Ok, a inceput anul binisor, nu au fost inca crize prea mari nici intern nici extern. Frecusurile normale din politica noastra balcanica, tensiunile geopolitice de-aiurea care nu pot lipsi – traim intr-o lume complexa – si stirile relativ pozitive din economia mondiala: FED-ul face tapering, Germania si Franta incep sa creasca si trag dupa ele toata Eurozona, China nu mai sperie prea mult cu o eventuala criza a creditelor si Marea Britanie duduie – canadianul aproape a atins targetul de inflatie si bancherii se gramadesc sa cumpere imobiliare in Londra. Grecia nu prea mai tine capul de afis, desi merge din rau in mai rau. Nici macar nu mai auzim de greve si proteste, cat despre faptul ca grecii inca se milogesc de europeni ca sa ii tina pe linia de plutire, nu mai conteaza.
Micile scandaluri cu bancheri deja sunt ignorate rapid de presa, la noi nu mai ajung nici macar in breaking news-urile si titlurile principale ale presei. Ce mai conteaza o amenda de cateva miliarde luata de JP Morgan care se adauga la alte amenzi de alte miliarde, ce mai conteaza nu stiu ce investigatie a Fed-ului in manipularea pietei Forex, etc. Nici macar stirile negative cu care ne-am obisnuit pana acum nu prea mai par sa faca valuri, toata lumea fiind acum cu ochiii pe Schummy sau pe xenofobismul britanicilor care se tem ca ii vor invada tiganii cersetori. Mai noi, Hollande a inceput si el sa isi insele nevasta si francezii nu mai ocupa prima pagina prin stirile legate de dezastrul economic, ci prin ce se pricep ei mai bine: curvasteala.
In afara de MAKE de la ziarul Bursa, nimeni nu prea se mai sperie de colapsul sistemului financiar mondial, si nici macar de vreun potential crash al bursei. Dar nici macar MAKE nu e prea coerent si nu aduce dovezi, nu explica de ce musai in 2015 vor incepe baietii cu bailinurile in toata Europa si chiar daca o vor face, nu explica cum de asta va produce apocalipsa financiara, de vreme de fluxul de bani din zona Euro inspre SUA va intari dolarul si sistemul bancar american, cauzand cel mult probleme in Europa.
Evident este mult zgomot si multi parametri de luat in considerare. Am cautat mult sa gasesc o constanta, ceva trenduri solide pe baza carora sa incerc sa incropesc o opinie cat de sumara. Din pacate nu am prea avut timp si doar ocazional am mai citit zerohedge si bombele lansate de baieti. Fiecare articol pare o bomba si comentariile rafale de mitraliera. De la zerohedge dar nu doar de la ei, o constanta se poate deduce pas cu pas: China practica politica pasilor marunti si marsaluleste ferm si fara oprire. Pas cu pas China realizeaza tratate reciproce cu varii state, eliminand dolarul, pas cu pas China isi reformeaza sistemul financiar, incercand sa sparga bulele deja formate prin lansarea de mici “detonatii” controlate, si tot pas cu pas China isi extinde armata, dar “avand in minte pacea“. Am recitit recent Arta Razboiului si multe idei de-ale lui Sun Tzu par a se regasi in evolutia chinezilor. Poate chiar cel mai popular principiu al acestei carti spune totul: “arata-te slab cand esti puternic si puternic cand esti slab”. In finante, chinezii se arata slabi, inca nu si-au liberalizat moneda, inca au o piata bursiera cvasi-inchisa, inca sistemul bancar este destul de rigid si controlat de politica partidului, inca nu au pus nici cea mai mica presiune pe bondurile americane, doar pe ici pe colo declaratii disparate cum ca nu ar mai avea de gand sa cumpere, cum ca trebuie sa mai diversifice si ei, etc. China nu a incercat sa testeze in nici un fel Fed-ul de ce e capabil: ar fi de-ajuns 3 luni sa nu mai cumpere chinezii si sa inceapa sa nu mai prelungeasca maturitatea sau sa vanda din bonduri si show-ul ar incepe. Nu vor insa sa o faca inca, nu sunt sigur daca acest “inca” trebuie sau nu trebuie pus, altfel spus, nu sunt sigur daca ei mai au sau nu mai au nevoie de dolar si de sistemul financiar actual. In plan militar, chinezii sunt destul de galagiosi. Trimit avioane spre Japonia, fac exercitii militare complexe, lanseaza sateliti spre luna, isi lanseaza si ei primul port-avion, etc. Incearca sa se arate puternici, desi un mic tabel cu capacitatile armate ale Chinei comparativ cu ale Americi ar lamuri lucrurile. Propaganda insa conteaza imens, nu doar pentru propriul popor, cat mai ales pentru acele tari care accepta sa semneze tratate reciproce cu chinezii. Pana si britanicii le dau tarcoale: dupa ce lui Cameron i-au interzis in Mai 2013 sa intre in Beijing pentru ca s-a intalnit cu Dalai Lama, pe Osborne l-au primit in Octombrie 2013.
Cam de China va depinde in 2014 incotro o vor lua lucrurile. Chinezii stiu ca mai devreme sau mai tarziu, schema Ponzi a bondurilor va incepe sa se prabusasca si independent de asta, un conflict inevitabil pentru suprematie se va duce intre ei si americani. Nu ma pricep prea bine la arta razboiului a lui Sun Tzu ca sa ma pot da cu parerea daca chinezii vor lovi ei primii, vor provoca ei conflictul ca sa aiba avantajul primei lovituri sau vor mai astepta ca inamicul sa se mai infometeze si sa mai oboseasca putin.
Deci intrebarea din titlu s-ar reformula mai degraba: “va porni China apocalipsa financiara in 2014?”. Pentru ca daca China sta cuminte, 2014 va fi un an minunat. De Gigel Chiazna
SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:
ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:
sau prin PayPal: