Nicolae Paulescu: ştiinţa sub semnul zvasticii

Nicolae_Paulescu

Să lămurim întâi, dacă mai este nevoie, cine este Nicolae C. Paulescu. Savant bine cunoscut în ţară şi străinătate pentru cercetările care au dus la descoperirea insulinei, Paulescu a înfiinţat în 1922, alături de A.C. Cuza, Uniunea Naţională Creştină, al doilea partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Un an mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naţionale Creştine şi au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului româ­nesc ca însemn al noului partid. La constituirea formaţiunii, Paulescu declara: „Româ­nia Mare e ca un fruct splendid de o frumuseţe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripăşit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăveşte fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpeşte fecioarele şi le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculaţii fură pâinea de la gura bieţilor Români“ (Apărarea Naţională, 22 noiembrie 1925). Paulescu resuscita stereotipuri ultrafrecventate în discursul nationalist cultural şi politic în secolele XIX şi XX.

Paulescu se remarcă însă prin translarea în domeniul ştiinţific a discursului patriotic. Savantul român a propagat teoria inferiorităţii biologice a evreilor, foarte populară şi în Germania nazistă. Nationalismul politicianului a devenit astfel parte din opera sa ştiinţifică.

Exemplul cel mai clar al ştiinţei “antisemite” practicate de Paulescu este lucrarea Degenerarea Rasei Jidăneşti, care a fost publicată în 1928. Publicaţia fusese anunţată de autor cu doi ani înainte în periodicul Ligii Apărării Naţionale Creştine: „Eu mă ocup de mult pe bază ştiinţifică de problema rasei, doar predau fiziologia la facultate… Problema jidovească pe punctul acesta devine de nesoluţionat, fiindcă în urma cercetărilor mele am descoperit că jidanii au un creier prost format, adică cu toţii sunt degeneraţi. Degenerarea aceasta o înţeleg aşa, că toţi jidanii sunt nebuni fără excepţie“ (AN, 17 ianuarie 1926).

Greutatea creierului evreilor este discutată îndelung de Paulescu. „Se ştie“, ne anunţă el, evident fără referinţe bibliografice, „că creerul Jidanilor are o greutate cu mult mai mică decât cel al Arienilor“ (p.18). Drept exemplu, este folosit cazul „jidanului Anatole France, al cărui creer cântărea 1.017 grame“ şi „creerul jidanului Gambetta, care ajunsese să dicteze în Franţa, care avea o greutate de 1.314 grame adică cu 107 gr dedesubtul normalei“. Anatole France primise Premiul Nobel pentru literatură şi fusese membru al Academiei Franceze, iar Leon Gambetta avusese o carieră strălucită ca deputat, ministru şi prim-ministru.

„Creerii jidanilor Einstein, Bergson… nu cântăresc mai mult ca acei ai acestor fruntaşi ai lui Israel, care, prin minune, au fost autopsiaţi.

Problema „malformaţiilor congenitale ale creierului evreilor“ era situată într-o succesiune cauzală care ducea la probleme de aspect fizic şi, mai departe, la probleme caracteriale. Paulescu ajunge să scrie: „Anomaliile congenitale ale creerului dau naştere la tulburări în dezvoltarea oaselor craniului, ale trunchiului şi ale membrelor. Astfel, în Ghetourile Jidanilor găseşti o mulţime considerabilă de indivizi cu trup scurt şi disproporţionat, schilozi şi diformi“.

“Antisemitismul” „ştiinţific“ al lui Paulescu îl singularizează printre personalităţile lumii academice care au adoptat ideologii xenofobe în perioada interbelică. În cazul unora ca Mircea Eliade, Constantin Noica şi Dan Barbilian (Ion Barbu), care s-au alăturat unei mişcări nationaliste, nu se poate spune că opţiunea politică le-a influenţat scrierile de istorie a religiilor, filosofie sau matematică. Paulescu, în schimb, şi-a subordonat, într-o bună măsură, demersul ştiinţific in favoarea rasei. Evoluţia sa este întrucâtva similară cu cea a lui Carl Jung, care a fost numit preşedintele Societăţii Germane de Psihoterapie în 1933 şi a făcut propagandă nazistă la Radio Berlin. Acolo a declarat, în 1934, referindu-se la Hitler, c㠄fiecare mişcare culminează organic într-un conducător care reprezintă, cu toată fiinţa lui, esenţa şi aspiraţiile poporului“. În acelaşi an, Jung îşi exprima convingerea c㠄Subconştientul Arian are un potenţial mai mare decât cel evreiesc“, c㠄Evreul e un fel de nomad care nu e şi nu va fi niciodată capabil de creaţie culturală proprie“.

Paulescu rămâne una dintre cele mai reprezentative figuri ale nationalismului românesc interbelic. El şi-a bazat teoriile sale pe elemente de rasism biologic şi nu a ezitat să folosească medicina în scopuri ideologice. Savantul român trebuie luat în seamă ca un inspirator al legislaţiei nationaliste cu caracter rasial emisă la cumpăna dintre anii 30-40 ai secolului XX.

Citeste si lucrarea “Spitalul, Coranul, Talmudul, Kahalul si Francmasoneria” de Nicolae Paulescu

Redactia Nationalisti.ro

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://barikada.ro/