Tag Archives: 23 august

Minciuna a stat cu regele Mihai la masă când a citit Proclamația de la 23 august 1944

E lucru sigur că proclamația, citită de rege, i-au scris-o alții. Dar regele a fost de acord cu conținutul ei, adică cu minciuna din cuprinsul proclamației. Așa că mincinosul este în primul rând regele, Dumnezeu să-l ierte, că are multe de iertat la robul său Mihai… Iată textul pe care vă invit să-l analizăm cu oarece atenție: Proclamația Majestății Sale Regelui RADIO ROMÂNIA „ROMÂNI, În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită. Români, Poporul nostru înţelege să fie stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al Neamului nostru. Ordon Armatei şi chem Poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui. Toţi cetăţenii să se strângă în jurul Tronului şi al Guvernului pentru salvarea Patriei. Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei Poporului şi este un trădător de Ţară. Români, Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi în …

Citeste tot articolul

INFORMATII BOMBA despre TRADATOR! Regele Mihai a fost SPION SOVIETIC!

In 1951 o echipa de fosti spioni sovietici care a actionat inainte de 1945 a fost interogata si aranjata. Pe baza acestor declaratii, arhivate discret in arhive si furate dupa 1989, un ofiter de informatii a aflat adevarul de la 23 august 1944 si a continuat anchetele in secret dar si arhivari de probe timp de ani de zile. Dupa demisie si urmarit de securisti, reuseste sa ajunga la unul din soferii casei regale care doar se eliberase dupa 10 ani la Poarta Alba. Serviciile secrete rusesti dupa 1948 i-a aranjat pe majoritatea martorilor de la actul de la 23 august 1944. „Majestatea Sa” si-a trimis armata in Siberia. Era spion sovietic. Toti subiectii din anchetele desfasurate in secret au confirmat faptul ca regele Mihai era spion sovietic. CITESTE: Odihneste-te in pace, Maresale! ION ANTONESCU, ucis pe 1 iunie 1946, la Jilava, de evrei imbracati in uniforme de militieni!

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Ziua în care Armata Română a fost trădată de rege

Nu doresc să intru în culisele actului de la 23 august 1944, când Regele Mihai I a orchestrat o lovitură de stat împotriva conducătorului statului, Mareşalul Ion Antonescu. Detaliile conspiraţiei şi întoarcerii armelor la ordinul tânărului rege sunt arhicunoscute. Un grup minor de consilieri regali şi politicieni veroşi şi ambiţioşi au pus la cale o lovitură de stat prost gândită şi slab organizată. Regele Mihai I a aruncat România în braţele URSS fără să negocieze un armistiţiu, decât abia pe 12 septembrie 1944, prin comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, la Moscova. De la 23 august până la 12 septembrie 1944, România a fost practic o ţară ocupată şi fără apărare în faţa trupelor sovietice. În câteva zile ruşii au ajuns să defileze la Bucureşti, pregătindu-se să comunizeze ţara, cu aportul fostului suveran. Din punct de vedere istoric şi al diplomaţiei internaţionale, România a fost percepută ca o ţară ce trădează o alianţă şi bagă cuţitul pe la spate celui cu care a bătut palma pentru o înţelegere. Ieşirea din Axă nu a fost, paradoxal, bine văzută nici de către Aliaţi, care au refuzat României statutul de cobeligeranţă la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 şi a supus-o unor împovărătoare despăgubiri de război. De atunci, ţara noastră e percepută în cancelariile lumii ca naţiunea care-şi trădează aliatul. În perspectivă diplomatică şi al relaţiilor internaţionale o ţară care îşi respectă până la capăt angajamentele, chiar dacă e înfrântă în război, e percepută mai bine de opinia publică şi cancelarii. Vezi Germania după 1945, Polonia sau chiar Ungaria. O regulă de bază în dreptul internaţional este respectarea cuvântului dat şi loialitatea faţă de o înţelegere. Regele Mihai I a încălcat această cutumă diplomatică şi a dat o lovitură de cuţit pe la spate, chiar Armatei Române, care lupta vitejeşte pe front şi care, …

Citeste tot articolul

Aşa va place istoria? Ce s-a întâmplat in toamna lui 1944 la Budapesta, dupa lovitura de la 23 august din Romania? VIDEO.

Ce s-a întâmplat în toamna lui 1944, la Budapesta, dupa 23 august al nostru! Chiar nu ştiţi?! S-a produs atunci unul dintre cele mai penibile momente din istoria Ungariei, săraci vecinii noştri! Nici când au fost alungaţi ocupanţii turci din Ungaria, după un secol şi jumătate de paşalâc, scurs fără ca ungurii să mişte în front măcar un deget, ruşinea nu a fost aşa de mare, deşi a fost tare jenant pentru istoricii de mai târziu, că în armata eliberatoare austriacă nu a mărşăluit victorios nici picior de maghiar !… Şi totuşi în 1944 ruşinea a fost şi mai mare, căci s-a logodit cu penibilul situaţiei în care i-a pus Horthy pe bieţii unguri… Amiralul fără flotă (unii spun că nu ştia nici să înoate), după ce s-a consultat cu întreg guvernul şi cu tot parlamentul ungar, a ieşit pe postul de radio şi a declarat solemn şi marţial că Ungaria iese din război, îşi ia jucăriile şi pleacă acasă, părăsindu-şi aliaţii, adică pe nemţi. Pe «aliatul german» aşadar. Deci ce a făcut Mihai al nostru la 23 august, Horthy a făcut in octombrie … Iar apoi a urmat episodul care, dacă eşti bine crescut, nu te apuci să-l aminteşti unui prieten sau chiar duşman ungur. Adică a urmat, ca şi la 23 august, replica Germaniei, a armatei cu care fuseseşi aliat până deunăzi. Bucureştiul a fost bombardat, s-au dat luptele de la Băneasa şi din alte filme de-ale lui Sergiu Nicolaescu, dar, una peste alta, respinşi şi suferind pierderi grele, nemţii au fost nevoiţi să accepte situaţia şi să se retragă. Cu victime, nu puţine, de-o parte şi de alta. Asta în august şi în România, la Bucureşti.La Budapesta,tot aşa, nemţii au reacţionat când s-au văzut trădaţi. Cum? La 15 octombrie 1944 Horthy anunța oficial la radio, dupa ce …

Citeste tot articolul

JAFURILE si VIOLURILE comise de soldatii RUSI in Romania

23 august libertate ne-a adus? Fărădelegile Armatei Roșii în România. Soldații sovietici au violat, jefuit și ucis fără discernământ Deşi teoretic eram aliaţi, când au intrat în România, sovieticii s-au comportat ca nişte adevăraţi cuceritori. Soldaţii şi ofiţerii ruşi au prădat civili, au dezarmat forţele de ordine româneşti şi au înjosit populaţia. În acest sens stau mărturie sutele de reclamaţii făcute la poliţie în perioada respectivă. Autorii acestor abuzuri nu au fost niciodată pedepsiţi. Documentele consultate de „Evenimentul zilei” sunt publice şi se află în custodia Arhivelor Naţionale. Pe 1 decembrie 1944, gardianul public Augustin Băbălău din Deva a fost dezarmat de patru soldați sovietici după care a fost jefuit. ”Doi dintre ei au îndreptat către mine revolverele iar alți doi au început să mă caute prin buzunare. Cu această ocazie mi-au luat revolverul de serviciu marca Browning, un ceas de mână, mănușile precum și suma de 20.000 de lei. După ce mi-au luat bunurile, sub amenințarea armei m-au obligat să plec în direcția opusă iar ei au fugit către gară”, se arată în declaraţia lui Băbălău, consemnată de poliţia Deva. Pe 16 octombrie 1944, locuința gardianului Viorel Bozeșan din Orăștie, județul Hunedoara, a fost devastată de soldații ruși. I-au furat pistolul, ”o căciulă, o flanea de lână, una pereche pantaloni de uniformă, un ceas vechi și un briceag”, se arată în declarați acestuia. Răpiri de pe stradă Pe 2 decembrie 1944, Chestura Poliției Arad emitea un ordin pentru identificarea unei eleve răpite de sovietici cu o zi înainte. Fata era nepoata unui comisar român. ”Luați imediat măsuri pentru urmărirea, identificarea, reținerea și trimiterea la Inspectoratul Regional de Poliție Timișoara a elevei Barencz Gertruda de 13 ani, nepoata comisarului Popescu Cornel, din Timișoara, care în ziua de 1 decembrie a.c. a fost luată de un medic căpitan sovietic și alți …

Citeste tot articolul

23 August 1944 – Ziua in care am devenit curve

România a întors armele şi s-a alăturat Naţiunilor Unite în lupta împotriva Germaniei In ziua de 23 august 1944, Romania a intors armele impotriva aliatului de pana atunci, Germania hitlerista, trecand in tabara SUA, Marea Britanie si URSS. In dimineata zilei de 23 august 1944, Regele Mihai i-a convocat la Palat pe Ion Antonescu, primul-ministru al guvernului, dar si autoproclamatul “Conducator al statului”, si pe cativa dintre principalii colaboratori ai acestuia. In fata refuzului maresalului de a semna armistitiul cu Natiunile Unite, regele, sustinut de membrii Blocului National Democrat, format din PNT, PNL, PSD si PCR, a ordonat arestarea acestuia, numind un alt prim-ministru, in persoana generalului Constantin Sanatescu. Istoriografia comunistă, dar şi cea “democartică”, au adoptat poziţii laudative faţă de lovitura de stat, coordonată de regele Mihai, o parte a armatei şi Blocul Naţional Democrat (alcătuit din liberali, ţărănişti, social-democraţi şi comunişti!), împotriva şefului statului, Ion Antonescu, care a fost arestat şi predat ruşilor. Acest lucru a însemnat pentru România, care era bombardată de americani şi ruşii ajunseseă în Basarabia şi Bucovina, abandonarea totală în ghearele sovieticilor şi întoarcerea armelor împotriva foştilor aliaţi germani. Naivitatea politicienilor, care credeau că astfel românii vor fi trataţi la sfârşitul războiului drept parte a coaliţiei “antifasciste”, a fost dovedită de istorie. România a capitulat practic şi am fost trataţi ca învinşi şi stat agresor, la fel ca ungurii şi slovacii care au luptat până la capăt împotriva sovieticilor, deşi după 23 august armata română a înregistrat pierderi de 170.000 de oameni (morţi, răniţi sau dispăruţi) şi a ajuns până aproape de Praga în luptele împotriva puterilor Axei! Mai mult, aproximativ 130.000 de soldaţi şi ofiţeri români au fost deportaţi în Siberia. CITESTE SI: Un rege care şi-a trădat ţara

Citeste tot articolul

Violul din 23 august 2013 (Opinii)

Cine a avut nefericirea sa urmareasca evenimentele din 23 august 2013 si modul in care acestea au fost reflectate in presa are toate motivele sa fi adormit cu greturi. Paranghelia celor doi regi rromi autoproclamati la catafalcul tatalului rapus in Antalya si simtul artistic al televiziunilor care au gasit de cuviinta sa transforme circul intr-o tiganeala de breaking news-uri in cascada de-a lungul intregii zile reprezinta doar jumatatea goala a paharului. Cealalta jumatate, goala si ea, e umpluta de caterinca liderilor politici. Scandalul declansat de propunerea lui Crin Antonescu – Nini Sapunaru la Transporturi – si refuzul venit dinspre premierul Victor Ponta, pe surse, face parte din acelasi film. Completeaza armonios tabloul natiunii romane, compromisa pana la extrem de politicieni, servicii si media. Sper, desi nu am dorinte sau asteptari in acest sens, ca actiunea lor de caricaturizare a regalitatii sa aiba doar efectul opus. O fotografie reala a Romaniei anului 2013. Indiferent ca suntem sau nu de acord, asta e poza. Putem interpreta doar mesajul ei. Nu e mare lucru de spus despre tiganeala din presa. Posturile de stiri care au mers ore intregi in breaking news, pe surse (!?), cu regii rromilor au facut audienta. Celelalte nu. E de ajuns spus si pentru majoritatea care isi imagineaza ca presa e de vina pentru mizeria pe care o livreaza. Este si ea, la fel ca si in tarile spre care privim mereu cocosati de complexe, doar ca difera putin procentele celor care inghit tigania. E un joc de interese, unde tot cererea si oferta regleaza piata. Cine s-a culcat insa dezgustat seara avea toate sansele sa rada in hohote dimineata, cand urzeala tronurilor comunitatii rrome atinsese climaxul: regii se incaierasera intre timp cu imparatul si toti cu bulibasii. O singura intrebare – nedumerire – am avut pentru toti colegii …

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Ziua in care Armata Romana a fost TRADATA!

Nu doresc să intru în culisele actului de la 23 august 1944, când Regele Mihai I a orchestrat o lovitură de stat împotriva conducătorului statului, Mareşalul Ion Antonescu. Detaliile conspiraţiei şi întoarcerii armelor la ordinul tânărului rege sunt arhicunoscute. Un grup minor de consilieri regali şi politicieni veroşi şi ambiţioşi au pus la cale o lovitură de stat prost gândită şi slab organizată. Regele Mihai I a aruncat România în braţele URSS fără să negocieze un armistiţiu, decât abia pe 12 septembrie 1944, prin comunistul Lucreţiu Pătrăşcanu, la Moscova. De la 23 august până la 12 septembrie 1944, România a fost practic o ţară ocupată şi fără apărare în faţa trupelor sovietice. În câteva zile ruşii au ajuns să defileze la Bucureşti, pregătindu-se să comunizeze ţara, cu aportul fostului suveran. Din punct de vedere istoric şi al diplomaţiei internaţionale, România a fost percepută ca o ţară ce trădează o alianţă şi bagă cuţitul pe la spate celui cu care a bătut palma pentru o înţelegere. Ieşirea din Axă nu a fost, paradoxal, bine văzută nici de către Aliaţi, care au refuzat României statutul de cobeligeranţă la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 şi a supus-o unor împovărătoare despăgubiri de război. De atunci, ţara noastră e percepută în cancelariile lumii ca naţiunea care-şi trădează aliatul. În perspectivă diplomatică şi al relaţiilor internaţionale o ţară care îşi respectă până la capăt angajamentele, chiar dacă e înfrântă în război, e percepută mai bine de opinia publică şi cancelarii. Vezi Germania după 1945, Polonia sau chiar Ungaria. O regulă de bază în dreptul internaţional este respectarea cuvântului dat şi loialitatea faţă de o înţelegere. Regele Mihai I a încălcat această cutumă diplomatică şi a dat o lovitură de cuţit pe la spate, chiar Armatei Române, care lupta vitejeşte pe front şi care, …

Citeste tot articolul

23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională? (MATERIAL AMPLU)

Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Citeste tot articolul pe HISTORIA (click aici)

Citeste tot articolul

23 august 1944, istorie trăită

Autor: Wilfried H. Lang, Germania La data de 23 august 1944 Regele Mihai a arestat pe Mareșalul Ion Antonescu şi a declarat război Germaniei. Drept consecinţă, între 23 august 1944 – data citirii Proclamaţiei către Ţară (echivalentă cu capitularea necondiţionată), scrisă de Lucreţiu Pătrăşcanu şi citită la Radio Bucureşti în seara zilei de 23 august 1944 de către Regele Mihai – şi 12 septembrie 1944, când a fost semnat armistiţiul de la Moscova, România s-a găsit în stare de război, atât cu U.R.S.S. – inamicul de facto -, cât şi cu Germania – fostul aliat. Domnul Wilfried H. Lang îşi amintește momentele dramatice prin care a trecut în acele zile, impresii pe baza cărora şi sub îndrumarea domniei sale, a fost realizat, filmul documentar „Un Stalingrad la Dunăre”. (Redacţia)  Încǎ din anul 1934 locuiam cu familia la Ploieşti pe str. Alexandru II (azi str. Stadionului). Tata era şeful secţiei de construcţii al soc. Astra Românǎ, pe atunci cea mai mare socie­tate petrolierǎ din România. În urma acelui bobardament nǎprasnic al aviaţiei americane, U.S.A.F., din 1 august 1943 am fost evacuaţi la Boldeşti, o schelǎ petroliferǎ la cca. 10 km Nord de Ploieşti pe valea Teleajenului. În apropiere se gǎseau douǎ baterii antiaeriene germane care apǎrau spaţiul aerian al Ploieştilor şi desigur parţial al regiunii Prahova, alǎturi de o unitate de pompieri germani şi o baterie AA româneascǎ de calibru 88 mm. În cursul zilei de 23 august 1944 ne-am bucurat cu toţii cǎ nu s-a dat alarmǎ aerianǎ ca în zilele precedente, adicǎ nu trebuia sǎ ne aşteptǎm la unul din acele bombardamente cumplite ale aviaţiei anglo-americane. În aceeaşi searǎ însǎ, toate posturile de radio naţionale anunţau un comunicat foarte important al Regelui Mihai, cerând ascultǎtorilor sǎ rǎmânǎ pe recepţie. Nu am acordat prea mare atenţie acestei ştiri, am ascultat …

Citeste tot articolul

Inedit! 23 august 1944

Încet, dar sigur, adevărul iese la iveală.  „Dumnezeu nu bate cu parul!” Cu ani în urmă, un fost ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea – ţinută în secret decenii la rând – în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin să fie păstrată pentru posteritate. Prin amabilitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu a portalului Ziariştii online şi a revistei ART-EMIS, conţinutul însemnărilor Mareşalului au fost accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944. Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate. Vă reamintim că – excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor. Redacţia mulţumeşte cercetătorului Mircea Vâlcu-Mehedinţi pentru punerea la dispoziţie a acestui text inedit – parţial reprodus după înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Documentul va fi prezentat şi în volumul „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate”, vol. I (în lucru) – al cărei autor este domnul Mircea Vâlcu-Mehedinţi. O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă 23 august 1944 reprezintă unul dintre momentele jenante din istoria românilor. Ce n-aş da să-l pot contrazice pe scriitorul Ştefan Dumitrescu care afirmă că „suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mâncăm singuri valorile”? Tot el, referindu-se la acel …

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Preliminariile Trădării (2)

Articol de Comandor (r), prof. univ. dr. Jipa Rotaru Presiunea evenimentelor de după declanşarea ofensivei sovietice din 20 august şi refuzul repetat al lui Maniu de a prelua conducerea guvernului, a făcut ca în seara de 23 august 1944 să se hotărască constituirea unui guvern de militari şi tehnicieni sub egida politică a B.N.D., prezidat de un general. Cele patru partide ale coaliţiei erau reprezentate în guvern prin câte un ministru fără portofoliu. Tot în cadrul întâlnirilor din luna august, au fost rezolvate problemele legate de pregătirea de ordin politic a loviturii. Concret, de comun acord, reprezentanţii B.N.D. şi ai palatului regal au întocmit şi dezbătut documentele ce trebuiau date publicităţii, imediat după răsturnarea guvernului antonescian; o proclamaţie a regelui către ţară, o declaraţie a noului guvern, primele decrete-legi, cele privind amnistierea şi eliberarea din lagăre şi închisori a deţinuţilor politici, antifascişti. Concomitent, din însărcinarea B.N.D.., un grup de ofiţeri şi generali din anturajul regelui Mihai, împreună cu Emil Bodnăraş, au pregătit şi elaborat un minuţios plan militar, care la momentul declanşării loviturii în seara zilei de 23 august 1944, s-a dovedit viabil. Sunt de acum bine cunoscute ultimele contacte (întâlniri) ale forţelor angajate în lovitura de stat coordonate de regele Mihai. Istoriografia momentului 23 august le-a abordat şi analizat în cele mai mici detalii. Pentru importanţa lor, reamintim doar consfătuirile din noaptea de 20-21 august şi cea din noaptea de 22-23 august. Aflat la Sinaia, în 20 august, regele este înştiinţat telefonic despre evenimentele politice şi militare survenite (cel mai important fiind declanşarea ofensivei sovietice în Moldova). El s-a decis să-şi întrerupă week-end-ul şi să vină la Bucureşti, însoţit de generalul Gh. Mihail, colonelul Emilian Ionescu şi Mircea Ioaniţiu.[1]În noaptea de 20/21 august, regele a organizat o reuniune secretă, la care au fost chemaţi: C.Sănătescu, Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu, …

Citeste tot articolul

23 august 1944 – Preliminariile Trădării (1)

În vara anului 1944, opoziția împotriva mareșalului și mai ales a războiului purtat alături de Germania împotriva URSS, se coagulase, alcătuită fiind, atât din forțe de dreapta, cât și din cele de stânga sau extremă stângă. Nucleul acesteia l-a constituit camarila regală, care din această perioadă a trecut de la vorbe la fapte prin oamenii săi, regele Mihai I angajând discuții și tratative în scopul realizării unei coaliții de forțe, care să efectueze lovitura de stat, să-l aresteze pe Mareșal și să întoarcă armele împotriva Germaniei. Începutul comunicării dintre Palatul Regal şi opoziţia de stânga datează din august 1943, iniţiativa aparţinând reprezentantului P.C.D.R. Lucreţiu Pătrăşcanu. Prin generalul Octav Ulea, maestrul de ceremonii al Casei Regale şi vărul său, Pătrăşcanu a transmis Mareşalului curţii, Ioan Mocsonyi-Stârcea că doreşte să-l contacteze pentru a transmite din partea conducerii P.C. regelui Mihai, probleme extrem de importante legate de existenţa şi salvarea poporului român. Acesta şi-a dat acordul şi după o primă întrevedere în doi, care a durat de la orele 21.30 până către miezul nopţii, imediat a doua zi a avut loc o întâlnire la care, pe lângă Lucreţiu Pătrăşcanu şi Mocsonyi-Stârcea, a participat şi generalul Constantin Sănătescu, şeful Casei Regale. Desfăşurate într-o conspirativitate adecvată, în cadrul primelor întâlniri s-au purtat discuţii generale privind poziţia fiecăreia dintre părţi faţă de evenimentele politico-militare la zi, precum şi a căilor şi modalităţilor preconizate pentru salvarea ţării. O problemă importantă pe care reprezentanţii Palatului au vrut să o clarifice de la început, a fost clarificarea poziţiei P.C. faţă de monarhie, ştiută fiind orientarea sa de stânga. Pătrăşcanu a precizat că deşi republican, Partidul Comunist va sprijini cu toată vigoarea monarhia, în măsura în care regele Mihai va acţiona pentru scoaterea României din războiul hitlerist. Din primăvara anului 1944, comunicarea dintre reprezentanţii P.C. şi ai Palatului s-a intensificat, …

Citeste tot articolul

Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu (1)

Articol de: Prof. Univ. Dr. Petre Ţurlea Ruptura definitivă Lovitura de Stat de la 23 august 1944 a însemnat, pentru relaţiile dintre Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu, ruptura definitivă; nu se vor mai vedea niciodată, dar sfârşitul Mareşalului va depinde şi de Rege. Fiecare va avea drumul său. Ion Antonescu va fi predat comuniştilor şi apoi ruşilor; se pare că Mihai nu a fost întrebat, dar are răspunderea sa. Deseori va afirma că a intervenit în timpul războiului pentru ca să nu fie satisfăcută cererea Berlinului de a-i fi predaţi aviatorii anglo-americani; însă niciodată nu a spus că s-ar fi opus predării lui Antonescu către ruşi, deşi Mareşalul era mai mult decât aviatorii respectivi – era cetăţean al României şi, măcar pentru aceasta, faţă de el avea o datorie în plus. Revenit la Bucureşti în septembrie 1944 – după fuga puţin vitejească în nordul Olteniei -, Regele va fi autorul unui lung şir de compromisuri cu forţa de ocupaţie sovietică şi cu comuniştii, având drept scop menţinerea Monarhiei. Va avea o singură încercare de rezistenţă – greva regală începută în august 1945, impulsionată de Aliaţii occidentali; care nu va da nici un rezultat ci, din contră, va demonstra opiniei publice româneşti că se poate guverna şi fără Rege. Mihai va accepta să facă gesturi majore, care vor contribui substanţial la procesul de instaurare a comunismului în România; evident, nu i-a făcut cu plăcere, dar aceasta contează foarte puţin, importante fiind consecinţele gesturilor respective. Pumnul în masă al lui Vîşinski 1-a speriat atât de mult, în martie 1945, încât a acceptat instaurarea unui guvern procomunist; în mai 1946 va accepta executarea lui Ion Antonescu, cel care-1 adusese la Tron; pe 1 decembrie 1946 va deschide lucrările Parlamentului, deşi ştia că acesta fusese ales prin fraudă; în 1947, nu va mişca nici …

Citeste tot articolul