Psihologia, buba aviaţiei

dz

Atunci când am fost admis la cursurile Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă, am susţinut mai multe probe eliminatorii, premergătoare examenului în sine (care presupune matematică, fizică şi engleză). Una dintre probele eliminatorii a fost testul psihologic susţinut la Spitalul Militar. A fost un test de 8 ore, împărţit pe o perioadă de două zile.

Am primit multe sute de întrebări care testau coeficientul de inteligenţă, puterea de concentrare, memoria, viteza de reacţie şi PERSONALITATEA. Nu poţi trişa inteligenţa, memoria şi alte atribute înnăscute ori antrenate. Dar poţi trişa testul de personalitate. Eu am făcut-o şi cu siguranţă nu am fost singurul.

Aveam deja experienţa anului trecut (2008), atunci când am trecut examenul psihologic, dar nu am fost admis în primii 10, în urma probelor de matematică şi fizică (doar primii 10 aveau bursă de studiu).
În 2008, am fost declarat apt psihologic, dar am primit un feedback îndoielnic din partea doamnei psiholog la proba de personalitate. Cam timid, cam introvertit, cam fără încredere…

În 2009, am mers la sigur. Mai exact, am minţit în draci la întrebările de personalitate. Nu e greu. Întrebările sunt repetitive. Tratează aceleaşi subiecte, dar formulate diferit şi aşezate în contexte diferite. Ca să minţi cu succes, trebuie să îţi creezi un profil imaginar pe care să îl respecţi până la finalul testului.

Feedback-ul doamnei psiholog în 2009: “Da, se văd progrese foarte mari faţă de anul trecut. E mult mai bine!”

Serios?? Cum dumnezeii tăi de psiholoaga lu’ peşte prăjit crezi că mi-am modificat radical personalitatea într-un an?! Evident, nu i-am zis asta.

Atunci am avut dovada clară că foarte mulţi psihologi joacă rolul unor glugi de coceni, care urmăresc anumite tipare, gândite de alţii mai deştepti. Te-ai încadrat în tipar conform întrebărilor? Super, eşti “cel mai apt”

Evident, pentru a trişa testul de peronalitate, trebuie să ai discernământ. Trebuie să ştii ce anume este considerat corect şi ce nu. Un psihopat care a pierdut contactul cu realitatea nu ştie cum să mintă. Probabil pe asta s-a bazat şi breasla psihologilor atunci când a încropit testele.

Şi totuşi, creierul uman este de o complexitate absurdă. Manifestă atâtea nuanţe încât nu greşim să spunem “Fiecare minte este unică”. Acesta este motivul pentru care un test psihologic de 8 ore nu oferă garanţii. Este doar un filtru lărguţ prin care, din când în când, mai scapă câte un criminal în masă.

Există printre noi şi tipul psihopatului latent. Cel care se află la graniţa dintre realitate şi fabulaţie. Între normalitate şi nebunie. El cunoaşte ambele lumi. Deci este conştient de ceea ce majoritatea consideră corect. Îţi va trişa cu brio orice test de personalitate. Se va comporta normal, conform tiparelor sociale. Dar orice şoc psihic îl poate arunca definitiv de cealaltă parte a graniţei.

În camera lui Andreas Lubitz s-au găsit mai multe medicamente antidepresive. Apropiaţii spun că a fost de curând părăsit de prietenă. Depresia era pentru el boală veche, provocându-i chiar o întrerupere a şcolii de pilotaj.

Psihologia nu este o ştiinţă exactă. “Scăpările” testelor psihologice sunt printre noi, duc o viaţă aparent normală. Atunci când ajung să desfăşoare activităţi speciale, cum ar fi cea de pilot, totul capătă dimensiuni spectaculoase. Psihopatul are în acel moment puteri apocaliptice.

Atunci când aterizam pe Aeroportul Băneasa, în dreptul punctului BSW (Bravo Sierra Whiskey) obişnuiam să privesc pentru câteva secunde în dreapta. Într-o zi cu vizibilitate bună, Bucureştiul arată superb din acel punct. Cel mai mult mă impresiona Casa Poporului; grandoarea, strălucirea, opulenţa.
Dacă un psihopat sinucigaş vrea să intre definitiv în istorie, acela este punctul.

În câteva minute de la schimbarea direcţiei, nimeni şi nimic nu poate interveni.

Autor articol: Dani Corban, Reactii.ro

Urmăriți acest site pe Telegram și pe Google News

Susține Nationalisti.ro printr-o donație

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *