Povestea CUTREMURATOARE a asistentei de 55 de ani care și-a pierdut viața după vaccinare: M-a sunat și mi-a zis „Pe mine mă mută la ATI, stați liniștiți, sunt bine, vă sun când mă întorc.”

Alexandra Cozer, nora Doiniței Militaru, asistent optician în vârstă de 55 de ani, infectată cu COVID-19 după ce s-a vaccinat, a fost prezenta la emisiunea Obiectiv de duminica seara, de la Antena 3. Cu ochii in lacrimi, a povestit prin ce experiență a trecut întreaga familie a asistentei, odată cu internarea acesteia în stare gravă și moartea ei după 7 zile la ATI în spitalul Victor Babeș.

„Pe dată de 15 ianuarie s-a vaccinat. Țin să menționez că prima întâlnire cu virusul am avut-o la jumătatea lunii decembrie când eu am fost testată pozitiv. Și ne-am petrecut și Crăciunul și Revelionul în casă, eu cu soțul. Iar pe 28, când a fost ziua ei și era un motiv de bucurie, a fost la ATI.” a povestit Alexandra la Antena 3.

„Pe 15 a venit acasă și avea niște simtome ușoare. Oboseală, dureri musculare, în prima zi, vineri seară. Sâmbătă s-au accentuat un pic: amețeli, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare. Aceste simptome a continuat. La jumatea săptămânii au cerut o testare.

Avea alergii și astm bronșic, pe care le-a spus în momentul vaccinării.

Era o femeie în floarea vârstei, care nu se plângea din orice. Era o femeie puternică.

Testul a ieșit pozitiv. Undeva după testare, la sfârșitul săptămânii, a început să se simtă mai bine, glumea cu noi. Și am crezut că a trecut momentul critic. Undeva spre sâmbătă seară nu a fost bine, a început să aibă probleme respiratorii, să tușească des, iar duminică a chemat salvarea care a dus-o la Victor Babeș.”

„Starea era gravă dar se ridica, încerca să se miște, să mănânce. Am crezut că o să fie mai bine.”
„După primele investigații vorbeam cu ea. Ea era optimistă, pozitivă, ne spunea ce să ii trimitem. Era pe salon. Era 24 ianuarie. Iar la ora 12 noaptea m-a sunat și mi-a zis „Alexandra, pe mine mă mută la ATI. Stați liniștiți, sunt bine, mă simt bine, mă mută pentru că au aparatură mai bună acolo. Va sun când mă întorc.”

„A doua zi am sunat eu la spital și mi-au zis că mai mult de jumătate de plămân era infectat. Sunt conștientă că medicii au făcut tot posibilul să o salveze.

Era totul rău. Primele zile nu ne-a zis nimic bine. O transferasera pe un ventilator mecanic. Undeva la jumătatea săptămânii a fost și ziua ei de naștere dar sper că am ajutat-o pentru că i-am trimis fotografii cu noi.

Știa că noi suntem alături de ea și o iubim din suflet. Starea era gravă dar se ridica, încerca să se miște, să mănânce. Am crezut că o să fie mai bine.”

„A fost crunt, pentru că de fiecare dată când sunam ne spuneau că e posibil să mai cedeze un organ”
Duminică a fost o zi grea pentru că în ultimul timp i-au schimbat tratamentul și oxigenul pentru că nu răspundea la nimic. Duminică starea ei s-a agravat. Iar luni mi-au spus să revin pentru că există o urgență. Nu știam că urgența era ea. Ajunsese la un pas de stop cardio-respirator.

Saturația ajunsese la 20%. A fost nevoie să o intubeze. Dar în continuare speram. Din momentul intubării, pe 1 februarie, până pe dată de 7 când a decedat, a fost crunt, pentru că de fiecare dată când sunam ne spuneau că e posibil să mai cedeze un organ.

Medicii au încercat tot. Au încercat absolut orice și le mulțumesc din suflet.”

Sursa: antena3.ro

LASA UN COMENTARIU