Reguli esențiale dacă ai simptome COVID, de la un medic de la Matei Balș

Cum se folosește un pulsoximetru și pericolul tratamentelor „de prevenție”

Medicamentele și măsurile de prevenție luate după scheme citite pe internet pot fi nu doar ineficiente anti-Covid, ci extrem de periculoase. „Majoritatea pacienților care ajung la spital cu forme severe au urmat o astfel de schemă de tratament, dintre cele care circulă pe rețelele de socializare”, atrage atenția prof. dr. Victoria Aramă, șefa uneia dintre secțiile Institutului „Matei Balș” și profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București.

Într-un interviu pentru SpotMedia.ro, prof dr. Victoria Aramă a explicat care este situația reala în prima linie a luptei cu Covid, dar și care sunt greșelile extrem de periculoase ale pacienților: „Populația nu se poate baza pe noi la infinit, pentru că, pe de o parte, spitalele sunt arhipline, iar pe de altă parte există niște limite ale rezistenței fizice și psihice ale personalului medical. Sunt cadre medicale care au dezvoltat depresii, anxietăți, pusee de hipertensiune, accidente cardiace”.

Prof. Victoria Aramă a spus că în mod cert se va vaccina când va exista vaccinul antiCovid autorizat: „Curentele antivaccinale se străduiesc să mediatizeze niște efecte adverse pe care de cele mai multe ori vaccinul nu le are. Cei care luptă cu vehemență împotriva vaccinurilor ar trebui să fie trași la răspundere pentru decesele care survin din cauza faptului că persoanele respective au refuzat să se vaccineze”.
Cât de multe știți despre COVID-19 după 9 luni de luptă continuă și asiduă cu această boală ?
Da, de peste 9 luni noi – infecționiștii, pneumologii și ATI-iștii – am devenit medici pentru o singură boală – Covid 19, pe care ne străduim să o înțelegem cât mai bine, parcurgând toate articolele științifice publicate în lume despre această infecție.
Din păcate însă, nu putem spune că o cunoaștem în profunzime. Este o boală parșivă, care ne creează zi de zi noi și noi probleme, cărora trebuie să le găsim soluții terapeutice.

Este o boală cu o evoluție imprevizibilă, la care afectarea pulmonară este cea mai importantă, dar pacienții cu forme critice de boală dezvoltă deseori afectări ale mai multor organe vitale.

În cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase ”Prof. Dr. Matei Balș”, coordonez o secție non-ATI, cu 35 de paturi, care este de fapt o secție pre-ATI, așa cum sunt de altfel majoritatea secțiilor spitalului nostru.
Întreaga echipă medicală a spitalului (medici, asistente, infirmiere, personal auxiliar) depune eforturi uriașe și istovitoare pentru a gestiona cazurile medii și severe de COVID-19, astfel încât să nu ajungă în faza critică și să nu necesite transfer în secția ATI a spitalului, care este intotdeauna plină.

Există în acest moment tratamente eficiente anti-COVID-19 ?
Tratamentul din COVID-19 are 2 laturi: prima este tratamentul etiologic antiviral cu acțiune directă asupra virusului și a 2-a este tratamentul patogenic, acesta din urmă adresându-se mecanismelor prin care virusul produce leziunile din COVID-19.
Din păcate, încă nu avem un tratament antiviral suficient de eficient asupra virsului SARS-CoV-2, care să controleze infecția în prima etapă de evoluție și care să împiedice evoluția către următoarele stadii ale boli.
Remdesivir-ul, singurul antiviral autorizat de FDA pentru COVID-19, nu aduce beneficii semnificative în evoluția bolii, așa cum de altfel a subliniat recent și OMS.

Prin urmare, este nevoie de un antiviral cu eficiență înaltă împotriva virusului SARS-CoV-2, care să aibă și formă de administrare orală, pentru a fi administrat la domiciliu și care să controleze bine replicarea virusului încă din stadiile precoce, așa cum există oseltamivirul (Tamiflu) pentru gripă.

Neavând încă un antiviral destul de potent asupra virusului, în formele medii și severe de COVID-19 nu ne bazăm numai pe terapia antivirală, ci avem nevoie și de un tratament patogenic, care se adresează sindromului de inflamație sistemică, acelei furtuni imunologice de citokine, care poate produce leziuni în toate organele, furtună pe care încercam să o stăpânim.

În acest scop utilizăm cu succes dexametazona – medicament ieftin și accesibil, care administrat la momentul potrivit poate ajuta pacienții să nu ajungă în faza critică de boală.

În formele severe, dexametazona nu reușește întotdeauna să controleze singură evoluția bolii, mai ales atunci când pacienții se prezintă târziu la spital.

La pacienții la care dexametazona nu ameliorează evoluția bolii, se pot adăuga în schema terapeutică niște molecule noi, din familia terapiilor biologice (inhibitori ai receptorilor de interleukine), medicamente care nu sunt avizate pentru a fi utilizate în COVID-19, dar sunt recomandate de către grupurile de experți internaționali pentru formele severe de boală, în scopul limitării inflamației sistemice exagerate.

Revenind puțin la Remdesivir, avertismentul OMS trebuie citit în sensul unui risc de efecte adverse sau în sensul că nu ar fi suficient de eficient ?
În studiile efectuate pe loturi mari de pacienți cu COVID-19, Remdesivir-ul nu a demonstrat că aduce niște beneficii semnificative în ceea ce privește scăderea ratei de mortalitate.

El are și o serie de reacții adverse și de interacțiuni medicamentoase, dar dacă acestea sunt cunoscute și bine gestionate, ele nu pun în pericol viața pacientului. De aceea noi păstrăm Remdesivir în schemele de tratament ale pacienților cu forme severe de boală.

Dar, din păcate, eficiența lui în COVID-19 este semnificativ mai mică decât asteptările inițiale ale lumii medicale.

Trebuie să fie cât se poate de clar: automedicația în această boală este foarte periculoasă. Majoritatea pacienților care ajung la spital cu forme severe au urmat o astfel de schemă de tratament, dintre cele care circulă pe rețelele de socializare. Din acest motiv s-au golit farmaciile de Azitromicina, Hidroxiclorochină, Fraxiparină, Clexane, Aspenter, Vitamina D, C etc.

Ați spus că Remdesivir se administrează în forme severe de boală. Există teorii care spun că eficiența lui ar fi cu atât mai mare cu cât ar fi administrat mai repede după debutul bolii.
Teoretic așa este, dar noi în ultima vreme nu mai avem în spital decât forme medii și severe, formele ușoare de boală rămân în îngrijire la domiciliu.

Remdesivir-ul fiind un medicament cu administrare intravenoasă, care impune supraveghere medicală atentă, tratamentul nu poate fi efectuat la domiciliu.

De aceea spuneam mai devreme că este nevoie de un antiviral cu eficiență înaltă pe cale orală, pe care pacientul să și-l poată administra acasă, de la primul semn de boală, pentru a putea controla astfel cât mai bine replicarea virusului în faza inițială.

Se vorbește mult despre medicație. Internetul este plin de așa zise scheme de tratament. Aceste scheme de tratament recomandate de persoane neavizate pot fi numai ineficiente sau pot fi de-a dreptul periculoase?
Vedem și noi aceste scheme de tratament la pacienții care vin pentru internare cu forme severe de boală, de unde rezultă că nu au fost eficiente. Trebuie să fie cât se poate de clar: automedicația în această boală este foarte periculoasă.

Majoritatea pacienților care ajung la spital cu forme severe au urmat o astfel de schemă de tratament, dintre cele care circulă pe rețelele de socializare. Din acest motiv s-au golit farmaciile de Azitromicina, Hidroxiclorochină, Fraxiparină, Clexane, Aspenter, Vitamina D, C etc.

Deși la începutul pandemiei s-a crezut că Azitromicina și Hidroxiclorochina pot avea un efect antiviral asupra virusului SARS-CoV-2, s-a dovedit însă ulterior că efectul lor în vivo asupra virusului este infim sau absent.

Azitromicina este un antibiotic din familia macrolidelor, care cel mult poate avea un efect într-o suprainfecție bacteriană survenită ca o complicație la un pacient cu COVID-19.

A lua din proprie inițiativă Azitromicina la debutul bolii, când nu există suspiciunea unei complicații prin suprainfecție bacteriană în cadrul COVID-19, va conduce în scurt timp la o explozie a rezistenței la antibiotice a bacteriilor, fapt ce va compromite pentru viitor întreaga clasa de antibiotice din care face parte Azitromicina.

În plus, utilizarea în exces și nejustificată a antibioticelor conduce la o serie de efecte adverse redutabile, cum ar fi diareea postantibiotice, inclusiv colita cu Clostridium Difficile.

Mai nou, de pe rețelele de socializare, populația a aflat despre efectul benefic al Dexametazonei și pacienții au început să și-o administreze singuri de la primul semn de boală, fără prescripție medicală, fapt care este extrem de periculos.

Dexametazona nu este recomandată la începutul bolii, atunci când replicarea virală este maximă, ea este indicată atunci când se instalează semnele ”furtunii de citokine”, altfel spus atunci când sindromul de inflamație sistemică este intens, iar bolnavul are o afectare pulmonară moderată sau severă cu tendință la scăderea saturației în oxigen a sângelui.

Administrarea Dexametazonei la începutul bolii, când virusul se replică intens, va scadea puterea de apărare a organismului și va stimula replicarea virală, fapt care în absența unui tratament antiviral eficient va conduce de fapt la agravarea bolii.

Prin urmare, tratamentul în COVID-19 trebuie condus de un medic care cunoaște boala și știe când este momentul potrivit pentru inițierea fiecărui tratament. Automedicația este periculoaasă și trebuie evitată.

Pacientul trebuie urmărit clinic atent în primele 10-12 zile de boală. După primele 7 zile din faza de replicare virală, în care aceste simptome pot să treacă mai mult sau mai puțin observate de pacient, în jurul zilei a 10-a de boală pot apărea simptomele ”furtunii de citokine”.

Medicii spun că oamenii ajung tot mai des la spital cu forme severe pentru că au ezitat mult timp să se ducă la doctor. De ce?
Motivele sunt multiple și ar fi utilă efectuarea unui studiu în acest sens. Unii pacienți cred că boala e o gripă banală și o pot gestiona acasă singuri, cu ajutorul informațiilor de pe rețelele de socializare. Alții se tem de faptul că spitalele sunt supraaglomerate.

La debutul bolii se poate iniția la domiciliu, la indicația medicului de familie, un tratament simptomatic pentru febră, cefalee. Atunci când febra crește, tusea se intensifică sau apare o dificultate în respirație, pacientul trebuie să ajungă urgent la spital pentru evaluare, cu atât mai mult cu cât știe că suferă de unele boli cronice.

Diabetul zaharat este unul dintre factorii de risc cei mai importanți pentru evoluția către o formă severă de boală și deces, după care urmează bolile cardiace, respiratorii și obezitatea.

Există riscul să devii din asimptomatic direct un caz sever ?
De cele mai multe ori, cei care se consideră asimptomatici nu sunt chiar complet asimptomatici. Și vedem asta la spital. Atunci când le adresăm întrebări referitoare la simptome, pacienții recunosc că au avut o serie de simptome, pe care nu le-au corelat însă cu boala.

După primele 7 zile din faza de replicare virală, în care aceste simptome pot să treacă mai mult sau mai puțin observate de pacient, în jurul zilei a 10-a de boală pot apărea simptomele ”furtunii de citokine”.

De aceea, pacientul trebuie urmărit clinic atent în primele 10-12 zile de boală.

Prin urmare, numai un medic poate pune întrebările necesare pentru a se lămuri dacă pacientul este chiar asimptomatic. Pacientul poate greși ușor atunci când își pune singur eticheta de ”asimptomatic”.

Telemedicina funcționează eficient în această perioadă ?
Da, medicii de familie, cărora noi, infecționiștii, le mulțumim foarte mult pentru implicare și efort, stau în legătură telefonică permanentă cu pacienții aflați în îngrijire la domiciliu, pentru a le urmări evoluția și pentru a le da indicațiile necesare.

Este foarte important că pacienții să-și poată achiziționa și să aibă la domiciliu un pulsoximetru cu care să-și poată monitoriza saturația în oxigen.

Medicii de familie pot verifica prin telemedicină ce arată pulsoximetrul, tensiometrul, termometrul pacientului, precum și numărul de respirații pe minut. Dacă pacientul le declara corect, atunci medicul de familie îl poate orienta corect către spital, atunci când este nevoie.

Care valoare a saturației în oxigen reprezintă semnalul de alarmă ?
Pacientul ar trebui să anunțe medicul de familie la o valoare a saturației sub 95 %. Dar pacientul trebuie instruit să folosească corect pulsoximetrul: îl atașează pe deget și așteaptă câteva minute pentru a se stabiliza valoarea afișată, deoarece aceasta poate varia între o limită superioară și inferioară.

Trebuie măsurată saturația la mai multe degete, la ambele mâini, iar scăderea trebuie să fie persistentă și repetată. În spital semnalul de alarmă este reprezentat de o saturație care rămâne în mod persistent și repetat sub 93%.

Cu excepția măsurilor cunoscute: măști, distanțare etc, există și alte soluții de prevenire a bolii ?
Nu există o altă metodă de prevenție, pentru care să fie disponibile dovezi științifice. De aceea așteptăm cu atât interes vaccinul, care va reprezenta metoda cea mai eficientă de prevenție. Un supliment de vitamina D sau C foarte probabil nu are efecte negative, dar nu înseamnă că previne infecția cu SARS-CoV-2.

Cei care iși auto-administrează asemenea tratamente „în scop preventiv”, ca urmare a informațiilor greșite găsite pe internet, se expun pe de o parte riscului unor efecte adverse, iar pe de altă parte riscului de a se considera protejați, motiv pentru care vor ignora măsurile de prevenție, măsuri care sunt de altfel cele mai importante.

Astfel, purtarea corectă a măștii de protecție, non-stop, de când ieșim până când reintrăm în casă, reprezintă o metodă eficientă de protecție. Altfel spus, nu trebuie să uiți să-ți pui masca pentru că ai luat vitamina C și D!

Am auzit și varianta administrării preventive de Paracetamol.
Paracetamolul are efect antitermic și analgezic, fiind recomandat ca tratament simptomatic pentru febră, mialgii, durere de cap. Nu poate avea efect preventiv pentru o infecție virală.

Populația nu se poate baza pe noi la infinit, pentru că, pe de o parte, spitalele sunt arhipline, iar pe de altă parte există niște limite ale rezistenței fizice și psihice ale personalului medical, care oricum este total insuficient pentru a mai face față afluxului mare de pacienți.

Ați avut Covid?
Eu încă nu am avut. Dar mulți colegi au avut. Suntem câteva specialități aflate de peste 9 luni în prima linie a luptei anti-COVID-19: boli infecțioase, epidemiologie, ATI, penumologie, la care se adaugă și medicina de familie.

Trebuie să vă mărturisesc sincer că este o luptă dură, continuă, fără pauză, fără concedii, fără zile libere, sub o presiune, tensiune și încărcătură emoțională fantastice. După 9 luni de zile, epuizarea fizică, psihică și emoțională a personalului medical din aceste specialități a ajuns la cote maxime.

Populația nu se poate baza pe noi la infinit, pentru că, pe de o parte, spitalele sunt arhipline, iar pe de altă parte există niște limite ale rezistenței fizice și psihice ale personalului medical, care oricum este total insuficient pentru a mai face față afluxului mare de pacienți.

În plus, personalul medical se infectează frecvent la locul de muncă și echipele medicale sunt mereu descompletate, fapt care crește povara de pe umerii cadrelor medicale neinfectate, nevoite să preia și sarcinile celor bolnavi.

Sunt cadre medicale care au dezvoltat depresii, anxietăți, pusee de hipertensiune, accidente cardiace etc. Nu e ușor să vezi oameni murind, nu este ușor ca pe lângă activitatea medicală istovitoare să găsești resursele emoționale necesare ca să faci psihoterapie cu membrii familiei supraviețuitori, atunci când în familia respectivă au apărut unul sau mai multe decese din cauza COVID-19.

Nu e ușor să vezi tragedii de acest fel timp de peste 9 luni. Cei care nu sunt în aceste specialități medicale foarte probabil nu înțeleg prin ce trecem noi, medicii, asistentele, infirmierele, cei aflați în prima linie anti-COVID-19.

Mulți dintre noi nu își pot vedea familiile de teamă că ar putea să-i infecteze, viața noastră e complet bulversată, ceea ce probabil nimeni în afară de noi nu poate înțelege.

Ați avut cazuri când credeați că pericolul a trecut și apoi să pierdeți pacientul printre degete parcă ?
E o boala parșivă. Au fost situații în care pacienți care aparent ieșiseră din faza severă sau critică de boală au dezvoltat brusc o complicație tromboembolica, tromboembolism pulmonar, AVC care a condus la deces.

V-a marcat un caz anume?
Au fost multe cazuri care ne-au marcat profund. Îmi vine în minte un tânăr care a dezvoltat un AVC masiv în timpul evoluției COVID-19, fără a avea o formă severă din punct de vedere pulmonar.

Fără vaccin vedeți vreo ieșire ?
După cum au evoluat lucrurile, probabil că doar un vaccin eficient, administrat la un procent suficient de mare din populație, 60-70%, ar putea conduce la un control asupra pandemiei.

Oamenii se tem de efecte adverse.
În cazul oricărui vaccin nou se deschide ”o cutie a Pandorei”, se vorbește pe rețelele de socializare și în media mai mult despre niște ipotetice efecte adverse, decât despre beneficiile lui, uitandu-se practic că aceste vaccinuri vor salva multe vieți.

Curentele antivaccinale se străduiesc să mediatizeze niște efecte adverse pe care de cele mai multe ori vaccinul nu le are. Cei care luptă cu vehemență împotriva vaccinurilor ar trebui să fie trași la răspundere pentru decesele care survin din cauza faptului că persoanele respective au refuzat să se vaccineze.

Această pandemie ar fi trebuit să ne arate tuturor cât de important este un vaccin în a salva vieți și în a salva omenirea.

Pe rețelele de socializare sunt mesaje și capcane pe care trebuie să le evităm, să le ignorăm și să le combatem dacă vrem să scăpăm de pandemie. Trebuie să ne informăm despre vaccinuri numai din surse autorizate (OMS, CDC) și să nu cădem pradă curentelor antivaccinare.

Dvs vă veți vaccina dacă veți avea la dispoziție un vaccin autorizat?
Cu siguranță, da. Întreg personalul de la „Matei Balș” este vaccinat antigripal anual, în mod gratuit. Am fost toți vaccinați gratuit antimeningococic și antipneumococic.

Noi, infecționiștii, înțelegem cel mai bine importanța vaccinării și ar trebui să o înțeleagă întreg corpul medical și întreaga populație.

Este adevărat că vaccinul antigripal poate provoca un test PCR fals negativ?
Nu există acest risc. Cel mult pot exista reacții fals pozitive cu alte coronavirusuri, dar testele PCR sunt foarte bine puse la punct în acest moment și diferențiază foate bine virusul SARS-CoV-2 de celelalte coronavirusuri.

Se poate ca foști bolnavi de COVID-19 să nu fi dezvoltat anticorpi?
Sunt citate cazuri la care nu au fost detectați anticorpi sau la care anticorpii au apărut într-un titru foarte mic, iar după câteva luni au devenit nedetectabili.

Dar și în aceste situații, foarte probabil, limfocitele T cu memorie, care s-au format în cursul bolii, vor păstra memoria structurilor antigenice ale virusului și la un nou contact cu virusul se vor redeștepta și vor stimula limfocitele B să sintetizeze anticorpi, fapt care ar face ca o a doua infecție să fie mai ușoară decât prima.

Canal Telegram Romanesc

Susține Nationalisti.ro printr-o donație

Lasa un comentariu