Frisoane la București: Pregătiri de război în Transnistria

Sunt pregăriri de război în Transnistria, acolo unde miroase tot mai puternic a praf de pușcă. Autoritățile din autoproclamata republică separatistă au început să monteze blocuri de ciment pe șoselele ce duc spre principalele orașe din regiune, iar Tiraspolul este deja „blindat” de tancurile rusești, prezente ca „forțe de menținere a păcii”.

Lipsește doar scânteia care să aprindă luptele, o chestiune de zile, după cum spun oamenii din zonă.

Ce se întâmplă „azi” în Republica Moldova dă frisoane Bucureștiului. România se află într-o poziție ingrată, fiind obligată să decidă cât mai repede cu privire la implicarea sa într-un eventual conflict transnistrean.

Vasile Dîncu, îngrijorat și nu prea
Dacă n-am știi că deciziile importante legate de țara noastră se iau la Washington, poate că am avea unele îngrijorări vizavi de declarațiile sforăitoare ale politicienilor de la București. Așa, însă, dormim oarecum liniștiți, cum face și Vasile Dîncu, ministrul Apărării.

Pentru șeful armatei române, situația din Transnistria trebuie să ne îngrijoreze, dar nu o face.

SIGUR CĂ TREBUIE SĂ NE ÎNGRIJOREZE TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ ȘI NE ÎNGRIJOREAZĂ CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL ȚĂRII NOASTRE ATUNCI CÂND ESTE VORBA DE CONFLICTE. VEDEM ÎN ACESTE EVENIMENTE O PROVOCARE, O ÎNCERCARE DE A CREA UN CONFLICT ÎN ACEASTĂ ZONĂ CARE, ÎN ACEST MOMENT, DUPĂ ANALIZELE NOASTRE, NU ARE ȘANSE SĂ SE DEZVOLTE. SIGUR CĂ GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA GESTIONEAZĂ ACEASTĂ SITUAȚIE, SUNT ÎNTR-O SITUAȚIE DE A VERIFICA, DE ALARMĂ, DAR NU VEDEM CA FIIND O PROBLEMĂ ACEASTA – VASILE DÎNCU

Despre eventuala înarmare a Moldovei, pentru a face față unui conflict cu separatiștii din Transnistria, Vasile Dîncu afirmă că, la nivel guvernamental, „în acest moment nu avem asemenea discuții. Noi suntem cel mai important hub umanitar și nu avem în acest moment discuții legate de arme”.

Citiți și:  Cum sta treaba cu ipocrizia din razboiul ruso - ucrainean

Cobasna – cel mai mare depozit de armament din Europa!
Pentru Rusia, Transnistria are o importanță majoră și eventuala „unire” cu sudul cucerit al Ucrainei ar fi o lovitură reușită de Moscova.

NATO vede în această regiune separatistă din Republica Moldova un pericol la fel de mare precum Kaliningradul, enclava rusă din Polonia. Dacă rachetele Iskander din Kaliningrad amenință vestul Europei (și, implicitit, bazele americane de acolo), posibilitatea ca Rusia să transfere în Transnistria arme nucleare intercontinentale echivalează cu o țintă pusă pe bazele NATO din Europa centrală și sud-estică.

Deocamdată, însă, nu se cunoaște nimic despre intențiile viitoare ale Kremlinului, dar ce se știe cu certitudine este că la Cobasna, în Transnistria, se află cel mai mare depozit de armament din Europa!

Creat în anii ’40, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, Depozitul de arme Cobasna conținea arsenalul Armatei a 14-a a URSS. Tot în acest depozit erau și arme destinate RDG-ului și Cehoslovaciei. Acum, este păzit de trupele ruse staționate în Transnistria. Se bănuiește că la Cobasna sunt între 20 și 42.000 de tone de arme (infanterie și artilerie) și echipamente militare. Experții susțin că întreaga cantitate de armament din Depozitul Cobasna este suficientă pentru un război întins pe câteva decenii! Iar bombardarea și detonarea depozitului ar echivala cu impactul bombelor nucleare lansate de americani la Hiroshima și Nagasaki, în 1945!

Citiți și:  NATO ne aruncă în război. România, obligată să doneze armament Ucrainei

Pretextul căutat de Moscova
Generalul maior Rustam Minnekaev, adjunct la comanda Districtului Militar Central rus, a făcut o serie de afirmații care în mod cert au ridicat nivelul de alertă la București. Vorbind despre ofensiva în țara vecină, Minnekaev a spus că obiectivul Rusiei este să „unească” sudul Ucrainei cu Transnistria! „Controlul asupra sudului Ucrainei este o altă cale de ieșire în Transnistria, acolo unde există și fapte de oprimare a populației de limbă rusă”.

Două elemente trebuie extrase de aici:

1. Strategia Kremlinului este de a crea un coridor de la Tiraspol până în Crimeea;
2. Pretextul oprimării etnicilor ruși din Transnistria este același folosit și pentru intervenția în Ucraina. Problema e că, de prin 2000 încoace, populația din stânga Nistrului chiar a avut parte de un statut special acordat de Chișinău, deci nici vorbă de oprimare. Politicienii din Capitală s-au obișnuit cu ideea că nu pot exercita nicio autoritate în Transnistria, drept pentru care au renunțat la orice pretenții teritoriale, acceptând inclusiv punctele de control ridicate de Tiraspol, care nu sunt altceva decât niște vămi neoficiale.
Vadim Krasnoselsky, liderul nerecunoscut al Transnistriei, a trimis un mesaj președintelui Maia Sandu: Orice agresiune asupra regiunii separatiste „poate fi prologul unui mare război. Trebuie să ajungem la o înțelegere, înainte de orice”. – Ziarul National

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram (click aici)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.