Secretele Mineriadei din iunie 1990, dezvăluite de spionii Armatei Române: civili desfiguraţi de băutură şi mineri puşi pe devastat instituţii

mineri

La numai o jumătate de an de la misiunile îndeplinite la Revoluţie, militarii unităţii de cercetare – diversiune din Buzău au primit din nou ordin de mobilizare, pentru a interveni în mijlocul revoltei din 13 iunie, de la Bucureşti. Batalionul 404 Cercetare primea însă o misiune diferită de cea din decembrie 1989, când cercetaşii se amestecaseră printre manifestanţi pentru a culege informaţii.

În noua operaţiune, forţele speciale din Buzău, conduse de ofiţerii Remus Ghergulescu şi Gheorghe Truţulescu aveau de asigurat paza unor obiective din Capitală, alături de trupe de trupe ale Armatei şi de poliţie.

Ziua de 13 iunie 1990 a fost momentul critic al protestelor din Piaţa Universităţii la adresa conducerii ţării, care au culminat cu un atac violent împotriva unor instituţii de interes naţional, precum Ministerul de Interne, sediul Serviciului Român de Informaţii şi Televiziunea Română.

”Parcă se repeta o scenă întâmplată în luna decembrie. Şi la fel ca atunci, Batalionul 404 Cercetare a fost alarmat şi a primit ordin să se deplaseze cu maximum de efective în capitală. (…) Ca urmare a evoluţiei imprevizibile a evenimentelor, acţiunile manifestanţilor au degenerat ajungându-se la atacarea sediilor unor instituţii ale statului printre care şi cel al Ministerului de Interne, dar existau informaţii potrivit cărora şi Casa Centrală a Armatei era ameninţată cu incendierea de către unele grupuri de tineri violenţi”, scrie generalul (r) Dumitru Miu, în cartea sa, intitulată ”Batalionul 404 – Istoria unor învingători”.

Conducerea ţării şi a guvernului a decis degajarea Pieţei Universităţii iar pentru punerea în practică a acestei decizii au fost angajate efective şi tehnică din Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Apărării.

Potrivit autorului cărţii ”Batalionul 404 – Istoria unor învingători”, în contextul evoluţiei negative a protestelor, şeful Direcţiei Informaţii a Armatei, general locotenent Marin Pancea, a ordonat comandantului Batalionului 404 Cercetare ca, începând cu 13 iunie 1990 orele 22.30 să se deplaseze în garnizoana Bucureşti cu o parte dintre efective, armamentul individual din dotarea acestora, pistol şi pistol mitralieră, precum şi cu tehnica auto necesară efectuării acestei deplasări.

„Prezentându-se situaţia şefului Marelui Stat Major (generalul Vasile Ionel), acesta ordonă alarmarea şi aducerea în Bucureşti, pentru intervenţie, a Batalionului de cercetare în dispozitivul inamicului prin paraşutare, cu reşedinţa în garnizoana Buzău”, scrie în cartea sa, „De la informaţii la contraspionajul militar”, generalul de divizie (r) Victor Negulescu, fost şef al contraspionajului militar, participant la evenimentele din noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, în calitate de şef al Secţiei cercetare la trupe, cel care a condus operativ Batalionul 404 Cercetare.

Urmare a ordinului primit, la orele 22.30, a plecat în misiune un detaşament format din 134 de militari, dintre care 24 de ofiţeri, un maistru militar, 17 subofiţeri şi 92 de militari în termen, având fiecare asupra sa o unitate de foc.

Primele observaţii ale cercetaşilor: demonstranţii foloseau sticle incendiare şi chiar armament

Sub comanda lt. colonelului Remus Ghergulescu, comandantul Batalionului 404 Cercetare şi a lt. colonel Gheorghe Truţulescu, şeful de stat major al batalionului, cercetaşii buzoieni s-au deplasat îmbarcaţi în trei autocamioane şi două autoturisme ARO, pe itinerarul Buzău, Urziceni, Bucureşti şi pe data de 14 iunie, orele 00.10, au ajuns la sediul Ministerului Apărării din din Drumul Taberei. Detaşamentul a fost regrupat cu tehnica şi efectivele pe platoul din incinta ministerului. După sosirea în acest loc, comandantul şi şeful de stat major au participat, până în jurul orelor 1 noaptea la o informare asupra situaţiei din capitală.

„În cabinetul şefului Marelui Stat Major, suntem întâmpinaţi de locţiitorul acestuia, generalul N. Şchiopu. Generalul, după o scurtă orientare asupra situaţiei din teren, ne ordonă să deplasăm batalionul în apropierea Pieţii Universităţii, să asigurăm paza şi apărarea Casei Centrale a Armatei şi, în cooperare cu celelalte forţe existente în raion, să împingem demonstranţii şi să degajăm zona. Despre ce forţe erau în dispozitiv şi modul cum puteam să cooperăm cu acestea, nu ni s-a spus nimic, deşi am insistat de câteva ori. O serie de clarificări şi precizări am solicitat şi în ceea ce priveşte misiunea de <<împingere>> la care se referise generalul Şchiopu şi care, în teren, era nerealizabilă. În faza iniţială, în zona în care urma să acţionăm, aveau loc adevărate acţiuni de gherilă urbană, în care <<paşnicii>> demonstranţi foloseau sticle incendiare şi chiar armament. În final, la insistenţa mea, misiunea ne este precizată de şeful M.St.M., inclusiv în ceea ce priveşte folosirea legală a armamentului din dotare, în caz de necesitate, respectiv dacă unitatea va fi atacată şi se va crea pericolul agresării şi dezarmării unor militari”. (Gl. dv. (r) Victor Negulescu, ”Spionaj şi Contraspionaj”)

În pregătirea pentru acţiunea a militarilor buzoieni, un accent deosebit s-a pus pe cunoaşterea exactă de către fiecare militar a misiunilor încredinţate, a modului de acţiune şi legătură în cadrul subunităţilor sau, izolat, a semnelor şi semnalelor de conducere ori a păstrării disciplinei radio. Trupele speciale din Buzău aveau de pus în aplicarepentru prima oară acţiuni exersate în teren, la misiuni antiinfracţioniste, precum diverse formaţii de luptă şi apărare, pentru evitarea ruperii dispozitivelor, a izolării şi capturării armamentului şi echipamentului din înzestrare.

Pe timpul deplasării la misiune, ca urmare a situaţiei concrete existente în apropierea zonei de acţiune, detaşamentul a fost obligat ca în vecinătatea Primăriei Capitalei să oprească şi să debarce efectivele. În aceste momente, pe Bulevardul M. Kogălniceanu, în prezent, Regina Elisabeta, se aflau, în afara efectivelor Batalionului 404 Cercetare, şi militari din Regimentul 60 Paraşutişti, tot din Buzău, care erau deja în dispozitiv, potrivit colonelului Mircea Tănase, precum şi o parte din manifestanţi cu o comportare nonviolentă. ”Între aceste grupări de oameni nu erau stări conflictuale, fapt ce a permis deplasarea detaşamentului din B. 404 Cc., pe jos, în coloană, către zona ordonată”, scrie Gl. dv. (r) V. Negulescu, în cartea ”De la informaţii la contraspionajul militar”.

La ajungerea în locul ordonat, s-a realizat dispozitivul în colaborare cu paraşutiştii şi scutierii Ministerului de Interne între Cercul Militar Naţional şi Complexul hotelier Bulevard, cu misiunea de a interzice accesul demonstranţilor violenţi dinspre Piaţa Universităţii. Un alt cordon a fost amplasat între Cercul Militar Naţional şi Complexul Capşa, cu misiunea de a interzice accesul demonstranţilor violenţi dinspre strada Academiei.

În jurul orelor 2.30 s-a terminat realizarea dispozitivului menţionat. Între orele 2.30 şi 3.30, au existat tentative din partea unor grupuri mici, violente de a penetra acest dispozitiv. Între orele 3.30 şi 4.30 întregul dispozitiv s-a mutat în zona Pieţii Universităţii împreună cu efectivele din Regimentul 60 Paraşutişti şi cu cele din compania de scutieri a Ministerului de Interne.

Negocieri cu protestatarii, printre misiunile militarilor buzoieni

Pe toată durata prezenţei în cordonul de ordine publică, militarii buzoieni au purtat negocieri paşnice cu demonstranţii violenţi care, în urma acestor discuţii, au renunţat la manifestări agresive. Discuţiile purtate cu aceşti manifestanţi au avut ca scop determinarea lor să renunţe la atacurile propuse.

”Demonstranţii doreau să continue manifestările începute, chiar sub formă violentă, împotriva forţelor Ministerului de Interne, motivând că aceştia au fost profitorii vechiului şi actualului regim. În sprijinul acestor afirmaţii prezentau o serie de produse alimentare, băuturi şi ţigări sustrase de către ei în ziua de 13 iunie din sediile MI şi SRI. De cealaltă parte, efectivele B. 404 Cc. au căutat să-i convingă să renunţe la acţiuni violente şi să părăsească Piaţa Universităţii în linişte.

Ca urmare a acestor discuţii, o parte însemnată a manifestanţilor a părăsit Piaţa, însă cei rămaşi (un grup masiv de civili, mulţi desfiguraţi de băutură şi cu semne vizibile că luaseră parte la acţiunile violente din după amiaza zilei de 13 iunie) au continuat şi chiar au intensificat acţiunile violente, agresive (sticle incendiare, pietre etc.) împotriva forţelor din Piaţă.” (”Batalionul 404 – Istoria unor învingători”, autor generalul (r) Dumitru Miu).

Minerii au descoperit doi copii, iar pe unul l-au molestat

În momentul în care forţele de ordine ale Ministerului de Interne au trecut la reţinerea protestatarilor violenţi, efectivele Batalionului de Cercetare s-au regrupat, în jurul orei 4.40 în faţa Cercului Militar Naţional. La scurt timp, în Piaţa Universităţii nu se mai afla niciun manifestant violent, fiind potoliţi probabil şi de propagarea veştii despre sosirea minerilor în Capitală.

În jurul orei 4.50, în intersecţia Bulevardului M. Kogălniceanu cu Calea Victoriei au sosit, cu un autoturism de teren, prim-viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu şi amiralul Cico Dumitrescu, care au dezaprobat degajarea pieţei spunând că „în această situaţie minerii au venit degeaba în Bucureşti”, potrivit generalului Victor Negulescu.

”La aceeaşi oră, fostul ministru al Apărării Naţionale, generalul Victor Stănculescu a sosit şi el în faţa efectivelor de la Cercul Militar Naţional. Ulterior, colonelul Victor Negulescu, şeful Secţiei cercetare la trupe din Direcţia de Informaţii a Armatei, a ordonat deplasarea efectivelor Batalionului 404 Cercetare, în formaţie, în zona havuzului (fântânii) din vecinătatea Facultăţii de Arhitectură <<Ion Mincu>>, fără a preciza misiunea care revenea acestor efective”, scrie generalul (r) Dumitru Miu în cartea sa.

În jurul orei 5.30, în Piaţa Universităţii şi-au făcut prezenţa în număr mare minerii, înarmaţi cu bâte, topoare, lanţuri, bare de fier şi alte obiecte contondente, care erau nedumeriţi că nu au găsit manifestanţi.

”În consecinţă, ortacii, pe grupuri şi formaţiuni, încep <<lupta>> cu persoane neimplicate în manifestare. Conducătorii grupurilor de mineri, uşor de identificat după cămăşile albe ce le purtau sau portavocile pe care le aveau asupra lor, încercau să dirijeze acţiunile, conform unui anumit plan, lucru greu de realizat în condiţiile în care majoritatea oamenilor se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice. De asemenea, aceştia au scotocit tarabele de flori, unde au găsit doi copii ascunşi, molestându-l pe unul dintre aceştia (celălalt a reuşit să fugă). Totodată, au început scotocirea, pătrunzând în clădirile Universităţii şi Arhitecturii, chiar prin geam, unde au început să devasteze interioarele”, mărturiseşte generalul Victor Negulescu în cartea ”De la informaţii la contraspionajul militar”, Editura Bibliotheca, Târgovişte.

În tot acest interval de timp, efectivele Batalionului 404 Cercetare au asistat la violenţele minerilor fără a se implica. Pe parcursul întregii acţiuni, cercetaşii buzoieni care s-au aflat în dispozitiv sau în contact cu grupuri izolate de demonstranţi nu au fost nevoiţi să folosească forţa sau să fie obligaţi să recurgă la armamentul din dotare, nici chiar în scop de avertisment. În tot cursul nopţii, unitatea nu a tras niciun cartuş.

Începând cu ora 6.30, militarii Batalionului de cercetare – diversiune s-au îmbarcat în autovehicule şi s-au retras la sediul Ministerului Apărării Naţionale. De aici, comandanţii detaşamentului au ordonat diverse misiuni punctuale, pentru a ajuta forţele de poliţie să restabilească ordinea.

Pe 14 iunie, la ora 10.30, pe baza misiunii primite de la colonelul Victor Negulescu, o parte dintre efectivele Batalionului 404, mai precis 25 de cadre şi 58 de militari în termen, s-a deplasat la sediul Asociaţiei „21 Decembrie” în scopul de a scotoci încăperile şi a reţine persoanele violente. La ajungerea în locul ordonat, s-a constatat că sediul respectiv era devastat, iar în interior nu se afla nicio persoană violentă. În schimb, la sediul asociaţiei se aflau deja trei cadre de poliţie şi un procuror care au inventariat materialele găsite şi s-a întocmit un proces-verbal. În jurul orelor 17.00, acest detaşament s-a retras la sediul ministerului din Drumul Taberei.

În aceeaşi zi, un alt detaşament cu efective de cercetaşi a primit misiunea de a se deplasa la sediul Casei de Cultură Ungară de pe strada Batiştei, cu scopul de a reţine demonstranţii violenţi baricadaţi în acest obiectiv şi de a stabili dacă posedă armament, muniţii şi arme albe. La ajungerea în zonă s-a constatat că obiectivul respectiv era în paragină, nu fusese atacat de nimeni, şi, în fapt, era o clădire părăsită. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în clădire nu existau armament sau muniţie. În jurul orei 17.30 au fost chemaţi trei membri ai Ambasdei Ungariei care au constatat situaţia imobilului şi prezenţa efectivelor Batalionului 404 Cercetare, neavând obiecţii în ceea ce priveşte existenţa acestor efective în zona clădirii. Ulterior, efectivele s-au deplasat la sediul Ministerului Apărării.

Din seara zilei de 14 iunie 1990, forţele speciale din Buzău nu au mai primit nicio misiune, rămânând în sediul ministerului până la data de 20 iunie, când s-au înapoiat în garnizoana Buzău.

Urmăriți acest site pe Telegram și pe Google News

Susține Nationalisti.ro printr-o donație

Un cometariu

  1. ssmexpertacademy

    "efectivele Batalionului 404 Cercetare au asistat la violenţele minerilor fără a se implica" – Intrebarea e: de ce? Nu acesta era scopul prezentei lor in Bucuresti: prevenirea si stoparea violentelor? Neimplicarea lor nu-i face partasi la acele atrocitati?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *