Sănătatea publică globală și arta marilor minciuni – Lista Marilor Minciuni din pandemie

„În general, manipulând prin frică, divorțând datele de context și diseminând pe scară largă și neîncetat informații false, s-a reușit construirea unui sistem total nou de credințe în sănătatea publică, sistem care a înlocuit știința bazată pe dovezi din anii anteriori. Realitatea a fost înlocuită cu dogme atât de divorțate de orice bază factuală, încât este mai ușor să accepți propaganda decât să te confrunți cu disonanța [cognitivă] care altminteri ar rezulta” – scrie Dr. David Bell într-o analiză excelentă apărută pe site-ul Propaganda in Focus.

Dr. David Bell este medic clinician, activând în domeniul sănătății publice, cu un doctorat în sănătatea populației și experiență în medicina internă, modelare și epidemiologia bolilor infecțioase.

Oferim mai jos traducerea articolului său, care a fost publicat și pe Brownstone Institute:

Prolog: Arta marilor minciuni

Într-o funcție anterioară, am avut un șef care mințea mult. Minciunile erau pură fantezie, dar erau de mari proporții și spuse cu sinceritate. Au avut un mare succes. Acest succes se baza pe reținerea majorității oamenilor de a crede că cineva aflat într-o poziție de autoritate într-o organizație umanitară ar putea ignora complet orice aspect al realității. Oamenii au presupus că afirmațiile sale sunt adevărate, deoarece fabricarea de minciuni într-o asemenea măsură, în acele circumstanțe, părea o sfidare a logicii.

Principiul minciunilor cu adevărat mari se bazează pe ideea că minciunile sunt divorțate într-o asemenea măsură de realitate încât ascultătorul va considera că mai degrabă propria sa percepție este greșită decât să se îndoiască de afirmațiile persoanei care spune minciunile. Doar o persoană nebună sau ridicolă ar face afirmații atât de bizare, iar o instituție credibilă nu ar angaja o astfel de persoană. Prin urmare, având în vedere că instituția este aparent credibilă, afirmațiile trebuie să fie și ele credibile, iar modul cum ascultătorul percepea anterior realitatea este, prin urmare, viciat. Dimpotrivă, minciunile mai mici pot fi percepute ca fiind suficient de apropiate de realitatea cunoscută pentru a se dovedi că sunt greșite. Inventarea unui adevăr poate fi mai eficientă decât faptul de a te îndoi de el.

De la început, colegii mei mi-au cerut să „fac ceva în privința asta”, deoarece credeau că organizația nu trebuie să mintă sursele noastre de finanțare, partenerii sau publicul la întâlnirile științifice. De-a lungul timpului, mulți dintre acești colegi au învățat că integritatea este o alegere proastă în carieră, în timp ce jucătorii buni din echipă susțineau narațiunile false. Deși am fost mereu conștient de fragilitatea integrității, acest loc m-a învățat multe despre comportamentul uman. În cele din urmă, doar o minoritate a refuzat să participe. A fost o pregătire excelentă pentru Covid-19 și pentru criza de credibilitate a instituțiilor globale din domeniul sănătății publice.

Un model al înșelăciunii

Oamenii care lucrează în industria globală a sănătății își doresc un venit decent, vor ca odraslele lor să aibă parte de o îngrijire medicală de încredere și de o educație bună. Vor concedii de care să se bucure, au șefi pe care trebuie să-i impresioneze și subalterni de susținut. Cu ceva timp în urmă, când sănătatea globală era preocupată de susținerea unei narațiuni a drepturilor omului și pro-comunitate, succesul însemna să pledăm cu voce fermă și sinceră pentru controlul [sănătății] comunității, pentru consimțământul informat și pentru importanța îngrijirii centrate pe pacient. Așa cum se afirmă în Declarația de la Alma-Ata din 1978, pe care OMS a încercat să o reitereze în 2018: „Oamenii au dreptul și datoria de a participa individual și colectiv la planificarea și implementarea asistenței medicale”. O afirmație fără echivoc, clară, dar o modalitate slabă de a obține profituri financiare rapide din investiția unui finanțator.

COVID-19 a deschis calea pentru un viitor pandemic mult dorit. Noul răspuns din partea instituțiilor de sănătate publică, testat în timpul pandemiei, este mult mai atractiv pentru investitori, centralizarea și comercializarea sa creând oportunități uriașe pentru creșteri viitoare. Transferul excelent al bogăției, din cauza COVID-19, de la mase la cei puțini a justificat deceniile de investiții răbdătoare în parteneriate public-privat, care au eliminat, în cele din urmă, poziția adoptată cândva de sănătatea globală bazată pe distanțarea față de interesele conflictuale corporatiste.

Adevărul a fost singurul obstacol persistent în calea corporatizării și monetizării sănătății publice globale. Cu toate acestea, COVID-19 a dovedit că și acest impediment în calea „progresului” poate fi înlăturat prin minciună propagată consecvent și prin defăimarea celor care spun adevărul, combinate cu o campanie bine gestionată bazată pe psihologia comportamentală. Acest răspuns la pandemie a oferit o oportunitate nu numai pentru veniturile corporatiste foarte mari, dar și în ceea ce privește siguranța locurilor de muncă și extinderea oportunităților pentru armata de birocrați și profesioniști din domeniul sănătății în mare parte occidentali care umplu birourile, sălile de întruniri și locurile de business class ale organizațiilor de implementare. COVID-19 a făcut să apară din nou ca fiind respectabil colonialismul corporatist.

COVID-19 și realitatea sa alternativă

COVID-19 pare o alegere proastă a unei boli prin care să se faciliteze o resetare fundamentală a societății. Mortalitatea este puternic concentrată către persoanele în vârstă, de peste 75 de ani din țările occidentale. Cazurile severe sunt, în general, limitate la persoanele cu o speranță de viață deja redusă din cauza unor boli metabolice și a obezității. Țările care nu au reușit să impună măsuri de restricționare și sărăcire a propriilor lor populații, cum sunt Suedia și Tanzania, au avut rezultate COVID-19 similare cu cele care au optat pentru lockdown-uri și alte restricții specifice fascismului medical.

Numărul mediu de internări în spitale în Marea Britanie și SUA a scăzut în timpul pandemiei, ceea ce nu înseamnă o situație la care publicul să se aștepte atunci când un agent patogen face ravagii. Blocajele au distrus economiile, au crescut povara bolilor infecțioase și au favorizat malnutriția pe scară largă. De asemenea, vaccinurile Covid au fost inutile, deoarece ratele ridicate de vaccinare nu au avut niciun impact semnificativ asupra infectărilor și transmiterii. Mortalitatea raportată și evenimentele adverse asociate cu aceste vaccinuri sunt la niveluri mult mai ridicate decât în cazul tuturor celelalte vaccinuri combinate într-un interval de 30 de ani.

Prin urmare, COVID-19 a oferit o serie largă de probleme de rezolvat, dar aceasta este exact situația în care Marile Minciuni pot funcționa. Acestea au fost necesare atât pentru a păcăli publicul, cât și pentru a oferi o structură prin care profesioniștii din domeniul sănătății să poată implementa această politică.

Scurtă listă a Marilor Minciuni din pandemie

În general, manipulând prin frică, divorțând datele de context și diseminând pe scară largă și neîncetat informații false, s-a reușit construirea unui sistem total nou de credințe în sănătatea publică, sistem care a înlocuit știința bazată pe dovezi din anii anteriori. Realitatea a fost înlocuită cu dogme atât de divorțate de orice bază factuală, încât este mai ușor să accepți propaganda decât să te confrunți cu disonanța [cognitivă] care altminteri ar rezulta. Publicului i se spune, în linii mari, că răspunsul la COVID-19 a fost corect, că daunele din ultimii doi ani au fost cauzate de virus și nu de lockdown-uri și că acum trebuie să fie alocați și mai mulți bani pentru teste și vaccinare în masă ca să nu se mai întâmple asta. Pentru ca lucrătorii din domeniul sănătății să păstreze această linie consecventă, a fost necesar să se introducă o serie de noi dogme, la fel de divorțate de realitate și aflate în contradicție cu tot ceea ce au învățat și cu ceea ce organizațiile lor susțineau înainte de 2020. Ei trebuie să creadă acum că:

– Povara bolii trebuie măsurată în cifrele brute ale mortalității și nu trebuie să includă valori precum anii de viață pierduți (life-years lost). Prin urmare, decesul unei persoane de 85 de ani din cauza unui virus respirator este echivalent cu decesul de malarie al unui copil de 5 ani, în termeni de povară și urgență;

– Daunele pe termen mediu și lung cauzate de sărăcie și de accesului redus la asistența medicală nu trebuie luate în considerare atunci când se evaluează valoarea unei intervenții. Un efect modelat asupra agentului patogen țintă este singura măsură relevantă;

– Este adecvat să se informeze greșit publicul cu privire la riscul legat de vârstă și povara relativă a bolii și mai bine să se insufle frica pentru a se ajunge la respectarea directivelor de sănătate publică;

– Creșterea transmiterii virale într-o comunitate urmează după o curbă exponențială, mai degrabă decât după o decelerare constantă (de exemplu, curba Gompertz) pe măsură ce crește proporția oamenilor recuperați (imuni);

– Închiderea școlilor timp de un an îi protejează pe bătrâni, fără însă să-i arunce pe tineri în sărăcie generațională;

– Măștile din pânză și măștile chirurgicale opresc transmiterea virusului, iar toate meta-analizele cuprinzând studii randomizate cu grupuri de control (care arată efecte minime sau inexistente) trebuie ignorate;

– Imunitatea post-infecție la virusurile respiratorii este considerată a fi slabă și de scurtă durată, în timp ce vaccinurile țintite către o singură proteină virală vor produce cumva o imunitate mult mai puternică;

– Imunitatea la virusuri este măsurată cel mai bine prin concentrațiile de anticorpi, mai degrabă decât prin răspunsul celulelor T sau prin rezultatele clinice;

– Consimțământul informat pentru vaccinare nu trebuie să presupună accesul la informații privind riscurile demonstrate, deoarece acest lucru poate promova „ezitarea de a primi vaccinul”;

– Este adecvat să se administreze o nouă clasă farmaceutică bazată pe gene în timpul sarcinii, care traversează placenta, fără a exista date din studii asupra femeilor însărcinate, din studii toxicologice sau date privind rezultatele pe termen lung (la oricine);

– Încălcându-se Convenția cu privire la Drepturile Copilului („În toate acțiunile referitoare la copii… interesul superior al copilului trebuie să fie primordial”), este adecvat ca, pentru a proteja persoanele în vârstă, să se injecteze copiii cu un medicament în cazul căruia lipsesc datele de siguranță pe termen lung;

– Pandemiile devin din ce în ce mai frecvente și mai mortale, în ciuda a ceea ce arată istoria și în ciuda progresului medicinei moderne, care indică exact contrariul.

Toate punctele de mai sus sunt fie lipsite de etică, fie nonsensuri clare, contrazise de știința anterioară din domeniul sănătății publice. Dacă aceste poziții ar fi doar puțin greșite, ele ar favoriza argumente și dezbateri interne. Însă, ele sunt atât de absurde încât a le pune la îndoială înseamnă a pune sub semnul întrebării un întreg sistem de autoritate și de dogme, întreaga ierarhie actuală din domeniul sănătății publice. Acest lucru ar pune în pericol locurile de muncă și ar însemna pierderea sprijinului din partea colegilor și ar cauza un stres care poate fi evitat. Susținerea noii dogme îți permite să ai o carieră bună și securitate financiară, așa cum se întâmpla în timpul Inchiziției cu secole în urmă. Succesul necesită loialitate, loialitatea trebuie demonstrată prin repetarea dogmei, astfel încât lumea exterioară să poată vedea doar consensul.

Practicienii din domeniul sănătății care au susținut principiile și practicile din 2019, care au respins falsurile de mai sus, au fost denigrați și concediați forțat în multe țări occidentale. Acesta este un semn clar al fascismului și, prin acestea, domeniul sănătății publice internaționale devine o amenințare reală la adresa sănătății și bunăstării oamenilor. Înseamnă, din nefericire, o întoarcere a sănătății publice la fascism, nu un fenomen nou.

Calea de ieșire de aici este pur și simplu faptul de a refuza să minți sau să acoperi minciunile altora. Poate părea ceva de la sine înțeles, dar, în mod clar, nu este. Salariile relativ mari și stima publică pe care profesioniștii din domeniul sănătății le-au primit ar putea face dificilă plecarea, dar adevărul va ieși la iveală, într-o zi, pentru cei care nu o fac. Cultele decad în cele din urmă, pe măsură ce liderii lor se îmbată cu puterea și cei mai devotați fac eforturi să rămână servili. Este mult mai bine să pleci repede și să trăiești cu demnitate.

Epilog

Șeful care spunea mari minciuni la fostul meu loc de muncă era respectat doar de cei care și ei mințeau, precum și de cei care se lăsau păcăliți. Este o substituire josnică a demnității. Cei care promovează valul actual de minciuni în sănătatea publică sau care își țin capul plecat în timp ce aceste minciuni fac rău celorlalți, vor trebui să decidă cui merită să poarte respect. Unii îi pot păcăli pe mulți oameni și uneori chiar pe ei înșiși, dar, pe termen lung, nimeni nu poate scăpa vreodată de adevăr.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *