Știi ce face acum copilul tău pe calculator? Te vei îngrozi!

apr1

Internetul copilului tău este și al tău. Dacă nu știi asta ai noroc dacă afli de la un vecin că fata ta face videochat. Sau că băiatul tău sparge adrese de e-mail și fură nu atât identități, cât bunuri palpabile.

Îți place Internetul? Acela pe care îl deschizi dimineața în liniște, în tăcere, de la adăpostul propriului tău terminal. Ochii sunt cârpiți, mâna caută butonul. Până să te dumirești, se aprind becurile minții. Există poștă electronică. Nu i se mai zice de mult așa. I se spune mail. Toată lumea are un cont. Conturile au nume și parolă.

Fiecare țăran de sub curbura Buzăului trăiește cu impresia că parolele pot fi sparte. Fiecare țăran de deasupra ei trăiește cu impresia că nimeni nu știe parola nimănui. De parcă e așa de complicat să-ți treci data nașterii. Sau numele iubitei. Sau amantei. Sau numele de fată al mămicii. Cățelul favorit. Motanul mult iubit. Actrița porno la care visezi. Ce sens are? Internetul e mai aproape decât Sinaia și Predeal și nu trebuie să te înghesui cu toți gherțoii. Pe Internet, nu Internetul meu, nici al ei, nici al lui, nu, pe Internetul tău tu ești stăpân. Pe Internet și pe banda ta de frecvență și pe intimitatea ta.

„Videoceat” de Moldova

România e printre primele locuri în lume la viteza de descărcare. Suntem și stăpânii nedisputați ai spartului de calculatoare și criminalitate informatică. Inventiv, ciobanul vodafonic de România a înțeles foarte repede cât de imbecili sunt occidentali când vine vorba de furt de identitate. Păi, să vă arate badea cum vine asta. Să vă ia badea conturile, cardurile, numele și parolele și să cumpere badea imprimante, tricouri, CD-uri, DVD-uri, cărți, baloane, prezervative și-așa mai departe. Dar lucrurile nu se opresc aici.

România are și una dintre cele mai înfloritoare industrii de sex virtual. Video-chat, pe românește. Celor care nu vorbesc engleza le spunem că chat se pronunță ceat. Ca nu cumva să fie confuzii. Video-chat-ul e originar undeva prin părțile mărginașe ale Moldovei, cu câteva vârfuri vizibile în zona Iași-ului și-a Bârladului unde dacă vezi o blondă într-un ML e foarte puțin probabil că l-a cumpărat din agricultură, ci dintr-un alt fel de prășit. O doamnă foarte isteață îi spunea odată psihiatrului său, în timp ce-și plângea batista plină de rimel, că toate relele i s-au tras de la ceat pentru că a făcut atâta amar de bani din prostit proștii că i se făcuse și ei rușine de cât de simplu era. Fluturi un pic din fund și curg banii. Și cine e în continuare curios, în 2014, cât face 100 de dolari să meargă prin iapa Moldovei să observe rezultatul popularizării esteticului mioritic pe Internet. Nu Internetul meu, nici al lor, nici al nostru. Nu, pe Internetul tău!

O colcăială virtuală

E o lume liberă, ne uităm la ce vrem, accesăm ce ne place. Fiecare este un Robinson Crusoe pe insula lui de fatalitate. Tot ce-ai de făcut este să întrebi geniul din lampă – ca Aladin – să-l freci un pic la cap și geniul din lampă va răspunde. Ce te faci – m-am întrebat întotdeauna – dacă ești un tată plictisit într-o seară când nevasta e în delegație și descoperi că fiică-ta se dezbracă pe Internet? Ce curios ar fi… Sau să îți faci un cont de socializare pe diverse site-uri mai deocheate și să te întâlnești, culmea, tocmai cu nevastă-ta care face același lucru? S-au văzut și astfel de accidente.

Accidente de care stai după aia să râzi cu prietenii la o bere sau cu avocata la o savarină în timp ce-ți temporizezi divorțul și partajul. Mai puțini se gândesc la partea neagră, sinistră și plină de cruzime a Internetului. Loc unde colcăie tot felul de oameni de bine, nu ca mine și ca tine care ne raportăm unul la altul eu prin scris, tu prin citit. Există oameni care doar asta fac pe internet. Vânează muște. Domnișori și domnișoare. Puști în care cutreieră hormonii și romgleza erotică învățată  după miezul nopții.

Tu ești părinte de adolescent. Te trezești că stă până la două dimineața pe messenger. Tu știi ce e aia? Pune mâna și citește, mămico! Pune mâna și citește, tăticule! E o șmecherie prin care oamenii pot comunica între ei, necunoscut cu necunoscut.

Ce ar fi să știi ce face el, în camera lui, pe computerul său

Nu mai e ca în copilărie, mămico. Nu mai e ca în anii 90, tăticule. Nu mai e ca atunci când sunai la telefon să ai bandă de 16 kilobiți. Nu. Acum e fibră optică. 100 de megabiți pe secundă în regim metropolitan. Se schimbă poze. Se fac filme. Se combină fete cu domni și băieți cu fete. Cei mai vulnerabili sunt puștii suficient de mari să scrie „asl/pls” fără să priceapă neapărat consecințele. Unele dintre ele sunt inocente, altele rezultă în potențiale dezastre. Se pot divulga date personale, se pot folosi imaginile respective pentru folosirea în fața unor terți. Și te trezești în mijlocul unui coșmar. Spre exemplu, cineva dă anunțuri porcoase în numele tău sau pe numele copilului tău adolescent. Sau cineva se folosește de pozele fiicei tale și-o arată în costumul propriei nașterii de-o știe tot orașul și câteva comune primitive mărginașe.

Acești viermi hematofagi care cutreieră Internetul în căutare de-o rană proaspătă se bazează pe două lucruri. Pe inocența copiilor, dar și mai mult pe analfabetismul vostru. Al părinților. Al oamenilor a căror educație informatică rudimentară vă face să deschideți cu greu propria căsuță de mail, darămite mai mult. Habar n-aveți care e diferența dintre antivirus și firewall și dacă zicem control parental credeți că-i un fel de percheziție. Vă lovește năpasta și-apoi plângi, mămico și-ți pare rău, nu știi ce te-a lovit, de unde te-a lovit, și unde-ai greșit.

Ei bine aici ai greșit! Aici ai greșit, tăticule, că ai preferat să te uiți la meci sau pe filme cu bătăi, în timp ce puștiul era în cameră, în vreun raid, singur cu alții care l-au învățat la prostii. Așa ajunge să alunece și-așa începe abandonul școlar, așa se trafichează informații. Soluția nu e cenzura. Soluția nu e să închizi tot, eventual și opaițul și să te furișezi înapoi din gaura de șarpe din care ai ieșit. Nu. Soluția e să pricepi. Să afli. Să folosești instrumentele pe care tehnologia ți le oferă să-ți poți feri copilul de locurile sumbre ale Internetului. Nu Internetul meu. Nici al lor. Nici al nostru. Al tău. Când e ultima oară când ai știut ce face copilul tău pe calculator când tu nu te uiți?

Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

nicio vizualizare
loading...
Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile