Pandemia românească

„În puține țări războiul autohtonilor împotriva țării lor este mai tenace și mai atroce decât în România! Ura tot mai multor români împotriva neamului lor a atins apogeul! Nu numai că nu-i ridică pe cei mai merituoși dintre ei, dimpotrivă îi coboară netrebnic pentru a-i înlocui cu năimiți alogeni! Generația noastră pare otrăvită de antiromânism! A fi român în România, astăzi, înseamnă a fi discriminat!” (Claudiu Iordache)

De ce mai scriu aceste texte deși nu mai am nici o speranță? Sau poate că, fără să știu, sunt rapoartele mele adresate lui Dumnezeu? Sau cât trăiește un om nu vorbește decât despre sine? În acest anotimp prelungit de gândire călâie, în care indivizii arareori devin oameni (prezentul, condamnat la uitare, pierind în atmosfera anodină a existenței tuturor) nu mai rămâne nimic de făcut decât să scrijelești pe zidurile închisorii povestea ta și a recluziunii celor ce încă nu au tăcut! Instinctul îmi cere să nu accept tăcerea de condamnat! Chiar dacă am evadat din comunism ca să ajung captiv în Regimul cel mai înjositor al timpului meu de trăit! Chiar dacă gândirea a continuat să îmi fie liberă și netemătoare de ceea ce destinul a făcut să pierdem din nou: libertatea! Și cum nu mai am timp de sperat, scriu! Mlaștina în care zburdă de plăcere mulțimea românească a ajuns să-mi rănească sufletul! Scrisul meu a vrut să fie un ecou al sălbăticiei decadenței societății post-decembriste, dar și un martor și o mărturie a felului în care am trăit în mijlocul celor din jurul meu! Scriu, deci mărturisesc, pentru a trăi, nu în liniște și nu în bucurie, cum își dorea Tolstoi în Spovedania sa, scriu asemenea țăranului îndărătnic ce ridică o nouă casă de trestie pe ogorul său din nou pârjolit!

Americanii obișnuiesc să încheie un discurs oficial cu cuvintele: „Dumnezeu să binecuvânteze America!” (God bless America!) Ce oficiali români au rostit vreodată: „Dumnezeu să binecuvânteze România!” Au avut ei vreodată un Dumnezeu? Au avut ei vreodată România?

Ce e mai minunat pe lumea asta decât să întâlnești un om cu chipul descoperit, liber, demn, loial și solidar?

Libertatea! Ce este libertatea? „Libertatea reprezintă lergea naturală în virtutea căreia omul se mișcă pe orbita rațiunii sale! Libertatea reprezintă legea omului așa cum mișcarea este legea pământului. Trebuie să fii orb ca să nu vezi! Trăiască libertatea! Jos frica!” (Emile de Girardin)

Cu cât este mai ticălos Conducătorul cu atât este mai umil omul simplu! De ce, Doamne?

Dr Adrian Cacovean: „Începe să se spargă buba și iese la lumină minciuna covid. Cred că o analiză mai precisă ar scădea procentul la mai puțin de 6% raportări valide. Epidemia este în primul rând de minciuni oficiale, de fals în actele medico-legale, achiziții de criză, hoție din banul public, abuz în funcție, încălcări grave ale drepturilor omului făcute chiar de autoritățile care ar fi trebuit să le apere. Epidemie de intoxicare și panicare a populațiilor, acte repetate de terorism asupra propriilor popoare făcute de guvernele lumii transformate în grupări teroriste. Epidemie de luări de ostateci masive, de rețineri la domiciliu, de internări abuzive, tratamente abuzive, licitații abuzive, deturnări de fonduri și multe alte acte banditești.”

„Să ne obişnuim să trăim cu această pandemie un an-jumătate, doi, pentru că acest virus nu va pleca aşa de uşor.” (Nelu Tătaru) De la o lună la alta, la un an la alții! La mulți ani! Închisoarea pe viață vă așteaptă!

Tribulațiile ministrului Tătaru, în așteptarea Procesului lor de de la Nuremberg!

În sfârșit, părinți, ați oferit copiilor voștri o școală cu masca pe figură! Prima generație de copii ce nu vor avea parte de sărbătoarea primului an de școală din viața lor! Le-o datorează chiar părinților lor! Strâns lipiți lângă abecedarul online! Altfel, „Cine refuză să fie scos afară!” Favoritul orbilor: Arafat!

Așa începe povestea ticăloșilor care traversează România în cârca imbecililor!

E deja previzibil ca abundenta prostie publică să scufunde România în pivnițele întunecate ale istoriei! O merităm? N-o merităm? Prezentul românesc este doar al oilor ce pasc liniștite iarba otrăvită a viitorului. Pe harta căreia poate nu va mai exista o Românie! Ce înseamnă să rumegi clipa în loc să respiri istoria!

Dar turmele nu cred niciodată în povestea cu Scufița roșie!

Marele taumaturg mincinos al vacinurilor aviare, porcine și umane ne anunță brusc că pandemia va dura până în 2023! Până atunci cu toți veți fi amprentați, izolați, vaccinați! Pandemia actuală nu este Covid, este Cinismul, este Ura, este Lăcomia!

În viața mea, nu scurtă, n-am trăit un timp mai umilitor! Poate cu excepția ultimului an dinainte de căderea lui Ceaușescu. Atunci, în frigul pătrunzător al nopților, cu lumina care se stingea la capătul înserării, cu cei șase litri de benzină obținuți după o coadă de kilometri, cu așteptările din zorii zilei pentru deschiderea alimentarelor când erai fericit că prinzi un litru de ulei sau de zahăr, când, dacă mai aveai un dram de noroc, aduceai acasă două kile de carne, în timp ce șeful statului-partid te sfătuia să mai pui o cămașă pe tine…

Dar cred că anul acesta le-a depășit pe toate! Transformarea României într-un gulag fără temniceri, ascunderea în grote a populației înspăimântate sub amenințarea nevolniciei ei, aruncarea bătrânilor în izolarea derizorie a existenței, predarea benevolă a copiilor unui gestapo fără fereală, minciuna explozivă detonată deasupra capetelor cumințite de prostie lucie, hoarda de tâlhari penali ce operează la lumina zilei, furând și jefuind avutul unui popor cu capul greu în pământ, falsul, căderea sufletească, naufragiul caracterelor, demagogia primitivă, parvenitismul învingător, securismul nepedepsit ajuns la Vârf cu un Băsescu în frunte, Regimul prostituat, o Românie îndelung terfelită și cu oamenii ei scufundați în obtuzitatea unui somn fără Dumnezeu, care nu mai are la ce spera, decât cel mult la mila disprețuitoare a noilor ei stăpâni! Această generație păguboasă, lacomă, meschină, lașă și fricoasă, care de 30 de ani, fără să crâcnească, își urcă în șa netrebnicii, de-ar trebui să înfrunte un război (mă rog la Cel de Sus să n-am dreptate!) l-ar pierde într-o săptămână! Lumea aceasta pângărită, calpă și strâmtă mi-a ajuns definitiv străină!

„Principiile morale au fost uitate și amoralitatea stăpânea lumea aceea păcătoșită de patimi aproape primitive.” Și atunci, ianuarie 1920, și acum, septembrie 2020, același lucru! Omul meschin! (Romicus, ziarul “Universul”, 7 ianuarie 1920)

După 31 de ani s-a aflat, în sfârșit, ce este pandemia românească! Discretă, insidioasă, irezistibilă, colonia foștilor securiști a acaparat, rând pe rând, toate interesele statului român! Cu excepția unuia: libertatea! Pe care au siluit-o și au aruncat-o la gunoi!

Ați auzit de eutanasierea pasivă? Când veți fi și voi bătrâni și duși cu arcanul la moarte prematură? Și îngropați ca niște saci de organe interne! Și fără nimeni din ce dragi lângă voi? Voi, materia primă a dictaturii care a și venit!

„Cred că această pandemie va mai dura probabil cel puţin doi ani până când OMS să o declare închisă ca urgenţă de sănătate publică. Cu o condiţie: ca vaccinul să fie disponibil începând de la jumătatea anului viitor. Virusul nu va dispărea!” a declarat Rafila la Antena 3.

Nu numai Regimul este de vină, ci și cei care îl urmează orbește!

„Dacă poporul este perfect de ce să mai dorești să-i îmbunătești soarta? Nu, el se află jos, în ignoranță și în mocirlă, și trebuie să trudești să-l scoți de acolo” (Emile Zola)

„Când proștii sunt la putere ei își impun propriul delir!”

În puține țări războiul autohtonilor împotriva țării lor este mai tenace și mai atroce decât în România! Ura tot mai multor români împotriva neamului lor a atins apogeul! Nu numai că nu-i ridică pe cei mai merituoși dintre ei, dimpotrivă îi coboară netrebnic pentru a-i înlocui cu năimiți alogeni! Generația noastră pare otrăvită de antiromânism! A fi român în România, astăzi, înseamnă a fi discriminat! Și totul nu a început, cum am fi bănuit, din Ardeal, acolo unde s-a născut acel infam: „M-am săturat de România!” ci chiar din inima moartă a fostului regat românesc! De 30 de ani politica de la București este anti-românească, dar românii neaoși n-au timp să înțeleagă că istoria curge împotriva lor și că în curând puhoaiele ei le vor pedepsi aspru zgârcenia de a-și apăra Țara! Dar până atunci ei votează sârguincioși cu ecumenismul ateu global și „moartea” națională!

„Nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România.” (Mihai Eminescu)

„Unde sunt luptatorii pentru România ? Unde sunt bărbații luptători pentru copiii României ?” (Felicia Milian)

„L’État a les pleins pouvoirs sur vous, et vous l’a fait savoir. Vous croyez que cette infantilisation autoritaire doublée de chantage et de violences répressives, cette division au sein du corps social pour que les personnes passent leur temps à se chamailler plutôt qu’à regarder du côté des acteurs du pouvoir est pour votre bien?” (Ariane Bilheran, Le moment paranoïaque (le déferlement totalitaire) face à la dialectique du maître et de l’esclave.

Populația și Corupția – un mariaj fericit!

Și parcă niciodată răul uman nu s-a arătat mai explicit ca în acest an pandemic! Suflete stupide, insensibile, informe, egoiste, meschine, tot tacâmul! Altfel spus, românul lor frumos!

Guvernul nostru este cu adevărat fericit! El nu mai trebuie să cenzureze sau să interzică nici o presă, pentru că toate sunt de partea sa! Cât privește opinia publică, ea a fost achiziționată ieftin de la cei care îi inspiră! De aceea există haine vechi, de aia există talcioc!

Citiți și:  Cu nenorociții nu te joci. Cu ei decizi

Dictatura – dezastrul pe care nu vrea să-l vadă nimeni!

„Și atunci ce rol mai are libertatea? E cazul României disputată între pruncii toți mai puțini și bătrânii tot mai numeroși! A-i trimite pe primii cât mai repede la produs și pe ultimii în cimitire este singura măsură de a întârzia destinul! Se înfruntă două forțe infame! Și numai una va izbândi. Și totul va curge, din succes în exces, până în ziua în care țara nu va mai avea bătrâni de hrănit și copii de vândut! Și în lupta asta pentru toată lumea convulsivă, libertatea este ultima noastră credință omenească pierdută!” („Cetatea degenerată”)

Trăim ceea ce am permis să fie!

Românii ar trebui să revadă Lista lui Schindler! Cam asta îi așteaptă!

Este pentru prima oară în istorie când temnicerii își duc victimele la închisoare și le abandonează acolo lăsând porțile descuiate!

Nu putem să nu constatăm că în 31 de ani de istorie România nu a dat nici un om de stat! Uriașul capital al Revoluției a fost risipit dintr-o lovitură! …Eștii prezidențiali, treziți lideri, au stors din umilitatea lor înăscută politica unui stat mereu resemnat și mereu aservit! Ce ar fi fost dacă în Decembrie 1989 am fi avut un Mihai Kogălniceanu, un Alexandru Ioan Cuza? Nu e de mirare că astăzi trăim într-un stat jefuit de idealuri, aspirații și iluzii naționale! Ca să poți ține pasul cu progresul trebuie mai întâi să-l visezi! Dar visul românesc s-a dovedit doar un somn icnit de bătrân pe patul de moarte! Așa am continuat să murim trăind de pe o zi pe alta, până când n-am mai contat ca leagăn de conștiințe pentru o națiune înaltă. Ne-am mulțumit să fim, la întâmplare, cum o da Dumnezeu, o moșie moștenită ghinionist de o târgovețo-burghezie cu apucături nespălate! De sub hainele de parvenit subțire, Elita românească miroase a grajd. Nici o lumină, nicăieri, doar sticlirea lupilor ce dau târcoale unei folosințe abandonate: a avea o țară, o istorie și un popor! A nu ști cum să-ți înfrunți viitorul înseamnă a fi ajuns deja pe drumul pieririi! Nu i se vede capătul, încă, pentru că suntem surzi și orbi, și nu pentru că sfârșitul unei națiuni poate fi atât de aproape!

Reînvierea Distopiei lui Orwell! O mie nouă sute optzeci și patru – Două mii două zeci! Dezastrul este totdeauna repetitiv! Iar Regimul de la București îl imită, destoinic, pas cu pas!

„Faceţi sex cu masca pe faţă şi evitaţi să vă sărutaţi!” Sfaturile şefei agenţiei de sănătate publică din Canada pentru viaţa sexuală în pandemie.

Când paranoia e la putere! A vaccina ființa umană, după Bill Gates este ultimul ideal al omenirii!

„Nu e, totodată, de mirare că România e parcă tot mai goală de specialiști autentici, serioși, de vreme ce n-a prea avut vreodată parte de o democrație veritabilă, aptă să condiționeze o cercetare istorică pe măsură. În schimb, are de asumat o istorie plină de erorile propriilor elite, de contradicții, de trădări și de cosmetizări ulterioare, menite să șteargă vinovățiile reale și să-i demonizeze cu atât mai vârtos pe țapii ispășitori.” (Petre M. Iancu)

Dar oare românii au aflat cine le-a furat Țara?

Poate cea mai rușinoasă generație ce s-a perindat pe teritoriul României! După o culme de eroism a urmat o cădere general[ în marasm, nepăsare și platitudine. Cum ar fi reacționat Emil Cioran la revenirea în țara care l-a născut? O revenire mereu și definitiv amânată! Sau poate a plecat din lume cu sentimentul ascuns că nu a mai vrut să o vadă…

„Băi, respectă infractorii, mă! Cine nu e infractor în ziua de azi înseamnă că e prost! Nu are ce căuta în business! Cu infractorii ăștia, mă, plătesc avocați ca tine să vină să ne apere! Păi, dacă noi, infractorii, nu eram…!” (Marcel Păcuraru, patronul Realitatea TV)

În România orice ai face nu te poți compromite! Hoțul neprins este un negustor cinstit! Și o colecție întreagă de ticăloși neprinși! Închisorile goale sunt mai degrabă pentru oamenii cinstiți! Fauna lui Ceaușescu după Ceaușescu! Ținută în viață de iobagii lui Ceaușescu! Ce înseamnă a trudi cu drag în ograda celui ce te jefuiește!

Soarele secolului arde mai adânc ca niciodată! Națiunile fierb, nervozitatea bântuie mulțimile, bogații se înghesuie în buncăre. Totul poate exploda. Dar nu e prima dată când explozia se amână de la sine. Există un pământ pe lume unde explozia abia amorsată se stinge fără urmări. Aici, cu cât temperatura lumii crește, cu atât febra oamenilor coboară. Este un miracol, România! Un model ce, de la un moment dat, a început să fie luat în seamă. În România scad veniturile, crește mizeria și nu se întâmplă nimic. De aceea marile națiuni au ajuns să creadă în puterea de exemplu a unei țări-cobai căreia oricâte izbituri de bici i-ai aplica, pleacă bine dispusă la muncă! Numai că boul blând trage după el un plug știrb. Brazda împietrită de secetă nu se mai dă la o parte din fața lui. Dar boul trage și nu privește înapoi. El nu vede, nu aude jelania ogoarelor rămase în urma sa. El trage vesel și se simte din ce în ce mai bine. Până într-o zi, când huma pe care o răscolește nu va mai fi nici măcar a umbrei lui! Când va afla va fi prea târziu. Boii României se nasc întotdeauna cu fața la abator! Iar modelul boului sacrificat degeaba este chiar acesta al timpului pe care-l trăim!

„Crudul adevăr este că 50% din populaţia noastră e alcătuită din – ca să mă exprim cu fineţe, ca să nu jignesc – din nişte indivizi sub-inteligenţi. Cretini, garaveţi, papă-lapte, burtă-verde, gogomani, haple. Recunoşti, nu? Şi, în acelaşi timp, dar în altă ordine de idei, circa 30%, poate chiar mai mult, sunt hoţi, şmecheri, lichele, pramatii. Mai adaugă procentul obligatoriu de escroci din naştere, de parveniţi, de turnători şi şnapani, de demagogi şi fâlfâiţi, huidume, troale, fufe, tufe, sferto-docţi, căcănari, linge-blide. Adaugă la aceştia stocul de popi, ofiţeri, artişti (manelişti n.n.) – şi, uite dragul meu coleg, obţii frumos şi repede o imagine aproape exhaostivă şi inhaostivă a ceea ce noi, când ne grăbim la şedinţe, numim superficial popor.” (I.D. Sîrbu, Lupul şi Catedrala)

Pas cu pas, proiectul securist a fost adus la îndeplinire. Autoritarism tot mai puţin disimulat. Reflexele atavice de comandă ale conducătorului statului. Cinism. Indiferenţă. Sentimentul impunităţii. Vulgaritate parvenită. Autism. Statul sub controlul serviciilor secrete. Butaforia instituţiilor. Mituirea ori înfricoşarea mulţimilor. Coruperea spiritelor. Ameninţarea difuză şi perversă… Abuzul iremediabil. Şi asta într-o lume care, înaintând cu dificultate spre viitor, îşi elimină dictatorii…

Într-un moment dificil pentru viaţa mea, cu ani în urmă, după ce două spitale bucureştene au dat neputincioase din umeri în legătură cu o violentă deteriorare a sănătăţii mele, suspectat a fi victima unei intervenţii vinovate, soţia mea a solicitat sprijinul oamenilor (nu puţini!) cu care de-a lungul timpului privisem în aceeaşi direcţie. Dar la apelul ei deznădăjduit nu a răspuns absolut nimeni! Luaţi întâmplarea asta ca pe o poveste morală!

„Ei tremură pentru că și înaintaşii lor au tremurat. Făcându-i pe oameni să tremure, reușești să-i aduci la supunere și să le tulburi rațiunea.” („Învățămintele Baronului d Holbach”, Franța 1789)

Este tot mai evident că armatele statelor contemporane intervin mai degrabă în apărarea guvernelor decât în apărarea poporului! Deși numai ultimul le finanțează amândurora existența!

Alegerile românești: ritual derizoriu în care românii ce dețin puterea (restul lor de putere!) dar n-au nevoie de ea, o transferă înspre cei care o cerșesc fățarnic pentru a o folosi apoi împotriva intereselor lor!

Generația promiscuității! Ca și cum din senin ar fi apărut strigoii regimului Ceaușescu! Pleava majoritară!

„Români, veniți cu noi!” nu mai are niciun sens în ziau de astăzi. Ne-au năpădit filistinii!

Prostia oamenilor inteligenți din România este fără de margini! Obtuzitatea lor, mai ales… Stâlpii națiunii sunt deja erodați!

Trăim, din nou, vremurile când Eminescu scria: „Unde ești tu, Țepeș Doamne/ Ca punând mâna pe ei/ Să-i împarțI în două cete / În smintiți și în mișei!”

Decăderea omului într-o ființă care nu-i mai seamănă!

Fricoșii, foetușii decăzuți ai ideii de om! Vorba unuia dintre ei: “Ce n-am voie să-mi fie frică?” Da, ai voie să fii și laș!

„Ciocoiul este totdeauna un om venal, ipocrit, laș, orgolios, lacom, brutaI până la barbarie și dotat de o ambițiune nemărginită…” (Nicolae Filimon)

Familie de cuvinte: securiști frumoși, informatori frumoși, colaboraționiști frumoși, torționari frumoși, parșivi frumoși, români frumoși… Frumoasă Românie!

Și ar fi de întrebat cum va fi interpretată în viitor Simfonia a IX-a de Beethoven, în ultima sa parte, când corul cântă despre înfrățirea și libertatea oamenilor? Tot cu masca pe chip?

Ultimii ani au adus o înăsprire tot mai pronunțată a prezenței Regimului în viața societății. Hamul care ține poporul tot mai slăbit în cămașa de forță a Securității. O predare în masă a conștiințelor, cu mâinile sus! O migrare a intelectualilor înspre partidele post-securismului. O nepăsare primitivă. O ignoranță tembelă. Un prizonierat istoric consimțit și comod. România incurabilă.

O jumătate de secol de lichelism învingător!

De data aceasta tagma jefuitorilor nu suntem decât noi!

România de astăzi, nimic altceva decât o țară de socluri goale!

Ca și cum Diavolul s-ar fi propus în Alegerile românești: cadavrul viu al Securității! Traian Băsescu!

Tentația românească de Tătuc, de Vodă, de Dictator, de Tiranie, a omului de nimic!

Suntem la ora în care sufletele de slugă aleg: Ori dictatura sanitară, ori drepturile și libertățile ființei lor!

Guvernul de la București e format, prin tradiție, din vătafi. Ei vor numai să împartă moșia între ei. Câinii lacomi se pregătesc să sfâșie o pradă care nu se apără. Poate cei de la Bruxelles să aibe interese să-i oprească! Și dacă nu, asta e… Ei, și?… Ce să facem?… N-a fost să fie… Și până atunci, chefuim în Piața Constituției, pe care o siluim din când în când. Ca să nu mai stânjenească pe nimeni. În Piața Sfatului de alături, același lucru. Dovadă că și aici și acolo trăiesc români. Ne alungăm pământul de sub picioare. Slavă Domnului, suntem și noi primii pe undeva în Europa! Și dacă îi întărâtăm și mai mult pe românii cheflii, or să mârâie furioși: „Dumnezeu ce păzește?” Asta e… Românilor le e dor de o apocalipsă!

Citiți și:  CUTREMUR! S-a înființat Comisia Extra-parlamentară de investigare și monitorizare a situației naționale – COVID 2019

Când un conducător nu se teme de cel condus nu putem vorbi despre democrație! Democrația este doar a oamenilor egali. De aceea românii n-au nevoie de democrație. Au nevoie de distracție, de votcă, de parale, de ordine și disciplină. Dar ce democrație își doresc românii? Democrația postdecembristă e o oază înșelătoare. O democrație la suprafață, ori, dat fiind moda, o democrație mimată, o democrație „europeană“ la comandă, o imitație jalnică de democrație, un ersatz, o democrație cu forța sau o democrație de plastilină!

Clasa prepotentă, clasa nevrednică a parcurs în ultimii ani, pas cu pas, tot drumul care duce la clasa nemernică! (De altfel, în puține alte țări clasa conducătoare și-a bătut joc atâta timp, și atât de josnic, de poporul mereu desculț și înfometat. De altfel, niciunde în Europa Evul Mediu nu a întârziat atât cât în România!) Cinismul și ipocrizia liderilor produc efecte halucinogene. Victimele ațipesc, amețesc, se clatină, plâng, râd zgomotos, par a avea coșmaruri fericite în veghea tristă a existenței lor. Asta se întâmplă când tiranii colectivi, care și-au pierdut, pe rând, mijloacele de a manipula, își pun armura și, înarmați cu spada ucigașă de oameni liberi, pornesc la luptă! Care pe care! Și Fie ce-o fi!

Și ca și cum absurdul la români n-ar putea atinge o cotă mai înaltă decât cea din zilele noastre, Guvernul statului incită, pur și simplu, cu mijloacele statului, la desființarea statului însuși! Pentru Guvernul statului, statul e un parazit căruia trebuie să-i interzici tainul minimal cu care încă supraviețuiește. Ura înalților funcționari ai statului îndreptată înspre statul pe care îl reprezintă a atins culmi homerice. La români, Guvernul statului se luptă cu Statul în toate vechile icoane ce-l reprezintă pe Sfântul Gheorghe înfruntând balaurul Satanei! Cu o mică diferență: aceea că în icoana publică Satana e pe cal și străpunge cu lancea urletul gâtuit al poporului care îl slujește!

O mie de goarne nu pot trezi un timpan mort! Opinia publică! Toată această mică burghezie post-decembristă care nu anticipează că va fi, în curând, lovită în moale capului!

Acolo unde ideile se prăbușesc crește în înălțime mormanul prejudecăților!

Nașterea, viața și moartea cu masca pe figură! De ce să te mai naști? Cancerul unei generații!

Tendința popoarelor de a-și alege conducători paranoici! Poate și pentru că instinctul lor este masochistic! Dar nu vă speriați! Unde vor fi peste cincizeci de ani toți aceștia, doritori frustrați de dictatură? Oceanul nu poate fi constrâns să nu producă valuri! Unde sunt acum toți acei cândva Ceaușescu?

Unii și-au pierdut un picior pentru că n-au avut încotro, alții și-au mutilat chipul înfășat cu mască pentru că n-au simțit vreodată gustul libertății! Sursa de ambrozie a civilizației!

„Ce poate fi mai frumos şi mai înălţător decât un popor în mişcare, un popor care luptă pentru drepturile sale fundamentale la libertate, independenţă, demnitate, unitate şi identitate naţională?” (Alecu Reniță, unionist basarabean)

În România de astăzi au dispărut oamenii mari. N-a mai rămas decât viermuiala oamenilor mărunți lângă care Caragiale ar face o nouă carieră! Această distribuție de năimiți, de parveniți, de demagogi de gang, într-un spectacol al ridicolului, asemenea celor ce formează spectatorii lui, amestecați într-o teribilă omogenitate a fricii, a lașității și a prostiei, în care strigătul primejdiei se pierde la primul colț, din care scapă cine poate dacă nu vrea să-și sfideze Dușmanul! Dar românii nici măcar nu vor să afle care este numele lui!

Regimul Coronavirus a mers deja atât de departe prin încălcarea drepturilor românilor încât nu mai are de ales decât să declare o stare de asediu pe care s-o prelungească sine die! Altfel spus, la capătul fundăturii! Rețineți numele celor ce v-au exploatat naivitatea și frica!

Blestem contemporan: „Să aveți parte de soarta copiilor care și-au privit pentru ultima oară bunicii pe fereastra spitalelor închise pentru ei; să vă tânguițI că ați fost părăsiți în ultimele clipe ale vieții vostre și să nu vă audă decât pământul; să aveți parte să fiți îngropați fără nimeni la căpătâiul vostru!”

La câtă Românie a mai rămas fiecărui român, abia să-i ajungă să plătească un parastas!

Aceste fenomene tragice de domesticire gregară, de „prostire” generalizată a popoarelor ce-și pierd cu frenezie rațiunea în numele unei supraviețuiri nesigure, și care le transformă în mulțimi unanime de animale umane, solidare în răul pe care și-l produc ele însele, această alienare totală a conștiințelor unor grupuri sociale care brusc își pierd resursele de inteligență pentru a capitula în fața unei servituți imperioase ori a unui abandon irațional, la comanda unor impulsuri irepresibile, nu-și găsesc o explicație decât în imundul ascuns în sufletul prea puțin schimbat al acestui „chiriaș sărac pe Pământ” (Andre Makine), al primitivului încadrat în haita originară. Este încă istoria lui! Gloria de a fi popor, pentru încă mult prea multe populații care au capitulat înaintea dictatorilor e departe de ele. Milenara obediență japoneză, chineză, rusă ori germană a desenat pe harta războaielor lumii cicatrici de neșters.

Nimeni, nici astăzi, nu poate explica de ce a fost lăsat un Stalin să ucidă milioane de suflete, un Mao să-și mâne neamul „galben” în comuna primitivă, ori un Hitler să fie asistat de poporul german să ducă până la capăt distrugerea Germaniei! Dealtfel, calitatea jalnică a popoarelor contemporane, înstrăinate de marile lor religii fondatoare, cu marile lor metropole transformate în suburbii nămoloase, cu autoritatea publică asediată în propriile-i sedii, cu guverne autiste și defetiste, dominate de minorități vicioase, cu distrugerea statelor naționale și sociale, cu statul destrămat, anexat altor interese decât ale lui, cu cultura degenerată și cu societatea distopică, dezagregată și coruptă, scufundându-se în istoria viitoare asemenea unor epave cârpăcite… Altfel spus, întoarcerea popoarelor la primitivism, la tribalism, la rinocerizare, la mulțimi, la dictatori, la Hitler, la Stalin, la Mao, la Pol Pot, la măcelarii de democrații. Libertatea este pe moarte…

Gata! Am scăpat de România! În septembrie 2020 pe teritoriul statului român trăiesc cu mai puțin de trei milioane de români. Restul s-au refugiat în cer sau la străini. Țara aceasta nu mai e a noastră! I-am vândut zestrea, i-am risipit moștenirea, i-am risipit avuția, am înstrăinat-o de inima noastră! Nu o mai iubim! Nu mai e mama noastră! Nu mai este decât o humă pârjolită de lăcomia noastră. E tot mai mică și suntem tot mai puțini! Ne naștem tot mai rar și murim tot mai des. O vindem pe te miri ce, și când va putrezi la temelii o vom schimba pentru o baracă în Spania! Dumnezeu să ne ierte. Uitate-i vor fi grădinile Maicii Domnului, sfinții Andrei, icoanele, odăjdiile, crucile, cimitirele cu străbuni.

România nu mai aduce profit. Nu cu mâna noastră și hărnicia noastră! E stearpă, ca o baltă secată. O țară de vânzare! Cine dă mai mult, e a lui! Când străinii ne-au dat un sfanț, am dat-o și pe degeaba! Cine vrea cumpără ce vrea! Un prunc, o fecioară, o servitoare, un salahor, un sat, un județ, o Timișoara, un Cluj, un Brașov, un litoral, un Negoiu, o Dunăre, o vie în Vrancea, un pogon de veci! Ducă-se! Nu mai e a noastră. Cui îi mai trebuie? Stă singură, săraca, într-un colț uitat de lume, într-un talcioc de patrii triste, lepădate, părăsite. I-am uitat până și cuvintele.

Ne e jenă să vorbim românește. Îi hulim limba, i-o stâlcim, i-o disprețuim, o izbim peste bot cu barbarisme yankee. O băgăm în mă-sa! Și gata! Va veni o zi în care pe aici vor mai trece umbrele străbunilor, mânând umbrele mioarelor la păscut sub pământ. Hello! Hello! Ați văzut pe aici un petic de România? Ici-colo plăcuțe de proprietate, pe aici nu se trece! Nu o căutați privind înspre cer! E acum o moșie particulară! Dacă va mai întreba cineva… Dacă își va aminti cineva… 20 de milioane, 19 milioane, 18 milioane…

Până în anul 2050 am jurat să nu mai fim pe pământ. Adio, Ioane, Vasile, Ileană, Marie … Adio, Ardeal, adio Oltenia, Moldova, adio București… Adio, biată grădină veștejită, adio leagăne cu prunci, adio meri și struguri românești… Adio, Alecsandri! Adio, Alecu Russo, adio, Caragiale, adio, luceferi, adio, Eminescu! Gata! Ne-am lepădat de voi! Imediat ce coborâm la est de Tisa, la nord de Dunăre, la vest de Prut, la sud de Bucovina, o haltă în câmp, un miros de tăciuni, de gârlă, de scaieți, de pâslă de pir… Și ighen! și hello și zdrazvuite, și benvenuto, și willkommen, și … Nici pâs românește! Asta e… Și nu peste multă vreme, poate, într-o seară tristă, în amurgul tăcut al unui colț pustiu de pământ, dintr-un schit năruit într-o râpă va ieși un pustnic cu trup pirpiriu și suflet stins, cu o lacrimă uscată coborâtă din sicriul unui surâs, și fără a mai privi înapoi se va pierde ca un abur sub cer. Îngerul veghetor al românilor, chemat de Dumnezeul unui neam pe care până și El – de ce, Doamne, l-ai lăsat din brațe? – l-a părăsit…

Claudiu IORDACHE

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile