios de care să se lege.
Urmează capitolul “Derapaje și incidente periculoase”
Primul exemplu este despre organizația Chabad, de jidani ultraortodocși, care nu au putut aprinde menora din centrul orașului București datorită unui grup de colindători creștini care s-au asezat în fața ei și au colindat, iar când au fost somați de jidovi să părasească locul, aceștia au refuzat.
Ne arată o poză cu postarea lui Mihai Tociu drept dovadă pentru “derapaj.
Apoi trece la scena unor elevi de gimnaziu de la colegiul Iulia Hașdeu din Lugoj, care s-au filmat făcând salutul roman.
Jidanii se strofoacă să adune antisemitism de pe unde pot, legându-se de niște copii de parcă ar fi monștri însetați de sânge.
Lamentarea nevrotică, antiromânească, a institutului Elie Wiesel atinge cote din ce în ce mai caraghioase.
O incursiune în istoria crimelor rituale face lumină asupra adevăraților monștri însetați de sânge, Neofit (rabin creștinat din România) ne spune câte ceva despre asta în cartea sa, Înfruntarea Jidovilor.
Următoarea țintă a celor de la Elie Wiesel sunt suporterii echipelor de fotbal, care militează activ pe stadion, afișând bannere cu mesaje pro-românești.
Dau exemplu pe suporterii CFR-Cluj, care în meciul cu Slavia Praga au afișat mesajul în limba cehă: Jste jen zidovska,Slavia [Sunteți doar niște jidani, Slavia].
La alt meci, aceiași suporteri au afișat mesajul “Nici răchita nu-i ca pomu’, nici tiganu ca și omu’!
Meciul dintre Sepsi Sfântu-Gheorghe și FC U Craiova a fost suspendat de arbitru în minutul 26 din cauza scandărilor “xenofobe” repetate constant în tribune de suporterii U din Craiova. Cei de la Elie Wiesel nu ne spun ce mesaje s-au afișat și ce s-a scandat și daca acestea au vreo legătură cu antisemitismul pe care pretind că-l studiaza.
Apoi se leagă de suporterii Steaua, care au afișat un steag cu chipul lui Corneliu Zelea Codreanu în meciul cu Dinamo.
Ce să zic, foarte periculoase derapajele…
Aici se încheie capitolul “Derapaje și incidente periculoase” și începe capitolul “Legionarism și cultul criminalilor de război în instituții publice”.
Capitolul începe cu o veste bună, că tot mai des se organizează evenimente de reabilitare a eroilor români.
Firește că raportul crticică instituțiile și administrațiile locale pentru faptul că “nu iau măsuri” să cenzureze elogierea legionarilor și remarcă faptul că asociațiile pro-legionare își “camuflează” extremismul sub mantia anticomunismului și naționalismului.
Apoi dă următoarele exemple:
Octombrie 2022, Centrul Cultural “Reduta”, aparținând Consiliul Județean Brașov, a organizat în parteneriat cu Fundația Ion Gavrilă Ogoranu un eveniment dedicat legionarului Nicolae Purcărea.
Februarie 2023, Casa Armatei din Sibiu urma să găzduiască un eveniment de lansare a unei cărti a lui Călin Georgescu, despre care spun cei de la Elie Wiesel că s-a remarcat prin pozițiile publice favorabile lui Corneliu Zelea Codreanu sau maresalului Antonescu.
Raportul îi menționează pe profesorul Corvin Lupu și Cristian Troncotă și laudă faptul că evenimentul a fost anulat după ce, în manieră bolșevică, au pus presiune prin presă si pe instituții.
Evenimentul a avut totuși loc, doar că s-a mutat la Centrul Cultural “Ion Besoiu”, aflat în proprietatea Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor.
Aici este subliniată intervenția profesorului universitar Corvin Lupu, care numește jidanul în cadrul conferinței.
De asemenea, istoricul Cristian Troncotă a arătat că prin hotărârile guvernamentale date de Antonescu, nu a murit niciun jidov.
Radu Gyr prigonit și după moarte
3 Martie 2023, Palatul Culturii din Ploiești, subordonată Consiliului Județean Prahova, găzduiește un eveniment dedicat poetului legionar Radu Gyr și lui Mircea Vulcănescu. Cu toate că institutul terorist Elie Wiesel a amenințat consiliul județean, administratia județului a permis ca evenimentul să aibă loc.
Radu Gyr a fost comandant legionar și a înființat primul teatru în limba idiș din România, la București.
Halal recunoștință pentru acest gest caritabil, în loc să-i mulțumească, în loc să depună coroane la bustul său, în loc să-i ridice statui și să denumească străzi după numele său, jidanii îi întinează memoria și îl hăituiesc până dincolo de mormânt.
Cu siguranță cel mai mare generator de antisemitism din România este institutul terorist Elie Wiesel, care prin astfel de gesturi și provocări stârnește ura românilor.
O soluție eficientă de combatere a antisemitismului ar fi desființarea institutului.
9 Martie 2023, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 a organizat o ceremonie oficială în contextul “Zilei Deținuților Politici Anticomuniști din perioada 1944-1989”, unde au fost invitați niște oficiali să depună coroane de flori.
Au fost invitate și ONG-uri, printre care Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, despre care Elie Wiesel scrie că “desfășoară sistematic evenimente de promovare a memoriei legionarilor”. Foarte bine că există și că ne ajută să nu uităm!
31 Martie 2023, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu a organizat în sala Consiliului Județean Vâlcea un eveniment denumit “Rezistența la uitare. Dreptul la memorie, unde s-a intonat Imnul Eroilor și s-a recitat din Radu Gyr.
La eveniment s-a mentionat grupul de partizani Arnota și s-a pronunțat expresia “iudeo-bolșevism“, expresie foarte deranjantă pentru teroriștii culturali de la Elie Wiesel, urmasi ai iudeo-bolșevicilor de acu 75 de ani.
Se mai smiorcăie de faptul că s-a folosit termenul “alogen”, care este asociat jidănimii.
Desi excede perioada vizată de raport, este menționată data de 21 Iunie 2023 si Palatul Culturii Iași, unde urma să aibă loc un eveniment dedicat cărților lui Gică Manole, eveniment anulat în urma presiunilor făcute de institutul antiromânesc.
Aceștia se plâng că Gică Manole este tot mai vizibil și că a fost invitat la Televiziunea Publică. În nota de subsol este menționat și Alexantru Amititeloaie, care l-a invitat pe Gică Manole la mai multe emisiuni pe internet.
Tot la acest capitol, Gică Manole este menționat din nou, în contextul în care a participat la conferința organizată de revista CERTITUDINEA, despre care Elie Wiesel scrie că “găzduiește sistematic materiale antisemite sau negaționiste” și amintește de “scandalul” de la Teatrul Național.
Autorii raportului îl menționează pe Miron Manega, Marius Oprea și pe Ion I. Brătianu, gazda evenimentului care a avut loc la sediul Fundației Culturale “Ion I. Brătianu”, gazda fiind descendent al familiei Brătianu.
Februarie 2022, la Colegiul National “Dragoș Vodă” se inaugurează placa ce omagiază membri ai Mișcării Legionare, placă cu o poveste lungă, pe care institutul terorist Elie Wiesel a reușit s-o înlăture în trecut.
Septembrie 2022, fratele de cruce Petre Codrea primește titlul de cetațean de onoare din partea Consiliului Local Sighetu Marmației, spre totala nemulțumire a lui Alexandru Florian. Primarul le-a cerut celor de la institut dovezi că Petre Codrea este legionar, apoi le-au transmis că ce susține institutul reprezintă opinii subiective și i-au trimis la plimbare.
Elie Wiesel turbează știind că Petre Codrea a lăudat Cărticica Sefului de Cuib și acum este cetățean de onoare, cum merită să fie, cum ar merita să fie toți legionarii din România, chiar și post-mortem.
Frustrarea lor crește și pentru că Marius Vișovan, urmașul legionarului Aurel Vișovan, îi ia apărarea lui Petre Codrea și contestă legitimitatea institutului Elie Wiesel prin presa locală din Sighet.
Aici se încheie capitolul “Derapaje și incidente periculoase” și începe capitolul “Comerțul cu literatură și obiecte fasciste”.
Terorism Cultural – Cărțile luate în vizor de Institutul Elie Wiesel
În gara din Constanța există un tonomat de cărți care vindea romanul “Cirese Pentru Maresal“.
Presiunile puse de institut au primit răspuns din partea firmei intermediare, care si-a cerut scuze și a retras cartea. Editura a fost și ea contactată de nesuferiții de la institut, dar nu a cedat, afirmând că romanul reprezintă părerea autorului și ar trebui să o poată exprima liber.
În continuare, invocând ONG-ul vameșului șpăgar Marco Maximilian Katz, semnalează apariția în comerțul online a trei volume în care Ion Antonescu este eroizat. Sesizările făcute de cele două organe antiromânești au avut ca rezultat scoaterea de la vânzare a respectivelor volume, iar editura care a publicat cartea a retras-o de pe piață.
Raportul mai dă exemplu site-urile Elefant.ro și Emag.ro, unde putem găsi Cranii de Lemn și Circularele Capitanului. La momentul scrierii acestui articol, emag a dat jos cartea.
Licitatia Artmark “Un Secol de Istorie – De la Monarhie la Comunism” este luată în vizorul institutului Elie Wiesel pentru că vindea obiecte ce au aparținut lui Ion Antonescu. Toate obiectele au fost vândute cu succes, spre nemulțumirea comisarilor iudeo-bolșevici.
Aici se încheie capitolul despre comerț si începe “Ceremonii și Comemorări Legionare”.
Evident că menționează comemorarea anuală de la Tâncabești, spunând despre troița Căpitanului că este “cel mai popular loc de întâlnire al neolegionarismului”.
Institutul remarcă faptul că o parte dintre cei care se întâlnesc acolo au devenit mai discreți și nu mai distribuie public informații despre întâlnire.
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu este din nou menționată în contextul comemorării de la Tâncăbești, unde participă naționalisti din toată lumea, inclusiv asociații din străinătate.
Institutul redă un fragment din discursul lui Florin Dobrescu, în care, spun ei, “vehiculează mitul iudeo-bolșevismului”.
Ce mit, jidane? Nu ați fost voi principalii susținători și promotori ai iudeo-bolșevismului? Sau a fost tanti Aglaia?
Includ un fragment din discursul lui Dobrescu:
Institutul Elie Wiesel se lamentează că Alexandru Balcu a luat cuvântul și a vorbit despre asasinarea în ritual talmudic a Căpitanului.
Institutul mai menționează alt eveniment de comemorare dedicat unor fondatori ai Mișcării Legionare în cimitirul de la Țigănești.
Apoi se descrie comemorarea legionară de la Predeal, care marcheaza momentul asasinării a 252 de legionari în septembrie 1939, de către regimul lui Carol al II-lea. Institutul remarcă faptul că în ultimii ani tot mai mulți ultrași sunt atrași de legionari și participă în mod activ la majoritatea evenimentelor de acest tip.
“Ei adapteaza si transpun mesajele ideologiei legionare în materiale care usnt specifice subculturii lor, mărind astfel zona cu potențial de audiență către un alt tip de public” – acest fragment al raportului este relevant pentru că ne arată o cale prin care mai multe nișe și zone pot populariza ideile legionare, adaptând și transpunând aceste mesaje subculturii lor.
Tabăra Naționalistă din septembrie 2022 ocupă si ea un loc de cinste în raportul din acest an.
În Mai 2022, cu ocazia “Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste”, Fundația Ogoranu a organizat un eveniment public în piața Revoluției din București, unde mulți participanți au afișat portrete de legionari și au cântat imnul legionarilor căzuți.
Același “ritual legionar” a avut loc si la Marsul Memoriei din 9 martie 2023.
În 14 Mai 2023, Fundația Ogoranu organiza din nou evenimentul dedicat zilelor martirilor, unde au participat “și mai mulți Parlamentari AUR” ca anul trecut. După apelul morților, câțiva participanți au ridicat brațul la 45 de grade.
Institutul terorist ELie Wiesel si-ar fi dorit ca jandarmeria să-i agreseze pe participanți și critică faptul că jandarmii nu au făcut acest lucru.
În cadrul aceluiași capitol avem un subcapitol intitulat “vehicule ale apologiei legionare“, despre fețele bisericești care încă nu au trădat Adevărul.
17 Februarie 2023, la Tg. Ocna s-a făcut parastas pentru Valeriu Gafencu, iar predicatorul protosinghelul Amfilohie Brânză a vorbit frumos despre Corneliu Zelea Codreanu, despre legionari și despre influența Căpitanului asupra tinerilor precum Valeriu Gafencu.
Arhimandtirul Hariton Negrea, la același eveniment, spune:
Să ne gândim când el [Valeriu Gafencu] a fost la majorat și a considerat că ceea ce a vorbit Căpitanul [Corneliu Zelea Codreanu], ceea ce se lucra spiritual și național în Frățiile de Cruce i-au caracterizat trăirea lui de la anii aceia. De aceea în 1937 a intrat în Frățiile de Cruce și pe urmă a luat atitudine la Facultatea de la Iași, Facultatea de drept, unde a putut să vorbească la toți cei care erau în auditoriu lui despre Dumnezeu și despre importanța de a păstra valorile naționale […]”
Institutul terorist Elie Wiesel a amenințat Patriarhia Română și a cerut intervenția ei la suprimarea unor astfel de evenimente.
Patriarhia a răspuns prin vicarul Ionuț Corduneanu și a cerut interzicerea clericilor “să se implice în politică”, menționând totuși libertatea religioasă cu privire la astfel de evenimente.
Dacă întrebați preoții pe care îi vedeți pe stradă ce părere au despre Mișcarea Legionară veți constata ca mulți sunt timorați, necreștinesc de fricoși și sub scuza că ei nu fac politică, nu vor răspunde la întrebare. Păcat. Dar mai există si preoți bazați.
Trebuie să-i cercetați și să-i testați pe fiecare în parte. Să-i separați, ca grâul de neghină.
Aici se încheie capitolul “Ceremonii și comemorări legionare” și începe “Autorităti publice si legislația memoriala“.
Pentru șantajul autorităților publice prin presiuni care exced prerogativele institutului, după cum arată si Miron Manega, institutul antiromânesc subliniază existența legii staliniste OUG 31/2002. (poza din raport cu fragmentul ala)
Din Petiția lui Miron Manega:
Considerăm că I.N.S.H.R. „E.W.“ a fost înființat în mod neconstituțional și nelegal, în baza prevederilor H.G. nr. 902/04.08.2005, emisă prin încălcarea prevederilor constituționale ale art. 108, alin. (2) din Constituția României și prin încălcarea prevederilor legale ale art.11, lit.(c) din Legea nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.
Autorii raportului sărbătoresc faptul că “în ultima vreme s-a înregistrat o tendință pozitivă din partea autorităților publice” în ce privește schimbarea unor denumiri de străzi, cu implicarea Parchetului și a Ministerul afacerilor Interne, care au schimbat numele următoarelor străzi:
-Strada Ion Antonescu din Orașul Berchet, județul Dolj. -Strada Mircea Vulcănescu din municipiul Aiud, judetul Alba. -Strada Vintilă Horia din municipiul Mangalia, județul Constanța. -Strada Iosif Iacobici din municipiul Sibiu, județul Sibiu. -Strada Constantin Pantazi din municipiul Călărași, judetul Călărași.
Pe lângă acestea, institutul ne anunță că și alte autorități locale sunt în curs de adoptare a unor hotărâri de modificare a denumirilor unor obiective care poartă numele “unor criminali de război”.
Nu toate veștile sunt rele, institutul deplânge faptul că unele administrații refuză să le facă pe plac. Cum ar fi:
-Strada și bustul Mircea Vulcănescu, Primăria Municipiului București. -Strada Radu Gyr, Municipiul Cluj-Napoca -Bustul Albert Wass, Municipiul Odorheiul Secuiesc.
Pe 27 ianuarie 2023, la o emisiune a site-ului campineanjul.ro, consilierul local de la Câmpina, Liviu Briciu, vorbește despre cum Ion Antonescu a fost eroul copilăriei sale, spre frustrarea institutului plin cu antiromâni.
Astfel se încheie capitolul “Autorităti publice si legislația memoriala” și începe “Antisemitism și Trivializarea Holocaustului în Parlament“, unde se vorbește despre politicienii care au fluierat în sinagogă.
Primul pe lista celor de la Elie Wiesel este Sorin Lavric, senatorul care elogiază martiri, sfinți și eroi anticomuniști de la tribuna Parlamentului.
În data de 15 iunie 2022 l-a elogiat pe Teodor M. Popescu, care a fost decanul Facultătii de Teologie din București și a tinut prelegeri în care vorbea despre cum jidanii sunt principalii susținători ai bolșevismului.
Pe 26 octombrie 2022, S. Lavric l-a elogiat pe Ilie Lăcătușu. Pe 9 noiembrie 2022 îl elogiaza pe Paulin Clapon. Pe 15 februarie 2023 îl elogiază pe George Manu. “Și exemplele ar putea continua”, scriu autorii raportului, care deplâng faptul că aceste discursuri pro-legionare circulă pe rețelele de socializare.
Diana Soșoacă este al doilea politician pe lista institutului, fiindu-i remarcată declarația din data de 29 iunie 2022, în care vorbește despre Rothschild. Apoi, în declaratia din 3 mai 2023, Diana Șoșoacă critică faptul că Silviu Vexler de la Federația Comunităților Evreiești din România îl decorează pe Eduard Hellvig.
În discursul ei, Soșoacă vorbește despre khazarii care controlează situația politică din România și acuză SRI de trădare pentru acceptarea premiului.
Diana Șoșoacă: „,,,mai avem ceva romȃnesc ȋn Romȃnia? Ne-ați inundat, imunzilor, cu nume și rădăcini alogene! Sunteți cu toții ca o rȃie de care nu se mai poate scăpa. Colcăiți ca păduchii și vă ȋnfigeți ghearele precum căpușele și sugeți din sȃngele țării ăsteia pȃnă la ultima suflare.”
Replica partidelor democrate nu a fost auzită pentru că vocea Dianei Șoșoacă este vocea multor români și este o voce puternică, atât în sens propriu, cât si figurat.
Aici se încheie capitolul “Antisemitismul și trivializarea holocaustului în Parlament” și începe “Antisemitismul și negarea holocaustului în spațiul online“, preferatul nostru capitol și cel mai amplu de până acum.
Din primul paragraf vedem că discursul pro-românesc, pe care ei îl descriu ca fiind “instigator la ură”, continuă dincolo de eforturile lor de combatere.
Motivele invocate de ei sunt absența unui mecanism de sancționare, adaptarea la noi canale de comunicare și la teme care periodic se află în atenția publică.
În prezent, conflictul din Ucraina este “the current thing”, iar institutul deplânge faptul că opinia publică plasează jidanii în tabăra care profită sau au de câștigat de pe urma războiului. A fost vreodată în istorie când nu a fost așa?
Website-uri și Bloguri
Raportul institutului Elie Wiesel evidențiază “un nucleu al wbesite-urilor si blogurilor care în mod sistematic contribuie la diseminarea temelor cu caracter antisemit, negaționist, conspiraționist.” Ei remarcă faptul că sunt publicații care între timp au devenit inaccesibile, altele care în ultimul an nu au mai continuat discursul antisemit, dar există un număr semnificativ de publicații care în mod constant vehiculează “teme extremiste”.
Asumarea identitării și responsabilității
Paraziții de la institutul Elie Wiesel, care sug de la bugetul public, sunt nemulțumiți de faptul că există anonimitate online (cât de cât), dar constată că numărul mesajelor “antisemite” care au un autor ce poate fi reperat este semnificativ mai mare decât cele anonime (66% vs 33%).
Cu toate că nu există o creștere a “gradului de asumare a discursului instigator la ură”, institutul constată o intensificare a ritmului de publicare.
Energia românului nu poate fi oprită. Autorii menționați aici sunt Ion Coja, Vasile Zărnescu si Corvin Lupu.
Jidanilor nu le convine faptul că unele redacții au disclaimer și publică satire, citând mesajul afișat la “Despre Noi“.
Institutul Elie Wiesel remarcă o diseminare excepțională a articolelor de pe Ion Coja și Incorect Politic, articolele au ajuns să fie preluate de alte site-uri, distribuite pe rețelele sociale, fiecare contribuind în felul său la avalanșa Adevărului.
Venind din partea institutului Elie Wiesel, recunoașterea notorietății acestei umile publicații este un înalt compliment și o distincție pe care o prețuim, an de an.
În raport, ei se plâng de faptul că tot mai mulți oameni afirmă faptul că Jidanii conduc lumea, însă tot ei (institutul) sunt inițiatorii legii 217/2015, așa-zisa lege antilegionară, completare la OUG 31/2002.
Așa că ei dau legi care ne interzic anumite opinii în spațiul public și tot ei se plâng când spunem că ei conduc țara/lumea? Există un cuvânt pentru asta, chutzpah!
Printre argumente noastre pe care le remarcă cei de la institutul Elie Wiesel se regăsesc încercările de a distruge simbolurile/valorile culturale ale românilor, de a falsifica istoria și faptul că cei care sunt implicați în combaterea românismului primesc ordine de la străini.
Nicăieri în raport nu este menționat argumentul că ei sunt cei care dau legi prin care vor să criminalizeze simple opinii, ei sunt cei care hărțuiesc oameni ce n-au furat, n-au violat, n-au dat în cap, îi hărțuiesc doar pentru că elogiază un anumit personaj istoric sau altul.
De asemenea nu scot o vorbă despre declarațiile fostului președinte al Israelului, Shimon Peres, care a mulțumit public României pentru salvarea a 400.000 de jidani în timpul celui de-al doilea război mondial, aceiași patru sute de mii despre care Comisia Wiesel spune ca i-am genocidat.
Ei includ o captură de ecran cu un articol de pe Incorect Politic în care se invocă acest argument, dar nu răspund la el.
Apoi menționează R3Media, Infobrasov.net, Cotidianul.ro și Incorect Politic. Jidanii se plâng de faptul că la rubrica de comentarii cititorii au un limbaj licențios. Păi poate dacă institutul nu ar desfăsura o activitate atât de virulent antiromânească, nici comentariile n-ar mai fi pline de înjurături.
Corvin Lupu și Cornel-Dan Niculae sunt menționați indirect, alături de site-urile InPolitics, Incorect Politic și Activenews.
Inclusiv site-ul SalutSighet este luat în vizor pentru articolele despre Petre Codrea, cetățean de onoare din Sighetul Marmației.
Mai este menționată Fundatia George Manu și apare o captură de ecran cu site-ul lor fgmanu.ro.
Teroriștii de la institutul Elie Wiesel observă faptul că limbajul în comentarii este licențios , pe când limbajul în articole se rezumă la a susține rezistența împotriva controlului iudaic, fără trimiteri direct incitatoare.
Raportul analizează că diseminarea se realizează prin preluarea reciprocă între site-uri (activitate care dă rezultate!) și cu ajutorul rețelelor de socializare. Ei mai spun că impactul “retoricii instigatoare” e dificil de măsurat.
Activitatea constantă, cel puțin la nivelul nucleului dur al emițătorilor care în mod sistematic încurajează un discurs al urii, poate fi un indicator al receptării si preluării mesajelor extremiste”, scriu ei. Aici vă cam înșelați. Băgați bine de seamă că dacă aș avea zece cititori, nu mii, aș continua să public “sistematic” mesaje pro-românești care să instige la trezirea conștiinței naționale.
Dar nu sunt zece, nestimați tovarași, sunt mai mulți decât vă puteți închipui!
Rețelele Sociale
Apoi, ca să pară raportul mai mare, cei de la Elie Wiesel publică o grămadă de capturi de ecran cu comentarii pe Facebook, de la utilizatori ai căror nume este cenzurat, ceea ce ne dă de gândit…câte dintre ele sunt scrise de angajații institutului Elie Wiesel pentru a-și motiva leafa. “Uite, uite, antisemitism!” strigă Mircea Cazan după ce tocmai a postat de pe un cont fals un mesaj instigator.
Institutul ne dezvăluie că folosesc aplicatia CrowdTangle pentru a analiza postările, pe baza cuvintelor cheie.
Au uitat de holocash, holobunga, holopula, elie wiesel impostor, holohoax și multe altele. Cu scuzele de rigoare pentru vulgaritate, unii spun că “holopula” a apărut scris pe ziduri în tot mai multe orașe. Chiar și în toalete publice sau în băile restaurantelor și cluburilor.
Rezultatele culese prin CrowdTangle provin doar din postări publice în limba română și de pe pagini și grupuri publice. Din căutarea lor cică au obtinut 35.370 de postări, despre care ei înșiși recunosc că nu sunt fidele și că ar putea fi false-pozitiv.
Este menționat formatorul de opinie Andrei Grama, autor la Revista COSMOS, care postează despre khazari.
Îi este afișată postarea cântărețului Tony Poptamas în care spune că jidanii sunt inteligenți și că au jumătate din afacerile lumii. Pagina lui are 2.3 milioane de urmăritori.
Apoi dau exemple unor website-uri și canale sociale “virulent antisemite”, printre care Incorect Politic și alte pagini cu numele cenzurat.
Folosirea cuvântului Jidan nu este o jignire este articolul care apare pe captura de ecran din raport.
O lună nu este reprezentativă pentru tot anul, dar ei merg înainte și generalizează. Prin alchimia jidovească au determinat că 42.6% din postări nu au legatură cu subiectul, iar din restul postărilor, 18% sunt negative, 31.5% sunt pozitive, iar 41.3% neutre. Asta este pe un eșantion redus de 1909 postări. Ei consideră că acel 18% reprezintă un volum neașteptat de mare, cu atât mai mult cu cât Facebook e una dintre cele mai reglementare platforme de socializare.
Urmașii bolșevicilor, astăzi angajați la institutul Elie Wiesel, critică folosirea sintagmei “Holocaustul roșu” cu referire la regimul comunist din România, deoarece deseori este combinată cu expresii precum “iudeo-bolșevismul”. Alexandru Florian ia apărarea Anei Pauker prin acest raport.
Comunitatea jidovească este acuzată, după cum spun autorii raportului, ca monopolizează suferința prin prezentarea excesivă a holocaustului. Și nu este adevarat? Adică Alexandru Florian spunea acum câteva zile că presupusul holocaust de acu 75 de ani e mai important ca atrocitățile din azilele din România care au loc astăzi.
Apărătorul.md e menționat aici cu un fragment dintr-un articol:
Dreapta Credința e o pagină de facebook menționata si ea. R3Media primește încă o mențiune aici,
Elie Wiesel folosește poza lui Vlad Tepeș de pe un cont fals?
Poza de mai sus se găsește la pagina 74 din raport.
Fiți atenți la un detaliu important. Pe captura de ecran, contul de pe care s-a accesat pagina are poză cu Vlad Țepeș, este probabil un cont fals făcut cu scopul de a se infiltra în astfel de comunități și a scrie mesaje instigatoare la ură, pe care apoi să le includă în raport demonstrând că există antisemitism.
Strategii falimentare
Există într-adevăr postări care se concentrează pe dovedirea imposibilității existenței a vreunui holocaust în România, dar care atribuie totuși o vină lui Hitler și a Germaniei național-socialiste.
Mi-am batut condeiul de repetate ori împotriva acestei “strategii” pe care o urmeaza unii precum Gică Manole, am pus în ghilimele cuvântul deoarece o consider o capcană.
Când ne batem cu minciuna, degeaba tăiem tulpina și lăsam rădacina.
Minciuna holocaustului săvârșit în cel de-al doilea război mondial este motivul pentru care emeriți profesori, intelectuali și istorici revizioniști au ajuns după gratii în “Europa civilizată”, pretextul pentru care era să ajungă la închisoare bravul colonel Vasile Zărnescu.
Fiecare om care pretinde că iubește Adevărul are datoria de a combate această teză impusă în cel mai stalinist proces din istorie – procesul de la Nuremberg. Are datoria de a o combate nu doar în România, ci în lumea întreagă.
Găsesc teren comun cu institutul Elie Wiesel în ce priveste nemulțumirea când constat că mulți patrioți se complac în deflectarea răspunderii către Germania. “Nu mă priveste, eu mă ocup de România” este argumentul unor colegi.
Ne priveste pe toți, dragilor, căci din cauza poveștii cu cei șase milioane gazați la dușuri, toți suferim, discursul public suferă atât în România, cât și în străinătate, libertatea noastră este știrbită prin legea oug 31/2002, care este construită pe fundația ideii că nemții au făcut holocaust, fundație care trebuie surpată cât mai repede și cât mai constant.
Aici mai este menționată pagina de facebook VOCEA DIASPOREI CONTEAZĂ.
Apoi trece la disecarea unei postări despre imposibilitatea tehnică a holocaustului german, argumentul fiind că Germania nu dispunea de combustibilul necesar pentru incinerarea a milioane de jidovi. Nu ni se dă numele autorului postării.
Remarcăm faptul că institutul nu are niciun argument în ce priveste raportul Fred Leuchter sau Germar Rudolf, doi ingineri ce aduc dovezi care susțin imposibilitatea tehnică genocidului a șase milioane de jidani.
“Stereotipul” că jidanii conduc lumea
Raportul vorbește despre “stereotipul” că jidanii sunt la butoanele României și ale lumii, că mascarada Covid-19 a fost o conspriație iudeo-masonică, războiul din Ucraina e o creație a ocultei masonice cu origini iudaice, jidanii au adus comunismul și Talmudul e un text malefic ce conține texte insultătoare și dezumanizante la adresa non-jidanilor. Toate aceste lucruri sunt adevărate.
Se pare că îi deranjează foarte tare sintagma “iudeo-bolșevism”, aproape că îi obsedează.
Bine de știut, o vom folosi mai des. Ei se plâng de faptul că noi vedem pe politicienii și guvernanții noștri drept slugi ale jidanilor, dar unde-i minciuna?
Nu este adevărat că Silviu Vexler a dictat și Parlamentul a votat în unanimitate Legea Vexler?
Nu este adevărat că Alexandru Florian l-a determinat pe PNL-istul Crin Antonescu să initieze legea 217/2015, pe care au votat-o aproape în unanimitate?
Nu e adevărat că politicienii și guvernanții sunt slugile jidanilor? Ba este adevărat!
E menționată pagina Prietenii Nasul.tv, pagina Prietenii adevărului, pagina Diaspora Română Unită (oficial), un utilizator cenzurat, pagina “Susținerea patrioților adevărați ai României”, pagina “Congresul mondial al românilor de pretutindeni”, pagina “Maica Domnului (acatiste și învățături creștine)” și pagina “Români în Hanau, Offenbach și Frankfurt”.
Subcapitolul “Deturnarea semnificației fascismului” se referă la postările imbecile în care anumiți români asociază fascismul și național-socialismul cu talmudismul vaccinal sau talmudismul din Ucraina.
Trebuie să avem proprietatea termenilor, național-socialism a fost un regim care susținea interesele poporului german, pe când ce avem în Ucraina astăzi este un talmudism ce promovează moartea a cât mai mulți goyim. Fascismul de astăzi reprezintă ordinea naturală a lucrurilor, adevărul universal, natura însăși este fascistă, iar un regim fascist ar favoriza pe cei competenți, pe cei puternici, ajutându-i să se dezvolte, spre deosebire de dictatura iudaică pe care am avut în timpul plandemiei.
Unii formatori de opinie mai neinspirați au descris regimul de atunci ca fiind “Fascism sanitar”, mai degrabă era talmudism sanitar, căci se urmărea otrăvirea goyimilor.
În acest subcapitol se mai menționează conspirația creeării unui imperiu Khazar în Ucraina, care se realizează sub ochii noștri.
Mai este menționată pagina “Haiducii-României.Partidul Patrioților Români..PPR.”, pagina “O viață avem români…și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!”, pagina “PUTIN VLADIMIR” și grupul “Opinia Publică RO”
Apoi îl menționează din nou pe profesorul Corvin Lupu, descris ca “istoric ultranaționalist” (bazat), realizatorul tv Cozmin Gușă și jurnalista Iosefina Pascal.
Corvin Lupu a susținut că războiul din Ucraina este un război între regimul khazaro-evreiesc globalist, format din bancherii de pe Wall Street, inclusiv Rothschild și Rockefeller, împreună cu Washingtonul, devenit sluga forței jidovești oculte mondiale, în timp ce vladimir Putin a încercat să scape de “oligarhii evrei” din Rusia, pentru a îndepărta influența regimului globalist.
Ideea aceasta, care îi enervează pe cei de la institutul Elie Wiesel, se regaseste și în Certitudinea, numărul din 20 iunie -4 iulie 2023.
Cozmin Gușă este menționat din nou în contextul unei postări pe pagina sa de Facebook.
Aflăm din textul raportului că monitorizarea discursului antisemit online prin intermediul softurilor și algoritmelor este deficiat, omul inteligent reușind să-și structureze limbajul în așa fel încât să eludeze softurile.
Raportul mai vorbește de limitarea analizei unei singure platforme sociale (Facebook), deplângând faptul că discursul radical este prezent și pe rețele alternative cum ar fi VK sau Telegram.
Urmează subcapitolul “Grupări și indivizi care distribuie sistematic conținut antisemit pe rețelele de socializare“.
Aici apar multe postări de la conturi cenzurate și indivizi necunoscuți, cu numele ascuns de institutul Elie Wiesel, astfel neputând verifica dacă aceste conturi sunt reale.
E foarte ușor să simulezi o discuție în comentarii sau pe anumite rețele de socializare, apoi să spui că e reală ca să-ți justifici leafa de la buget. Avem motive serioase să suspectăm că, cel puțin parțial, asta fac cei de la Elie Wiesel.
Se leagă de pagina Legitimă Apărare, dând multiple comentarii ca exemplu. O grămadă de comentarii cu numele ascuns, presupunem că toate sunt de pe pagina Legitimă Apărare și tragem o concluzie. Pompiliu Diplan, cu aparatura tehnică și cunoștințele de care dispune, cu voința lui, implicarea si efortul constant pe care îl depune pentru informarea publicului, reprezintă un mare pericol pentru stabilimentul khazaro-iudaic.
Raportul se mai plânge de faptul că tot mai mulți români fac transmisiuni în direct (live-uri), fenomenul luând amploare.
Se referă în principal la Marian Motocu, atunci când spun: “Înregistrările fiind caracterizate de o fluiditate excesivă. Platformele nu au reușit până în momentul de față să dezvolte mecanisme de moderare eficiente care să permită îndepărtarea rapidă a conținutului ilegal sub format video, mai ales acolo unde în interiorul acestor video-uri nu există construcții vizuale explicit ilegale”.
Culmea că Marian Motocu folosește poza lui Corneliu Zelea Codreanu pe fundal.
Tot despre Motocu fiind vorba, raportul vorbește despre “un individ” care “produce sistematic discurs instigator la ură” și care “și-a dezvoltat un sistem bazat pe mai multe conturi” care devin active pe măsură ce altele sunt suspendate și care se bazează pe comunitatea lui să distribuie clipurile, astfel încât audiența să fie cât mai mare.
Marian Motocu ocupă astfel un loc de cinste în raport, după cum autorii se raportează la el:
“Tipul de retorică pe care acest individ ȋl practică este de o virulență destul de rar ȋntȃlnită ȋn postările publice, iar maniera programatică prin care acesta instigă la ură ȋmpotriva evreilor este de natură penală.
INSHR-EW a depus o plȃngere la Parchetul General ȋmpotriva acestui individ ȋn luna martie 2023. La momentul redactării acestui raport nu cunoaștem dacă autoritățile responsabile au ȋntreprins vreo măsură ca urmare a plângerii.
Cu titlu de exemplu, prezentăm cȃteva fragmente din live-urile acestuia. Facem mențiunea că extrasele nu sunt singulare, subiectele alese pentru exemplificare fiind recurente ȋn postările acestuia.”
Aflăm că jidanii au depus plângere împotriva lui Motocu, urmând strategia neinspirată de a-l face martir. Să vedem câteva exemple pe care autorii raportului le furnizează:
“Cea mai toxică platformă de socializare”
Jidanii de la institutul antiromânesc Elie Wiesel se smiorcăie de faptul că Telegram e o rețea de socializare unde avem libertate de exprimare și unde se vorbește despre subiecte controversate cum ar fi chestiunea jidovească.
Ei se plâng de faptul că tot mai multe organizații naționaliste adoptă Telegram, unde comunică între ele, își rostogolesc reciproc conținutul și, spre spaima jidanilor, se întâlnesc dincolo de spațiul virtual.
Ei spun că cele mai multe organizații prezente pe Telegram sunt “de factură neolegionară”, dar există și “entități cu ideologie fascistă sau de inspirație cuzistă sau național-socialistă, precum si unele cu influențe rasiste”.
Se dau exemplu câteva grupuri de Telegram cu sub o mie de abonați, cărora cenzorii de la Elie Wiesel le-au scuns numele. Se arată poze cu grupul MSNR ( Mișcarea Social-Naționalistă Română) și Frontul Păgân de Rasărit.
În final ajungem la capitolul CONCLUZII, de unde înțelegem următoarele:
Tendința manifestărilor pro-românești s-a menținut.
“Nu au fost înregistrate acte de vandalism îndreptate împotriva unor obiecte aparținând comunității evreiești” spun ei în timp ce la începutul raportului prezintă un trotuar si un panou.
Apreciază slugărnicia guvernului României care dă semnale că face eforturi să combată românismul.
Consideră alarmantă maniera în care administrații locale sau regionale colaborează cu Fundația Ion Gavrilă Ogoranu sau alte asociații nationaliste.
Se plâng de faptul că există parlamentari care elogiază “criminali de război”, adică sfinți ai închisorilor și că elogierea venită din partea unui senator are potențialul să încurajeze acest tip de manifestari și în rândul altora.
În privința conținutului online, ei remarcă o migrare către rețele sociale mai libere, iar pe cele unde cenzura este puternică există o structurare mai inteligentă a discursului pro-românesc.
În ultimul an, comunitătile care propagă mesaje pro-românești au crescut, deseori formate din tineri elevi. Și acest lucru îi deranjeaza.
DECERNAREA PREMIILOR INSHREW
LISTA MENȚIUNILOR
Această listă reprezintă frecvența cu care institutul menționează anumiti indivizi, asociații sau instituții.
Modul de raportare: de câte ori apare scris numele sau vreo poză cu persoana/organizația menționată.
Am omis grupurile și paginile cu numele cenzurat pe care nu le-am putut identifica, iar în cazul particular al lui Marian Motocu i-am punctat mențiunile indirecte, cei de la Elie Wiesel dorind să-l ascundă, nemenționându-i direct numele.
Persoane:
-Marian Motocu (nouă mențiuni) – Petre Codrea ( nouă mențiuni) -Corvin Lupu ( șapte mențiuni) – Gică Manole ( șapte mențiuni) -Sorin Lavric ( șase mențiuni) -Diana Șoșoacă ( cinci mențiuni) -Cozmin Gușă (patru mențiuni) – Iosefina Pascal (trei mențiuni) -Cristian Troncotă ( două mențiuni) – Marius Vișovan ( două mențiuni) – Călin Georgescu (două mențiuni) – Serban Suru ( două mențiuni) – Ion I. Brătianu ( două mențiuni) – Amfilohie Brânză ( două mențiuni) – Liviu Briciu ( două mențiuni) -Vasile Zărnescu ( două mențiuni) -Andrei Grama și revista COSMOS ( două mențiuni) – Tony Poptămaș ( două mențiuni) – Eugen Petrescu (o mențiune) -Alexandru Amititeloaia ( o mențiune) – Mihai Tociu ( o mențiune) – Miron Manega ( o mențiune) – Marius Oprea ( o mențiune) – Arhimandritul Hariton Negrea ( o mențiune) – Ion Coja ( o mențiune) -Cornel Dan Niculae ( o mențiune)
Grupuri
– “Ultrașii” (la modul general, șase mențiuni) -Suporterii CFR Cluj (două mențiuni) – Elevii de la Colegiul “Iulia Hașdeu” din Lugoj (o mențiune) – Suporterii FC U Craiova ( o mențiune) -Suporterii CSA Steaua (o mențiune)
Asociații
– Fundația Ion Gavrilă Ogoranu ( șapte mențiuni) -Asociația NEAMUNIT ( o mențiune) – Fundația Culturală “Ion I. Brătianu” (o mențiune) – Noua Dreapta (o mențiune)
Instituții
– Centrul Cultural “Reduta” din Brasov ( o mențiune) – Centrul Cultural “Ion Beșoiu” și Asociația Națională a Caselor de Cultură ( o mențiune) – Palatul Culturii din Ploiești (o mențiune)
Pagini de Facebook
– Legitimă Apărare (23 de mențiuni!) – Observator (patru mențiuni) – Platforma România Civică TV( două mențiuni) –Vocea Diasporei Contează (o mențiune) -Citizens-news.translate.goog (o mențiune) –Prietenii Nasul.tv (o mențiune) –Prietenii adevărului (o mențiune) –SUSTINEREA PATRIOTILOT ADEVARATI AI ROMANIEI (o mențiune) –CONGRESUL MONDIAL AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (o mențiune) –MAICA DOMNULUI (acatiste si invataturi crestine) (o mențiune) –ROMANI IN HANAU, OFFENBACH SI FRANKFURT (o mențiune) –NEWS ROMÂNIA TV RO (o mențiune) –Dreapta Credință (o mențiune) –HAIDUCII-ROMÂNIEI.PARTIDUL PATRIOȚILOR ROMÂNI…PPR(o mențiune) -PUTIN VLADIMIR (o mențiune) – Opinia Publică RO (o mențiune) – O viață avem români…și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul! (o mențiune) –Diaspora Română Unită (oficial) (o mențiune)
Website-uri, ziare și bloguri
– Incorect Politic ( cinci mențiuni) – Artmark.ro ( cinci mențiuni) –Certitudinea ( trei mențiuni) – R3Media (două mențiuni) – Aparatorul.md ( două mențiuni) – Tonomatul de cărti din Constanța (o mențiune) – Elefant.ro (o mențiune) -Emag.ro (o mențiune) –Infobrasov.net (o mențiune) –Cotidianul.ro (o mențiune) –Inpolitics (o mențiune) –Activenews (o mențiune) –SalutSighet (două mențiuni) –fgmanu.ro (o mențiune) –Omuldinnordforever.wordpress.com (o mențiune) –Yogaesoteric.net (o mențiune) –Aim4truth.org (o mențiune) – Ziarulnatiunea.ro (o mențiune)
În ce privește indivizii, Marian Motocu este la egalitate cu Petre Codrea, amândoi remarcâdu-se în materie de adevăr și românism.
În ce privește grupurile, Ultrașii iau cu lejeritate premiul pentru activism militant pro-românesc.
La capitolul asociații, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu câștigă detașat cu șapte mențiuni pentru merite deosebite în materie de adevăr istoric.
În ce privește site-urile, Incorect Politic se remarcă în acest an cu cinci distincții, la egalitate cu publicația Artmark.ro, pe care o salutăm colegial.
Surpriza vine din partea paginilor de Facebook, unde Legitimă Apărare câștigă lejer toate topurile cu cele douăzeci și trei de mențiuni, majoritatea fiind capturi de ecran prin care cei de la Elie Wiesel și-au umflat raportul. Totuși, mențiunile sunt mențiuni, iar Pompiliu Diplan merită felicitările noastre pentru ceea ce a reușit să construiască!
Nu în ultimul rând, niște felicitări trebuie adresate ție, bravule cititor care ai reușit să parcurgi cele 6695 de cuvinte din acest articol, respect pentru atenție și eventuale distribuiri, făra tine nimic nu ar fi posibil. Toate aceste “premii”, existența acestui raport anual și întreaga activitate a institutului terorist Elie Wiesel sunt determinate de faptul că te-ai trezit și refuzi să mai fi mințit.
Pentru excesul de zel cu care alogenul Bogdan Aurescu-Goldenberg a susținut vasalizarea României și a Republicii Moldova, pentru felul cum a militat pentru supunerea lor regimului de la Bruxelles, Maia Sandu l-a decorat cu “Ordinul de Onoare”.
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, i-a conferit astăzi lui Bogdan Aurescu, fostul Ministru al Afacerilor Externe al României, „Ordinul de Onoare”.
Conform decretului, distincția i-a fost oferită fostului șef al diplomației de la București, actualmente consilier al Președintelui Iohannis pentru politică externă, în semn de înaltă apreciere a contribuției aduse la consolidarea relațiilor dintre Republica Moldova și România. La fel și la fortificarea parteneriatului strategic dintre cele două state.
După ce Republica Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană, Bogdan Aurescu a plasat continuu și în mod prioritar țara noastră pe agenda statelor membre la Bruxelles. Astfel, a avut un aport însemnat la avansarea parcursului european al țării noastre și la promovarea intereselor comune în cadrul instituțiilor Uniunii Europene.
În curând să ne așteptăm la o Strategie Națională a regimului din republica Moldova pentru combaterea românismului, sub pretextul combaterii discursului instigator la ură, după modelul din România?
În data de 4 august, Hotnews.ro titra: „Haaretz: Ministrul israelian de Externe face presiuni pentru reluarea legăturilor cu AUR. Cum a fost reevaluat George Simion”. Citez din articol:
„Până de curând, ambasada Israelului la București avea o politică oficială de a nu avea niciun contact cu AUR. Acum, Cohen a cerut ministerului să reevalueze acest lucru, sub presiunea personalităților politice israeliene de dreapta care au lucrat îndeaproape cu AUR în ultimul an. Printre cei care fac eforturi pentru a stabili legături cu AUR se numără Yossi Dagan, un lider al mișcării de colonizare din Cisiordania, și câțiva reprezentanți proeminenți ai partidului Likud, scrie sursa citată […]. Publicația israeliană HAARETZ a cerut explicații Ministerului de Externe.
„Până de curând, nu au existat contacte între ambasada Israelului în România și AUR, din cauza declarațiilor unora dintre membrii săi care glorificau criminalii de război care au comis crime împotriva evreilor în timpul Holocaustului. Liderul partidului a întreprins recent eforturi pentru a-și schimba abordarea față de Israel și lumea evreiască, inclusiv declarații de acceptare a responsabilității României în timpul Holocaustului, denunțând antisemitismul și descriindu-l pe tiranul Ion Antonescu drept criminal de război. Drept urmare, Ministerul de Externe și ambasada din România examinează, cu asistența Yad Vashem și a altor autorități, dacă aceasta este o schimbare reală care să permită o nouă politică față de acest partid”, a răspuns biroul lui Eli Cohen la solicitarea Haaretz”.
E greu să-ți dai seama, din aceste referințe trunchiate, ce s-a întâmplat, de fapt. Explicația o avem însă într-un interviu acordat de Geoerge Simion unei alte publicații israeliene, ISRAEL HAYOM, sub titlul „The Holocaust should not be part of the political game: Romania’s 36-year-old right-wing lawmaker makes waves” („Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocul politic: parlamentarul de dreapta al României, în vârstă de 36 de ani, face valuri”. Iată textul în limba română, integral:
Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocul politic: parlamentarul de dreapta al României, în vârstă de 36 de ani, face valuri
„Puteți conta pe prietenia noastră cu Israel, dacă există relații corecte între noi”, spune George Simion, șeful partidului naționalist AUR, într-un interviu exclusiv
George Simion este unul dintre cele mai cunoscute nume din politica românească în acest moment. Politicianul în vârstă de 36 de ani și-a fondat facțiunea de dreapta Alianța pentru Unirea Românilor în urmă cu doar trei ani și jumătate, dar este deja considerat o amenințare majoră înaintea alegerilor pentru președinție, Camera Deputaților, autoritățile municipale și Parlamentul European, care vor avea loc în 2024.
La alegerile generale anterioare, care s-au desfășurat la aproximativ un an și jumătate de la înființarea AUR, partidul a primit o zecime din toate locurile în parlament, devenind a patra facțiune ca mărime.
Q : Israelienii de origine română sunt adesea încurajați să-și obțină cetățenia română. Și tu, și partidul tău ați făcut apel la întoarcerea tuturor românilor în țară. Îi aveți în vedere și pe românii israelieni?
George Simion: Desigur. Au fost momente în istoria noastră când eram o țară mare și respectată pe arena internațională. Mulți evrei de origine română ne-au ajutat să câștigăm această recunoaștere. De exemplu, Ana Aslan (biolog și fizician) care a inventat Gerovitalul ( medicament anti-imbatranire), care ajuta foarte mult pentru turismul medical in Romania (n. r. Ana Aslan nu era evreică, ci ARMEANCĂ!). Multi evrei care au plecat din Romania în anii 1960 si 1970 sunt, dupa parerea mea, o mare pierdere pentru noi. Acum abia avem 10.000-20.000 de evrei care locuiesc aici. Am avut legături excelente. Minoritățile ne pot ajuta să devenim o societate mai diversă și mai bogată.
Q : Te referi la minorități religioase?
George Simion: „La fel ca și la cele etnice. Avem sârbi, maghiari, ucraineni și ruși care au fugit de țar, dar spun că sunt tătari sau turci. E bine că nu suntem singuri. Fiecare popor și națiune are caracteristicile sale. Într-un moment în care eram o țară mare, între cele două războaie mondiale, voi – evreii – ne-ați ajutat.Recent am sărbătorit în Parlamentul României 75 de ani de la recunoașterea Statului Israel și instituirea tratativelor diplomatice între România și Israel în prezență Preşedintelui Knesset (n.r. Parlamentul unicameral al Israelului) , Amir Ohana.
Interesant este că România a fost singura țară comunistă care nu a rupt legăturile cu Israelul după războiul de șase zile din 1967. Astăzi există o problemă în legăturile dintre noi, este legată de memoria Holocaustului. Această problemă a fost deturnată de un grup de oameni care caută să facă câștiguri. Acești oameni provoacă multe pagube pentru că suntem un partid care cel mai probabil va fi membru al guvernului în România, și putem fi prieteni cu Israelul dintr-o poziție de putere. Sunt sigur, din tot ceea ce văd pe arena internațională, că Israelul are nevoie de prieteni. În viziunea mea despre viitor, sunt interesat să folosesc în mod corespunzător cei 800.000 de cetățeni israelieni de origine română. Aceasta este o oportunitate de care nu profităm.
Holocaustul nu ar trebui să facă parte din jocurile politice
Simion nu apreciază bine faptul că unii din România cer ca istoria evreiască și Holocaustul să fie predate în toate liceele ca discipline obligatorii separate – precum limba, istoria și geografia – și chiar au adoptat o lege în acest sens.
George Simion: „Adevărat, există un număr mic de nebuni aici care susțin că Holocaustul nu a avut loc”, a spus el. „Dar în afară de ei, nimeni în România nu neagă că acesta este unul dintre cele mai teribile evenimente din istoria omenirii.
„Am spus că este de dorit să predăm materia în cadrul orelor de istorie a României, pentru că face parte din istoria noastră și așa ar trebui predată. Au împins problema prea departe, astfel încât să fie cursuri separate de istorie evreiască și nu cred că asta e bine pe termen lung”.
„Astăzi nu avem sentimente antisemite în societatea noastră și trebuie să luptăm pentru ca astfel de sentimente să nu existe. Dușmanii lui Israel răspândesc antisemitismul susținând că sunteți conducătorii lumii. Că la școală nu învățați despre istoria României, dar aveți lecții obligatorii despre istoria evreilor, ceea ce s-ar putea să aibă urmări. Mai multe grupuri din România promovează această agendă pentru câștig personal și am auzit acuzații împotriva partidului nostru. Memoria Holocaustului nu ar trebui să facă parte din joc politic în orice împrejurare”.
Q : Recunoașteți responsabilitatea statului român pentru crimele comise împotriva evreilor în al Doilea Război Mondial?
George Simion: „Nimeni nu le neagă. Acesta a fost statul român, chiar dacă era condus de un dictator”.
Q : Au existat pogromuri și legi antievreiești chiar înainte de vremea lui Antonescu, încă din 1938.
George Simion: „Într-adevăr, a fost o legislație antisemită dusă de regele Carol al II-lea. El a fost dictator, Antonescu a fost dictator, Ceaușescu a fost dictator. Am trăit sub mai multe dictaturi. Au fost atunci probleme etnice și multe atitudini antisemite în societatea noastră. Din fericire, astăzi nu există astfel de atitudini și trebuie să găsim calea potrivită pentru a preveni reapariția lor”.
Q : Cei care admiră criminali de război precum Antonescu și alți dictatori nu au voie să se alăture partidului dumneavoastră?
George Simion: „Există în România admiratori ai lui Ceauşescu, ai lui Antonescu, ai lui Zelea Codreanu (întemeietorul Gărzii de Fier). Nu admir pe niciunul. Dar dacă încercăm să dictăm oamenilor cum să gândească şi să conducă o vânătoare de vrăjitoare, aceasta va reînvia trecutul. Partidul nostru a fost înființat în 2019, de sărbătoarea națională a României. Suntem interesați de viitor, nu de o vânătoare de vrăjitoare”.
Q : Dar tu însuți ai declarat explicit că Antonescu a fost un criminal de război.
George Simion: „Da, conform unei definiţii etice şi legale”.
Q : Legile nu sunt întotdeauna aplicate în România, ceea ce este responsabilitatea guvernului. Dacă ajungeți la guvernare, veți implementa legile împotriva venerării criminalilor de război sau împotriva numirii străzilor și locurilor memoriale după ele?
George Simion: „După 2001, nu mai poartă numele lui Antonescu nici străzi sau locuri. Poate găsiți undeva o placă comemorativă cu numele lui din acele vremuri, dar chestiunea este relativ închisă. Legea trebuie aplicată în toate zonele României, dar este important să nu abuzăm de chestiune pentru că va genera antisemitism, ceea ce nu ne interesează. Există părți ale populației românești care privesc favorabil pe Antonescu, Ceaușescu și alți dictatori. Nu neapărat din motive antisemite, ci pentru că ei erau conducători, și unii oameni cred că sub conducerea lor în România era mai bine.Deci trebuie să avem grijă să nu provocăm aceste sentimente.
„Regret că nu sunt evrei aici în număr mare. Românii nu puteau părăsi țara sub regimul comunist. Dacă ar fi putut, ar fi plecat și ar fi plătit bani pentru a o face”.
Q : Este partidul dumneavoastră dispus să adopte definiția IHRA a antisemitismului?
George Simion: „Nu am citit încă acest document. Înțeleg că se referă și la anumite atitudini negative față de Statul Israel. Recunoaștem Israelul și putem fi partenerul său oficial. Puteți conta pe prietenia noastră cu Israel dacă există relații corecte între două părți”.
Q : Chiar în spatele tău sunt steaguri ale României și ale Uniunii Europene. Știm că există minorități românești în țările vecine care sunt membre ale UE. Te gândești să schimbi granițele în interiorul UE?
George Simion: „Respectăm toate tratatele internaționale. Singura țară cu care putem schimba granița este Moldova. Ambele părți sunt interesate de ea. Ultima clauză a acordurilor adoptate la Helsinki în 1975 spunea că dacă o țară dorește să se unească cu o țară existentă sau separată de o ţară existentă, se poate face prin acordul ambelor părţi.Dorim ca drepturile minorităţilor să fie respectate peste tot. De exemplu, în Ucraina – acolo trăiesc jumătate de milion de români”.
„Suntem un model pentru respectarea drepturilor minorităților. Avem evrei, slovaci, maghiari și țigani în Parlament. Există școli pentru sârbi și ucraineni. Au propriile lor biserici, care primesc sprijinul guvernului. Ne dorim ca aceste oportunități să fie acordate românilor care locuiesc în țările vecine, precum și în Italia, Franța sau Spania – propriile școli și biserici, dreptul de a folosi propria limbă”.
Q : În ceea ce privește Moldova, dacă Rusia o invadează, va fi un stimulent pentru unirea dintre România și Moldova?
George Simion: „Presupunând că asta vor cetățenii Moldovei. Poate că unii dintre ei, care încă se gândesc la imperiul rus, se vor răzgândi când îi vor vedea pe acești criminali în acțiune. Aceștia sunt criminali. Vom vedea ce se va întâmpla. E greu de prevăzut opinia publică”.
Q : Există, de asemenea, temeri că Rusia și-ar putea extinde războiul. Crezi că România ar putea fi o țintă?
George Simion: „Suntem membri NATO. Nu credem că Rusia, care este slabă acum, va ataca un membru NATO. Trebuie să promovăm pacea prin toate mijloacele”.
Q : Și dacă războiul se extinde, este România pregătită?
George Simion: „NATO este cea mai mare și mai puternică alianță militară și sunt sigur că nu va avea nicio problemă în a face față unui astfel de scenariu, ceea ce nu cred că se va întâmpla”.
Q: Și în ceea ce privește partidul dvs., cum l-ați defini?
George Simion: „Un partid patriotic care își amintește cuvintele lui Donald Trump, care a spus că lupta este acum între globaliști și patrioți. Suntem patrioți”.
Q : În zilele noastre, nu auziți pe cineva citându-l pe fostul președinte al SUA.
George Simion: „Ar putea fi neobișnuit, dar cuvintele lui au fost adevărate. Sentimentul meu este că ne luptăm cu aceiași adversari – stânga și extrema stângă, care încearcă să promoveze o agendă și să desființeze ideea de națiune. Trump a făcut câteva declarații proaste și s-a comportat prost uneori, dar a avut și declarațiile corecte. Întotdeauna îl voi prefera Trump în locul lui Biden”.
_____________________________
Nu cred că George Simion este tăiat împrejur. Ar fi singura lui scuză pentru declarațiile josnice pe care le-a făcut ziarului ISRAEL HAYOM. Și-a trădat alegătorii de la care, în mod normal, ar trebui să-și ia adio. Sau ei să-și ia adio de la el. Pe evrei – sau khazari, ce-or fi ei – îi înțeleg. Nu-i accept, dar îi înțeleg. Ei luptă pentru o cauză a lor – poate dreaptă, pentru ei, dar nedreaptă pentru noi – punându-mă pe mine într-o situație beligerantă de apărare. Eu îmi apăr drepturile mele, pe care ei încearcă să mi le ia. Cosider că sunt niște cotropitori iar eu lupt cu cotropitorii. Este un drept fundamental ar oricărui om de pe pământ. Și pentru asta nu sunt antisemit, cum nici strămoșii mei nu erau xenofobi sau șovini când se luptau cu turcii, cu tătarii, cu polonezii sau cu rușii.
George Simion n-are prezumția apartenenței la neamul lui Israil. George Simion e un cal troian care a confiscat o mare parte din electoratul naționalist pe care-l livrează, iată, statului Israel. Se poate spune și altfel: Israelul poate câștiga alegerile din România prin electoratul AUR. E cea mai perfidă mișcare politică din câte s-au derulat până acum în România… Circumcis sau nu, George Simion ar trebui să-și pună kipa pe cap și să se ducă la Zidul Plângerii din Ierusalim… Ca să ceară iertare poporului român pe care l-a vândut.
Ministrul israelian de Externe, Eli Cohen, face presiuni pentru schimbarea politicii Israelului față de partidul AUR din România, care a avut poziții antisemite și a negat Holocaustul, scrie ziarul israelian Haaretz .
Până de curând, ambasada Israelului la București avea o politică oficială de a nu avea niciun contact cu AUR. Acum, Cohen a cerut ministerului să reevalueze acest lucru, sub presiunea personalităților politice israeliene de dreapta care au lucrat îndeaproape cu AUR în ultimul an. Printre cei care fac eforturi pentru a stabili legături cu AUR se numără Yossi Dagan, un lider al mișcării de colonizare din Cisiordania, și câțiva reprezentanți proeminenți ai partidului Likud, scrie sursa citată.
În ultimul an, noul lider al partidului, George Simion, a încercat să-și îmbunătățească imaginea publică prin stabilirea unor legături cu politicienii de dreapta israelieni și minimizând latura antisemită a AUR. Simion a acordat recent un interviu pentru Israel Hayom sub titlul „Memorialul Holocaustului – nu face parte din jocul politic”. În interviu, Simion l-a comparat pe Antonescu cu alți dictatori români, precum regele Carol al II-lea și dictatorul din epoca comunistă Nicolae Ceaușescu, încercând să minimizeze rolul unic al lui Antonescu în Holocaust, mai scrie Haaretz.
Publicația israeliană a cerut explicații Ministerului de Externe. „Până de curând, nu au existat contacte între ambasada Israelului în România și AUR, din cauza declarațiilor unora dintre membrii săi care glorificau criminalii de război care au comis crime împotriva evreilor în timpul Holocaustului.
Liderul partidului a întreprins recent eforturi pentru a-și schimba abordarea față de Israel și lumea evreiască, inclusiv declarații de acceptare a responsabilității României în timpul Holocaustului, denunțând antisemitismul și descriindu-l pe tiranul Ion Antonescu drept criminal de război.
Drept urmare, Ministerul de Externe și ambasada din România examinează, cu asistența Yad Vashem și a altor autorități, dacă aceasta este o schimbare reală care să permită o nouă politică față de acest partid”, a răspuns biroul lui Eli Cohen la solicitarea Haaretz.
Prin noua lege a învățământului, a fost amânată cu doi ani introducerea disciplinei obligatorii „Istoria Evreilor. Holocaustul” în licee, remarcă nervos directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, tovarăşul Alexandru Florian, într-un interviu pentru RFI.
Potrivit noilor legi ale educației, publicate în Monitorul Oficial pe 5 iulie 2023, această nouă disciplină va intra în procesul educațional abia din anul școlar 2025/2026.
Doi ani de amânare, dar depinde de fiecare dintre noi și de presiunile pe care le punem pe “reprezentanții politici” dacă se va amâna de tot.
Elevii trebuie să fie pregătiți pentru a ține piept propagandei holocaustice, indiferent dacă materia obligatorie se va introduce peste doi ani sau mâine.
Alexandru Florian: Am observat cu surprindere după publicarea în Monitorul Oficial al Legii educației preuniversitare, 198/2023, la articolul 88 se reia formularea din legea 276/2021 unde se menționa introducerea pe trunchiul comun a unei discipline, respectiv Istoria evreilor și Holocaustului pentru licee și școli profesionale. În acea lege era prevăzut anul școlar 2023/2024, deci din toamna acestui an ar fi trebuit să debuteze noua disciplină, se și stabilise și clasa a XI-a, dar în noua lege a învățământului se menționează că această nouă disciplină va intra în procesul educațional abia din anul școlar 2025/2026, potrivit art. 248 (29).
Pot spune cu certitudine că Institutul “Elie Wiesel” este menționat acolo ca entitate care trebuie să colaboreze la elaborarea programei școlare și apoi pe măsura posibilităților să elaboreze și alte materiale-suport pentru dezvoltarea acestei discipline și a curiculei respective.
Orice stat civilizat, cu servicii de informații competente și cu mijloace tehnice performante va ajunge la concluzia că o astfel de materie, menită să condiționeze mințile tinere și să inoculeze un sentiment de vinovăție pentru apartenența la neamul din care fac parte reprezintă o breșă de securitate și o amenințare la adresa siguranței naționale. Mai mult, tezele holocaustice, demontate de Norman Finklestein în lucrarea sa “Industria Holocaustului”, se pot transforma în găuri negre la bugetul statului, prin despăgubiri păbugoase oferite urmașilor urmașilor “supraviețuitorilor”.
Ca atare, stoparea oricărei încercări de a introduce materia obligatorie despre holocaust, cât și combaterea propagandei holocaustice reprezintă o prioritate în lupta pentru interesul și siguranța poporului român, atât pentru civili cât si pentru militari.
Pe de altă parte, a crede că o “materie” băgată cu barosul de institutul antiromânesc Elie Wiesel, ai căror fondatori au participat la genocidul bunicilor a milioane de școlari din România de astăzi, o să aducă beneficii pe termen lung mizând pe reeducarea unei generații, este cel mai mare serviciu adus naționaliștilor creștini din România. Lupta și victoria patrioților împotriva hidrei neo-bolsevice o să treacă, cel mai probabil, prin încercarea subminării spiritelor tinere în cadrul școlii.
Mai pot spune că programa pentru anul școlar 2023/2024 era deja încheiată în toamna anului trecut. În luna aprilie 2023 existau semne de la Ministerul Educației că această programă va fi aprobată printr-un Ordin de ministru. Iată, suntem în luna iulie, programa nu este aprobată, nu a devenit un document oficial, este undeva între minister și doamna ministră a educației, nu știu exact unde este această programă. Oricum nu mai există condițiile obiective, nu mai există perioada de timp necesară pentru ca această disciplină să devină realitate în toamna acestui an.
Reporter: pare a fi una dintre situațiile în care se vede fie lipsa de interes, fie de voință a autorităților de aplica măsuri de combatere a antisemitismului și a negării Holocaustului, adoptate mai mult de ochii Occidentului.
Alexandru Florian: Nu sunt eu în măsură să dau răspunsul, pot spune doar ce s-a întâmplat până azi, iar ascultătorii dumneavoastră să tragă singuri concluzia. Eu pot spune doar că în urmă cu un an Ministerul Educației împreună cu Institutul “Elie Wiesel” au avut un parteneriat, au pornit procedurile prevăzute în cadrul ministerului, pentru a se elabora această programă privind Istoria evreilor și a Holocaustului. S-a format un grup de lucru cu profesori din preuniversitar, cercetători de la Institutul “Elie Wiesel”, cadre didactice din învățământul universitar.
Spre sfârșitul lunii septembrie 2022 programa trecuse practic prin pașii procedurali, a fost înaintată și spre consultare unor entități și unor istorici, s-au făcut și modificări la sugestia acestora și s-a împiedicat la ultimul pas și anume să fie elaborat acel Ordin de ministru care să aprobe programa. Răspuns avizat numai cei care s-au ocupat de această lege.
O opinie mult mai întemeiată ar putea avea președintele Federației Comunităților Evreiești din România, deputatul Silviu Vexler, care, să nu uităm a fost inițiatorul legii 276/2021.
Oare care reprezentant al minorității române din Israel a inițiat vreo lege în Knesseth (Parlamentul din Israel), în domeniul educației, cu scopul introducerii unei materii noi, obligatorii, intitulată “Istoria Românilor. Martirajul.”?
Există vreun institut de utilitate publică administrat de români și finanțat din banii de taxe ale israelienilor care să intervină în parcursul legislativ al statului ilegitim Israel?
Întrebări retorice.
Realitatea este că institutul terorist Elie Wiesel a făcut parteneriat cu profesori din România pentru spălarea pe creier a elevilor români, a generațiilor viitoare care vor construi pe ce lăsăm în urmă. Vor să otrăvească fântâna și fac spume la gură când nu obțin ce vor.
Reporter: Între timp, pe Facebook săptămânal are loc o emisiune, nu vreau să menționez realizatorii în care se neagă sistematic Holocaustul din România.
Reporterul de la RFI nu vrea sa-l menționeze pe Alexandru Amititeloaie sau pe Gică Manole, care susțin desființarea institutului terorist Elie Wiesel și cu siguranță nu vrea să vă uitați la Marian Motocu, care vorbește despre subminarea României de către iudei. Dacă ar fi menționat canalul STRATINFO, ar fi contribuit la trezirea conștiinței naționale, pe când treaba lui este s-o adoarmă în somnul cel de moarte.
Nici Alexandru Florian nu vrea să dea nume, temându-se că ar putea aduce un român în plus în fața emisiunilor lui Miron Manega și acel român s-ar putea regăsi citind Certitudinea.
Dacă reporterul ar spune limpede despre ce e vorba, poate că audiența RFI și-ar dori, din curiozitate, să vizioneze emisiunea cu Ioan Roșca intitulată “Combaterea “antisemitismului” folosește subjugării românilor?” în care, printre altele, vorbește despre retrocedări ilegale comise de comunitatea iudaică din România.
Alexandru Florian: Ați avut dumneavoastră “ghinionul” să dați numai peste această emisiune, sunt mult mai multe și de fapt Institutul “Elie Wiesel” în curând, maximum o săptămână vom publica un raport de monitorizare a manifestărilor de antisemitism și negare a Holocaustului în perioada aprilie 2022 – aprilie 2023 cu precădere pe rețelele sociale în România, mai ales pe paginile Facebook, unde există o varietate, uneori mesajul este mai ascuns, alteori virulent.
Băi Floriane, pregătește reclama aia odată și nu mă mai fă să aștept.
Reporter: Eu mă refeream la emisiuni live pe Facebook cu durata de două ore în care este negat Holocaustul din România, ceea ce contravine legii.
Alexandru Florian: Este îngrijorător că au loc asemenea manifestări și u există nicio contra-reacție, deși după cultura anglo-saxonă, la baza societății este că la extremism societatea civilă trebuie să reacționeze societatea civilă. Iată că societatea civilă nu reacționează și se pare că nici legile pe care le avem în România de incriminare a negării Holocaustului probabil că nu prea funcționează.
Fraza de mai sus așa apare pe site-ul RFI, se pare că nu-și mai permit un editor sau Florian nu se mai poate exprima.
Garda sus, cu bucurie!
În acești doi ani, până când se introduce materia obligatorie despre holocaust, putem face o excursie în zona fascinantă și periculoasă a revizionismului istoric.
Pentru a evita confuzia, ne vom ghida după dictonul “Caută și vei afla”. Pe tot parcursul vieții, fiecare om învață și dezvață. Adică revizuiește permanent. Orice om normal este revizionist, iar revizioniștii istorici vor să verifice dacă ceea ce s-a scris este adevărat sau nu. Cercetarea istorică pare o activitate banală, o imagine gri a unui bătrân îngropat în cărți și manuscrise. Nu e chiar așa. Revizionismul istoric este un câmp important de luptă dintre Adevăr și Minciună. Profesori ca Robert Faurisson au primit condamnări la închisoare pentru cărți scrise și studii publicate. Colonelul Vasile Zărnescu era să ajungă la închisoare chiar în România, pentru câteva articole și cartea sa Holocaustul – Gogorița Diabolică. Francezul Herve Ryssen a fost condamnat la închisoare pentru dezvăluirile despre incest în comunitățile iudaice. Alt francez, Vincent Reynouard, a fost recent arestat în Scoția și se judecă extrădarea lui. Ernst Zundel a avut un proces în Canada, unde a invocat raportul chimistului Fred Leuchter, completat de raportul inginerului Germar Rudolf.
Familiarizați-vă cu numele de mai sus. Căutați-le povestea. Citiți-le cărțile. Cunoașteți argumentele lor și învățați cum să combateți minciuna.
Aflăm din raportul anual despre Strategia Națională de Combatere a Antisemitismului, Xenofobiei, Radicalizării și Discursului Instigator la Ură faptul că guvernul a inventat un nou post plătit din bani de la bugetul statului – inspector școlar dedicat implementării strategiei naționale de combatere a românismului.
Un fel de comisar politic al reeducării elevilor, un fel de milițian care să se asigure că profesorii execută ordinele din străinătate și niciun creier al vreunui elev de liceu nu rămâne netăiat împrejur.
Pe lângă acest post lansat, raportul ne mai arată că s-a îmbunătățit colectarea datelor referitoare la antisemitism, xenofobie, radicalizare și discurs instigator la ură.
Mai aflăm că nivelul MAI s-a dezvoltat o metodologie pentru identificarea “infracțiunilor motivate de ură” printr-un program de formare profesională a ofițerilor si agenților de poliție, la fel s-a întâmplat și cu profesorii si personalul din învățământ.
Acești uzurpatori se laudă cu implicarea României în eforturi internaționale de combatere a antisemitismului, xenofobiei și așa mai departe.
Astfel, România își dezvoltă statutul de colonie iudeo-americană, cu progrese înregistrate în combaterea românismului, așa cum dorește ministrul Bogdan Aurescu-Goldenberg, Ambasada SUA și Uniunea Europeană.
Acești doi subnormali neo-marxiști au fost expulzați din școala
LGBT-iștii de la G4Media se vaită de mama focului cand vine vorba despre “extrema dreaptă” așa că au tradus următorul articol de pe EuroNews, alt trust de presă aservit “circarilor cu rude tatuate la Auschwitz”:
Doi profesori din estul Germaniei au încercat să contracareze activitățile de extremă dreapta ale elevilor de la liceul lor, scrie Euronews . Cei doi profesori spun că elevii se întâmpinau cu salutul nazist, îi amenințau pe imigranți cu bătaia și erau homofobi și sexiști. Au încercat să îi consilieze pe bătăuși, au dat mai multe lecții despre trecutul nazist al țării lor și au invitat un rapper de culoare pentru a vorbi despre respectul reciproc.
Nimic din toate acestea nu a ajutat. Disperați, Laura Nickel și Max Teske au scris o scrisoare publică în care descriau atmosfera de intimidare de la școala Mina Witkojc din Burg. Ei au relatat că elevii se salutau unii pe alții cu salutul nazist, își scrijeleau svastici pe birouri și puneau muzică cu versuri rasiste pe holuri. În cele din urmă au demisionat și au părăsit orașul. Demersurile lor au fost urmate de o serie de amenințări, iar suportul colegilor și autorităților a lipsit cu desăvârșire.
„Profesorii și elevii care luptă în mod deschis împotriva elevilor și profesorilor de extremă dreapta se tem pentru siguranța lor”, au declarat cei doi în scrisoarea pe care au trimis-o ziarelor locale, adăugând că școlile „nu pot oferi un cămin pentru dușmanii democrației”.
Nickel, care a predat engleză și istorie, și Teske, profesor de matematică și geografie, nu erau pregătiți pentru răspunsul pe care l-au primit. O scrisoare din partea unui grup anonim de părinți a cerut concedierea lor. Autocolante cu pozele lor și cu legenda „Plecați la Berlin” au fost lipite pe stâlpii de iluminat din apropierea campusului. Pe rețelele de socializare, cineva și-a declarat dorința de a-i „vâna”.
Descurajați și mai mult de ceea ce ei spun că a fost o lipsă de sprijin din partea colegilor, a directorului și a autorităților locale, Nickel și Teske au anunțat că părăsesc școala și orașul situat la 116 kilometri sud-est de Berlin.
„Declarațiile, acțiunile, sloganurile, homofobia și sexismul de extremă dreapta au fost și sunt la ordinea zilei în această școală”, a declarat Nickel, 34 de ani, care a lucrat la Mina Witkojc timp de patru ani, într-un interviu comun cu Teske, 31 de ani, care a predat acolo timp de trei ani. Nici școala și nici autoritatea școlară locală nu au răspuns la solicitările de comentarii privind demisiile profesorilor.
Dar experiența lui Teske și Nickel a stârnit temeri în capitala germană că extrema dreaptă a câștigat mai mult teren decât credeau mulți în unele zone din fosta Germanie de Est. Experții spun că, în special în sudul landului Brandenburg, unde se află Burg, o rețea de saloane de tatuaje, cluburi de noapte, grupuri de tineri și cluburi de fani ai echipei de fotbal FC Energie Cottbus răspândesc mesajele partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania sau AfD.
Landul Brandenburg, un cuib al extremei drepte
La începutul acestei luni, serviciul de informații interne al landului Brandenburg a pus sub supraveghere oficială Tineretul Alternativei pentru Germania, aripa AfD pentru susținătorii cu vârste de peste 14 ani, ca fiind un grup de „extremă dreapta dovedit”.
Ministerul de stat al educației, criticat pentru că nu i-a sprijinit suficient pe profesori, a anunțat săptămâna trecută că autoritățile au identificat un adolescent suspectat că a postat inițial postarea „vânați-i” pe Instagram.
Directorul executiv al Fundației Amadeu Antonio, Timo Reinfrank, a cărui organizație promovează drepturile omului, lucrând în același timp împotriva extremismului de dreapta, a rasismului și antisemitismului în Germania, a declarat că sudul landului Brandenburg a devenit „o zonă de frică pe care naziștii au declarat-o ca fiind zona lor de origine”.
Reinfrank a spus că acest lucru nu este chiar o surpriză pentru cei care cunosc bine zona, unde extrema dreaptă a fost activă chiar înainte de înființarea AfD, în urmă cu un deceniu. Fundația pe care o conduce a fost numită după un muncitor contractual angolez care, în 1990, a fost ucis atunci când 50 de tineri cu bâte de baseball au plecat în căutarea unor persoane de culoare pe care să le atace în orașul Eberswalde din Brandenburg.
AfD a fost fondată în 2013 și a intrat pentru prima dată în parlamentul german patru ani mai târziu, după ce a făcut campanie pe o platformă anti-migranți. Sondajele recente arată că partidul are un nivel record de susținere la nivel național, de aproximativ 20%.
Motivele pentru atractivitatea sa deosebită în estul Germaniei sunt multiple. Mulți dintre ei și-au pierdut locurile de muncă după reunificarea Germaniei, iar locuitorii încă vorbesc despre faptul că se simt ca cetățeni de mâna a doua în comparație cu vestul țării. AfD a folosit pandemia și afluxul de refugiați ucraineni ca oportunități pentru a promova o narațiune „noi împotriva lor”, spun experții.
Temeri la alegerile de anul viitor
Mulți cred că AfD ar putea deveni cel mai puternic partid atunci când Brandenburg și statele estice similare Saxonia și Turingia vor organiza alegeri anul viitor. În Turingia, candidatul AfD a câștigat luna trecută postul de administrator al comitatului Sonneberg, fiind pentru prima dată din epoca nazistă când un partid de extremă dreapta s-a clasat pe primul loc la nivel de comitat.
După ce profesorii și-au anunțat retragerea, șeful filialei AfD din Cottbus, al doilea oraș ca mărime din landul Brandenburg, s-a bucurat pe Twitter că profesorii – pe care i-a numit „informator radical de stânga” și „complicele” său au dispărut. Poliția investighează amenințările. Când Teske iese în oraș, se uită adesea să vadă dacă nu cumva cineva îl urmărește. Recent, un bărbat s-a apropiat de el într-un magazin și i-a șoptit la ureche: „Pleacă de aici”.
