Pariem pe ROMANIA !

drapelul-romaniei

ROMANIA – Saraca Tara Bogata

Ca in Romania o ducem greu, nu e ceva nou. Simtim greutatile zilei de maine fie ca avem un loc de munca stabil, fie ca alergam in cautarea unuia zi de zi. Sa ai un loc de munca stabil, un salariu acceptabil, nu spun mare, a devenit un moft. Greu sa accepti durerea asta dar totusi ea exista. O ametim cu pastila-speranta- dar cand pastilele nu sunt, durerea se simte profund. Bogata ieri, saraca azi, Romania e ca o bucata frumoasa de carne de care trag zeci de caini pe care oricat i-ai alunga, tot nu scapi de ei.

Cel mai des, romanii invoca salariile infime din tara, precum si lipsa locurilor de munca.Unii desi au un loc de munca, nu fac fata datoriilor pe care le au. Sunt oameni care acuza si spun “daca vrei sa o duci bine si ai tot felul de pretentii, normal ca nu iti ajung banii”. Ei bine, nu. Azi chiar daca renunti la asa zisele mofturi, banii la sfarsit de luna vor fi impartiti cat mai exact, pana la ultima virgula. O alta nemultumire este numarul si nivelul taxelor impuse de politicieni, care nu fac decat sa adanceasca si ma mult gradul de frustrare al cetatenilor si al mediului de afaceri. Astfel, nu ne mira comparatiile stanjenitoare dintre Romania si restul tarilor.

Furtul ca disciplina nationala, aspectul cel putin de lumea a treia a oraselor din Romania invadate de tigani si clanurile lor, aerul mohorat al blocurilor comuniste , lipsa de civilizatie si mai ales refuzul celor mai multi de a se adapta. Dupa ce ca nimic nu e roz in tara decat amintirea a ceea ce a fost, care si ea zboara cu trecerea anilor, putini sunt cei care isi asuma responsabilitati si care accepta ca de ei depinde viitorul tarii. Statistica arata ca romanii muncesc cel mai mult din Romania, cu o medie de 41,3 ore lucrate pe saptamana, si au cele mai mici concedii pe salarii jenante. Descriu asta in doar cateva cuvinte si cred ca multi se vor regasi in descriere “in Romania pe care toti o vedem azi, muncesti ca un sclav pentru 5 bani”.

PUZZLE DE SCHIMBARI IN TARA

Oricat de multe schimbari au fost, oamenii o duc tot mai rau. Din ’89 pana azi au fost zeci de schimbari. Asta analizand teoretic ca daca stai sa te intrebi “ eu cat la suta am simtit?” o sa fii si mai dezamagit. Ne simtim prinsi in acelasi regim, ascunsi si obligati sa jucam rolul unor cetateni ai unui stat in care ai dreptul la libera exprimare. E tot comunismul camuflat la putere, fiecare e pentru el. Azi, diferit de atunci este faptul ca regulile nu mai sunt atat de precise, romanii sunt musafiri la altii in tara iar noi avem oaspeti tot mai multi. Tara asta plange dupa proprii copii care pe buna dreptate au ajuns sa aleaga drumul care ii duce tot mai departe de casa. Daca aveau sanse mai multe sa realizeze ceva in tara cred ca ar fi facut asta.

Ii numesc totusi lasi pentru ca au renuntat sa duca acest greu. E adevarat ca cei mai multi pleaca cu o mentalitate de genul “ fac bani acolo si ma intorc acasa” doar ca pe parcurs, acolo isi fac un viitor iar aici criza adanceste tot mai mult tara in umbra si..cine sa mai vina doar de dragul a ceea ce era candva ? Multi considera ca e o prostie sa refuzi plecarea si spun ca oricum tu nu ai ce face in tara, de ce sa nu muncesti cinstit la altii daca aici nu iti ofera nimeni posibilitatea sa o faci? Simplu! Ajungi sa ii ajuti pe altii sa se dezvolte. Precis e ca nu o faci pe degeaba ca pana la urma nu muncesti acolo si le dezvolti economia strainilor si tu ramai cu 0.

ROMANII EXPLOATATI DE BUNAVOIE

Strainii stiu cum sa atraga oamenii, stiu sa exploateze putinul pentru a transforma in mai mult. La noi pretentiile sunt mari si putini sunt cei care ar accepta un compromis. Asa cum am mai zis in alte analize, se pare ca putini sunt tinerii care constientizeaza importanta unui compromis. Vor facultate, un domeniu din care sa faca bani rapid si multi. Vom ajunge sa avem in tara doar profesori de limbi straine, doctori care si ei abia asteapta sa plece in tarile unde este nevoie de ei, de avocati, notari, procurori nici nu mai zic( si mafia tot in curs de dezvoltare e), ce sa spunem si de tinerii care vor o cariera in IT, journalism, management( si nu ai unde sa profesezi).

Ceea cese vede cu ochiul liber este ca acesti tineri vor performanta cu efort minim, hai sa nu spunem minim ca si ei muncesc sa ajunca de exemplu avocati, profesori, jurnalisti dar meseriile astea promit pe moment bani multi dar la tara nu se gandeste nimeni. Si o luam la puricat idee. Putini sunt cei are renunta la o cariera de invidiat, la stima de sine, la imaginea pe care o au fata de altii, la statutul social. Nu o sa vedem curand tineri care sa nu mai spuna “ Cum?!! Eu o sa merg la o facultate renumita, ies avocat sa vezi bani ce o sa am”. Nevoia de oameni care sa dezvolte tara este arzatoare dar unde sa munceasca? Ai pentru cine sa muncesti-pentru tine, copii, tara- ai dorinta si planuri dar nu ai unde. Nimeni nu te ajuta.

ROMANIA STRAINILOR

Numarul celor care pleaca ajunge sa fie direct proportional cu numarul celor care ne cumpara tara. De ce au ajuns altii sa fie dornici de pamant romanesc? Pentru ca li se permite, dupa noile legi. Cum spuneam mai sus ceea ce este nou si are denumirea de “schimbare” nu este din start si benefic. Numarul celor care cumpara teritoriul acesta dar si numarul celor care vin si se stabilesc la noi este in crestere.

De ce ei isi permit traiul de aici iar romanii fug de propria casa? Pentru ca ei au un venit, au deja asa numitii “ bani pentru zile negre”, sunt invatati cu traiul de acolo iar aici totul pare a fi mai accesibil. Cu banii lor isi permit traiul din Romania, asa cum romanii nostri reusesc sa traiasca acolo cu un salariu mediu in tari straine care la noi ar arata ca unul mare, chiar multumitor.

Romania are copii cu chirie. Asa percep totul si nu imi e greu sa vad ca tinerii si populatia de varsta a doua, in mare parte pleaca. Romanii care inca sunt aici si simt istoria in fiecare particica de pamant sunt batranii. Cei care au imbatranit in interior inzecit la fiecare schimbare adusa. Sunt “frati” la ei in tara cu strainii.

PATRIA LUI “ I WANT TO BE HAPPY”

Promisiunile celor de la putere ne scarbesc, legile prin care mai mult fura decat sa ne ajute, prin care ofera mana libera strainilor sa ne cumpere, toate acestea ne transfoma in visatoti, condamnati sa ramanem cu mainile legate. Poate mai sunt romani care ar face orice sa schimbe situatia si ar oferi mana lor de ajutor ca tara sa se dezvolte frumos sa fie iar “ frumoasa si bogata Romanie” dar nu au cum.

“Trebuie să fii nebun să ai ocazia să te stabilești în străinătate și tu să vrei să rămâi în țara asta!” sau “N-aș pleca din România, pentru că aici e patria mea și pot, prin ceea ce fac, să contribui la dezvoltarea ei!”.

Care dintre cele două afirmații vi se pare verosimilă în România lui 2014? Pe baza percepției generale, cum că românii pleacă pe capete din țară, alegi prima variantă. Se scrie în presă, se discută pe forum-uri, se dezbate în talk show-uri despre exodul creierelor, despre depopularea țării de forța de muncă aptă și calificată și despre neputința sistemului de a asimila tânăra generație și de a o stimula să crească odată cu țara. Dacă despre curajul și nerăbdarea celor care pleacă s-a tot scris, teama, lenea, sentimentalismul și, de ce nu, curajul de a rămâne al celorlalți a fost lăsat în umbră.

Cred ca ar trebui sa percepem ca pe un curaj iesit din comun alegerea de a ramane aici a romanilor. E mai mult compromis, lupta, sacrificiu. Sunt romani si nu doar cei batrani care au trait in Romania cu bune si rele, au vazut-o cum cade dar si cum se dezvolta, care ar saruta pamantul asta si ar indura orice pentru a continua sa fie alaturi de el. De ce sunt ei asa? E greu sa explici asta unui om care nu simte ceva special pentru teritoriul asta. E ca si cum ai vorbi la pereti.

NEBUNIA CELOR CARE SE SACRIFICA PENTRU TARA

Mi-ar fi greu sa plec din tara asta si nu pentru ca nu m-as putea adapta, modela unui stil nou de viata. Mi-ar fi prea greu sa transform locul asta intr-o simpla amintire. Nu ma gandesc doar ca aici m-am nascut si am crescut frumos, ma gandesc ca locurile astea poarta sentimente, pe aici mi-au trecut stramosii, strabunicii, bunicii iar cand parintii nu vor mai fi, aici o sa simt ca au fost. Nu e acelasi lucru ca atunci cand esti departe si iti amintesti doar, aici e magia. Multi nu inteleg si vorbesc prostii, si acum pot sa folosesc un limbaj nu tocmai potrivit, ii numesc idioti pe cei ce afirma ca acest sentiment fata de tara e doar un mod prin care sa devii important. Cred mai precis ca doar cei care nu isi iubesc cu adevarat trecutul si radacinile pot sa ne considere asa.

Ce facem cu acest patriotism in tara care e slabita si nici chiar ea nu mai reuseste sa ne tina uniti? O trezim si ii impunem sa nu adoarma sub controlul altora niciodata. O conducere a tarii asa cum avem de cativa ani, in bataie de joc, o numesc tortura. Nu consider ca politicienii sunt romani, ii consider lichele care au comportamentul robotilor setati sa faca ceva. Pana la o schimbare radicala in Romania, tot ce tine de inalta putere cred ca formeaza un malefic lant din resturile politicii. Pe scurt, atunci cand incerci sa ii schimbi dar prin schimbari minore pe cei de la putere nu faci decat sa ramai cu resturile celor mai puternici si nemernici, resturi care sunt cele mai inecacioase. Asa ramanem noi cu politicienii vechi de pe timpul raposatului care nu fac decat sa ne traga in jos.

LIBERA EXPRIMARE DAR IN TIMPUL LIBER DAI SOCOTEALA PENTRU CEEA CE SPUI

Desi se spune ca avem dreptul la libera exprimare, ne este frica sa ne spunem parerile in public. Cred ca daca in Romania ar exista un regim totalitar ar fi putin mai bine. Da, niciodata nu e perfect si exista si parti negative dar cand zic totalitar nu va ganditi la ceea ce credem ca e de domeniul trecutului precum comunismul. Avem nevoie doar de legi organizate si de reguli precise, nu de tot felul de legi menite sa dea tara pe mana strainilor, nu legi noi care mai mult complica treburile.. ci o conduita de care sa iti fie frica sa treci. Am dreptul sa spun orice cat timp nu actionez, nu? Se spune ca daca faci rau altuia trebuie sa platesti dar daca spui doar o parere, unde este raul? Aducem injurii, patam imaginea cuiva? Unde e supararea? Urechile noastre au de auzit poate zilnic cuvinte care ne revolta din partea politicienilor si chiar si din partea unui presedinte iresponsabil care nu se dedica.

Cred ca daca avem dreptul la libera exprimare nu trebuie sa dam socoteala nimanui. Spun ce cred, cand vreau atat timp cat nu ma leg in mod direct de cineva. Acum nu mai este Romania un stat democratic? – ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă. Si totusi in Romania de azi iti e greu sa spui ceva fara sa iti fie teama de urmari.

In concluzie, pentru ceea ce am scris mai sus “ai dreptul sa spui orice” cu conditia limitări.      “Orice”-“limitare” Doar eu vad ca aceste cuvinte se afla in contradictie?

Libertatea de exprimare permite subiectelor de drept să participe la viaţa politică, socială şi culturală, manifestându-şi public gândurile, opiniile, credinţele etc. Dar această libertate de exprimare nu poate fi absolută şi, ca atare, este supusă unor coordonate juridice. Aceste coordonate juridice trebuie să fie însă expres prevăzute de lege şi necesare ocrotirii unor valori politice, economice, sociale, umane. Sub acest aspect este interesant de remarcat că Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, prin art. 19 alin. (3), stabileşte că exerciţiul libertăţii de exprimare comportă îndatoriri speciale şi responsabilităţi speciale şi că poate fi supus anumitor restricţii care trebuie să fie expres stabilite prin lege şi sunt necesare: respectului drepturilor sau reputaţiei altora; salvgardării siguranţei naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice.

Zambesc uneori cand vad ca exista legi care contrazic anumite drepturi. Prin urmare, cum sa cauti echilibrul intr-un stat in care mafia conduce iar cetateanului i se cere sa isi asume pana si o simpla parere. In continuare cred ca mai sunt romani care isi exercita inainte de orice dreptul de a alege sa lupte cu cei ce conduc tara, mai exista oameni carora nu le este frica sa isi strige nemultumirile pentru ca sa nu uitam, Romania de azi teoretic nu se supune unui regim totalitar de manipulare dar practica ne omoara. Ramane ca fiecare dintre noi sa cautam raspunsul si picatura de adevar din ceea ce am scris mai sus. Desi poate, problemele aduse in discutie au si o alta imagine din exterior cred ca stam pe loc, traim in iluzia unei lupte cu tot ceea ce ne inconjoara.

Articol de Bianca C. – Redactia Nationalisti.ro

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

loading...

Lasa un comentariu