Tag Archives: al doilea razboi mondial

4 aprilie 1944, cea mai neagră zi a Bucureștiului: 2942 de oameni UCIȘI de bombardamentele „eliberatorilor” americani. Aviatorii care au adus moartea au monument, victimele nicio cruce

Pe 4 aprilie 1944, Capitala României a fost ținta unui bombardament masiv al aviației americane, care a făcut un bilanț tragic: aproape 3.000 de morți, peste 4.000 de răniți și peste 55.000 de oameni rămași fără adăpost. În jurul prânzului, aproximativ 220 de bombardiere B-17, numite și „fortăreţe zburătoare” şi peste 100 bombardiere B-24 Liberator, au intrat în spaţiul aerian al României, venind de la Baza Aeriană de la Foggia din Italia și în scurt timp au fost deasupra capitalei României. În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni refugiați din zona Moldovei, care urmau să fie repartizați în diferite locații din București şi din provincie. Printre ei erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală de deprimare şi de derută după ce fuseseră nevoiți să își părăsească agoniseala de-o viață și casele în care locuiseră atâta vreme. Aceștia au așteptat flămânzi şi obosiţi ca autoritățile să găsească locuri unde să fie repartizați. În momentul în care s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti, iar dezastrul a fost total. În urma bombardamentului, au murit majoritatea acestor refugiați. De asemenea, mii de case au fost distruse, iar cartiere precum Grant, Griviţa, Giuleşti, Triaj, Chitila, au devenit de nerecunoscut, suferind pagube enorme. Au căzut bombe şi în Calea Victoriei asupra Hotelului „Splendid” şi a Teatrului Național, a Ateneului Român, asupra Universității și a multor alte clădiri cu valoare de patrimoniu. Numărul victimelor bombardamentului din 4 aprilie 1944 a fost deosebit de mare. Istoricii consideră că bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică, deoarece a fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, precizează Evenimentul Zilei. Scriitorul Mihail Sebastian a remarcat dezastrul din Capitală în jurnalul său a doua zi după masacru. „Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De …

Citeste tot articolul

„Istoria s-a oprit în 1936” (Totul de atunci e propagandă)

Majoritatea oamenilor cunosc povestea din Matrix. Filmul, apărut în 1999, descrie un viitor distopic în care „realitatea” trăită de oameni este în fapt un simulacru creat de mașinile care doresc să subjuge rasa umană. Filmul rezonează în continuare cu foarte mulți oameni datorită senzației tot mai acute că lumea noastră modernă este în mare parte o realitate simulată cu ajutorul tehnologiei și al mass media. În urmă cu mulți ani, scriitorul George Orwell a tras un semnal de alarmă cu privire la condiția de Matrix a omului modern, și a afirmat că „istoria s-a oprit în 1936”. Sursa acestei vorbe se găsește nu în romanul «1984», ci în eseul «Privind înapoi la războiul spaniol», o meditație pe marginea experienței sale din Războiul Civil din Spania (1936-1939), în care el a luptat de partea republicanilor contra naționaliștilor conduși de Franco. Potrivit lui Orwell, în timpul acestui conflict a devenit conștient de utilizarea pe scară largă a propagandei în consolidarea regimurilor totalitare moderne. „Îmi aduc aminte că i-am spus lui Arthur Koestler ‘istoria s-a oprit în 1936’, la care el a dat imediat din cap în semn de aprobare. Ne gândeam amândoi la totalitarism în general, dar mai precis la războiul civil. Destul de devreme în viață mi-am dat seama că niciun eveniment nu este prezentat corect în ziare, dar în Spania, pentru prima dată, am văzut reportaje care nu aveau niciun fel de legătură cu faptele, nici măcar legătura implicată de o minciună obișnuită. Am citit despre bătălii grandioase desfășurate în locuri unde nu a avut loc nicio bătălie, și o tăcere deplină despre sutele de oameni care au fost uciși. Am citit despre soldați care s-au luptat cu curaj, dar care au fost prezentați ca lași și trădători, iar alții, care nu au văzut nici măcar cum se trage un …

Citeste tot articolul

Arsenalul ireal găsit în casa unui bărbat din Oradea: peste 1.300 de bombe si proiectile de diferite calibre. „Ar fi putut arunca în aer întreg centrul oraşului!“

O colecţie de peste 1.300 de bombe, proiectile de diferite calibre, grenade ofensive şi defensive, cartuşe a fost descoperită sâmbătă, 4 ianuarie, în casa unui bărbat din centrul municipiului Oradea. Autorităţile din Oradea au fost alertate de soţia colecţionarului, care a sunat sâmbătă, 4 ianuarie, la 112 pretinzând că soţul ei s-a rănit din pricina unei petarde. În prima fază, la adresa indicată de femeie s-a deplasat un echipaj de Terapie Intensivă Mobilă al SMURD Oradea, care l-a transportat pe bărbat la Unitatea de Primire a Urgenţelor de la Spitalul Judeţean. Rănile orădeanului erau, însă, mult prea grave pentru a fi produse de petarde. Avea plăgi multiple la nivelul mâinii şi feţei şi a rămas internat la secţia de Chirurgie a Spitalului clinic judeţean Oradea. „Rănile sunt de gravitate medie, dar cu prognostic rezervat”, a declarat dr. Hadrian Borcea, şeful UPU-SMURD. Ca atare, medicii au anunţat Poliţia, iar mai multe echipaje de poliţişti şi specialişti de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Crişana au descins la locuinţa bărbatului, găsind într-o anexă a casei un adevărat arsenal de război: peste 1.300 de muniţii şi elemente de muniţie, dintre care 483 de bombe şi alte proiectile provenite din al Doilea Război Mondial, care, dacă ar fi explodat, ar fi putut provoca o tragedie de proporţii. „Echipajul pirotehnic al Detaşamentului 2 de Pompieri Oradea, mobilizat operativ la faţa locului, a identificat 1.366 de muniţii şi elemente de muniţie (483 de bombe aruncător, proiectile de diferite calibre, grenade ofensive şi defensive, cartuşe, respectiv 883 elemente de muniţie) provenite din cel de-Al Doilea Război Mondial, pe care le-a ridicat, transportat şi depozitat în condiţii de siguranţă, urmând a fi distruse ulterior prin explozie controlată”, se precizează în comunicatul ISU Crişana. Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei Bihor, comisarul şef Alina Fărcuţa, până la evacuarea întregii …

Citeste tot articolul

Furtuna Iadului și Moartea Germaniei Național-Socialiste

Semnalăm şi FURTUNA IADULUI ––––––––––––––––– Moartea Germaniei Național-Socialiste 1944–1947 THOMAS GOODRICH Versiune românească de Meșterul Manole Cu un cuvânt înainte de George Piscoci-Dănescu https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2018/09/Hellstorm-roumain-1.pdf TABLA DE MATERII Cuvânt înainte Prolog I. Iadul coboară din cer II. Moartea și moartea ce vine III. Între foc și gheață IV. Distrugere în crescendo V. Râsul Satanei VI. Ultimul glonț VII. O mare de sânge VIII. Indescriptibil IX. Războiul fără de sfârșit X. Culisele Iadului XI. Crima Mileniului Epilog: Despre Învingători și despre Victime Note Bibliografie Index FOTOGRAFII Hamburgul bombardat Arthur Harris Bombe incendiare peste Germania Ilya Ehrenburg «Războiul democrat» Infanteriștii germani (Landser) Henry Morgenthau Pachebotul Willhelm Gustloff Jan Montyn Yalta: Winston Churchill, Roosevelt și Stalin Dresda bombardată Bătălia Berlinului Adolf Hitler: Ultima Revistă de Front Berlin: Bătălia subterană Căderea Berlinului Pe Drumul Siberiei « Denazificarea! » Masacrul american de la Dachau Dwight D. Eisenhower Leni Riefenstahl Camerele de Tortură americană Un Lagăr american al Morții Cavaler Cazac Expulzarea Milioanelor de Deplasați Victor Gollancz Războiul Total: Lumea întreagă contra lor! Pradă de război Shlomo Morel Kurt Vonnegut Fără Acoperiș, Fără Speranță Lacrima învinșilor. Cuvânt înainte Nu puteam refuza să scriu câteva rânduri în fruntea versiunii românești a acestei cărții, deja publicată în marile limbi de circulație internațională. Cum să refuzi a anunța vestea cea bună ? Despre Vestea Bună este vorba, vestea pe care o așteptăm de trei sferturi de veac ! În plus, ea vine din America, adică este și mai bună, ca tot ce vine din țara celor mai exacte raporturi cantitative din acest sfârșit de epocă sumbră, pe care o trăim sub dominația ei. Sau, mai degrabă, o murim. O murim, probabil, pentru că cele trei sferturi de veac, de după victoria celor, din ultimul război, nu au fost o epocă de pace, ci un război continuu, psihologic, anti-spiritual, cu deportări, …

Citeste tot articolul

Testamentul lui Hitler: „Tot ceea ce am revine partidului.” Dezvăluiri istorice despre ultimele momente

Pe 30 aprilie 1945, Adolf Hitler se sinucidea cu un glonț de revolver în buncărul său din Berlin, în vreme ce soția sa Eva Braun se otrăvea cu cianură. Înainte de a se omorî, dictatorul german și-a redactat testamentul în care face aluzie la căsătoria sa târzie, care avusese loc doar cu 24 de ore înainte, pe 29 aprilie. Martori fuseseră șeful cu propaganda Joseph Goebbels și liderul partidului nazist Martin Bormann. Cel dintâi s-a sinucis pe 1 mai 1945, al doilea în ziua următoare, pe 2 mai 1945, în circumstanțe misterioase, încercând să fugă din Berlin. Frau Anni Winter, o altă persoană de care Hitler pomenește în testament, era guvernantă la locuința sa din München. Iată ultima scrisoare lăsată de Hitler: „Testamentul meu Nu credeam că mi-aș fi putut lua responsabilitatea de a mă căsători în timpul anilor de luptă. Am decis, înainte de încheierea carierei mele, să o iau de soție pe tânăra femeie care, după mulți ani de prietenie fidelă, a intrat de bună voie în orașul practic asediat pentru a-mi împărtăși destinul. De bună voie, ea mă va urma și în moarte, în calitate de soție. Unirea noastră ne va consola pentru tot ceea ce a trebuit să renunțăm din cauza misiunii mele în slujba poporului. Ceea ce am – dacă ceea ce dețin poate fi considerat valoros – revine partidului. În cazul în care acesta nu ar mai exista, revine statului; în cazul în care și statul ar fi nimicit, orice decizie din partea mea devine inutilă. Tablourile mele, grupate în colecții pe care le-am constituit de-a lungul anilor, nu au fost adunate în interesul meu personal ci în vederea amenajării unui muzeu în orașul Linz pe Dunăre, acolo unde am copilărit. Doresc sincer ca dorințele mele să fie respectate. Îl numesc ca executor testamentar …

Citeste tot articolul

Ziua în care americanii au UCIS 2942 de bucureşteni, iar românii le-au ridicat două monumente criminalilor. VIDEO

MOTTO: SA NU UITI DARIE. CUVANT DE INCEPUT DIN ROMANUL DESCULT A LUI ZAHARIA STANCU. Asa ceva numai la noi se poate intampla. Au reusit dupa 1990 sa spele creierul unei natiuni intregi. SUA fac ce vreau in colonia Romania. Oameni judecati dupa legile din tara noastra sunt extradati in S U A sa fie judecati de ei. Ei au omorat oameni nevinovati , vezi basistul Teo Peter si criminalul e bine mersi in State. Si mai vorbim de democratie. Care democratie? Tot tineretul are creierul spalat. Lumea noua a invins definitiv in Romania. Nici pe vremea turcilor nu eram asa de subordonati ca acum. Toti ambasadorii americani care s-au perindat in Romania si chiar unii din Europa s-au comportat mai ceva decat primii ministrii sau presedintii romani. Mai este ceva de spus? Cred ca este suficient. O sa mai moara multi romani fara sa stie de ce. Traiasca „democratia” impusa! Se împlinesc 72 de ani (materialul a fost scris in 2016! – n.r.) de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost ţinta unui masiv bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie. Tragedia a avut loc într-o marţi, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia. Şi au făcut prăpăd. Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a doua zi după masacru: “Ieri după-amiază am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă – …

Citeste tot articolul

25 Octombrie 2018 – Ziua Armatei: 633 ostasi romani cazuti la Stalingrad-Cotul Donului vor fi inhumati la Cimitirul Militarilor Romani de la Rossoska

Astazi, 23.10.2018, am ajuns la Volgograd, la Cimitirul Militarilor Romani de la Rossoska, inaugurat de noi la 25 oct.2015 in premiera in Rusia, unde alti 633 de ostasi romani cazuti la Stalingrad-Cotul Donului asteapta sa fie reinhumati pe 25 octombrie 2018, de Ziua Armatei, alaturi de camarazii lor, dupa traditie. Astazi le-am facut si lor o slujba de pomenire…dupa 76 de ani. Sa-i odihneasca Dzeu!

Citeste tot articolul

HOLOCAUSTUL AMERICANILOR IMPOTRIVA ROMANILOR: Cum au ucis bombardierele americane zeci de copii la Piteşti. Ziua care n-a fost niciodată comemorată de autorităţi

Pe 6 mai 1944, oraşul Piteşti a fost ţinta principală a aviaţiei Aliate. Timp de aproximativ 15 minute, bombele lansate de 80 de avioane americane au omorât 176 de persoane – dintre care 29 erau copii – au rănit peste 450 de persoane şi au produs importante pagube materiale. A fost cea mai sângeroasă zi din istoria oraşului, pe care autorităţile din Piteşti nu au comemorat-o niciodată. Era zi de sâmbătă, iar la Piteşti, în zona Zăvoi, în estul oraşului, se ţinea târgul săptămânal. Alarma a fost dată cu un sfert de ceas înainte de ora 11, iar bombardamentul efectiv s-a derulat între orele 11.45 şi 12.00. Aşa cum reiese din darea de seamă a Primăriei Piteşti din 20 mai 1944, dare de seamă aflată în arhivele oraşului, pagubele au fost foarte mari. Astfel, au fost bombardate 31 de străzi şi nu mai puţin de 158 de case au fost distruse în întregime, iar alte 365 au fost avariate. Aviaţia americană a lansat în total nu mai puţin de 216 bombe, dintre care 207 au explodat. În total, au fost înregistraţi 176 de morţi, dintre care din păcate nu mai puţin de 29 au fost copii. Dintre cei 176 de morţi, 36 au fost neidentificaţi. Au fost 458 de răniţi, dintre care 108 internaţi în spitale. Bombardamentul a dus la distrugerea completă a mai multor clădiri importante: internatul liceului Brătianu, cazarma gardienilor publici, şcoala nr. 3 de fete, biserica Sf. Ilie, Banca Creditul Agricol şi o brutărie. Marea majoritate a reţelei electrice a fost distrusă. VEZI SI: Bombardarea Ploiestiului – cele mai mari pierderi din istoria aviatiei americane Mărturia unui supravieţuitor: „Am avut senzaţia că e Apocalipsa. Au ucis zeci de copii şi asta mă face să mă înfior şi acum după atâţia ani” Iulian Badea are 90 de ani acum …

Citeste tot articolul

Scrisoarea Maresalului Ion Antonescu adresată adversarilor și criticilor săi. De ce a trebuit să treacă Nistrul!

FIECARE ARE LIBERTATEA DE A INTELEGE CE SI CUM DORESTE ! PLACE SAU NU, MESAJUL UNUI ROMAN, UCIS DE UNII SI DE ALTII, ESTE IZBITOR DE ACTUAL DESI ESTE SCRIS IN URMA CU CCA 70 DE ANI ! Romania: problemele eterne, dar mai avem oamenii care sa-si puna viata chezas ? Scrisoarea Mareşalului Ion Antonescu către capul politicienilor de-atunci, I.C. Brătianu. În ciuda curgerii timpului, problemele noastre au rămas aceleaşi: nimeni n-a fost in stare să spună adevărul dintr-o poziţie de putere, precum cea a Mareşalului Antonescu atunci. În zilele minciunii univesale, a spune adevărul e un act de dizidenţă. Pentru a înţelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul – să-l aflăm! RESTITUIRI: Ion Antonescu, “Scrisoare de răspuns adresată lui C.I.C. Brătianu” (29 octombrie 1942) Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând justiţiei pe toţi vinovaţii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în primul rând, şi dumneavoastră. Naţia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut-o totuşi, fiindcă nu am voit să aţâţ şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli mai târziu. Abuzaţi, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, avertismente, sfaturi şi acuzaţiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această ţară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de …

Citeste tot articolul

Generalul Avramescu, „tătuca“ soldaţilor români în Al Doilea Război Mondial. A dispărut într-o operaţiune NKVD

Generalul Gheorghe Avramescu (1884-1945) este un personaj legendar al Armatei Române. Născut într-o familie de ţărani şi ajuns general prin merite personale, Avramescu a fost un „războinic de fier“ al secolului al-XX-lea, decorat cu cele mai înalte distincţii militare în cele două războaie mondiale. Sfârşitul său este un mister neelucidat până astăzi, un secret bine păstrat în arhivele NKVD-ului, fostul serviciu secret al URSS. Ridicat prin merite personale pe treptele gradelor militare şi cu pieptul înţesat de cele mai importante decoraţii militare ale vremii, generalul Gheorghe Avramescu a fost un adevărat exemplu de ambiţie, de disciplină şi de umanitate în Armata Română. Un militar pursânge, aşa cum îl descriu contemporanii, conştiincios, „excesiv de corect“, care nu ezita să ofere pâine adversarului învins şi să se opună agresiunilor împotriva civililor din teritoriile ocupate. De altfel, povestea celui supranumit „Tătuca“ de soldaţii aflaţi în subordinea sa poate constitui oricând un subiect de roman sau de scenariu de film. Deşi a fost o legendă în rândul armatei române, despre viaţa şi activitatea generalului Avramescu se ştiu puţine lucruri. Un specialist botoşănean, însă, doctor în istorie şi şeful Secţiei de Memorialistică de la Muzeul Judeţean Botoşani, Sergiu Balanovici, a reuşit după un efort documentar deosebit să prezinte din punct de vedere ştiinţific o incursiune inedită privind viaţa generalului Avramescu, din copilăria sa şi până la moarte, o lucrare unicat în România. „De numele generalului Avramescu se leagă eliberarea nordului Bucovinei în 1941, dar şi eliberarea nord-vestului Transilvaniei la 25 octombrie 1944, zi stabilită ulterior ca zi a Armatei Române. Cu toate acestea, subiectul Gheorghe Avramescu a fost tratat până în prezent numai în articole şi studii de mică amploare, menite să lămurească misterul arestării de către sovietici şi al morţii sale în plină campanie militară“, precizează Sergiu Balanovici. Fiu de agricultor din mahalaua Botoşaniului …

Citeste tot articolul

4 aprilie 1944, ziua cea mai NEAGRĂ din istoria Capitalei: americanii au UCIS 2942 de bucureșteni. REVOLTĂTOR: românii le-au ridicat două monumente aviatorilor care au adus moartea

Astăzi se împlinesc 73 de ani de la marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureștiul  a fost ținta unui masiv bombardament al aviației americane. Au fost vizate ținte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar și partea centrală a orașului, zone care nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iași-Chișinău, iar luptele încetaseră de la sfârșitul lunii martie. Mai mult, o mare parte din victime erau refugiați basarabeni, ce fugeau din calea urgiei sovietice. Tragedia a avut loc într-o marți, pe la ora prânzului. Atunci, un număr de 220 bombardiere B-17 (numite Fortărețe zburătoare) și 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spațiul aerian al României, venind din Italia. Și au făcut prăpăd. Iată o mărturie din acele vremuri făcută de Mihail Sebastian în jurnalul său a doua zi după masacru: „Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință”. Oficial, în bombardamentul din 4 aprilie 1944 au murit 2.942 de persoane și au fost rănite alte 2.126. Morții au fost îngropați într-o margine a Cimitirului Calvin, cu ceremonii amintind de funeralii naționale. Cimitirul va purta numele „4 aprilie”, dar va fi desființat în anii comunismului. Conform datelor oficiale, americanii au pierdut 10 avioane. Dacă …

Citeste tot articolul

Stalingrad: Românii dădeau cu ciocanul în tancurile ruseşti ca să le oprească!

La Stalingrad – în Cotul Donului, în Stepa Calmucă – România a suferit cea mai grea înfrângere din istorie. Peste 150.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi. Morţii beneficiază de ceva la care au gândit de decenii conştiinţele naţionale: un cimitir de onoare. Acesta a fost inaugurat duminică, 25 octombrie 2014 la Rossoşka, lângă Stalingrad. Dezastrul românesc de la Stalingrad a rămas. Printre cauzele acestui dezastru istoricii au înscris şi proasta dotare materială a Armatei Române. Despre mizera dotare a Armatei Române la Stalingrad, aşezată pe flancurile Armatei a 6-a germană a lui Paulus pentru a le apăra, s-a scris atât de mult, atât de ai noştri, cât mai ales de străini, încât ea a devenit adevăr cu puterea unei axiome. Asupra celor două armate române dispuse pe flancurile Armatei a 6-a germane, ruşii au năpustit sute de tancuri, majoritatea T34, cel mai bun tanc din Al Doilea Război Mondial. Principala armă împotriva tancurilor sovietice rămânea tunul antitanc. Volumul „Înfrânţi şi uitaţi. Românii în bătălia de la Stalingrad“ de Mihail Vasile-Ozunu şi Petru Otu, apărut în 1999 la Editura Ion Cristoiu, ne dezvăluie în această privinţă cifre semnificative: „La Armata 3 (în rândurile căreia lupta memorialistul – n.n.) existau 48 de tunuri antitantc de 75 mm, ceea ce însemna o piesă la 3-4 km de front, în condiţiile în care inamicul a atacat cu 12 tancuri pe km de front, iar Armata 4 (cea din flancul celălalt – n.n.) avea 24 piese de 75 mm la un front de 250 km, ceea ce însemna un tun la 10 km de front. Sistemele cu foaia de cort şi sticlele de gaz, subliniau numeroşi comandanţi, trebuiau părăsite, deoarece s-au dovedit fără efect.“ La ce „sisteme“ se referă cei doi autori, cei mai buni specialişti ai noştri în Bătălia de la Stalingrad? Radu Mărculescu …

Citeste tot articolul

PRESA MIZERA din Romania NU VORBESTE despre EROII căzuți în teribila bătălie de la Stalingrad. Au fost reînhumați, în Rusia, la finalul lui 2016.

Alături de osemintele lor au fost găsite cruciulițe și scrisori către cei de-acasă. La finalul lunii octombrie a anului trecut, la Volgograd, a avut loc ceremonia de reînhumare a rămășițelor pământești a 594 de militari români căzuți în timpul bătăliilor cunoscute generic, de la Stalingrad. Primii 76 de soldați fuseseră reînhumați aici în urmă cu un an, la inaugurarea acestui cimitir, eveniment deosebit de emoționant. Ca și anul trecut, soldații căzuți la datorie au fost beneficiat de slujba de înmormântare de care nu au mai avut parte acum 70 ani, slujba fiind oficiată de preotul Sorin Pitic, de la Academia Militară din București. La ceremonia din acest an au participat o delegație oficială comună a Ministerului Apărării Naționale (secretar de stat Otilia Sava) și Ministerului Afacerilor Externe (Mirela Grecu, director), atașați militari străini acreditați în Rusia, reprezentanți ai MAE rus și Administrației regiunii, mass-media și oameni simpli din zonă, anunța ambasadorul României la Moscova, Vasile Soare, unul dintre artizanii acestui eveniment. Dacă la evenimentul de anul trecut au participat și ziariști români, inclusiv de la Televiziunea Română, anul acesta a fost liniște… „Momente unice, trăiri unice, satisfacții pe măsură. În sfârșit, ostașii noștri uitați zeci de ani de Țară și-au găsit odihna laolaltă cu camarazii lor de arme, având cu toții de azi înainte o cruce la căpătâi și beneficiind de fireasca „veșnică pomenire”, cântată de noi toți cei din România, prezenți la ceremonie. Dacă ei nu au mai ajuns niciodată Acasă, ne-am dus noi la ei, chiar dacă atât de târziu! Măcar atât…Dumnezeu să-i odihnească pe toți militarii noștri căzuți la Stalingrad și Cotul Donului!”, a scris Excelența Sa, Vasile Soare, pe facebook. La crucea românilor din Cimitirul Militarilor Români de la Rosoșka, a fost depusă o coroană de flori din partea reprezentanților Federației Ruse, dar și a altor …

Citeste tot articolul

Au găsit un APARAT FOTO din cel de-Al Doilea Război Mondial. Cand au developat pozele au ramas muti de uimire!

Un căpitan din marina americană şi un istoric au făcut o descoperire incredibilă, în timp ce căutau, în munţii din Luxemburg, obiecte rămase după Bătălia de la Bulge, din Al Doilea Război Mondial. Căpitanul Mark D. Anderson şi istoricul Jean Muller au descoperit, cu ajutorul detectorului de metale, o groapă săpată pentru adăpost în timpul bătăliei. În interiorul ei au găsit lucrurile care au aparţinut soldatului american Louis J. Archambeau, ucis în timpul bătăliei. Printre lucrurile soldatului american s-a aflat şi un aparat de fotografiat, cu un film nedevelopat în interior. Anderson şi Muller au developat filmul, iar imaginile care au fost îngropate timp de 70 de ani au ieşit la lumină. Bătălia de la Bulge a avut loc între 16 decembrie 1944 şi 25 ianuarie 1945 şi a produs în rândul armatei americane mai multe victime decât orice altă bătălie din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. VEZI POZELE AICI CITESTE SI: Această combinaţie te poate omorî. Ce nu trebuie să faci niciodată după ce ai băut bere

Citeste tot articolul

Ultimele clipe ale lui Ion Antonescu

La 1 iunie 1946, după respingerea cererilor de graţiere, procurorii Alfred Petrescu şi G. Săndulescu au fost desemnaţi cu “aducerea la îndeplinire a sentinţei no. 17/1946 a Tribunalului Poporului”. La scurt timp, grupul de detaşamente de gardieni publici a constituit un pluton format din 30 de gardieni, comandat de Vasile Frugină, care, în după-amiaza zilei, s-a deplasat la închisoarea Jilava. La orele 16.45, procurorii Alfred V. Petrescu şi Gheorghe Săndulescu, însoţiţi de Gheorghe Colac, grefier la Tribunalul Poporului, colonelul Dumitru Pristavu, comandantul închisorii militare Jilava, şi avocaţii Constantin Paraschivescu-Bălăceanu şi Constantin Stroe, au vizitat, în celulele lor, pe fiecare condamnat în parte. Întrebat care îi este ultima dorinţă, Ion Antonescu a declarat: “Cer să nu fiu legat la mâini şi nici la ochi când se va trage în mine”. Între timp, la închisoarea Jilava a sosit şi inspectorul de poliţie Mihail Gavrilovici de la Direcţia Generală a Poliţiei, delegat de Ministerul de Interne, care a asistat la “convorbirile ce trebuiau să aibă loc între marii criminali de război şi rudele lor”. Din raportul întocmit de acesta la 3 iunie, aflăm că discuţia dintre Ion Antonescu şi soţia sa, Maria, a durat 30 de minute şi s-a desfăşurat în limba franceză, fiind sintetizată astfel de Mihail Gavrilovici: “Ion Antonescu recomanda soţiei sale să fie tare şi să suporte cu seninătate vitregia soartei. Maria Antonescu s-a plâns că nu mai poate îndura torturele interogatoriului şi situaţia în care se găseşte… La despărţire au plâns amândoi”. În timpul întâlnirii cu mama sa, mareşalul i-a declarat: “Fiecare român trebuie să moară pentru patrie şi eu mă consider că mor pentru fericirea şi idealul Ţării Româneşti”. După orele 17.30, preotul Teodor Totolici, confesorul închisorii, a împărtăşit condamnaţii, însoţindu-i până la stâlpul de execuţie (informaţie infirmată de fiul părintelui).   La orele 17.45, condamnaţii la moarte …

Citeste tot articolul

„Lacrimile eroului” – culisele celei mai emoționante fotografii

„Lacrimile eroului” – culisele celei mai emotionante fotografii, asa cum a fost declarata de aproximativ 20.000 de utilizatori Facebook. Lacrimile domnului general – locotenent Constantin Didulescu, veteran de război, au impresionat o lume intreaga, trecand dincolo de spatiul virtual. Suferinta nu era a unui general – locotenent, veteran al celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ci a unui tata! Domnul Didulescu isi pierduse unica fiica in urma cu o saptamana. Pentru ca suntem prieteni apropiati, de suflet, m-a rugat sa nu ne despartim niciodata. Coplesit de suferinta, m-a strans cu putere in brate si mi-a spus: „Otilia, tu esti familia mea si fata care mi-a mai ramas!”. In viata noastra se intampla rar sa intalnim oameni de colectie, care ne lasa inegali cu cei care eram inainte de cunoasterea lor. Dar si mai rar se intampla sa intalnim un erou. Va multumesc tuturor celor care ati distribuit „Lacrimile eroului”. Este un erou trist, dar nu mai este singur. Va are pe voi, cei care-i respectati pe eroi! (sursa- MApN) CITESTE SI: Martiriul Nicoletei Nicolescu. 75 de ani de la asasinarea unei eroine

Citeste tot articolul

Genocidul IMPORTIVA poporului german (VIDEO)

Hellstorm este un documentar produs de Kyle Hunt si Renegade Broadcasting bazat pe cartea cu acelasi nume scrisa de Thomas Goodrich. Filmul arata atrocitatile comise de comunisti si americani in timpul celui de al doilea razboi mondial: violuri, tortura, sclavie si crime in masa comise impotriva poporului german dupa ce au distrus Germania in numele „libertatii”. Aceasta poveste adevarata este una dintre cele mai mari secrete ale istoriei.

Citeste tot articolul

De ce au ajuns germanii să-i omoare pe evrei… Vezi aici cine a declanşat războaiele mondiale

BENJAMIN HARRISON FREEDMAN a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane. Discursul de mai jos a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC  şi publicat la acea vreme de Commori Sense : Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări. Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut in timp ce noi dormeam. Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de …

Citeste tot articolul

Dezvăluiri despre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial: Cum au fost maltratate danezele care au avut relaţii cu nemţi

Femeile daneze care au avut relaţii cu soldaţii nemţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost pedepsite de către Rezistenţa daneză după încheierea războiului. După eliberarea de sub ocupaţia germană, membrii Rezistenţei daneze au urmărit femei bănuite că au avut relaţii cu nemţi în timpul războiului şi le-au pedepsit într-un mod brutal, relatează dailymail.co.uk. O femeie care a avut o relaţie cu un neamţ în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost dezbrăcată cu forţa şi i s-au pictat pe corp mai multe zvastici. Ura faţă de nemţi şi faţă de cei care au colaborat cu ei a dus la brutalitatea faţă de femeile care au „căzut în păcat cu duşmanul”. De asemenea, bărbaţii care au colaborat cu nemţii au fost ridicaţi de poliţia daneză după eliberarea de sub ocupaţia germană, cu arma ţinută deasupra capului. După ce au scăpat de ocupaţia germană, danezii au sărbătorit în stradă, fiind arse steaguri cu zvastici. Danemarca şi-a păstrat la început guvernul, după ce acesta a fost de acord să colaboreze cu regimul nazist. În 1943, însă, Germania a preluat controlul în Danemarca, după ce au avut loc demonstraţii şi greve ale danezilor, care protestau faţă de brutalitatea soldaţilor germani. Nemţii au solicitat interzicerea adunărilor publice, însă guvernul danez a refuzat, aşa că a fost schimbat. Rezistenţa daneză a devenit foarte activă şi a reuşit să salveze numeroşi evrei danezi care ar fi ajuns în lagărele de concentrare. Numărul celor trimişi în lagăr a fost, astfel, de 600 în loc de 6.000. Ei au fost trimişi în Suedia, care a fost ţară neutră în cel de-al Doilea Război Mondial.

Citeste tot articolul

Statele Unite Ce se va întâmpla cu Michael Karkoc, fostul comandant nazist găsit în Statele Unite?

Fostul comandant al Legiunii Ucrainene de Auto Apărare este bănuit că ar fi minţit în legătură cu implicaţiile sale cu regimul nazist La aproape 70 de ani de la căderea regimului nazist, întreaga lume se aştepta ca persoanele din fruntea celei mai de temut ideologii politice să dispară în umbra trecutului. Iată însă că un fost comandant al unităţii naziste Legiunea Ucraineană de Auto Apărare ducea o viaţă liniştită în Statele Unite ale Americii. În acest moment, toate informaţiile legate de fostul comandant nazist Michael Karkoc au la bază o investigaţie detaliată a Associated Press (AP), însă soarta acestuia depinde de autorităţile federale din Statele Unite ale Americii (SUA) şi din Europa. Chiar dacă Departamentul de Justiţie al SUA nu poate confirma sau nega existenţa unei anchete în desfăşurare, postul local de televiziune din Minnesota, KARE, afirmă că procurorii din Polonia şi din Germania investighează cazul fostului nazist. În ultimă instanţă, deportarea fostului comandant depinde de autorităţile americane. Sacralitatea cetăţeniei americane Tot ceea ce se ştie este că, după terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, Karkoc a minţit autorităţile vamale americane pentru a putea pătrunde pe teritoriul SUA. Dacă o persoană imigrează în SUA şi, ulterior, o instanţă constată că a minţit pentru a primi statutul de rezident permanent prin fraudă sau fals, statutul său poate să fie revocat ca mai apoi să aibă loc deportarea. „Primul lucru pe care autorităţile trebuie să-l facă este să demonstreze sau să stabilească dacă este sau nu eligibil pentru statutul pe care îl are, fie că este vorba de cetăţenia americană, fie de rezidenţa permanentă. Aşadar, trebuie să parcurgă acest proces înainte ca legea imigrării să acţioneze împotriva lui. Din punct de vedere al guvernului SUA, un act de obţinere pe nedrept a cetăţeniei este foarte serios, asemănător cu o crimă, în conformitate …

Citeste tot articolul