Tag Archives: alexandru suditoiu

Rusofilia la români

Românii iubesc lumea occidentală. Iubim America, iubim statele europene din vest. Acesta este rezultatul unor studii sociologice care confirmă, la nivel de masă, orientarea euroatlantică și europeană a României. Iar astfel de rezultate sunt, la urma urmei, perfect explicabile. De la comunism încoace occidentul este sinonim cu libertate, prosperitate, dar și civilizație. Lucruri pe care ni le dorim atât de mult. În ciuda acestui fapt există și oameni care văd în occident însumarea tuturor relelor posibile. Nu sunt o majoritate, slavă cerului, dar sunt numeroși și au o voce. Dacă Franța sau Germania se confruntă cu un număr mare de simpatizanți ai islamismului, ai Statului Islamic, noi ne confruntăm cu cu totul altceva și anume un număr mare de simpatizanți ai Rusiei. Rusofilia la români este în floare, dar care sunt elemente care cauzează aceste sentimente și orientări pe care o parte din conaționalii noștri le au ? Rusofilia are mai multe cauze, ținând în principal de ideile, comportamentul, supărările și religia celui care o manifestă. La fel cum exist o mare simpatie pentru occident datorită sinonimității sale cu libertatea, există și o simpatie pentru Rusia la baza căreia stau valorile tradiționale, adică cele de ordin religios (ortodoxia), ideologia naționalistă, ura pentru valorile reprezentate de occident și admirația față de politica de tip autoritar, adică o politică a puterii în defavoarea democrației sau a libertății. Bazându-ne pe aceste criterii putem să identificăm următoarele cercuri socio-umane prin care rusofilia este propagată către indivizi: 1. Cercurile religioase Religia reprezintă cel mai constant element al propagandei pro-ruse în România. Simpatizanții și agenții de influență ai Moscovei mizează pe elementul religiei comune, ortodoxia, pentru atragerea oamenilor de partea Moscovei. Nu este de mirare că în cercurile ortodoxiste se regăsesc o mulțime de simpatizanți ai politicilor duse de Vladimir Putin și susținători ai Rusiei. Un …

Citeste tot articolul

ISIS: inamicul nr. 1 al umanitatii

Ieri când am văzut filmulețul cu decapitarea unui jurnalist occidental nu am reacționat deloc surprins. Nu mă așteptam la nimic altceva din partea unei organizații care are la bază ura religioasă și crima. În loc de șoc m-am gândit. M-am gândit la o carte scrisă de analistul geopolitic George Friedman (CEO la Stratfor International) care prevedea acest scenariu sumbru al întoarcerii islamismului ca inamic al umanității tocmai atunci când Europa și Rusia intră într-un nou război rece. George Friedman a prevăzut că la un moment dat occidentul și Rusia vor intra într-un al doilea război rece, iar pe fondul acestui nou conflict islamismul se va ridica din nou. Astăzi vedem că a avut dreptate, chiar dacă nu în totalitate. Prin ISIS se ridică o forță considerabilă, o forță care nu amenință securitatea granițelor sau niște state anume, ci care amenință toate valorile pe care s-a construit civilizația europeană și lumea modernă, respectiv postmodernă. Pericolul reprezentat de ISIS nu este un pericol pe care-l putem ignora pur și simplu. Este o amenințare reală. În momentul de față ISIS există doar în Irak și Siria, fiind o provocare pentru ambele guverne. Existența sa a fost tolerată de SUA cât timp a provocat daune regimului Assad, aliat cu Rusia, iar în momentul de față s-a extins și pe teritoriul americii din orient. Unde provoacă daune și crime. Această extindere nu se va opri aici. Obiectivul ISIS este de a forma un stat islamic din toate națiunile acestei credințe și a duce un jihad împotriva lumii libere. Target-ul de recrutare al ISIS este tineretul lumii arabe. Am văzut în documentare cum lideri ISIS recrutau tineri, copii chiar, de peste tot. Dacă nu e de ajuns mai vin recruți din occident. Numărul lor crește în fiecare zi ca și consecință a politicii lui Obama. Să …

Citeste tot articolul

Rusia și războiul psihologic

Sfârșitul celui de-al doilea război mondial și începutul războiului rece a marcat un moment de cotitură pentru tehnicile de război între state. Armele și metodele convenționale au trecut pe planul secund, iar în prim plan au intrat metode precum spionajul sau propaganda, manipularea, mai bine zis războiul psihologic. O latură importantă a ceea ce numim astăzi război informațional. Uniunea Sovietică a investit cel mai mult în acest război al serviciilor de informații, desăvârșindu-se astfel în direcția războiului psihologic. Un front pe care KGB-ul a evoluat din plin, spre deosebire de alte structuri din state opuse. Avem în acest sens exemplul puternicei propagande pacifiste sau anti-religioase derulate în lumea occidentală, de multe ori cu sprijinul KGB. Formând curente opuse intereselor statelor vestice. Astăzi situația nu s-a schimbat foarte mult. Uniunea Sovietică a căzut, dar Federația Rusă, condusă de un fost ofițer KGB, duce mai departe tradiția sovietică a războiului psihologic ca primă metodă de luptă împotriva adversarilor occidentali. Am văzut asta inclusiv în cadrul crizei din Ucraina și am simțit propaganda rusească și aici, pe teritoriul României. De fapt doar un ignorant ar putea spune că propaganda nu este principala armă a Rusiei. În ultima vreme Kremlinul a investit mai mult în posturi de televiziune pro-ruse și-n campanii de promovare online decât în forțele militare obișnuite. Russia Today și Vocea Rusiei sunt doar două exemple despre modul în care Federația Rusă își dezvoltă un amplu aparat de propagandă pentru a manipula populația altor state în direcția dorită de către oligarhii de la Kremlin. Această manipulare se desfășoară prin intermediul factorilor mediatici și a unor agenți de influență (din fericire nici ofițerii SIE de la noi nu sunt străini de aceste metode) care să formeze adevărate coloane de adepți ai pan-slavismului în interiorul altor state. Inclusiv la noi. Adepți care în mod …

Citeste tot articolul

Ne aude şi pe noi cineva ?!

Există milioane de tineri în România care-şi exprimă dezgustul faţă de sistemul educaţional românesc, cel puţin cel pre-universitar. Un sistem blocat în metehne vechi, un sistem incapabil să ţină cont de vocaţia fiecărui individ, un sistem care poate lăsa un geniu în domeniul său pe stradă pentru că nu excelează în alte domenii, un sistem în care tocitul – memorarea este mai important(ă) decât procesarea informaţiei. Când vom vedea o atitudine din partea guvernului care la rândul său e incapabil să audă vocea noastră ? De la revoluţie până astăzi în sistemul educaţional românesc au existat zeci de reforme şi mai toate s-au dovedit aproape inutile. Toate au atins doar simptome ale problemei în educaţie şi nici una din acest reforme nu s-a ocupat de cauza reală a bolii. Noi elevii suntem nemulţumiţi. Majoritatea elevilor. În fiecare zi aud un elev plângându-se despre şcoala românească, despre faptul că şcoala a devenit mai mult un penitenciar, iar vocaţia şi învăţarea au fost cedate unei viziuni comunistoide asupra educaţiei şi memorării. Accederea în licee pe bază de medii şi nu doar a competenţelor reale, învăţarea a sute de materii absolut nefolositoare, tratarea elevului ca un prizonier în penitenciar, ca un robot integrat în mulţime deşi el este o persoană cu idei şi vocaţie, un test de maturitate învechit şi inutil făurit de Napoleon pentru săracii vremurilor sale care nu puteau accede în spaţiul universitar. Un sistem care refuză să evolueze. Noi ne plângem. Ne plângem la infinit de aceste probleme grave în sistemul educaţional. Întrebarea este dacă ne aude şi pe noi cineva ?! Fiindcă până acum se pare că nu ne-a auzit nimeni şi lucrurile, în ciuda zecilor de reforme, au rămas la fel. Un sistem ruginit şi care a pierdut orice examen cu occidentul. Nu-i de mirare că un sistem …

Citeste tot articolul

Un nou blog NATIONALIST: Vocea Patriei

Dupa ce o mare parte din paginile asa-zis nationaliste din Romania au inceput o ampla propaganda pro-rusa iata ca vine si reversul medaliei. S-a format un nou blog care promoveaza patriotismul si valorile nationale, cat si o contra-propaganda fata de propaganda rusofila. http://voceapatriei.wordpress.com Despre blogul „VOCEA PATRIEI”: Romanii aveau o vorbă : ”Amor patriæ nostra lex – Iubirea patriei este legea noastră.” De la această veche zicală a uneia dintre cele mai înfloritoare şi glorioase civilizaţii din istoria omenirii am pornit şi noi, echipa site-ului ”Vocea Patriei” într-un proiect pentru a servi interesului naţional al poporului român. Un interes de care mulţi au uitat şi împotriva căruia mulţi stau, uneori chiar sub steagul iubirii de patrie. În România anului 2014 avem o mulţime de site-uri de ştiri, bloguri şi televiziuni care fac, cu voie sau fără voie, propaganda unor puteri străine, opuse interesului României. Aceştia se folosesc de sentimente nobile precum dragostea de neam, devoţiunea faţă de patrie şi ideile religioase pentru a-şi atinge propriile interese sau pentru a propaga nişte idei exaltate în spaţiul românesc, mânjind orice ideal nobil cu mizeria urii şi a conspiraţionismului. Sătui de a asista pasivi la această trădare de ţară pe care o fac astfel de persoane, noi, un grup de tineri patrioţi, ne-am organizat împreună prin acest site de ştiri pentru a promova o nouă viziune. O viziune a iubirii de ţară fără ură, fără apucături isterice şi fără veşnicul delir conspiraţionist. Viziunea loialităţii faţă de statul român, valorile sale perene şi primatul interesului naţional în opoziţie cu interesul străine. O viziune în primul rând românească şi pro-occidentală. Plecând de la această viziune şi având obiectivul de a promova valorile naţionale, patriotismul şi de a combate prin intermediul condeiului orice adversar al acestor interese am hotărât ca numele blogului nostru să fie ”Vocea …

Citeste tot articolul

Comunismul nu este scuzabil

Mă uitam ieri la un videoclip şi m-am gândit să văd ce mai comentează lumea pe acolo. Mă uit liniştit în josul videoclipului la secţiunea comentarii şi văd că un individ oarecare îi critică pe toţi comentatorii fiindcă ar avea ”o atitudine greşită faţă de comunism”. Privesc mai jos, văd câteva persoane care critică comunismul pentru regimul sovietic. Imediat îmi dau seama că tipul de mai sus e unul din acei, se pare mulţi, indivizi care susţin sus şi tare că doctrina comunistă nu poartă nici o vină pentru relele regimului stalinist şi în forma ei naturală ar fi chiar benefică societăţii umane. Hai nu zău ? Comunismul nu-i de vină pentru că stalinismul a fost diabolic ? Comunismul nu-i de vină pentru stalinism şi nici pentru restul câtorva zeci de regimuri comuniste din lume care nu au reuşit să se ”ridice” la ”standardele comunismului autentic” ? O afirmaţie idioată. Comunismul din Rusia până-n Asia şi Europa a fost şi este acelaşi. Cu mici valenţe de ”wanna-be-naţionalism” sau globalism în formă pură, comunismul a condus spre aceleaşi rezultate : ură de clasă, socialism, totalitarism, dictatură, poliţie politică, lume orweliană. A spune că o doctrină e bună, dar toate rezultatele practice ale acestei doctrine sunt rele, e o mare aberaţie. Comunismul, aşa cum afima odată baronul Roman Von Ungern-Sternberg, nu este o simplă doctrină, ci o ameninţare la adresa civilizaţiei. Baronul, lider al Armatei Albe anti-comuniste şi omul care a reinstaurat monarhia în Mongolia băgând frica în forţele comuniste ale URSS, spunea că ”Ei nu pot înţelege încă faptul că noi nu ne luptăm cu un partid politic, ci cu o sectă de ucigaşi ai întregii culturi spirituale contemporane”.  Asta a reprezentat comunismul cu adevărat. Indiferent de ţară, indiferent de numele partidului sau al liderului, comunismul a urmărit acelaşi obiectiv de …

Citeste tot articolul

Necesitatea reformarii serviciilor de informatii

Articol de Alexandru SUDITOIU Câte servicii ne ascultă telefoanele pe zi? Câte servicii lucrează în domeniul informaţional? Câte organe ale statului au servicii proprii de culegere a informaţiilor? Acestea sunt doar câteva întrebări pertinente, cred eu, pe care mi le-am pus cu diferite ocazii. Întrebări pertinente într-o ţară în care avem un serviciu de informaţii (defapt securitate, după dicţionarul anglo-saxon) interne, unul separat de informaţii externe, unul special de ascultare a convorbirilor telefonice, unul de ”informaţii” al jandarmeriei şi încă unul la poliţie… O altă întrebare pe care mi-o pun este: la ce avem nevoie de atâtea servicii ? Unele sunt inutile în contextul în care există servicii ce acţionează pe aria respectivă deja, altele ar trebui unite fiindcă obiectivele lor le fac să depindă unul de altul. În orice caz avem nevoie de o reformă a serviciilor de informaţii. În România modernă avem o sumedenie de servicii care lucrează în domeniul informaţional, sau mai bine zis în intelligence, servicii ale căror roluri sunt adeseori similare sau care se completează reciproc. De exemplu, pentru primul caz avem Serviciul Român de Informaţii care îşi asume, într-o oarecare măsură, rolul de ascultare a convorbirilor telefonice. În adaos pe lângă acesta toate serviciile mai sus menţionate pot asculta convorbiri telefonice, ceea ce şi fac, iar dintre aceste servicii iese în evidenţă STS-ul, un serviciu specializat direct pe ascultarea convorbirilor telefonice. Pentru al doilea caz avem din nou Serviciul Român de Informaţii care se ocupă cu securitatea internă şi avem Serviciul de Informaţii Externe care se ocupă cu spionajul şi obţinerea de informaţii, evident, de pe planul extern. Aparent toate-s bune şi frumoase, asta până când conştientizăm faptul că bugetul de stat trebuie împărţit în toate aceste direcţii pentru a facilita o imensă ascultare de convorbiri telefonice când un singur serviciu s-ar putea ocupa …

Citeste tot articolul