Romania nu mai are nici o sansa

Cînd scriu asta, nu sînt defetist, nu sînt pesimist, sînt realist.

Nu o spun numai fiindcă patrioții nu mai au loc în fruntea politicii române, nici pentru faptul că nu alegătorii români hotărăsc cîștigătorii alegerilor, ci un program de calculator.

Mă uit la niște lucruri minore, care însă mie îmi spun multe.

Prietenul meu Ivan Jinaru (cu origini în Jina Sibiului) a fost între 2000-2004 viceprimar în Vaideeni, iar între 2004-2012 primar. Unul dintre mulții nebuni frumoși pe care i-am cunoscut. A urmat facultatea de sociologie, a făcut stagiatura obligatorie, s-a întors acasă unde a dat jos hainele de oraș și a reîmbrăcat straiul popular (Alexandru Florian nu poate protesta – Ivan era țăran, fiu, nepot, strănepot etc. de țăran). Apoi, a urcat pe munte să își pască turmele de oi.

La un moment dat, nu mai țin minte cînd, mă întreabă dacă sînt de acord să vorbească cu primarii din Mărginimea Sibiului și cu cei cu origini din Mărginime și să își facă un program pe baza unor teze din cartea mea. Evident că am fost de acord, fiind dispus să îi ajut cît pot.

După un timp, Ivan mă anunță că este în București. Ne întîlnim la locul meu favorit, să bem o bere la mesele de pe terasa de sub vișini. Nu l-am întrebat nimic, așteptam să-mi spună el ceva. Se tot foia pe scaun și la un moment dat îmi spune: „Românii nu mai au curaj!”. Mi-a fost de ajuns, nu era nevoie să intru în amănunte.

Acum trei ani Ivan a fost condamnat. Nu pentru corupție, ci pentru că a achitat o lucrare neefectuată cu un prejudiciu pentru primărie de vreo 13.000 de lei, fără ca el să fi primit ceva pentru aceasta (nu cunosc amănuntele). Alții au luat mite de milioane de euro dar nu au fost judecați.

Nu am mai vorbit cu el de mult – acum vreo 6 ani a făcut cancer la laringe și nu mai poate vorbi.

Cine vorbește azi despre eroicul popor român, se referă la trecut.

Am pus întreaga mea viață în slujba țării și poporului. Nu pentru decorații, nu pentru onoruri, nu pentru funcții, nu pentru bani. Dar speram măcar să mă bucur de respect, ceea ce consideram că merit.

Un alt motiv pentru care România nu are nici o șansă este acela că în cadrul poporului român sînt prea multe verișoare Liana și mătuși Doina, gata la orice mîrșăvii pentru a acumula averi nemuncite (și nu i-am pomenit pe toți, nu am pomenit de unchiul prin alianță Filip,dus între timp la stăpînul lui, pe verișoara Luminița, pe soțul ei, bețivul Nae, care după ce a aflat că în vara lui 2008 în urma unei înțepături de viespe în ceafă am făcut șoc anafilactic, în anul următor mi-a pus în fața casei din Vaideeni doi stupi cu albine precum și alte rude care s-au aliat din diferite motive împotriva mea).

În cadrul poporului român sînt prea multe Maria H. puse pe cîștig cu orice preț care cînd o dau în bară în loc să își recunoască păcatul, își pun prietenele să mă atace.

În cadrul poporului român sînt prea multe Ionescu Marga. Fără îndoială că Ionescu Marga a beneficiat acum două decenii de restituirea celui de al doilea abonament plătit la Romtelecom și de desființarea taxei de service (cum au beneficiat 4,5 mil. de abonați români) și de desființarea taxei de dezinfecție. Romînii nu știu cît timp am pierdut și cît am luptat eu pentru asta, dar ea ar fi trebuit să știe de la prietena ei, pe care o căinează că și-a pierdut moștenirea.

Ionescu Marga cred că reprezintă esența spiritului actual al poporului român, și anume ingratitudinea.

Detest să îi dau dreptate lui Petre Țuțea într-o vorbă celebră a sa (“… am suferit 13 ani temniță pentru un popor de idioți”). Dar sînt nevoit din nou să îi dau dreptate. Mi-am sacrificat viața pentru o mulțime de Ionescu Marga.

Vă mai dau cîteva exemple minore din care puteți trage singuri concluzii.

În București există două monumente ridicate în memoria aviatorilor americani căzuți în timp ce bombadau populația civilă a Bucureștiului, dar nici unul pentru miile de victime nevinovate.

În București există statuia lui Eleftherios Venizelos, în mai multe rînduri prim ministru al Greciei, în timpul căruia grecii îi ucideau pe aromâni pentru faptul că își foloseau dialectul în biserici și școli. Pentru ei, Venizelos o fi erou, dar pentru noi este un criminal căruia i s-a ridicat statuie în capitala României.

În anul 2016 Gabi Firea a inaugurat în București Piața „Elie Wiesel”, iar în 2018 a dezvelit bustul aceluiași mincinos, dușman al României. Am citit că atunci cînd a vizitat orașul natal, Sighet, unde i s-a inaugurat casa memorială, Elie Wiesel a refuzat să viziteze fosta închisoare, transformată în memorial al victimelor bolșevismului – oare îl bîntuia ceva? Tot Gabi Firea s-a străduit din greu și în mod repetat să tranforme Palatul Dacia în muzeu al holocaustului.

Și tot Gabi Firea, în decembrie 2017, a schimbat numele parcului Herăstrău în parcul „Regele Mihai”, un trădător.

Gabi Firea ori are grave carențe în materie de istorie, ori are o scară a valorilor răsturnată.

Pe de altă parte, ce constatăm? În anul 2002 sau 2003, peste bustul Mareșalului Ion Antonescu de la ctitoria sa, biserica Sfinții Împărați (la Bariera Vergului) a fost montată o cutie mare, din tablă neagră. Nu am mai trecut de mult pe acolo, nici nu știu dacă bustul mai există.

Alexandru Florian duce lupta lui acerbă împotriva marilor noastre personalități. S-a împotrivit ca unii (de pildă părintele Iustin Pîrvu) să fie desemnați cetățeni de onoare ai unor localități, a cerut să fie date jos plăci comemorative sau busturi, să fie schimbate nume de străzi sau școli care aduceau aminte de Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu și mulți alții, fiindcă are o listă lungă

Toate acestea în România, sub ochii eroicului ei popor, care acceptă, suportă, înghite totul fără să se revolte, fără să protesteze. Iată o serie de fapte mărunte din care trag concluzia că România nu mai are nici o șansă.

În acest timp, trebuie menționat, cel mai mare aeroport din Israel poartă numele lui David Ben Gurion, teroristul care a elaborate planul de aruncare în aer a hotelului Regele David din Ierusalim, atentat care s-a soldat cu peste 90 de morți.

Teoretic, luni dimineață mă internez. Într-un mod absurd, fără să știu ce am și ce șanse am, eu mă gîndesc la ziua de 6 iunie, la Mănăstirea Comana, la Înălțare și la Ziua Eroilor.

Dan Cristian IONESCU / Incorect Politic

Urmăriți acest site pe Telegram și pe Google News

Susține Nationalisti.ro printr-o donație

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *