Revelion cu plăvanul și stafidita

„Le arăt eu ce înseamnă de îndată”, mormăi Werner îmbufnat. „Iubi, e Revelionul, încearcă să te distrezi puțin!”, îl consolă Geta. „Gustă din salata de boeuf cu icre negre și trufe, ursuleț, e cu maioneză din ouă de condor, așa cum îți place ție”, susură ea gingaș.

„Niște tâmpiți, ăia de la PSD!”, izbucni cu dispreț regal Werner. „Ursuleț?! Fără politică de Revelion, cum am stabilit, ne simțim bine în seara asta, da?”

Tăcut, privi absent în sală. Supușii, adică invitații, dansau în ritmurile valsului vienez interpretat de maestrul Tudor Chirilă la frunză de palmier. Strălucitoare, îmbrăcată într-o rochie de camuflaj confecționată din husa completă a tancului german Leopard 2A7 achiziționat recent de Kaiserul Werner la prețul unui portavion, Angi îl rotea pe Orban în acordurile muzicii, în timp ce antrenorul Vecerdea bătea ritmul cu palmele. Ludovic, cu cămașa scoasă parțial din pantaloni, cu fracul mototolit, cu implantul de păr negru metalizat căzut în ochi, dansa cherchelit, răpus de lichiorul Bailey’s Chocolat din care gustase cu polonicul de argint din vasul din porțelan de Bohemia, aninat la bar în acest scop, alături de pulanul Kaiserului.

„Să le-o trag!”, mugi Werner și adăugă cu zăduf: „DE ÎNDATĂ e când vreau eu!”

„Șefu’, te pot înveseli?”, se auzi de undeva de la picioarele lui. Dădu la o parte fața de masă și se uită sub ea. Îmbrăcat în pantaloni scurți, cu bluza de mariner, Bușoi Ouă Moi era sub masă. „Ce dracu faci acolo?”, lătră. „Mă joc de-a flota! Uite, Mărite Fuhrer, astea sunt crucișătoarele de clasă grea Prinz Eugen”, spuse Bușoi, fluturând pantofii lui Prișcă.

Oftând, plăvanul îl căută din ochi pe Prișcă. Acesta, doar în ciorapi, dar la frac și cu un trandafir între dinți, dansa cu frumoasa Chichirău. Ea, îmbrăcată într-o rochie cu paiete peste care își pusese un tricou inscripționat „Fără penali în funcții publice”, dansa lasciv în timp ce se filma cu telefonul.

„Iubi, îl vezi?” a gângurit sfios Geta. Din ușa toaletei, Cioloș zâmbea tandru. „Să nu-l lași să mă invite la dans, știi bine a ce îi miroase gura…”, gemu ea. „Îi zici că ești pe stop și te lasă în pace, el mereu stă la stop”, rezolvă scurt Werner, după care își întinse picioarele și își privi satisfăcut mocasinii din piele de zimbru, pe care îi asortase la pantalonii de fâș primiți cadou de la Mutti din Germania.

„Penalii așteaptă prima mea gafă în prima zi a anului, dar de unde, mâine sunt pe munte, la Glungezer în Tirol”, chicoti, acum bine dispus. Mulțumit, se scărpină pe burtă, pe tricoul lycra de un galben fosforescent care îi punea în evidență sânii pe care nu îi proptise în sutien, deoarece nu-i plăcea să poarte sutien când mânca.

Tricoul galben era perfect asortat la rochia lui Geta, confecționată din fulgi de canar, cu guler și volănașe din blană de urs panda. „E chiar frumoasă – îi trecu prin gând – implanturile de titanium și-au făcut banii, chiar dacă a trebuit să-l vând pentru asta pe ăla micu’ a lui Pușcalău.”

„Ce cuplu drăguț!”, mieună languros Geta. Ridică ochii și Werner din decolteul stafiditei, și rămase stupefiat. Blaga, beat cui, după ce pusese un dop la chiuveta de la toaletă și o umpluse cu Chivas Regal Royal Salute 50 Year Old din care a băut cu un borcan gol de muștar, îl luase pe pe Gusti Lazăr la dans. Răvășit, procurorul general plângea încetișor, ghemuit în brațele lui Blaga: „Ai grijă să nu îmi atingi părul, e proaspăt vopsit și se ia.” „Lasă blondo, seara asta e a noastră, draga mea!”, icni Blaga. Într-un colt, altă blondă vopsită se ciorovăia cu un chelbos. Era Marian Tivilic, zis Ceaușescu, care se certa cu Rareș Bogdan care să fie „el” și care să devină „ea”, amândoi doreau profund rolul feminin.

Werner se ridică brusc în picioare: „Chirilă, știi tu, favorita mea pentru leneveală, bagă mare de îndată până nu tragi pe nas!” Chirilă abandonă brusc valsul și începu să scâncească miorlăiala „Nu am chef azi”.

„DE ÎNDATĂ e cum zic eu”, a rânjit satisfăcut Werner, în timp ce sesiză că totuși ceva nu este în regulă la petrecerea lui NOR-MA-LĂ. Îl usturau brusc ochii. Sala de bal era cam cețoasă… „Fum… nu iese fum fără foc!”, tresări. Dincolo de ușa capitonată cu piele de pesediști se auzeau urlete și tropăieli…

Ușile se trântiră de perete și o silueta țâșni printre coloanele în formă de cariatide. Era Dide Mitingaru’, cu un bidon gol în brațe. Din senin, se declanșase infernul. „Incendiu!”, se striga din zecile de piepturi ale invitaților. Limbile de foc se ițeau pe la ferestre deja. Un vaiet străbătu încăperea. Crispat, Werner scoase din buzunarul pantalonilor de fâș telefonul său de boss. Degetul bâjbâia pe tastele telefonului Falcon SuperNova Pink Diamond iPhone 6 achiziționat cu 43 milioane de euroi din meditații.

„Ați sunat la linia de urgență 112, cu ce vă putem ajuta?”, se auzi cu greu o voce calmă și rece a unui individ scopit. I se părea cunoscută vocea. „Trimiteți pompierii la reședința de iarnă a președintelui!”, gâfâi precipitat fără să simtă cum diamantul uriaș de culoare roz de pe spatele carcasei îi pătrunsese dureros în podul palmei transpirate de emoție. „La Colectiv?”, se auzi vocea discretă, aproape șoptită. Kaiserul îngheță instant. „Cine ești?”, șuieră. „Edi Hellvig, directorul SRI. De Revelion, eu și colegii mei din Guvern preluăm toate apelurile la numărul de urgență 112 timp de o ora, e o campanie de imagine tip uși deschise”, răspunse calm eunucul imperial cu o vocea subțire, dar având așchii de gheață în ea. „Veniți Herr Hellvig?”, mai apucă să boloborsească Werner, copleșit de fumul înecăcios.

„Domnule președinte, mașinile de pompieri vor sosi!”, se auzi în receptor vocea cu inserții de Siberie în plină iarnă nucleară. „Pompierii vor sosi DE ÎNDATĂ”, adugă vocea sec, după care se auzi un chicotit și tonul de ocupat.

Cristian DIMOFTE

Vezi: Plăvanul și stafidita în dormitor

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://barikada.ro/