Retragerea Armatei Române în Rusia, o opțiune imposibilă în vara anului 1917

În vara anului 1917, în rândul autorităților române domnea incertitudinea. În ciuda refacerii Armatei, după înfrângerile catastrofale din toamna anului precedent, și unor victorii importante împotriva Puterilor Centrale la Mărășești, Mărăști și Oituz, România se afla într-o situație cum nu se putea mai dificilă. Cu toate că Armata Română a primit un ajutor vital din partea Franței, continuarea rezistenței militare depindea de singurul aliat care îi putea oferi un sprijin direct, Rusia, însă situația politico-militară din această țară era catastrofală. Frontul rus se prăbușise din cauza opririi ofensivei Kerenski din luna iulie și puciului eșuat al generalului Lavr Kornilov.

La 25 iulie, Armata a II-a română a lansat ofensiva de la Mărăști. Comandantul operațiunii, generalul Averescu, nota în însemnările sale:

„Inamicul fuge peste tot. La Încărcătoarea nici nu a mai fost nevoie de atac; simpla amenințare cu întoarcerea Regimentului 17 pe la Sud, a făcut pe dușman să se retragă chiar în cursul nopții […] Seara, primesc ordinul dela Marele Cartier General, să se suspende operațiunile ofensive, din cauză că trupele ruse din Bucovina au făcut defecțiuni”.

După nici două săptămâni, pe 7 august, generalul Averescu (foto jos) a fost chemat la Iași pentru a discuta, într-un consiliu de miniștri lărgit, cu participarea generalului Constantin Prezan, Șeful Marelui Cartier General, retragerea Armatei Române în Rusia. În cadrul acestui consiliu crucial, premierul Ion I. C. Brătianu a expus situația în care se afla România în acel moment și a prezentat opțiunea retragerii în Rusia.

Ministrul de Război, generalul Constantin Iancovescu, a atras atenția asupra stării de anarhie cu care se confrunta Rusia în acel moment. Din notițele generalului Averescu, reiese că opinia Ministrului de Război era destul de pesimistă cu privire la succesul operațiunii de retragere în Rusia:

„Din arătările generalului Iancovescu, transpare un fel de pesimism asupra reușitei evacuării. Atunci Ministrul Duca (ministrul cultelor și instrucțiunii publice – n.a.) pune întrebarea, îndreptată cu siguranță mie: până la ce punct sunt întemeiate unele svonuri că, în caz de evacuare, ofițerii și trupele s’ar împotrivi de a trece Prutul. […] Am început prin a declara că Armata a II-a, cred că și restul trupelor, adică întreaga noastră putere militară, este însuflețită de un solid spirit de disciplină, că este cu desăvârșire devotată țărei și cum dinastia este identificată cu Țara, se înțelege că este pe deplin devotată dinastiei. Armata va executa ordinele ce le va primi”.

Relatarea generalului Averescu despre acest consiliu desfășurat la începutul lunii august 1917, când bătălia de la Mărășești nu se încheiase încă, arată că Guvernul român era pe deplin conștient că țara se afla într-un pericol fără precedent, în ciuda victoriilor militare. Expunerea generalului Averescu în fața consiliului de miniștri arată dilemele cu care se confruntau liderii români, în privința deciziei de evacuare în Rusia:

„Evacuarea poate fi considerată sub două aspecte diferite. Ea este datorită considerațiunilor strategice. În cazul acesta lucrul este clar. Se rectifică frontul prin operațiuni pur militare, ducându-se înapoi de pe Siret pe Prut, pe Nistru și așa mai departe. Dacă evacuarea nu se face din considerațiuni strategice și ea se face din considerațiuni de altă natură: de pildă defecțiunea Armatei rusești; în cazul acesta sunt de examinat 3 puncte: 1. Unde ne retragem; 2. Care va fi situația Armatei acolo; 3. Care vor fi perspectivele ei de viitor”.
Evenimentele petrecute în Rusia, în vara și începutul toamnei anului 1917, au demonstrat autorităților române că opțiunea evacuării armatei pe teritoriul imperiului vecin era imposibil de pus în practică. Tentativele eșuate de lovitură de stat puse la cale de bolșevici (4-7 iulie) și de generalul Lavr Kornilov au convins Guvernul Român că singura opțiune era încercarea de a obține sprijinul aliaților occidentali din Antanta.

Bibliografie:
Alexandru Averescu, Notițe zilnice din războiu 1916-1918, Editura Cultura Națională, București, 1937.
Mihail E. Ionescu (coord), Românii în „Marele Război”. Anul 1918, Editura Militară, 2019.