Tag Archives: ac cuza

Români de geniu. De ce s-a lepădat Ion Creangă de preoţie

Ion Creangă s-a zbătut toată tinereţea lui să devină preot, la dorinţa mamei, însă firea lui nestatornică i-a pus piedică. În cele din urmă, a ţinut slujba de diacon doar ca să capete o leafă în plus. Adevărata vocaţie a scriitorului a fost cea de dascăl, dedicându-se predării şi scrierii de manuale, activitate pentru care chiar a fost decorat. În iarna anului 1864, într-o mică sală de pe domeniul mănăstirii „Trei Ierarhi“ din Iaşi, câţiva elevi încearcă să deprindă tainele cititului şi ortografiei de la un bărbat mai tânăr decât ei, dar şcolit peste hotare. Sunt primele cursuri ale Institutului pedagogic de la „Trei Ierarhi“ Iaşi – instituţie redenumită „Şcoala normală vasiliană“ – a căror menire este să scoată noi profesori ieşeni, într-un efort naţional de a spori şi consolida corpul profesoral, după reforma educaţiei promovate de Al.I. Cuza. Directorul şcolii este Titu Maiorescu, profesor la vârsta de doar 24 de ani. Unul dintre elevii săi este Ion Creangă, care privea fascinat şi entuziasmat felul de a preda al tânărului Maiorescu. Vorbea simplu şi limpede, cât să poată pricepe şi el, un copil de ţăran venit la oraş din Humuleşti. În toamna aceluiaşi an, Creangă ajunge să ţină prima lui lecţie în calitate de institutor la şcoala primară „Trei Ierarhi“, în urma intervenţiei la minister a lui Maiorescu, care-a cerut ca cei mai buni preparanzi să ocupe posturi. „Maiorescu însuşi i-ar fi dat la curs decretul de numire, iar el, ruşinat, nu a fost în stare să scoată o vorbă de mulţumire, ci numai se repezi să sărute mâna binefăcătorului. Maiorescu, zădărnicind gestul umilitor, strânse mâna diaconului cu vreo patru ani mai vârstnic şi-i zise: «Las’, du-te de fă şcoală cu copiii, dar vezi să-i faci să te iubească: să fii drept cu dânşii!»“, scria criticul literar George Călinescu în …

Citeste tot articolul

„Istoria a demonstrat că în toate miscarile si revolutiile violente evreii au fost atât instigatori, actori cât și beneficiari ai evenimentelor.”

Daca antisemitismul, potrivit lui Fontette, trebuie delimitat de critica adusa iudaismului, pe acelasi rationament putem considera ca antisemitismul intelectual romanesc nu are nicio treaba cu antisemitismul. In Romania, pe fondul unei imigratii masive de evrei, persecutati in tarile vecine, in Europa, si pe fondul dorintei acesteia de a nu fi asimilate, dar de a obtine imediat drepturi politice si economice apare acest curent intelectual,numit impropriu antisemitism, impotriva evreilor profitori. Antisemitismul intelectual romanesc promovat si de Eminescu nu este unul indreptat impotriva tuturor evreilor, ci numai acelora care care eludau legile economice, nu doreau integrarea evreilor, acaparau comertul prin mijloace ilegale, creau tensiuni in arendarea terenurilor si mai erau si sustinuti international prin presiuni politice si economice. Antisemitismul romanesc nu a militat pentru violenta, la noi nu au avut loc pogromuri, nu au fost epurari in centrele universitare impotriva evreilor. Au fost dezbateri in presa, in Parlament si s-a incercat sa se transmita mesajul ca evreii nu pot fi, daca doresc drepturi economice si politice, un corp strain pus doar pe capatuiala si acapararea si monopolizarea economiei. Din aceasta perspectiva toate partidele au fost pe aceeasi lungime de unda si chiar comunitatea evreiasca sosita cu un secol mai devreme a impartasit acest lucru. Astfel, cum am putea explica textele antisemitismului intelectual in presa controlata de proprietari evrei. Este evident ca acest antisemitism intelectual s-a manifestat chiar in randul comunitatii evreiesti care s-a delimitat de actiunile „evreilor noi veniti”.Neexistand la nivelul populatiei o ura impotriva evreilor si actiuni violente, neavand un istoric violent in relatia cu comunitatea evreiasca, nu puteam sa avem altceva la nivel politic. Antisemitismul chiar al lui A.C Cuza este unul intelectual si nu rasial, iar discursuri antisemite gasim atat la politicieni cat si la intelectualii romani. In concluzie, in Romania nu a existat un antisemitism in sensul clar …

Citeste tot articolul