“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

antisemit

  • General Radu Theodoru: Alarmă de gradul zero

    maxresdefault 8

    Alarmă de gradul zero: israelizarea galopantă a României!

    Trădătorii, pungașii, idioții sau lașii pe care incultura de masă post-decembriadă – și mai târziu spălatul radical al creierelor – i-a cocoțat în stat, iată, lichidează România. Treziți-vă! Lăsați plezanteriile de cafenea și trimiteți-i în concediu nelimitat pe căscăuzii politici organizatori de mitinguri aniversare! Iată raportul serviciului de sinteză RTh (abreviere de la Radu Theodoru – n.r.) publicat pe capitole în toate cărțile mele politice, document cu începere din 1990, la zi.

    Punctez: Kissinger – portavocele ocultei bancare, a declarat anul trecut, la Tel Aviv, că statul Israel va dispărea în viitorul apropiat. Declarația indică în subtext că statul Israel și-a executat misiunea de spargere a unității lumii arabe. Întrebare: unde se vor duce locuitorii fostului stat? Știind că oculta lucrează cu strategii la scara istoriei, sigur o parte se va stabili unde a predicat acest popă răpciugos, anticristic, predici întărite de un slugoi politic care a pus în program importul și naturalizarea a 800.000 de cetățeni din Israel. Ce-mi raportează serviciul meu de sinteză? Fiți atenți! După asasinarea patriotului și bărbatului de stat Nicolae Ceaușescu, Oculta, prin slugile autohtone, a acționat economic, legislativ, cultural, spiritual, prin învățământ, manipulând politicul spre dictatură, pentru a crea premisele schimbării raportului demografic între autohtoni și israeliți.

    Ca urmare:
    – Distrugerea economiei a pricinuit un exod masiv al populației active, nemaiîntâlnit în istoria noastră.
    – Legile antiromânești, protecționiste pentru minoritari, protejarea prin lege a manipulatorilor israeliți în toate sectoarele vieții sociale, acuzațiile de antisemitism, de negaționism al mitului spoliator numit holocaust, scoaterea istoriei românilor din programele școlare de învățământ și înlocuirea ei cu istoria falsificată a evreilor, distrugerea tineretului prin sexualism precoce, au condus la o apatie politică de masă, stare psihologică speculată intensiv, sub obrocul căreia ministerul zis al Justiției a acordat cetățenie aproape zilnic grupurilor de israeliți compuse din femei, bărbați, adolescenți și copii. Citiți Monitorul Oficial!… Grupuri finanțate opulent, care au cumpărat pământ, munți, păduri, bine instalate mai ales în Bucovina. Totul într-o tăcere cvasi-absolută.

    – Pe acest fond, iată că în Ardealul de nord-vest, loc al intrării clandestine a valurilor succesive de khazari, s-a construit cea mai mare sinagogă din Europa Centrală. V-ați întrebat pentru cine? La inaugurarea ei au venit rabini de pe toată planeta, indicând în cimitir morminte ale unor bunici și străbunici poate reali, poate inventați. Ce vă spune asta?

    Și iată că vine un popă ortodox cumpărat, un jeg moral, o căzătură umană, și reia, îngroșând-o, monstruoasa teză a unei așa-zise școli istorice de la Geneva, inventată ad-hoc după Războiul de Independență, spre a dovedi, la Congresul de Pace de la Berlin, că în antichitate au locuit la noi două ramuri ale aceleiași seminții: dacii și khazarii. Jegul în mantie a preluat ordinul de a sublinia prioritatea absolută a khazarilor. Stăpână pe o bună parte din planetă, Oculta evreiască vrea să finalizeze, acum, lupta de aproape două veacuri, prin realizarea Juderland-ului, contând pe toleranța imbecilă și iresponsabilă a românilor cu creiere spălate.

    Despre așa-zisa școală de la Geneva, dar și despre geniul politic, dârzenia și vizionarismul istoric al generației eminesciene, într-o intervenție viitoare.

    Grădiștea de Argeș,13 septembrie 2022,

    Notă: textul prezentat reprezintă transcriptul episodului 4 din serialul intitulat „Autodenunț” al Generalului de Flotilă aeriană Radu Theodoru, publicat pe canalul său de YouTube. Serialul este replica generalului la nominalizarea sa pe „lista neagră” a „Raportului de monitorizare al Institutului pentru Studierea Holocaustului in România – „Elie Wiesel” pe anul 2022. Primul transcript a apărut în ediția Nr. 16/82(1.258) din 2 noiembrie 2022 a revistei ART-EMIS sub titlul: „Autodenunț: Sunt antisionist, nu antisemit!”. Textul de față a fost preluat din nr. 124 al revistei „Certitudinea”.

  • Primarul Iasului, VICTIMA A CNCD. A fost amendat pentru afirmațiile despre națiunile „coborâte din copac”

    iasix

    Primarului Iașiului, Mihai Chirica, a fost amendat miercuri de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) cu 10.000 de lei pentru afirmații discriminatorii la adresa altor națiuni.

    CNCD a apreciat că declarațiile primarului la adresa congolezilor, somalezilor și sirienilor, făcute în contextul unui interviu despre educație, după o întâlnire pe care a spus că a avut-o cu mai mulți academicieni, sunt discriminatorii și încalcă dreptul la demnitate.

    • Primarul Iașiului, Mihai Chirica, a spus pe 6 septembrie, într-un interviu acordat BZI, că un copil ar trebui dus la școală cu forța și că, dacă nu se investește în educație, ​„o să vină peste noi congolezii, somalezii, sirienii și alte națiuni care sunt coborâte din copac și o să ne cucerească și o să ne devină și șefi”.

    După aserțiunea pe teme de educație, primarul Chirica și-a lansat și teoria despre salvarea prin muncă, spunând că „cel mai bun tratament de cancer este munca. S-a demonstrat științific”.

    Tot cu amendă de 10.000 de lei a fost sancționat și vicepreședintele USR Botoșani, Adrian Hobjilă, care și-a făcut publice „soluțiile” de curățenie, prin scoaterea romilor din Centrul Vechi.

    • „Avem o soluție de a scoate romii din Centrul Vechi, reamenajăm totul. Oricât ne-ar costa, merită scoși romii din Centrul Vechi. Avem soluții. Prima dată trebuie curățenie și abia apoi poți face ceva acolo”, a susţinut Adrian Hobjilă, la vremea respectivă.

    În urma criticilor primite a revenit cu o postare pe pagina sa de Facebook în care a recunoscut că afirmația sa a fost nepotrivită la momentul respectiv, dar că nu-și dorește decât să poată „servi” o cafea liniștit în Centrul istoric al Botoșaniului, reluând spusele anterioare în altă formulare.

    • „Dacă îmi doresc ca CENTRUL ISTORIC al Botoşaniului în care clădiri de o arhitectură superbă sa fie puse în valoare, un pietonal care să fie un loc de promenadă cu terase elegante la care poţi servi o cafea în linişte, atunci DA, consideraţi-mă RASIST, LEGIONAR, HOMOFOB, ANTISEMIT, SEGREGAŢIONIST, FASCIST… Da, astea sunt epitetele primite ieri şi azi de mine după ce am afirmat că acest „centru vechi” pe care mi-l doresc nu poate deveni realitate fără a face curăţenie acolo oricât ar costa şi a scoate grupurile de cetăţeni care-şi petrec zi şi noapte pe pietonalul zonei şi care întâmplător sunt rromi”, a scris Hobjilă pe pagina sa de Facebook.
  • Mihai Eminescu – “Xenofobul”

    mhm2

    Mihai Eminescu e impotriva a tot ce putea denatura viata noastra nationala

    Eminescu critica frantuzismul clasei superioare, pricina in buna parte a introducerii formelor apusene, ataca greco-bulgarimea infiltrata in sanul tarii, e dusmanos fata de strainii care invadau tara si ne-o saraceau.

    Eminescu nu e numai impotriva a ceea ce-i francez, el in general nu are simpatii pentru Occident. El e unul din cei ce sustin ca ochii nostri nu trebuie sa fie atintiti numai asupra Apusului, ci indreptati spre tot ce se petrece in Rasarit, in preajma noastra.

    Dupa Eminescu, Occidentul are ca tinta cucerirea economica a Rasaritului, robirea lui sub capital strain, proletarizarea raselor orientale prin industria straina

    Romanii n-ar trebui sa uite ce-s o muchie de despartire intre doua lumi cu totul deosebite si ca viata rasariteana e condusa de idealuri istorice si religioase demnde de atentie.

    In afara de neincrederea in Apus, in sufletul lui Eminescu e si indignarea din pricina feluluicum formele de viata apuseana erau introduse la noi, in dispretul a tot ce era nationala ca institutii si obiceiuri. Apusul e pentru Eminescu Franta, unde cei mai multi din tinerii nostri studiau si unde, dupa parerea lui Eminescu, se intorceau instrainati si cu aplecarea de-a schimba felul nostru de viata.

    Ceea ce trebuie sa observam insa, este ca Eminescu, desi critica influenta franceza, nu se face un propagator al influentei germane, nu-i nicidecum “puisor de neamt”, cum il numeste Aron Densusianu.

    In ce priveste ideile asupra primejdiei influentei franceze, Eminescu nu-i un izolat. Cu mult inainte de el aceasta influenta e criticata. Asemenea atitudine a avut Ion Maiorescu, care intr-o scriusoare din 1838, critica starea de lucruri de la noi, spune ca gustul si judecata sunt stricate, luxul darapaneaza totul si ca acestea ne vin din “materialismul frantuzesc”. Insasi usurinta si nestatornicia ne vin din “beletristica franceza:. Si Kogalniceanu e impotriva galomaniei societatii noastre de pe la 1840.

    Alecu Russo si Vasile Alecsandri se opun si ei curentului general de imitare si introducere a ceea ce-i francez.

    Mai aproape de epoca lui Eminescu, Odobescu infiereaza in 1867 obiceiul nostru de-a pretui numai ce vine din strainatate si de-a dispretui tot ceea ce avem in tara.

    Si cercul junimist are atitudine critica fatade influenta franceza. Iacob Negruzzi arata abuzul ce se face de expresii franceze stricatoare ale limbii nationale. T. Rosetti, in “Despre directiunea progresului nostru”, reluand ideea dezvoltata de Maimorescu inca din 1868 in articolul “In contra directiei de astazi in cultura romaneasca”, critica tinerimea care-si facea educatie straina in Apus si voia apoi sa introduca in tara aceea ce cunoscuse in strainatate.

    – VA URMA –

  • STRIGĂTOR LA CER! Generalul Mircea Dogaru este fascist!

    dogaru nazist 768x474

    Dragi conaționali față de care nu am nici un interes ascuns…

    Avem o problemă HALUCINANTĂ!

    Generalul în rezervă Mircea Dogaru, președintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, un om cu influență în armată, presă și societatea civilă și-a arătat adevăratele culori într-o emisiune televizată în care a făcut salutul nazist. 

    Salutul executat de Dogaru este același salut făcut de criminalul terorist norvegian Anders Breivik. Sfidător!

    breivik 2

    Același salut făcut de actorul care-l joacă pe Harry Potter:

    Blank f9b5407d1cdfe9cbcf27369e3acc65bd

    Toate saluturile duc la cel mai notoriu personaj din istorie, cel mai mare criminal care a ucis șase milioane de evrei (pe lângă alte etnii) în camerele de gazare și a aruncat Europa secolului 20 în cea mai neagră perioadă din istoria sa, Adolf Hitler, cel ce a călcat valorile europene sub cizma nazistă.

    ht

    Intenția lui Mircea Dogaru de a concentra toți evreii, țiganii și homosexualii în lagăre speciale de exterminare este bine disimulată prin limbajul sterp și în mare parte politic corect din cadrul emisiunii lui Miron Manega, Trezește-te Gheorghe, Trezește-te Ioane (aluzie la celebra poezie a legionarului Radu Gyr). Dar limbajul non-verbal trădează intențiile genocidale și nu necesită nici un fel de interpretare. Este limpede, se vede cu ochiul liber. Uitați-vă la poză:

    dogaru nazist 768x474

    Omul acesta, un criptonazist care gândește primitiv și face parte din epoca trecută, este actualmente o persoană publică în România…și se află în libertate!!!

    Legea împotriva antisemitismului, inițiată de reprezentantul minorității evreiești, Silviu Vexler, există ca un praf în ochi pentru Comunitatea Evreiască din România, dând iluzia siguranței, dar în realitate ea nu se aplică, demonstrând că încă nu suntem o țară cu adevărat civilizată. Având contact cu cadre militare, generalul în rezervă poate pune oricând mâna pe arme, nu știm la ce să ne așteptăm după ce și-a afișat crezul la televizor, așadar trebuie să ne întrebăm…”Prețuim cu adevărat valorile europene?” și dacă da, ce facem pentru a dovedi asta?

    Unde este Alexandru Florian care să asigure începerea unei anchete împotriva generalului Mircea Dogaru pentru săvârșirea unei forme de salut vădit antisemit, demonstrat prin poze în expoziția de mai sus?

    În cel mai rău caz dacă își cere scuze public poate scapă cu plata unor despăgubiri morale, căci cine știe câți evrei au avut atac de panică văzând imaginile…

    Sursa: Incorect Politic

  • EVREII URLA IAR: “ATAC ANTISEMIT” la SINAGOGA din Sighisoara. A fost mâzgălită cu însemne fasciste şi xenofobe

    sinagoga-680x365

    Evreii urla si varsa iar sase milioane de lacrimi! Sinagoga din Sighişoara ar fi fost vandalizată de doi tineri, care au scris simboluri, mesaje xenofobe în limba germană şi însemne naziste pe unul dintre pereţii ei. Locuinţele celor doi tineri au fost percheziţionate de militieni, care au ridicat mai multe bunuri.

    Militenii din Mureş au fost anunţaţi că Sinagoga a fost vandalizată în data de 15 februarie, iar de atunci au început să-i caute pe cei vinovaţi. Joi dimineaţă, oamenii legii au efectuat o percheziţie domiciliară, în urma căreia au identificat doi tineri, de 16 şi 18 ani, bănuiţi de săvârşirea infracţiunii de utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.

    Potrivit informaţiilor obţinute de ziaristii de la Vocea Transilvaniei, percheziţiile au avut loc la domiciliile celor doi tineri, care sunt prieteni, şi care au recunosct (SUB PRESIUNE) că sunt cei care au mâzgălit peretele Sinagogii din Sighişoara. De asemenea, se pare că cei doi nu fac parte dintr-un grup mai mare care să le împărtăşească opiniile.

    Printre însemnele desenate de aceştia cu vopsea se numără o svastică şi un „SS” (Schutzstaffel, organizaţia paramilitară fascistă care reprezenta elita partidului nazist din Germania – n.red.)

    Acum, cei doi tineri riscă închisoare de la 6 luni la 5 ani.

  • A exagerat Eminescu ?

    eminescu-banner91248129

    (I)

    Adresa Nr. 438/1980 Bucureşti, 12 octombrie 1980

    TOVARĂŞULUI  PREŞEDINTE AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

    Prea stimate tovarăşe preşedinte, avem onoarea a vã supune urmãtoarele :

    În Editura Academiei Republicii Socialiste România, a apãrut acum câteva sãptãmâni, volumul IX din „Operele” lui M. Eminescu (Publicistica 1870—1871). În cuprinsul acestui volum se aflã numeroase articole violent antisemite, pe care nu le vom cita pe toate, ci doar câteva din ele.

    1) La pag. 136, „Jidovul talmudist”, se vorbeşte cã „şi în aceastã ţarã au început a se îmbulzi în oraşe şi sate cetele internaţionalei iudaice, poporul menit de Biblie de a domni asupra pãmântului întreg”. Degeaba se încearcã la „Comentarii’’, pag. 563, a se justifica cele de mai sus ca „fiind in slujba sionismului şi a evreilor purtãtori de capital strãin”. Mişcarea sionistã nici nu existã încã în 1876. Rohling, la care se referã autorul, a fost doctrinarul antisemitismului austriac şi al teoriei „primejdiei evreieşti”.

    2) La pag. 157, în articolul „Galiţia” (18 iulie 1876), se exclamă : „Fericita Rusie”, în care ,,i se taie evreului cu de-a sila, în mijlocul uliţei, barba, perciunii si poalele caftanului”, iar „Comentariul” din 1980 (pag. 585) justificã procedura, spunând cã se „avea ca scop sã limiteze afişarea demonstrativã a fanatismului religios, jignitoare pentru populaţia autohtonã”.

    3) La pag. 190, în articolul „Sãmânţa jidoveascã din Cernãuţi”, citãm: “ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos, pe care autorul îl atacã – n. a.) care în literatura germanã se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mârşave şi obraznice”. Iar „Comentariile” din 1980 (pag. 616) calificã aceste aprecieri la adresa „jidanilor” ca „rezultând” din „verbul aprig al celui mai mare poet român şi nu trebuie sã slujeascã întreţinerea unor resentimente pe care istoria le-a depãşit şi raţiunea le reprobã”.

    4) La pag. 280, în articolul „Iarãşi Evreii’ (1876), vorbind despre acordarea de drepturi evreilor, autorul spune, între altele: „Cât pentru români, egala îndreptãţire a 600 000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o chestiune de moarte şi de viaţã şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentã prin vitriol”. Iar mai departe: „Plece 99 procente în America ca sã-şi câştige acolo prin muncã productivã pâinea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rãmâne, ne vom împãca uşor… “ „Evreii rãmân strãini de rit necreştin” şi mai departe: „oriunde e teren pentru neagra speculaţie evreul e acasã” şi în sfârşit: „ei sug în mod neomenos ţãrile pe care au cãzut ca lãcuste”. Comentariile din 1980 (pag. 674) justificã pur si simplu cele de mai sus cu cuvintele: „Eminescu îşi defineşte clar poziţia în problema evreilor din România. Poetul se declarã împotriva acelor evrei care speculau munca poporului român (99 procente, cum afirmã autorul n.a.) nu şi împotriva acelora care depuneau o muncã utilã ţãrii” (adicã unu la sutã n.a.). „Comentariile” nici nu gãsesc de cuviinţã sã se opreascã asupra enormei denaturãri a adevãrului din afirmaţia cã în 1876 existau 600 000 evrei în România. Adevãrul este cã trãiau atunci circa 100 000 evrei în Moldova şi în Muntenia. Iar din cei 600 000, 594 000 erau „lipitori” şi numai 6 000 meritau sã te împaci cu ei (!).

    5) În sfârşit la pag. 299, din articolul „Evreu şi Conferinţã” citãm: „O seminţie care câştigã toate drepturile fãrã sacrificii şi muncã e cea evreiascã”. Articolul fundamenteazã „ideologic” toate calomniile antisemite. Cât despre,.. Comentarii” (pag. 689), ele justificã conţinutul articolului.

    Ne oprim aici. Exemplele citate sunt destul de concludente. Nu socotim deci necesar sã mai citãm si altele. Ne exprimãm deci consternarea cã este cu putinţã ca în anul 1980, în Republica .Socialistã România, sub egida Academiei, sa se publice asemenea materiale care incitã la urã rasialã, care afirmã idei de bazã ale fascismului, care îndeamnã la huliganism. Respectãm pe „Luceafãrul poeziei româneşti”. Geniul sãu poetic, gândirea sa filozoficã fac parte din patrimoniul culturii universale. Tocmai de aceea, este o insultã pentru memoria sa, este o profanare a personalitãţii sale, când se dau publicitãţii asemenea articole ce le-a scris dânsul, sub influenţa deşãnţatei propagande antisemite din acea vreme.

    Am vãzut personal în manuscris, la un prieten, poezii pornografice scrise de M. Eminescu. Oare a trecut cuiva prin gând sa le publice ? Ştim cu toţii cã soarta vitregã a lui M. Eminescu l-a fãcut sã-şi piardã minţile, în perioada finalã a vieţii. Publicã cineva cele ce a scris el în acea perioadã ? Încercãrile dlui Al. Oprea (pag. 32-—36) de a da o interpretare nouã ideilor xenofobe, antisemite, rasiale, din articolele cuprinse în acest volum, reuşesc doar sã le dea o justificare, ceea ce e şi mai grav. Girul celui mai mare poet român dat fundamentãrii antisemitismului constituie atât un act periculos pentru populaţia evreiascã din aceastã ţarã, cât şi unul de rãspândire a unor idei diametral opuse celor care cãlãuzesc România Socialistã.

    Protestãm împotriva acestui fapt şi vã rugãm sã supuneţi forurilor superioare de Stat şi de Partid rugãmintea de a retrage din circulaţie volumul sus-amintit. Primiţi, vã rog, încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni,

    ŞEF RABIN DR. MOSES ROSEN

    Preşedintele Federaţiei Comunitãţii Evreieşti din Republica Socialistã România

    e1

    (II)

    Să luăm, pe rând, citatele incriminate de tov. rabin Moses Rosen şi hai să le analizăm din punct de vedere istoric. Sunt foarte curios dacă omul Mihail Eminescu a fost un antisemit fanatic, care ura din tot sufletul evreii. Sau dacă pur şi simplu îşi pierduse minţile, nevoind să observe “contribuţia” dezinteresată şi benefică, a comunităţii evreieşti, la dezvoltarea societăţii româneşti. Vom consulta documente şi studii oficiale, unele scrise chiar de membrii acestei neprihănite etnii. Tovarăşul rabin M.R. începe cu un citat din „Jidovul talmudist”:  „şi în aceastã ţarã au început a se îmbulzi în oraşe şi sate cetele internaţionalei iudaice, poporul menit de Biblie de a domni asupra pãmântului întreg”. Articolul apăruse în “Curierul de Iaşi” din 25 iunie 1876.

    Trecând peste exprimarea plastică, să analizăm ce constatase poetul: “In ciuda unor masuri restrictive adoptate impotriva evreilor, numarul lor creste pe tot parcursul secolului al XIX-lea, in special dupa pacea de la Adrianopol (1829) cand in Tarile Romane patrunde capitalul apusean… Astfel, daca la recensamantul din 1803 in Moldova erau aproximativ 12.000 de evrei, in 1859 erau in jur de 130.000 (!), reprezentand 3% in ansamblul populatiei. In Muntenia intre 1838 si 1859 numarul evreilor creste de la 1960 la peste 17.000. Iar la recensământul din 1899 în regatul România se înregistrau 299.632 locuitori evrei” (http://biserica.org). Cu alte cuvinte, Eminescu doar subliniază evidenţa, societatea română invadată de evrei. Practic, în mai puţin de un secol, populaţia evreiască crescuse, în Ţările Române, de 21 de ori !

    Cu ce exagerează poetul, sau cum denaturează adevărul când afirmă că se îmbulzeau cetele poporului ales ? Datele sunt foarte clare şi ne descriu o adevărată invazie.  Datorită liberalizării comerţului în 1829, năsucul evreiesc adulmecase imediat posibilitatea unor afaceri profitabile în Ţările Române. Dacă i-ar fi interesat doar asigurarea unei existenţe decente, integrarea în societate şi participarea la dezvoltarea ei, ar fi poposit mai demult pe aceste plaiuri, ar fi lucrat pământul, etc. Dar unde aţi văzut evreu prăşind ? Iată şi un exemplu: Moses Haim Montefiore a fost un om de afaceri, bancher, filantrop şi activist pe tărâm obştesc pentru evrei. În anul 1855 a cumpărat în Jaffa (Palestina) o livadă de portocali pentru a furniza locuri de muncă evreilor locali, dar experienţa a eşuat, fiindcă ei nu erau obişnuiţi cu munca fizică…

    B.P. Haşdeu scria în anul 1868 lucrarea “Istoria toleranţei religioase în România”, în care la pag. 155 arată: ,,Cremieux susţine că ţara aceasta, pînă să fie locuită de români, a fost locuită de jidovi şi că prin urmare nu jidovii au năpădit Ţara românilor, ci românii au năpădit Ţara jidovilor, nu Ţara românilor trebuie deşărtată de jidovi ci Ţara jidovilor trebuie deşărtată de români” (Isaac Jacob Crémieux a fost preşedinte al Alianţei Universale Israelite din 1864).

    Şi ce fel de cetăţeni evrei intrau ilegal în acele timpuri, invadând satele şi târgurile româneşti ? Oameni cu stare, profesionişti, erudiţi ? Să vedem ,,prosperitatea şi civilizaţia” pe care au adus-o ei românilor, atît de des invocată pentru a justifica invazia ca fiind o necesitate economică cerută chiar de către băştinaşi pentru că românii nu se pricepeau în vremurile acelea decât la ghioagă şi sapă. Uite aşa săracii evrei au trudit, cărând în spate leneşa Românie până s-au extenuat.

    Iată hrisoave publicate în cartea “Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România”, apărută în anul 1990 sub directa îndrumare a rabinului Moses Rosen. Într-un document al vămii din Moghilău datat 1765, se arată că din 294 negustori ce au trecut graniţa venind în Moldova, 118 erau mozaici, iar din aceştia numai 4 nu au aveau ca marfă holirca (rachiu din cereale), cantităţile aduse pentru vînzare fiind de la 15 litri pînă la 450. Un alt document, aflat la pagina 207, emis de Cancelaria Aulică Imperială la 31 mai 1781: ,,astfel încît iudeul trebuie a-şi dobîndi existenţa şi cîştigul aproape numai pe seama supusului localnic, care în Transilvania nu este, încă, destul de luminat, pentru a se putea apăra de şiretenia obişnuită a acestui popor, iar de multe ori fiind strîmtorat, se vede nevoit să primească ajutorul pe care i-l oferă jidovii, care ajutor însă curînd îl va duce de rîpă.”

    La pagina 247 găsim un document dat în Iaşi la 28 noiembrie 1782, de domnitorul Alexandru Mavrocordat prin care li se interzicea evreilor să mai locuiască la sate şi să mai deţină cîrciumi pentru că: ,,…Domnia mea hotărîm, ca jidovii cîţi se află în ţara aceasta, să locuiască prin tîrguri, după cum sînt aşezaţi,… iar prin satele ţărei nicidecum să nu fie volnici a locui, nici a face aleşveriş (afaceri) cu vînzare de băutură şi orîndării (arendă) prin sate, căci cu viclenie îi păgubesc şi jăfuiesc,… Această breaslă a jidovilor, după ce s-a obicinuit cu acest fel de urmări, a cumpăra cu anul moşii de pe la stăpîni şi a ţine orînde (arende) prin sate, nu puţine supărări şi pagube au pricinuit nu numai la stăpînii moşiilor, ci şi la locuitorii acestor sate, căci niciodată ei de acele tocmele şi zapise nu se ţineau, ci fel de fel de pricini şi amestecături arăta, spre păgubirea stăpînilor moşiilor, şi în loc unde era să se folosească stăpînii de veniturile moşiei sale cîte ceva, pagube şi supări avea. Al doilea, pe locuitorii săteni îi îndatorea cu bani din vînzările băuturilor lor; şi unde de pe băuturi rămînea cineva dator, cîte cu ce, ei, ca nişte înşelători, îi încărca şi îi năpăstuia mai mult îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi dintre locuitori se sărăcea cu totul…  de vreme că ei cu totul şi toţi porniţi sînt numai spre aceasta, a cerca chipuri cu care ar putea să înşele, să năpăstuiască, ori pe stăpînii moşiilor la tocmelele ce fac, ori pe locuitori să-i încarce la cîte puţine datorii ce rămîn de pe băutură. Căci fiind jidovii aceştia oameni săraci, după cum singuri ei se mărturisesc,…  o socotesc ca o neguţătorie, iar nu se uită la pagubile şi sărăciile ce le pricinuiesc la mulţi din partea lor…”

    O comisie austriacă, care funcţiona în anul 1781, arată că în Bucovina: “Iudeii de aici se hrănesc mai mult cu cîrciumile şi dau prilejul poporului să bea şi să se strice. Prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s-ar mai opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, preţul arenzilor ar scădea şi satele s-ar păstra”. Mai jos aveţi un colaj din 4 fotografii. În ele puteţi vedea evrei din Polonia şi Rusia, aşa cum se prezentau la sfârşitul sec. XIX. Dintre ei, mulţi au emigrat în România…

    (III)

    În articolul „Galiţia” (18 iulie 1876), Eminescu exclamă : „Fericita Rusie”, în care ,,i se taie evreului cu de-a sila, în mijlocul uliţei, barba, perciunii si poalele caftanului”. De ce era atât de “fericită” Rusia ? Ce contribuţie au avut evreii la bunăstarea şi dezvoltarea imperiului rus şi de ce au fost ei supuşi persecuţiei şi pogromurilor, de multe ori spontane? Să luăm, de exemplu, viaţa din Basarabia acelor vremuri. Cneazul S. Urusov, un filosemit rus celebru, a fost guvernatorul Basarabiei timp de 2 ani, instalat în funcţie după pogromul din 1903. Mare prieten al evreilor, Ursov publică în 1907 “Însemnările unui guvernator”, care a devenit cartea de căpătâi a evreilor din Rusia.

    Înainte de a prezenta observaţiile lui Urusov, trebuie menţionat faptul, că pe parcursul istoriei, în ţara unde intrau abundent evreii, acolo apărea imediat problema evreiască. Ei făceau băştinaşilor concurenţă neloială, inclusiv prin ocolirea legilor, încălcarea legilor şi mituirea funcţionarilor, prin parazitism economic, acapararea posturilor- cheie din comerţ, industrie şi finanţe. Occidentalii, lezaţi de parazitismul lor, în timpurile feudalismului, soluţionau simplu durerea de cap numită “problemă evreiască”: îi alungau din ţară. Uneori, alungarea din ţara occidentală era combinată cu măcelărirea masivă a lor, precum au procedat spaniolii…

    În luna mai 1903, S. Urusov a sosit la Chişinău. El notează: „activitatea mea  în Basarabia a fost legată indisolubil de aşa numita chestiune evreiască” (p.18). „..evreii , fiind un popor bogat înzestrat şi strâns unit, biruind   populaţia băştinaşă în lupta economică frecvent datorită acestor însuşiri…” (p.37). După un timp de guvernare în Basarabia, cneazul S. Urusov începe să observe schemele economice utilizate de către evrei. „Evreii, conform prevederilor provizorii din anul 1882, nu au dreptul de a arenda pământuri. Pământurile moşierilor basarabeni sunt (totuşi) în arenda evreilor. Contractele fictive, conform cărora pământurile moşiereşti sunt date în arendă unor persoane substituitive, (în spatele cărora) stă adevăratul arendaş, evreul…” (p.48).

    „Proprietarii de vii vând  liber şi fără taxe vinul din grădinile proprii, dacă vinul este vândut din încăperea, unde acest vin este produs…” era scris într-o directivă a acelor timpuri, pentru a evita specula. Ţăranii nu aveau posibilitatea de a construi încăperi de producere a vinului şi erau nevoiţi să-l vândă evreilor la preţuri derizorii. Evreii înfingeau în curţile lor, din târguri, câte 10-20 de coarde de viţă de vie pe câţiva metri pătraţi. Aşa deveneau proprietari de vie… „Se dotau cu o adeverinţă de la administraţie cum că au vie, apoi foarte liniştiţi vindeau vinul din casele lor” (p.153).  Cneazul comentează vânzarea de către evrei a unor enorme cantităţi de vin: „ astfel reieşea, că în Basarabia coarda de viţă de vie dă evreilor mai mult vin, decât dădea cândva pe pământul făgăduinţei, unde, conform legendelor biblice, un strugure era dus cu greu de doi oameni…” (p.153).

    Exista decizia Dumei orăşeneşti despre achiziţionarea grâului pe piaţa bazarului, sub supravegherea poliţiei municipale. Însă, în zilele, când ţăranii începeau să aducă grâul cu carele, evreii se trezeau devreme, ieaşeau în afara oraşului şi „în pofida deciziei obligatorii a Dumei orăşeneşti […] cumpărau grâul din carele ţărăneşti. Grâul cumpărat  îl duceau în curţile lor, vânzându-l la preţuri mai înalte”(p.98). Guvernatorul relatează despre un tânăr ofiţer localnic, care „nu se împăca cu exploatarea evreiască” (p.98). El venea la carele oprite de evrei, „Cu îndrăzneală se arunca asupra achizitorilor iliciţi, aplicându-le lovituri irezistibile, paladinul neînfricat obţinea întotdeauna biruinţa, risipind pe evreii speriaţi şi conducea carele la piaţă”(p.98).

    Despre cămătăria practicată de evrei: „Predominarea capitalului cămătăresc mic şi mijlociu la sate a condus, către începutul anilor 1880, la dependenţa de cămătari a cca 60% din gospodăriile ţărăneşti, majoritatea absolută a cămătarilor din limita sedentară erau evrei. Spre exemplu, în gubernia Covno, la începutul anilor 1880, din 779 de cămătari 668 erau evrei. În Odesa, evreilor le aparţineau 10 din 12 bănci ale oraşului, le aparţineau 2 din 3 case de împrumut[…]. Creditarea gospodărilor ţărăneşti era o afacere destul de avantajoasă, aducând evreului-cămătar o sporire a capitalului de la 35%  până la 105%  anual. Activitatea evreilor-cămătari, care genera o nemulţumire generală […] crea terenul de acumulare de agresivitate socială din partea ţăranilor, care căzuseră în dependenţă financiară de creditorii evrei”.

    Despre moldoveni Urusov notează: ”Populaţia moldoveană băştinaşă (…) este blajină şi bună la inimă; într-însa nu există mare sprinteneală şi tendinţa spre acumularea bogăţiilor, fiind primii producători de valori, băştinaşii nu ştiu să le păstreze şi să le schimbe…” (p.37). Dar au ştiut evreii…

    russian_jews_005

    (IV)

    În articolul „Sãmânţa jidoveascã din Cernãuţi”, citãm: “ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos, pe care autorul îl atacã – n. a.) care în literatura germanã se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mârşave şi obraznice”. Tov. rabin Moses Rosen dă iar dovadă de rea credinţă (a câta oară?), în tentativa lui de a-l denigra pe marele poet. Rosen cunoştea foarte bine scrierile lui Franzos şi părerea lui despre români, dar nu suflă o vorbă despre acestea. Pentru cei care nu au auzit de scriitorul evreu Franzos şi emanaţiile sale culturale anti-româneşti, o scurtă prezentare: Karl Emil Franzos (1848 – 1904) a fost un romancier evreu-austriac. Lucrarile sale, reportaj şi ficţiune, se concentreză pe colţul multi-etnic din Galiţia, Podolia şi Bucovina, în vremea imperiilor Habsburgic si Rus. Karl Emil Franzos a fost coleg cu Eminescu la liceul din Cernãuţi.

    Iată articolul integral, publicat de M. Eminescu în 1876:  “D. Carol Emil Franzos, recte Franzois, care primejduieşte câteodată citirea ,,Nouăi prese libere” [prin] foiletoanele sale, scrise în acea proză coruptă pe care germanii o numesc cu drept cuvânt francezo – judaică şi-au tipărit impresiile sale, culese pe la Colomeia, Sadagura, Podul-Iloaiei şi alte asemenea locuri în care se prăseşte jidovimea, sub titlul ,,Aus Halb-Asien” (din Semi-Asia). D-sa numeşte aceste secături icoane de cultură (Culturbilder) din Galiţia, Bucovina, Rusia meridională şi România. Credem însă că, pentru a da o icoană fidelă despre cultura unor popoare, trebuie să le cunoşti limba, căci cunoştinţa limbei jidoveşti nu poate servi decât pentru a te introduce în universităţile din Târgul-Cucului . Ca toţi jidanii, cari în literatura germană se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin espresii mârşave şi obraznice, şi acest tânăr şi gros colaborator de la ,,N. Fr. Presse” nu-şi cunoaşte lungul – nasului , judecă făr’ a şti nimic şi batjocoreşte toate popoarele câte n-au plecare de-a se săruta cu jidanii. Se vede că, înamoraţi de stilul d-lui Franzois, un jurnal săsesc din Transilvania, pe care ,,Telegraful” român îl citează numai în iniţiale (S.d.T., poate că „Siebenbürgisch-deutsches Tagblatt”), publică asemenea aceste producte nespălate ale filozofului din Sadagura, pentru a le pune proaspete şi calde în fiecare dimineaţă înaintea lectorilor săi flămânzi de calomnii în contra românilor.”

    Dar ce scrisese şi cum portretizase Franzos românii din Cernăuţi? De exemplu: “românca de astăzi”, afirmă el în Die Rumänische Frau , text datând din perioada 1868-1869, “damă strălucitoare, modernă, fără prejudecăţi”, nu poate fi nicicînd “o soţie aşa cum o concepem noi, germanii”. Îi reproşează lipsa de curăţenie şi de ordine, dar mai ales uşurătatea cu care ar “călca în picioare sfînta căsnicie”. A propos de români: “fiii zvelţi şi dinamici ai Sudului, cu feţele lor smede şi cu ochi negri strălucitori”, a căror mîndrie şi demnitate “naturală”, “atîta vreme cît sînt treji”. Articolele se intitulau “De la Semi-Asia” iar populaţia română din Bucovina era descrisă ca fiind “semi-barbară” şi “la limita civilizaţiei”.

    În perioada premergătoare anexării la Imperiul Habsburgic, populaţia Bucovinei era puţin numeroasă. Recensământele efectuate de administraţia militară rusă de ocupaţie în anii 1772-1773 şi 1774 au consemnat pentru Bucovina un număr de circa 80 mii locuitori, grupaţi în 266 localităţi şi trei târguri. Din punct de vedere a structurii etnice, din totalul populaţiei circa 2/3 erau români, 1/4 erau ucraineni, alături de care se regăseau şi ţigani (peste 3%), evrei (mai puţin de 3%), ruşi (puţin peste 1%), polonezi (circa 0,5%) şi câteva familii de germani. În primele decenii ale stăpânirii habsburgice, populaţia Bucovinei a crescut în mod exploziv datorită colonizărilor organizate, operate de austrieci mai ales din motive economice, dar şi datorită colonizărilor spontane, numeroşi oameni aşezându-se în Bucovina de bună voie datorită existenţei unor condiţii mai bune de trai în comparaţie cu locurile lor de baştină. Ultimul recensământ austriac (1910) consemna 798.355 locuitori, din care 34,24% români, 38,22% ucraineni, 9,15% germani, 12% evrei, 4,54% poloni, 1,85% „alte naţionalităţi”.

    Evreii au venit în Bucovina încă din timpul războiului ruso-turc, încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, ocupându-se în special cu meşteşugurile, arendăşia şi comerţul. După anul 1774 emigrarea lor în Bucovina din Galiţia şi Polonia s-a accentuat. În anul 1912 existau în Bucovina 9.322 de meseriaşi, dintre care 5.091 evrei şi 10.312 negustori, dintre care 8.642 evrei (!). Datorită “hărniciei” lor, evreii vor ajunge până la sfârşitul secolului al XIX-lea să domine practic toate compartimentele vieţii economice din Bucovina. Industria, pe scară largă a ajuns să fie în mare parte în mâinile evreilor: şase din cele şapte fabrici de bere, cele mai multe distilerii, o fabrică de butoaie, o fabrică de perie, fabrici de ciment, firme de constructii, o fabrică de ţiglă, o mare fabrică de zahăr, tăbăcării şi aşa mai departe.

    Evreii ocupau, de asemenea, mai multe funcţii de conducere în instituţiile financiare. el Acelaşi lucru era valabil şi în agricultură (dar nu la sapă…). În1910 evreii deţineau în proprietate aproximativ 40% dintre marile moşii din Bucovina, uneori blocând piaţa cerealelor. Comerţul materialului lemnos era tot în mâinile evreilor, 28 din cele 34 de fabrici de cherestea fiind în proprietatea lor. Transportul şi exportul de produse agricole erau dominate de ei. Unii evrei mai şi munceau, practicând meserii de: croitor, cizmar, ceasornicar, tinichigiu, ​​tutungerie, măcelar, brutar, frizer şi puţini tâmplari, lăcătuşi sau zidari (deh, muncă mai grea…).

    Când cererea a crescut, evreii au devenit proprietari de hoteluri şi restaurante, mai ales după 1902, când Vatra Dornei a devenit staţiune balneo-climaterică şi de odihnă. Evreii au intrat şi în profesiunile liberale în număr covârşitor. Cei mai mulţi medici din Bucovina erau evrei, la fel avocaţii şi farmaciştii. Nu este surprinzator, deoarece studenţii evreii predominau la Facultatea de Drept şi cea de Medicină într-o proporţie de 75% ! Această stare de fapt se datora puterii economice a evreilor faţă de celelalte naţionalităţi din Bucovina acelor vremuri, numită şi “Perioada de Aur a evreilor din Bucovina”. Practic, ei deţineau economia şi, prin ea, influenţau toată viaţa social-politică bucovineană.

    1900-jerusalem-jews

    Generalul Enzenberg, guvernator al Bucovinei între 1778 şi 1786, constata că evreii se indeletniceau cu mestesugul vinului , carciumaritul cu vin , holerca si bere, cu arendarea de mosii si cu diverse alte mestesuguri. “ Sunt , spune generalul , neamul cel mai de-a dreptul stricat , dedat trândăviei ; se hrăneşte … din sudoarea creştinilor muncitori.”  O comisie care funcţiona în perioada aceea consemnează că: „aici în ţară evreii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul în ou, mierea în floare şi mielul în pântecele mamei, pe un preţ mic, şi prin această camătă a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la sărăcie, aşa încât, ţăranii împovăraţi, astfel de datorii şi pentru viitor, nu află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară; cu acest chip evreii dau aici prilej la emigraţie şi sunt deci primejdioşi poporaţiei şi agriculturii. Evreii de aici se hrănesc mai mult cu cârciumele şi dau prilej poporului să bea şi să se strice; prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s-ar mai opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, preţul arenzilor ar scădea şi satele s-ar păstra

    Enzenberg se dovedeşte chiar inocent când afirmă că: „Până acum n-am văzut evrei la plug, nici pe unul îndeplinind munca ţărănească, dar am văzut creştini arând pentru evrei, şi anume pe câmpiile cele mai roditoare, pe cari evreul orândar le ţine pentru el şi bietului ţăran îi dă desigur cele mai rele.” (s-a schimbat ceva ?) Împăratul Iosif al II-lea, după o inspecţie personală în Bucovina, scrie la 19 iunie 1873: „Să se urmeze cu evreii acelaşi sistem (de constrângere la munca în agricultură despre care ei obiectau că „sărbătorile lor cad pe vremea celor mai însemnate munci ale câmpului”…) ori se fac negustori şi meşteşugari cinstiţi, ori se consacră plugăriei, ori trebue scoşi din ţară”.

    Astfel este descrisă problema evreiască din Bucovina anilor în care Eminescu îl combătea pe Franzos pe teme literare. Afirmaţiile citate nu-i aparţin nici lui Eminescu, nici altui “antisemit” român. Sunt date statistice şi constatările unui guvernator austriac al regiunii. Tov. Moses Rosen le cunoştea foarte bine, de fapt, el ştia că asemenea situaţii au apărut oriunde s-au stabilit evreii. Atunci, cu ce-a exagerat Eminescu?

    Bibliografie: Fred Stambrook-The Golden Age of the Jews of Bukovina,1880-1914 (2003 by the Center for Austrian Studies at the University of Minnesota.);  Zieglauer, Geschichtliche Bilder aus Bukowina zur Zeit der österreichisehen Occupation, I, 1883, broşura din 1898; N. Iorga, Istoria Evreilor În Ţerile Noastre, Şedinţa Academiei de la 13 septembrie 1913

    (V)

    Tov. rabin Moses Rosen continuă, în epistola sa, acuzele la adresa poetului: La pag. 280, în articolul „Iarãşi Evreii’ (1876), vorbind despre acordarea de drepturi evreilor, autorul spune, între altele: „Cât pentru români, egala îndreptãţire a 600 000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o chestiune de moarte şi de viaţã şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentã prin vitriol”. Iar mai departe: „Plece 99 procente în America ca sã-şi câştige acolo prin muncã productivã pâinea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rãmâne, ne vom împãca uşor… “ „Evreii rãmân strãini de rit necreştin” şi mai departe: „oriunde e teren pentru neagra speculaţie evreul e acasã” şi în sfârşit: „ei sug în mod neomenos ţãrile pe care au cãzut ca lãcuste”.

    Guy Rolnik, editorul fondator alTheMarker”, ziar financiar din Israel, declară: Cand te uiti la piata muncii, economia noastră este codaşă. Avem o rată foarte scăzută productivitate. Cum se întâmplă aşa ceva? Datorită participării scăzute pe piaţa forţei de muncă. Potrivit Yarom Ariav, care a servit ca director general al Ministerului de Finante din Israel până în 2009, şi a altor economişti, răspunsul este simplu: rata ridicată a şomajului în rândul a două mari minorităţi din Israel, evreii-ortodocşi, cunoscuţi sub numele de Haredi, şi femeile arabe israeliene.

    Numai 48% dintre bărbaţii ultra-ortodocşi au fost angajaţi în 2011, potrivit ultimului raport anual al Centrului Taub pentru Studii Politice Sociale. Dan Ben-David, un profesor de economie la Universitatea din Tel Aviv și unul dintre co-autorii raportului: “Problema principală, care a fost mascată de beneficii, este că o mare parte dintre israelienii nu găsesc motivaţia de a lucra într-o societate modernă. Dacă lucrurile continuă aşa cum sunt, ne îndreptăm spre o economie de lumea a treia.”

    Lipsa motivaţiei pentru munca a evreilor, pare a fi o mare descoperire pentru cercetătorii evrei, dar această “deprindere” evreiască era familiară de secole popoarelor care se bucuraseră de prezenţa lor… Şi atunci, cu ce a exagerat Eminescu, când evreii recunosc acest mod de viaţă, acela de “lipitoare” ?

    31

  • Nicolae Paulescu: ştiinţa sub semnul zvasticii

    Nicolae_Paulescu

    Să lămurim întâi, dacă mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant bine cunoscut în ţară şi străinătate pentru cercetările care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a înfiinţat în 1922, alături de A.C. Cuza, Uniunea Naţională Creştină, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului româ­nesc ca însemn al noului partid. La constituirea formaţiunii, Paulescu declara: „Româ­nia Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români“ (Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925). Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate în discursul nationalist cultural şi politic în secolele XIX şi XX.

    Paulescu se remarcă însă prin translarea în domeniul ştiinţific a discursului patriotic. Savantul român a propagat teoria inferiorităţii biologice a evreilor, foarte populară şi în Germania nazistă. Nationalismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa ştiinţifică.

    Exemplul cel mai clar al ştiinţei “antisemite” practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidăneşti, care a fost publicată în 1928. Publicaţia fusese anunţată de autor cu doi ani înainte în periodicul Ligii Apărării Naţionale Creştine: „Eu mă ocup de mult pe bază ştiinţifică de problema rasei, doar predau fiziologia la facultate… Problema jidovească pe punctul acesta devine de nesoluţionat, fiindcă în urma cercetărilor mele am descoperit că jidanii au un creier prost format, adică cu toţii sunt degeneraţi. Degenerarea aceasta o înţeleg aşa, că toţi jidanii sunt nebuni fără excepţie“ (AN, 17 ianuarie 1926).

    Greutatea creierului evreilor este discutată îndelung de Paulescu. „Se ştie“, ne anunţă el, evident fără referinţe bibliografice, „că creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai mică decât cel al Arienilor“ (p.18). Drept exemplu, este folosit cazul „jidanului Anatole France, al cărui creer cântărea 1.017 grame“ şi „creerul jidanului Gambetta, care ajunsese să dicteze în Franţa, care avea o greutate de 1.314 grame adică cu 107 gr dedesubtul normalei“. Anatole France primise Premiul Nobel pentru literatură şi fusese membru al Academiei Franceze, iar Leon Gambetta avusese o carieră strălucită ca deputat, ministru şi prim-ministru.

    „Creerii jidanilor Einstein, Bergson… nu cântăresc mai mult ca acei ai acestor fruntaşi ai lui Israel, care, prin minune, au fost autopsiaţi.

    Problema „malformaţiilor congenitale ale creierului evreilor“ era situată într-o succesiune cauzală care ducea la probleme de aspect fizic şi, mai departe, la probleme caracteriale. Paulescu ajunge să scrie: „Anomaliile congenitale ale creerului dau naştere la tulburări în dezvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului şi ale membrelor. Astfel, în Ghetourile Jidanilor găseşti o mulţime considerabilă de indivizi cu trup scurt şi disproporţionat, schilozi şi diformi“.

    “Antisemitismul” „ştiinţific“ al lui Paulescu îl singularizează printre personalităţile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe în perioada interbelică. În cazul unora ca Mircea Eliade, Constantin Noica şi Dan Barbilian (Ion Barbu), care s-au alăturat unei mişcări nationaliste, nu se poate spune că opţiunea politică le-a influenţat scrierile de istorie a religiilor, filosofie sau matematică. Paulescu, în schimb, şi-a subordonat, într-o bună măsură, demersul ştiinţific in favoarea rasei. Evoluţia sa este întrucâtva similară cu cea a lui Carl Jung, care a fost numit preşedintele Societăţii Germane de Psihoterapie în 1933 şi a făcut propagandă nazistă la Radio Berlin. Acolo a declarat, în 1934, referindu-se la Hitler, c㠄fiecare mişcare culminează organic într-un conducător care reprezintă, cu toată fiinţa lui, esenţa şi aspiraţiile poporului“. În acelaşi an, Jung îşi exprima convingerea c㠄Subconştientul Arian are un potenţial mai mare decât cel evreiesc“, c㠄Evreul e un fel de nomad care nu e şi nu va fi niciodată capabil de creaţie culturală proprie“.

    Paulescu rămâne una dintre cele mai reprezentative figuri ale nationalismului românesc interbelic. El şi-a bazat teoriile sale pe elemente de rasism biologic şi nu a ezitat să folosească medicina în scopuri ideologice. Savantul român trebuie luat în seamă ca un inspirator al legislaţiei nationaliste cu caracter rasial emisă la cumpăna dintre anii 30-40 ai secolului XX.

    Citeste si lucrarea “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul si Francmasoneria” de Nicolae Paulescu

    Redactia Nationalisti.ro

  • Actorul din Hercules, Kevin Sorbo, acuza EVREII pentru UCIDEREA lui IISUS

    hercules

    Kevin Sorobo a incercat sa fie de treaba prin faptul ca si-a cerut scuze dupa ce ii facuse pe Negrii din Freguson niste animale dupa anarhia cauzata. Acest lucru nu a oprit veninul evreiesc, el a fost acuzat de rasism, asa ca acum actorul si-a scos manusile.

    Actorul Kevin Sorbo, care este cel mai faimos pentru rolul sau in serialul Hercules din anii ’90, a ajuns iar pe primele pagini ale ziarelor dupa ce a  luat o atitudine provocatoare asupra unor aspecte rasiale, de aceasta data doar pentru ca ii denumea pe Evrei drept ucigasii lui Iisus Cristos.

    In timpul unui inteviu recent la radio menit sa promoveze ultimul lui film, actorul a luat apararea lui Mel Gibson, care a fost atacat intr-un mod vicios si pus pe lista neagra de evreimea de la Hollywood pentru regizarea unui film crestin ce arata ca Evreii sunt ucigasii lui Iisus si pentru comentarii catalogate drept “anti-semite”.

    Kevin Sorbo a declarat live pe radio: “Buletin de stiri: Iisus a fost ucis de evrei.” Evident, acest lucru a fost condamnat de evreimea din America, care cere acum sange pentru aceasta expunere a istoriei lor criminale.

    Cu toate acestea, tinta lor, actorul din Hercules, se pare sa nu regrete nimic din cele afirmate sau dorinta de a se scuza.

    Aceasta serie de evenimente este una comica si ne arata cum procedeaza evreii cand vine vorba de libertatea de exprimare si cum o incalca.

    Redactia Nationalisti.ro

  • GERMANIA: Graffiti antisemite pictate pe geamurile sediului unui ziar evreiesc

    germany-rises

    In ziua de azi, tot mai multi tineri germani gandesc ca Hitler a avut dreptate.

    Un ziar german comenteza gestul acestora:

    In aceasta saptamana un grup de vandali au scris cuvintele “Evrei” si sloganul nazist “Sieg Heil” pe geamurile sediului “Lausitzer Rundschau”, un ziar evreiesc care blameaza “extrema-dreapta”.

    Cu o saptamana inainte au fost desenate patru zvastici pe alte sedii ale ziarului precum si “Moarte Evreilor / Va vom prinde pe toti”. Incidente similare s-au petrecut si in 2012.

    “Aceste amenintari si acte de vandalism trebuiesc oprite si sunt sigura ca autoritatile vor lua masurile necesare pentru protejarea jurnalistilor.” a precizat purtatorul de cuvant al OSCE, Dunja Mijatovic.

    “Salut decizia de a condamna acest tip de atacuri de la cel mai inalt nivel al autoritatilor germane din Brandenburg si am incredere ca aceste incidente vor fi investigate temeinic.” a mai declarat aceasta.

    Redactia Nationalisti.ro

  • Efectul războiului din GAZA. Un medic belgian a refuzat să trateze o bătrână evreică: Să se ducă în Gaza, unde nu va mai simți nicio durere

    no-jews-allowed

    Un medic belgian din orașul Anvers a refuzat să trateze o bătrână de origine evreiască, cu o fractură de coastă, sugerîndu-i să meargă în Gaza, unde nu va mai simți nicio durere.

    Trimiteți-o câteva ora în Gaza și veți vedea apoi că nu o va mai durea nimic”. Acesta a fost răspunsul pe care un medic belgian l-a dat unei femei de origine evreiască, în vârstă de 90 de ani, care sunase la serviciul de urgență pentru a cere asistență medicală. Incidentul a fost reclamat la poliție de nepotul femeii, care s-a plâns de acest act de rasism și xenofobie, scrie site-ul Il Giornale.

    Cel care a chemat medicul a fost fiul femeii, fiind convins că mama sa, care plângea de durere, își fracturase o coastă. Numai că, imediat după ce a auzit numele femeii – Bertha Klein, doctorul a spus că nu vrea să vină și a înnchis telefonul.

    Bărbatul a revenit cu un telefon, iar medicul belgian i-a făcut recomandarea să-și trimită mama în Gaza, unde, după doar câteva ore, nu va mai simți nicio durere.

    Incidentul are loc în contextul conflictului sângeros din Fâșia Gaza și al operațiunii militare israeliene împotriva Hamas, soldată până acum cu moarte a peste 1.300 de palestinieni, evenimente care au determinat o boicotare israelienilor din Belgia.

    Incidente similare au avut loc recent în orașul belgian Anvers, când unei femei israeliene i-a fost refuzat accesul într-un magazin de haine, iar într-un alt caz, la Liege, poliția a intervenit pentru a scoate un afiș în limba franceză și turcă, dintr-o cafenea, pe care scria ”Câinii au acces liber, nu și evreii și sioniștii”.

  • Evreii din Cehia protesteaza fata de acordarea unui premiu onorific cineastului Mel Gibson

    jesus-was-a-jew-but-hes-much-b-350x266

    Comunitatea evreiască din Cehia protestează faţă de decizia luată de organizatorii Festivalului Internaţional de Film de la Karlovy Vary de a-i acorda actorului şi regizorului Mel Gibson un premiu onorific pentru contribuţia de excepţie la cinematografia mondială, informează Mediafax.

    Federaţia comunităţilor evreieşti din Cehia a criticat decizia organizatorilor festivalului de a-i acorda acest premiu, motivând că filmul regizat de Mel Gibson “Patimile lui Hristos”, lansat în 2004, îi prezintă pe evrei ca fiind “răi şi însetaţi de sânge” şi că activitatea acestuia include păreri antisemite.

    Prin acordarea acestui premiu, Festivalul de la Karlovy Vary devine o altă platformă de calitate îndoielnică, ce schimbă treptat atmosfera ţării noastre, de la o societate tradiţională relativ tolerantă” la una “în care se oferă spaţiu ostilităţii, xenofobiei şi ideilor antisemite”, au mai declarat reprezentanţii federaţiei în scrisoarea publicată pe site-ul lor.

    Filmul susţine “stereotipurile clasice”, potrivit cărora evreii sunt singurii vinovaţi de moartea lui Hristos. Filmul poate fi folosit şi pentru a justifica manifestările de “ură faţă de evrei”, adaugă comunicatul.

    Uljana Donatova, purtător de cuvânt al festivalului, a declarat că:  ” Noi premiem activitatea lui Mel Gibson ca regizor de film. Acelaşi premiu îi va fi acordat şi regizorului american William Friedkin (“French Connection”, “The Exorcist”, “To Live and Die in L.A.”).”

    Mel Gibson, actor şi regizor în vârstă de 58 de ani, va primi vineri Globul de Cristal, la gala de deschidere a celei de-a 49-a ediţii a Festivalului de la Karlovy Vary (4-12 iulie) pentru “excepţionala sa contribuţie adusă cinematografiei mondiale”.

    Cariera actorului a luat o întorsătură neplăcută în 2006, după ce a fost prins de poliţie la volan, în stare de ebrietate, şi s-a lansat într-o diatribă antisemită afirmând că evreii sunt vinovaţi de toate războaiele din istorie, informează Jurnalul. Sursa: FrontPress.ro

  • VIDEO – Trei EVREI, UCISI într-un ATAC ARMAT in SUA. Atacatorul a strigat “Heil Hitler” în timp ce era arestat

    glenn-miller-kansas-city-shooting

    UPDATE: Se pare ca barbatul a fost seful unei grupari neo-naziste si membru al Ku Klux Klan-ului. Acesta se numeste Glenn Miller. Detalii despre atac aici: http://www.dailystormer.com/the-kansas-city-jew-shooter-was-glenn-miller/

    Trei evrei  au fost ucisi duminică în atacuri armate la două centre evreieşti din Kansas şi un suspect a fost arestat, au anunţat poliţia şi mass-media locală, informează Reuters.

    Atacurile au avut loc la Centrul Comunitar Evreiesc din Overland Park, Kansas, şi la Village Shalom, un centru de asistenţă la circa un kilometru distanţă, potrivit presei locale.

    Poliţia din Overland Park a declarat că au fost confirmate trei decese şi o persoană a fost arestată. În timp ce era condus de poliţie, bărbatul arestat striga ‘Heil Hitler’, potrivit televiziunii locale KSHB, filială a NBC.

    Poliţia nu a furnizat imediat detalii suplimentare.

    O purtătoare de cuvânt de la Regional Medical Center din Overland Park a declarat că un băiat în vârstă de 14 ani a fost adus la spital suferind de o rană de glonţ şi că el este în stare critică.

    Situat în statul Kansas, Overland Park este o suburbie a Kansas City, Missouri.

  • “Măsurile antisemite” din Doneţk. Proruşii şi ucrainenii se acuză reciproc

    Joi seara mai multe publicaţii au preluat o informaţie legată de o măsură luată de activiştii proruşi din Doneţk. Aceştia i-ar obliga pe evrei să se înregistreze şi să plătească o taxă pentru această procedură.

    Potrivit reprezentanţilor comunităţii evreieşti de la Doneţk, trei bărbaţi “cu feţele acoperite”, fluturând un steag rus, au distribuit joi pliante prin care informează că “evreii cu vârsta de peste 16 ani trebuie să se prezinte până pe 3 mai la administraţia locală pentru a se înregistra”.

    Un purtător de cuvbânt al militanţilor proruşi neagă însă implicarea militanţilor în orice act cu caracter antisemit. Acesta i-a acuzat pe ucraineni că au pus la cale acest incident pentru a atrage atenţia opiniei internaţionale, în condiţiile în care manifestanţii au de suportat presiunea autorităţilor.

    act

  • Frontul National elimina din prima linie “elementele antisemite”

    De când a preluat de la tatăl ei conducerea Frontul Naţional, Marine Le Pen încearcă constant să scape partidul de eticheta de “formaţiune de extremă dreapta”. Cea mai recentă acţiune de acest fel l-a vizat pe Francois Chatelain, căruia i-a fost retrasă candidatura pentru alegerile municipale din Neuville-en-Ferrain, deoarece a postat pe Facebook imagini antisioniste şi comentarii interpretate ca fiind antisemite. 

    Candidatura acestuia a fost retrasă după ce a postat mai multe imagini, precum una în care apare un braţ care smulge un steag israelian pentru a face loc dedesupt tricolorului francez.

    O altă postare îl înfăţişează pe fostul preşedinte Sarkozy alături de mai mulţi rabini. În comentariu său la poza postată, Francois Chatelain avertizează asupra “lobby-ului care conduce presa, finanţele şi care provoacă războaie din motive coloniale şi economice (proiectul Marele Israel care vizează distrugerea Siriei şi Iranului)”.

    Activităţile de pe Facebook ale tânărului politician de 28 de ani au fost aduse în atenţia liderei Frontului Naţional de către un parlamentar conservator, membru al partidului fostului preşedinte Sarkozy.

    “Imaginile şi comentariile postate de Francois Chatelain pe pagina lui de Facebook contravin total liniei politice a Frontului Naţional”, se arată într-un comunicat al partidului, emis săptămâna trecută. “Drept urmare, domnul Chatelain a fost suspendat din partid iar candidatura sa la alegerile municipale a fost retrasă. Va fi chemat în viitorul apropiat în faţa unei comisii disciplinare interne, care va analiza dacă se impune retragerea definitivă a calităţii de membru al Frontului Naţional”, continuă comunicatul de presă. Sursa:FrontPress.ro

  • ARTICOL INEDIT: A exagerat Eminescu ? (TOATE PARTILE: I, II, III, IV, V)

    PARTEA I

    pag_23_moses_rosen

    Adresa Nr. 438/1980 Bucureşti, 12 octombrie 1980

    TOVARĂŞULUI  PREŞEDINTE AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

    Prea stimate tovarăşe preşedinte, avem onoarea a vã supune urmãtoarele :

    În Editura Academiei Republicii Socialiste România, a apãrut acum câteva sãptãmâni, volumul IX din „Operele” lui M. Eminescu (Publicistica 1870—1871). În cuprinsul acestui volum se aflã numeroase articole violent antisemite, pe care nu le vom cita pe toate, ci doar câteva din ele.

    1) La pag. 136, „Jidovul talmudist”, se vorbeşte cã „şi în aceastã ţarã au început a se îmbulzi în oraşe şi sate cetele internaţionalei iudaice, poporul menit de Biblie de a domni asupra pãmântului întreg”. Degeaba se încearcã la „Comentarii’’, pag. 563, a se justifica cele de mai sus ca „fiind in slujba sionismului şi a evreilor purtãtori de capital strãin”. Mişcarea sionistã nici nu existã încã în 1876. Rohling, la care se referã autorul, a fost doctrinarul antisemitismului austriac şi al teoriei „primejdiei evreieşti”.

    2) La pag. 157, în articolul „Galiţia” (18 iulie 1876), se exclamă : „Fericita Rusie”, în care ,,i se taie evreului cu de-a sila, în mijlocul uliţei, barba, perciunii si poalele caftanului”, iar „Comentariul” din 1980 (pag. 585) justificã procedura, spunând cã se „avea ca scop sã limiteze afişarea demonstrativã a fanatismului religios, jignitoare pentru populaţia autohtonã”.

    3) La pag. 190, în articolul „Sãmânţa jidoveascã din Cernãuţi”, citãm: “ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos, pe care autorul îl atacã – n. a.) care în literatura germanã se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mârşave şi obraznice”. Iar „Comentariile” din 1980 (pag. 616) calificã aceste aprecieri la adresa „jidanilor” ca „rezultând” din „verbul aprig al celui mai mare poet român şi nu trebuie sã slujeascã întreţinerea unor resentimente pe care istoria le-a depãşit şi raţiunea le reprobã”.

    4) La pag. 280, în articolul „Iarãşi Evreii’ (1876), vorbind despre acordarea de drepturi evreilor, autorul spune, între altele: „Cât pentru români, egala îndreptãţire a 600 000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o chestiune de moarte şi de viaţã şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentã prin vitriol”. Iar mai departe: „Plece 99 procente în America ca sã-şi câştige acolo prin muncã productivã pâinea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rãmâne, ne vom împãca uşor… “ „Evreii rãmân strãini de rit necreştin” şi mai departe: „oriunde e teren pentru neagra speculaţie evreul e acasã” şi în sfârşit: „ei sug în mod neomenos ţãrile pe care au cãzut ca lãcuste”. Comentariile din 1980 (pag. 674) justificã pur si simplu cele de mai sus cu cuvintele: „Eminescu îşi defineşte clar poziţia în problema evreilor din România. Poetul se declarã împotriva acelor evrei care speculau munca poporului român (99 procente, cum afirmã autorul n.a.) nu şi împotriva acelora care depuneau o muncã utilã ţãrii” (adicã unu la sutã n.a.). „Comentariile” nici nu gãsesc de cuviinţã sã se opreascã asupra enormei denaturãri a adevãrului din afirmaţia cã în 1876 existau 600 000 evrei în România. Adevãrul este cã trãiau atunci circa 100 000 evrei în Moldova şi în Muntenia. Iar din cei 600 000, 594 000 erau „lipitori” şi numai 6 000 meritau sã te împaci cu ei (!).

    5) În sfârşit la pag. 299, din articolul „Evreu şi Conferinţã” citãm: „O seminţie care câştigã toate drepturile fãrã sacrificii şi muncã e cea evreiascã”. Articolul fundamenteazã „ideologic” toate calomniile antisemite. Cât despre,.. Comentarii” (pag. 689), ele justificã conţinutul articolului.

    Ne oprim aici. Exemplele citate sunt destul de concludente. Nu socotim deci necesar sã mai citãm si altele. Ne exprimãm deci consternarea cã este cu putinţã ca în anul 1980, în Republica .Socialistã România, sub egida Academiei, sa se publice asemenea materiale care incitã la urã rasialã, care afirmã idei de bazã ale fascismului, care îndeamnã la huliganism. Respectãm pe „Luceafãrul poeziei româneşti”. Geniul sãu poetic, gândirea sa filozoficã fac parte din patrimoniul culturii universale. Tocmai de aceea, este o insultã pentru memoria sa, este o profanare a personalitãţii sale, când se dau publicitãţii asemenea articole ce le-a scris dânsul, sub influenţa deşãnţatei propagande antisemite din acea vreme.

    Am vãzut personal în manuscris, la un prieten, poezii pornografice scrise de M. Eminescu. Oare a trecut cuiva prin gând sa le publice ? Ştim cu toţii cã soarta vitregã a lui M. Eminescu l-a fãcut sã-şi piardã minţile, în perioada finalã a vieţii. Publicã cineva cele ce a scris el în acea perioadã ? Încercãrile dlui Al. Oprea (pag. 32-—36) de a da o interpretare nouã ideilor xenofobe, antisemite, rasiale, din articolele cuprinse în acest volum, reuşesc doar sã le dea o justificare, ceea ce e şi mai grav. Girul celui mai mare poet român dat fundamentãrii antisemitismului constituie atât un act periculos pentru populaţia evreiascã din aceastã ţarã, cât şi unul de rãspândire a unor idei diametral opuse celor care cãlãuzesc România Socialistã.

    Protestãm împotriva acestui fapt şi vã rugãm sã supuneţi forurilor superioare de Stat şi de Partid rugãmintea de a retrage din circulaţie volumul sus-amintit. Primiţi, vã rog, încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni,

    ŞEF RABIN DR. MOSES ROSEN

    Preşedintele Federaţiei Comunitãţii Evreieşti din Republica Socialistã România

     

    PARTEA II

    024

    Să luăm, pe rând, citatele incriminate de tov. rabin Moses Rosen şi hai să le analizăm din punct de vedere istoric. Sunt foarte curios dacă omul Mihail Eminescu a fost un antisemit fanatic, care ura din tot sufletul evreii. Sau dacă pur şi simplu îşi pierduse minţile, nevoind să observe “contribuţia” dezinteresată şi benefică, a comunităţii evreieşti, la dezvoltarea societăţii româneşti. Vom consulta documente şi studii oficiale, unele scrise chiar de membrii acestei neprihănite etnii. Tovarăşul rabin M.R. începe cu un citat din „Jidovul talmudist”:  „şi în aceastã ţarã au început a se îmbulzi în oraşe şi sate cetele internaţionalei iudaice, poporul menit de Biblie de a domni asupra pãmântului întreg”. Articolul apăruse în “Curierul de Iaşi” din 25 iunie 1876.

    Trecând peste exprimarea plastică, să analizăm ce constatase poetul: “In ciuda unor masuri restrictive adoptate impotriva evreilor, numarul lor creste pe tot parcursul secolului al XIX-lea, in special dupa pacea de la Adrianopol (1829) cand in Tarile Romane patrunde capitalul apusean… Astfel, daca la recensamantul din 1803 in Moldova erau aproximativ 12.000 de evrei, in 1859 erau in jur de 130.000 (!), reprezentand 3% in ansamblul populatiei. In Muntenia intre 1838 si 1859 numarul evreilor creste de la 1960 la peste 17.000. Iar la recensământul din 1899 în regatul România se înregistrau 299.632 locuitori evrei” (http://biserica.org). Cu alte cuvinte, Eminescu doar subliniază evidenţa, societatea română invadată de evrei. Practic, în mai puţin de un secol, populaţia evreiască crescuse, în Ţările Române, de 21 de ori !

    Cu ce exagerează poetul, sau cum denaturează adevărul când afirmă că se îmbulzeau cetele poporului ales ? Datele sunt foarte clare şi ne descriu o adevărată invazie.  Datorită liberalizării comerţului în 1829, năsucul evreiesc adulmecase imediat posibilitatea unor afaceri profitabile în Ţările Române. Dacă i-ar fi interesat doar asigurarea unei existenţe decente, integrarea în societate şi participarea la dezvoltarea ei, ar fi poposit mai demult pe aceste plaiuri, ar fi lucrat pământul, etc. Dar unde aţi văzut evreu prăşind ? Iată şi un exemplu: Moses Haim Montefiore a fost un om de afaceri, bancher, filantrop şi activist pe tărâm obştesc pentru evrei. În anul 1855 a cumpărat în Jaffa (Palestina) o livadă de portocali pentru a furniza locuri de muncă evreilor locali, dar experienţa a eşuat, fiindcă ei nu erau obişnuiţi cu munca fizică…

    B.P. Haşdeu scria în anul 1868 lucrarea “Istoria toleranţei religioase în România”, în care la pag. 155 arată: ,,Cremieux susţine că ţara aceasta, pînă să fie locuită de români, a fost locuită de jidovi şi că prin urmare nu jidovii au năpădit Ţara românilor, ci românii au năpădit Ţara jidovilor, nu Ţara românilor trebuie deşărtată de jidovi ci Ţara jidovilor trebuie deşărtată de români” (Isaac Jacob Crémieux a fost preşedinte al Alianţei Universale Israelite din 1864).

    Şi ce fel de cetăţeni evrei intrau ilegal în acele timpuri, invadând satele şi târgurile româneşti ? Oameni cu stare, profesionişti, erudiţi ? Să vedem ,,prosperitatea şi civilizaţia” pe care au adus-o ei românilor, atît de des invocată pentru a justifica invazia ca fiind o necesitate economică cerută chiar de către băştinaşi pentru că românii nu se pricepeau în vremurile acelea decât la ghioagă şi sapă. Uite aşa săracii evrei au trudit, cărând în spate leneşa Românie până s-au extenuat.

    Iată hrisoave publicate în cartea “Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România”, apărută în anul 1990 sub directa îndrumare a rabinului Moses Rosen. Într-un document al vămii din Moghilău datat 1765, se arată că din 294 negustori ce au trecut graniţa venind în Moldova, 118 erau mozaici, iar din aceştia numai 4 nu au aveau ca marfă holirca (rachiu din cereale), cantităţile aduse pentru vînzare fiind de la 15 litri pînă la 450. Un alt document, aflat la pagina 207, emis de Cancelaria Aulică Imperială la 31 mai 1781: ,,astfel încît iudeul trebuie a-şi dobîndi existenţa şi cîştigul aproape numai pe seama supusului localnic, care în Transilvania nu este, încă, destul de luminat, pentru a se putea apăra de şiretenia obişnuită a acestui popor, iar de multe ori fiind strîmtorat, se vede nevoit să primească ajutorul pe care i-l oferă jidovii, care ajutor însă curînd îl va duce de rîpă.”

    La pagina 247 găsim un document dat în Iaşi la 28 noiembrie 1782, de domnitorul Alexandru Mavrocordat prin care li se interzicea evreilor să mai locuiască la sate şi să mai deţină cîrciumi pentru că: ,,…Domnia mea hotărîm, ca jidovii cîţi se află în ţara aceasta, să locuiască prin tîrguri, după cum sînt aşezaţi,… iar prin satele ţărei nicidecum să nu fie volnici a locui, nici a face aleşveriş (afaceri) cu vînzare de băutură şi orîndării (arendă) prin sate, căci cu viclenie îi păgubesc şi jăfuiesc,… Această breaslă a jidovilor, după ce s-a obicinuit cu acest fel de urmări, a cumpăra cu anul moşii de pe la stăpîni şi a ţine orînde (arende) prin sate, nu puţine supărări şi pagube au pricinuit nu numai la stăpînii moşiilor, ci şi la locuitorii acestor sate, căci niciodată ei de acele tocmele şi zapise nu se ţineau, ci fel de fel de pricini şi amestecături arăta, spre păgubirea stăpînilor moşiilor, şi în loc unde era să se folosească stăpînii de veniturile moşiei sale cîte ceva, pagube şi supări avea. Al doilea, pe locuitorii săteni îi îndatorea cu bani din vînzările băuturilor lor; şi unde de pe băuturi rămînea cineva dator, cîte cu ce, ei, ca nişte înşelători, îi încărca şi îi năpăstuia mai mult îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi dintre locuitori se sărăcea cu totul…  de vreme că ei cu totul şi toţi porniţi sînt numai spre aceasta, a cerca chipuri cu care ar putea să înşele, să năpăstuiască, ori pe stăpînii moşiilor la tocmelele ce fac, ori pe locuitori să-i încarce la cîte puţine datorii ce rămîn de pe băutură. Căci fiind jidovii aceştia oameni săraci, după cum singuri ei se mărturisesc,…  o socotesc ca o neguţătorie, iar nu se uită la pagubile şi sărăciile ce le pricinuiesc la mulţi din partea lor…”

    O comisie austriacă, care funcţiona în anul 1781, arată că în Bucovina: “Iudeii de aici se hrănesc mai mult cu cîrciumile şi dau prilejul poporului să bea şi să se strice. Prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s-ar mai opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, preţul arenzilor ar scădea şi satele s-ar păstra”. Mai jos aveţi un colaj din 4 fotografii. În ele puteţi vedea evrei din Polonia şi Rusia, aşa cum se prezentau la sfârşitul sec. XIX. Dintre ei, mulţi au emigrat în România…

    e1

     

    PARTEA III

    Russian_Jews_005

    În articolul „Galiţia” (18 iulie 1876), Eminescu exclamă : „Fericita Rusie”, în care ,,i se taie evreului cu de-a sila, în mijlocul uliţei, barba, perciunii si poalele caftanului”. De ce era atât de “fericită” Rusia ? Ce contribuţie au avut evreii la bunăstarea şi dezvoltarea imperiului rus şi de ce au fost ei supuşi persecuţiei şi pogromurilor, de multe ori spontane? Să luăm, de exemplu, viaţa din Basarabia acelor vremuri. Cneazul S. Urusov, un filosemit rus celebru, a fost guvernatorul Basarabiei timp de 2 ani, instalat în funcţie după pogromul din 1903. Mare prieten al evreilor, Ursov publică în 1907 “Însemnările unui guvernator”, care a devenit cartea de căpătâi a evreilor din Rusia.

    Înainte de a prezenta observaţiile lui Urusov, trebuie menţionat faptul, că pe parcursul istoriei, în ţara unde intrau abundent evreii, acolo apărea imediat problema evreiască. Ei făceau băştinaşilor concurenţă neloială, inclusiv prin ocolirea legilor, încălcarea legilor şi mituirea funcţionarilor, prin parazitism economic, acapararea posturilor- cheie din comerţ, industrie şi finanţe. Occidentalii, lezaţi de parazitismul lor, în timpurile feudalismului, soluţionau simplu durerea de cap numită “problemă evreiască”: îi alungau din ţară. Uneori, alungarea din ţara occidentală era combinată cu măcelărirea masivă a lor, precum au procedat spaniolii…

    În luna mai 1903, S. Urusov a sosit la Chişinău. El notează: „activitatea mea  în Basarabia a fost legată indisolubil de aşa numita chestiune evreiască” (p.18). „..evreii , fiind un popor bogat înzestrat şi strâns unit, biruind   populaţia băştinaşă în lupta economică frecvent datorită acestor însuşiri…” (p.37). După un timp de guvernare în Basarabia, cneazul S. Urusov începe să observe schemele economice utilizate de către evrei. „Evreii, conform prevederilor provizorii din anul 1882, nu au dreptul de a arenda pământuri. Pământurile moşierilor basarabeni sunt (totuşi) în arenda evreilor. Contractele fictive, conform cărora pământurile moşiereşti sunt date în arendă unor persoane substituitive, (în spatele cărora) stă adevăratul arendaş, evreul…” (p.48).

    „Proprietarii de vii vând  liber şi fără taxe vinul din grădinile proprii, dacă vinul este vândut din încăperea, unde acest vin este produs…” era scris într-o directivă a acelor timpuri, pentru a evita specula. Ţăranii nu aveau posibilitatea de a construi încăperi de producere a vinului şi erau nevoiţi să-l vândă evreilor la preţuri derizorii. Evreii înfingeau în curţile lor, din târguri, câte 10-20 de coarde de viţă de vie pe câţiva metri pătraţi. Aşa deveneau proprietari de vie… „Se dotau cu o adeverinţă de la administraţie cum că au vie, apoi foarte liniştiţi vindeau vinul din casele lor” (p.153).  Cneazul comentează vânzarea de către evrei a unor enorme cantităţi de vin: „ astfel reieşea, că în Basarabia coarda de viţă de vie dă evreilor mai mult vin, decât dădea cândva pe pământul făgăduinţei, unde, conform legendelor biblice, un strugure era dus cu greu de doi oameni…” (p.153).

    Exista decizia Dumei orăşeneşti despre achiziţionarea grâului pe piaţa bazarului, sub supravegherea poliţiei municipale. Însă, în zilele, când ţăranii începeau să aducă grâul cu carele, evreii se trezeau devreme, ieaşeau în afara oraşului şi „în pofida deciziei obligatorii a Dumei orăşeneşti […] cumpărau grâul din carele ţărăneşti. Grâul cumpărat  îl duceau în curţile lor, vânzându-l la preţuri mai înalte”(p.98). Guvernatorul relatează despre un tânăr ofiţer localnic, care „nu se împăca cu exploatarea evreiască” (p.98). El venea la carele oprite de evrei, „Cu îndrăzneală se arunca asupra achizitorilor iliciţi, aplicându-le lovituri irezistibile, paladinul neînfricat obţinea întotdeauna biruinţa, risipind pe evreii speriaţi şi conducea carele la piaţă”(p.98).

    Despre cămătăria practicată de evrei: „Predominarea capitalului cămătăresc mic şi mijlociu la sate a condus, către începutul anilor 1880, la dependenţa de cămătari a cca 60% din gospodăriile ţărăneşti, majoritatea absolută a cămătarilor din limita sedentară erau evrei. Spre exemplu, în gubernia Covno, la începutul anilor 1880, din 779 de cămătari 668 erau evrei. În Odesa, evreilor le aparţineau 10 din 12 bănci ale oraşului, le aparţineau 2 din 3 case de împrumut[…]. Creditarea gospodărilor ţărăneşti era o afacere destul de avantajoasă, aducând evreului-cămătar o sporire a capitalului de la 35%  până la 105%  anual. Activitatea evreilor-cămătari, care genera o nemulţumire generală […] crea terenul de acumulare de agresivitate socială din partea ţăranilor, care căzuseră în dependenţă financiară de creditorii evrei”.

    Despre moldoveni Urusov notează: ”Populaţia moldoveană băştinaşă (…) este blajină şi bună la inimă; într-însa nu există mare sprinteneală şi tendinţa spre acumularea bogăţiilor, fiind primii producători de valori, băştinaşii nu ştiu să le păstreze şi să le schimbe…” (p.37). Dar au ştiut evreii…

     

    PARTEA IV

    1900 Jerusalem Jews

    În articolul „Sãmânţa jidoveascã din Cernãuţi”, citãm: “ca toţi jidanii (e vorba de scriitorul Karl Emil Franzos, pe care autorul îl atacã – n. a.) care în literatura germanã se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin expresii mârşave şi obraznice”. Tov. rabin Moses Rosen dă iar dovadă de rea credinţă (a câta oară?), în tentativa lui de a-l denigra pe marele poet. Rosen cunoştea foarte bine scrierile lui Franzos şi părerea lui despre români, dar nu suflă o vorbă despre acestea. Pentru cei care nu au auzit de scriitorul evreu Franzos şi emanaţiile sale culturale anti-româneşti, o scurtă prezentare: Karl Emil Franzos (1848 – 1904) a fost un romancier evreu-austriac. Lucrarile sale, reportaj şi ficţiune, se concentreză pe colţul multi-etnic din Galiţia, Podolia şi Bucovina, în vremea imperiilor Habsburgic si Rus. Karl Emil Franzos a fost coleg cu Eminescu la liceul din Cernãuţi.

    Iată articolul integral, publicat de M. Eminescu în 1876:  “D. Carol Emil Franzos, recte Franzois, care primejduieşte câteodată citirea ,,Nouăi prese libere” [prin] foiletoanele sale, scrise în acea proză coruptă pe care germanii o numesc cu drept cuvânt francezo – judaică şi-au tipărit impresiile sale, culese pe la Colomeia, Sadagura, Podul-Iloaiei şi alte asemenea locuri în care se prăseşte jidovimea, sub titlul ,,Aus Halb-Asien” (din Semi-Asia). D-sa numeşte aceste secături icoane de cultură (Culturbilder) din Galiţia, Bucovina, Rusia meridională şi România. Credem însă că, pentru a da o icoană fidelă despre cultura unor popoare, trebuie să le cunoşti limba, căci cunoştinţa limbei jidoveşti nu poate servi decât pentru a te introduce în universităţile din Târgul-Cucului . Ca toţi jidanii, cari în literatura germană se deosebesc prin stilul franţuzit şi prin espresii mârşave şi obraznice, şi acest tânăr şi gros colaborator de la ,,N. Fr. Presse” nu-şi cunoaşte lungul – nasului , judecă făr’ a şti nimic şi batjocoreşte toate popoarele câte n-au plecare de-a se săruta cu jidanii. Se vede că, înamoraţi de stilul d-lui Franzois, un jurnal săsesc din Transilvania, pe care ,,Telegraful” român îl citează numai în iniţiale (S.d.T., poate că „Siebenbürgisch-deutsches Tagblatt”), publică asemenea aceste producte nespălate ale filozofului din Sadagura, pentru a le pune proaspete şi calde în fiecare dimineaţă înaintea lectorilor săi flămânzi de calomnii în contra românilor.”

    Dar ce scrisese şi cum portretizase Franzos românii din Cernăuţi? De exemplu: “românca de astăzi”, afirmă el în Die Rumänische Frau , text datând din perioada 1868-1869, “damă strălucitoare, modernă, fără prejudecăţi”, nu poate fi nicicînd “o soţie aşa cum o concepem noi, germanii”. Îi reproşează lipsa de curăţenie şi de ordine, dar mai ales uşurătatea cu care ar “călca în picioare sfînta căsnicie”. A propos de români: “fiii zvelţi şi dinamici ai Sudului, cu feţele lor smede şi cu ochi negri strălucitori”, a căror mîndrie şi demnitate “naturală”, “atîta vreme cît sînt treji”. Articolele se intitulau “De la Semi-Asia” iar populaţia română din Bucovina era descrisă ca fiind “semi-barbară” şi “la limita civilizaţiei”.

    În perioada premergătoare anexării la Imperiul Habsburgic, populaţia Bucovinei era puţin numeroasă. Recensământele efectuate de administraţia militară rusă de ocupaţie în anii 1772-1773 şi 1774 au consemnat pentru Bucovina un număr de circa 80 mii locuitori, grupaţi în 266 localităţi şi trei târguri. Din punct de vedere a structurii etnice, din totalul populaţiei circa 2/3 erau români, 1/4 erau ucraineni, alături de care se regăseau şi ţigani (peste 3%), evrei (mai puţin de 3%), ruşi (puţin peste 1%), polonezi (circa 0,5%) şi câteva familii de germani. În primele decenii ale stăpânirii habsburgice, populaţia Bucovinei a crescut în mod exploziv datorită colonizărilor organizate, operate de austrieci mai ales din motive economice, dar şi datorită colonizărilor spontane, numeroşi oameni aşezându-se în Bucovina de bună voie datorită existenţei unor condiţii mai bune de trai în comparaţie cu locurile lor de baştină. Ultimul recensământ austriac (1910) consemna 798.355 locuitori, din care 34,24% români, 38,22% ucraineni, 9,15% germani, 12% evrei, 4,54% poloni, 1,85% „alte naţionalităţi”.

    Evreii au venit în Bucovina încă din timpul războiului ruso-turc, încheiat prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, ocupându-se în special cu meşteşugurile, arendăşia şi comerţul. După anul 1774 emigrarea lor în Bucovina din Galiţia şi Polonia s-a accentuat. În anul 1912 existau în Bucovina 9.322 de meseriaşi, dintre care 5.091 evrei şi 10.312 negustori, dintre care 8.642 evrei (!). Datorită “hărniciei” lor, evreii vor ajunge până la sfârşitul secolului al XIX-lea să domine practic toate compartimentele vieţii economice din Bucovina. Industria, pe scară largă a ajuns să fie în mare parte în mâinile evreilor: şase din cele şapte fabrici de bere, cele mai multe distilerii, o fabrică de butoaie, o fabrică de perie, fabrici de ciment, firme de constructii, o fabrică de ţiglă, o mare fabrică de zahăr, tăbăcării şi aşa mai departe.

    Evreii ocupau, de asemenea, mai multe funcţii de conducere în instituţiile financiare. el Acelaşi lucru era valabil şi în agricultură (dar nu la sapă…). În1910 evreii deţineau în proprietate aproximativ 40% dintre marile moşii din Bucovina, uneori blocând piaţa cerealelor. Comerţul materialului lemnos era tot în mâinile evreilor, 28 din cele 34 de fabrici de cherestea fiind în proprietatea lor. Transportul şi exportul de produse agricole erau dominate de ei. Unii evrei mai şi munceau, practicând meserii de: croitor, cizmar, ceasornicar, tinichigiu, ​​tutungerie, măcelar, brutar, frizer şi puţini tâmplari, lăcătuşi sau zidari (deh, muncă mai grea…).

    Când cererea a crescut, evreii au devenit proprietari de hoteluri şi restaurante, mai ales după 1902, când Vatra Dornei a devenit staţiune balneo-climaterică şi de odihnă. Evreii au intrat şi în profesiunile liberale în număr covârşitor. Cei mai mulţi medici din Bucovina erau evrei, la fel avocaţii şi farmaciştii. Nu este surprinzator, deoarece studenţii evreii predominau la Facultatea de Drept şi cea de Medicină într-o proporţie de 75% ! Această stare de fapt se datora puterii economice a evreilor faţă de celelalte naţionalităţi din Bucovina acelor vremuri, numită şi “Perioada de Aur a evreilor din Bucovina”. Practic, ei deţineau economia şi, prin ea, influenţau toată viaţa social-politică bucovineană.

    Generalul Enzenberg, guvernator al Bucovinei între 1778 şi 1786, constata că evreii se indeletniceau cu mestesugul vinului , carciumaritul cu vin , holerca si bere, cu arendarea de mosii si cu diverse alte mestesuguri. “ Sunt , spune generalul , neamul cel mai de-a dreptul stricat , dedat trândăviei ; se hrăneşte … din sudoarea creştinilor muncitori.”  O comisie care funcţiona în perioada aceea consemnează că: „aici în ţară evreii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul în ou, mierea în floare şi mielul în pântecele mamei, pe un preţ mic, şi prin această camătă a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la sărăcie, aşa încât, ţăranii împovăraţi, astfel de datorii şi pentru viitor, nu află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară; cu acest chip evreii dau aici prilej la emigraţie şi sunt deci primejdioşi poporaţiei şi agriculturii. Evreii de aici se hrănesc mai mult cu cârciumele şi dau prilej poporului să bea şi să se strice; prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s-ar mai opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, preţul arenzilor ar scădea şi satele s-ar păstra

    Enzenberg se dovedeşte chiar inocent când afirmă că: „Până acum n-am văzut evrei la plug, nici pe unul îndeplinind munca ţărănească, dar am văzut creştini arând pentru evrei, şi anume pe câmpiile cele mai roditoare, pe cari evreul orândar le ţine pentru el şi bietului ţăran îi dă desigur cele mai rele.” (s-a schimbat ceva ?) Împăratul Iosif al II-lea, după o inspecţie personală în Bucovina, scrie la 19 iunie 1873: „Să se urmeze cu evreii acelaşi sistem (de constrângere la munca în agricultură despre care ei obiectau că „sărbătorile lor cad pe vremea celor mai însemnate munci ale câmpului”…) ori se fac negustori şi meşteşugari cinstiţi, ori se consacră plugăriei, ori trebue scoşi din ţară”.

    Astfel este descrisă problema evreiască din Bucovina anilor în care Eminescu îl combătea pe Franzos pe teme literare. Afirmaţiile citate nu-i aparţin nici lui Eminescu, nici altui “antisemit” român. Sunt date statistice şi constatările unui guvernator austriac al regiunii. Tov. Moses Rosen le cunoştea foarte bine, de fapt, el ştia că asemenea situaţii au apărut oriunde s-au stabilit evreii. Atunci, cu ce-a exagerat Eminescu?

     

    Bibliografie: Fred Stambrook-The Golden Age of the Jews of Bukovina,1880-1914 (2003 by the Center for Austrian Studies at the University of Minnesota.);  Zieglauer, Geschichtliche Bilder aus Bukowina zur Zeit der österreichisehen Occupation, I, 1883, broşura din 1898; N. Iorga, Istoria Evreilor În Ţerile Noastre, Şedinţa Academiei de la 13 septembrie 1913

     

    PARTEA V

    31

    Tov. rabin Moses Rosen continuă, în epistola sa, acuzele la adresa poetului: La pag. 280, în articolul „Iarãşi Evreii’ (1876), vorbind despre acordarea de drepturi evreilor, autorul spune, între altele: „Cât pentru români, egala îndreptãţire a 600 000 de lipitori şi precupeţi este pentru ei o chestiune de moarte şi de viaţã şi poporul nostru cred c-ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentã prin vitriol”. Iar mai departe: „Plece 99 procente în America ca sã-şi câştige acolo prin muncã productivã pâinea de toate zilele şi atunci cu cei ce vor rãmâne, ne vom împãca uşor… “ „Evreii rãmân strãini de rit necreştin” şi mai departe: „oriunde e teren pentru neagra speculaţie evreul e acasã” şi în sfârşit: „ei sug în mod neomenos ţãrile pe care au cãzut ca lãcuste”.

    Guy Rolnik, editorul fondator al “TheMarker”, ziar financiar din Israel, declară: “Cand te uiti la piata muncii, economia noastră este codaşă. Avem o rată foarte scăzută productivitate. Cum se întâmplă aşa ceva? Datorită participării scăzute pe piaţa forţei de muncă. Potrivit Yarom Ariav, care a servit ca director general al Ministerului de Finante din Israel până în 2009, şi a altor economişti, răspunsul este simplu: rata ridicată a şomajului în rândul a două mari minorităţi din Israel, evreii-ortodocşi, cunoscuţi sub numele de Haredi, şi femeile arabe israeliene.

    Numai 48% dintre bărbaţii ultra-ortodocşi au fost angajaţi în 2011, potrivit ultimului raport anual al Centrului Taub pentru Studii Politice Sociale. Dan Ben-David, un profesor de economie la Universitatea din Tel Aviv și unul dintre co-autorii raportului: “Problema principală, care a fost mascată de beneficii, este că o mare parte dintre israelienii nu găsesc motivaţia de a lucra într-o societate modernă. Dacă lucrurile continuă aşa cum sunt, ne îndreptăm spre o economie de lumea a treia.”

    Lipsa motivaţiei pentru munca a evreilor, pare a fi o mare descoperire pentru cercetătorii evrei, dar această “deprindere” evreiască era familiară de secole popoarelor care se bucuraseră de prezenţa lor… Şi atunci, cu ce a exagerat Eminescu, când evreii recunosc acest mod de viaţă, acela de “lipitoare” ?

    Sfârşit

     

    SURSA: http://istoriaincomoda.wordpress.com/

  • Antisemit ≠ antievreu! Respingeti propaganda mincinoasa!

    Una dintre marile păcăleli ale istoriei este reprezentată de inventarea şi promovarea termenului de “antisemit” cu înţelesul de “antievreu”. Termenul “antisemit” a fost lansat în 1879 de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broşură propagandistă.

    În prezent, prin atitudine antisemită se înţelege o atitudine de natură politică, socială şi religioasă ostilă faţă de evrei ca atare, numai pentru că sunt evrei şi, în multe state ale lumii, aceasta este pedepsită cu amenzi sau, în cazuri anume, chiar cu închisoarea. Articolul de faţă nu se doreşte nici contra, nici pro evreilor, ci se vrea a lămuri o eroare în care cei mai mulţi oameni încă persistă.

     

    Ce înseamnă, de fapt, “antisemitism”

    Potrivit tradiţiei iudaice, dar şi celei arabe, Avraam este considerat “părinte” ale grupului de popoare semitice ce au populat, în fază iniţială, Orientul Mijlociu, de unde s-au răspândit, ulterior, şi în alte zone, precum nordul Africii.

    Termenul semit a fost folosit pentru prima oară în 1781 de istoricul german August Ludwig von Schlözer, care s-a inspirat din genealogia popoarelor stabilită de tradiţia biblică.

    Mai exact, termenul de “semitic” provine de la Sem, fiul biblicului Noe şi tată al lui Avraam. Acesta din urmă este considerat “părinte” ale evreilor, prin fiul său Israel (sau Iacob), dar şi “părinte” al arabilor, prin alt fiu al său, numit Ismael. Astfel, pe linia tradiţiei, evreii şi arabii de astăzi sunt, de fapt, veri din punct de vedere genetic.Aşadar nu poţi fi antisemit decât dacă eşti şi antiarab, un doar antievreu…

    De asemenea, privind lucrurile din punct de vedere lingvistic, avem de-a face cu o o familie a limbilor semitice, din care fac parte, printre altele, ebraica, araba, etiopiana şi malteza. Prin urmare şi dacă ne raportăm la situaţie din punct de vedere lingvistic, rezultă tot că evreii şi arabii de azi sunt strâns înrudiţi. Aşadar nu poţi fi antisemit decât dacă eşti şi antiarab, un doar antievreu…Sau, şi mai hilar, cum pot fi arabii, per ansamblu, catalogaţi drept antisemiţi, când ei înşişi sunt…SEMIŢI!

    O concluzie de bun-simţ, care se poate trage în mod logic, este că termenul “antisemit” descrie persoană ce manifestă o atitudine ostilă nu doar faţă de evrei, dar şi faţă de arabi. În realitate, însă, caracteristica, aşa cum am precizat şi mai sus, a fost promovată în cazul celor ce manifestă intoleranţă doar faţă de evrei, aşadar s-a promovat o idee falsa.

     

    Pedepsirea atitudinilor “antisemite”, o măsură menită să plaseze toate popoarele lumii în inferioritate faţă de evrei

    Probabil că nu există popor pe lumea aceasta care, în urma unor experienţe acumulate în trecutul său, să nu aibă şi astăzi ranchiuni şi şicane mai mici sau mai mari cu vreun alt popor, mai ales în cazul vecinilor. Noi, românii, de pildă, ne mai ciondănim cu ungurii pe diverse considerente istorice sau teritoriale, grecii au o relaţie încordată şi acum cu turcii şi cu cei din FYROM şi lista poate continua cu nenumărate exemple asemănătoare.

    Însă, cu toate acestea, în România nu eşti pedepsit cu amendă sau închisoare dacă ţipi ceva împotriva ungurilor în gura mare pe stradă. La fel, nu sunt pedepsiţi nici ungurii ce manifestă împotriva României chiar pe teritoriul ei. Nu rişti amendă sau puşcărie nici măcar daca strigi “Jos Băsescu” sau numele cui ar fi preşedinte la acel moment.

    În schimb, dacă te pune dracu să zici ceva împotriva evreilor, nu neapărat vreun îndemn la crimă, violenţe sau alte lucruri de genul acesta, ci pur şi simplu dacă îţi expui public opiniile negative privind acest popor, ei, atunci, o rişti rău de tot.

    Le fel, de pildă, dacă îţi manifeşti simpatia faţă de cauza şi situaţia palestinienilor, eşti ştampilat drept “antisemit” şi rişti să fi pedepsit. Aberant, cred eu, în contextul în care palestinienii sunt şi ei, la rândul lor SEMITICI!!! Ar însemna să fi şi împotriva lor pentru a fi un antisemit, ar însemna să fi atât împotriva evreilor, cât şi a tuturor arabilor.

    În mod concret, legea te obligă să-i iubeşti pe evrei, iar dacă ai vreo problemă cu ei, să taci. În acest mod, alături de alte multe metode, mai ascunse sau mai făţişe, poporul evreu este poziţionat cu drepturi superioare celorlalte popoare, lucru anormal, aberant, nejustificat şi care trebuie respins. De Valentin Roman

    https://i0.wp.com/www.henrymakow.com/misuse_of_anti_semitism_2_by_latuff2.jpg?w=780

Back to top button