News alert. Oamenii de știință încă NU cunosc cu EXACTITATE modul de transmisie al SARS-Cov-2

După aproape doi ani de eforturi științifice, care ne-au oferit mai multe vaccinuri și medicamente pentru combaterea coronavirusului, nu suntem încă pe deplin siguri cu privire la modul în care se răspândește sau cum să-l oprim. Este motivul pentru care dezbaterea despre mască se aprinde din nou.

Una dintre cele mai mari dispute între oamenii de știință este dacă virusul este cu adevărat aerian, adică plutește în cantități suficiente pentru a avea un impact vizibil asupra infectărilor.

Nu este același lucru cu a fi suficient de aproape de cineva încât să poți inhala picăturile pe care le elimină în timp ce respiră, vorbește sau tușește.

Înțelegerea modului prin care virusul se răspândește este crucială pentru a determina ce măsuri de control sunt eficiente la ruperea lanțului de transmitere și care sunt inutile.

Cazul transmisiei aeriene
Ipoteza transmisiei aeriene provine din dovezi observaționale care arată că persoanele limitate la medii închise – cum ar fi cabinele navelor de croazieră, celule de închisoare și dormitoare de carantină – au fost infectate inexplicabil.

Centrul Medical al Universității Erasmus, din Rotterdam, a descoperit că dihorii se pot infecta cu gripa dacă împart aceeași sursă de aer cu un animal infectat, conducându-i la teoria că SARS-Cov-2 se poate răspândi în mod similar.

Știm, de asemenea, că transmisia este mai mare în interior decât în ​​exterior și că este redusă substanțial printr-o bună ventilație. La fel, coronavirusul a fost detectat în filtrele de aer și în conductele de climatizare a spitalelor Covid.

Oamenii de știință de la Universitatea din California au arătat, de asemenea, că virusul poate pluti în aer timp de câteva ore, în timpul experimentelor de laborator, în timp ce Universitatea din Florida a constatat că virusul era prezent în aer, în jurul paturilor de spital ale pacienților cu Covid-19.

Experții indică, de asemenea, evenimente super-răspânditoare în care spațiile interioare aglomerate, cum ar fi cluburile de noapte, coruri și abatoare, au dus la formarea unor focare.

De ce unii oameni de știință sunt încă sceptici?
Dacă există toate aceste dovezi, de ce unii oameni de știință încă nu sunt convinși? Este vorba de calitatea dovezilor.

O revizuire realizată în luna martie de Universitea Oxford și finanțată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a constatat că toate cele 67 de studii privind rolul transmisiei aeriene au fost de calitate scăzută.

Aproape jumătate din studii nu au detectat deloc acid ribonucleic viral (ARN) în aer. Chiar și studiul pe dihori din Rotterdam s-a bazat pe plasarea animalelor în cutii mici, sigilate, unite printr-un tub cu flux puternic de aer, o analogie greu de făcut cu viața de zi cu zi.

„Întregul domeniu este afectat de studii de calitate slabă, de declarații ideologice care nu pot fi susținute de știință”, spune profesorul Tom Jefferson de la Universitatea Oxford, unul dintre autorii articolului.

„Cum se transmite? Cel mai probabil prin picături și contact.”
Echipa de la Oxford a descoperit, de asemenea, mai multe lucrări care nu arătau dovezi ale transmiterii aeriene, chiar și atunci când s-ar fi putut aștepta.

Un studiu de la Universitatea din California a depistat 421 de lucrători din domeniul sănătății care au intrat în contact cu doi pacienți infectați – erau foarte expuși riscului, datorită efectuării unor proceduri generatoare de aerosoli. Doar opt s-au infectat și niciunul pe calea aerului.

Dovezi împotriva transmisiei aeriene
Până în prezent, niciun studiu nu a găsit particule virale viabile în aer, care ar fi putut infecta pe cineva.

Profesorul Carl Heneghan de la universitatea Oxford, un alt autor al recenziei, spune: „ARN moare în aer. Fragmentele sunt foarte mici. Am observat acest lucru la căminele de bătrâni și spitale.

„Nimeni nu a reușit să capteze un virus viabil în aer, deoarece odată ajuns în mediu devine într-un timp foarte scurt instabil.”

O altă problemă a teoriei este că nu s-a dovedit că oamenii infectați cu SARS-Cov-2 pot genera aerosoli infecțioși de mai puțin de cinci micrometri doar prin vorbire sau tuse.

Deși modelele experimentale sugerează că s-ar putea întâmpla, nimeni nu a demonstrat încă acest fapt.

Un studiu recent realizat de Imperial College și Network Rail, care a prelevat aer din London Euston, Birmingham New Street, Liverpool Lime Street și Manchester Piccadilly în timpul valului de iarnă și din nou în iunie, nu a găsit nicio dovadă a existentei virusului, nici în stații sau trenuri.

Probleme suplimentare
Într-un articol publicat anul trecut, Michael Klompas, profesor de medicină a populației la Universitatea Harvard, menționa că numărul natural R pentru SARS-Cov-2 (2,5) ar trebui să fie mai mare dacă ar fi răspândit prin aer, mai aproape de 18, cel al rujeolei.

„Având în vedere că majoritatea persoanelor cu Covid-19 sunt contagioase timp de aproximativ o săptămână, un număr de reproducere de la doi la trei este destul de mic, având în vedere numărul mare de interacțiuni, mulțimi și contacte personale pe care majoritatea oamenilor le au în circumstanțe normale, în decurs de șapte zile”, a scris el.

„Fie cantitatea de SARS-CoV-2 necesară pentru a provoca infectarea este mult mai mare decât în cazul rujeolei fie aerosolii nu sunt modul dominant de transmitere.”

Până în prezent, OMS nu poate spune cu convingere că transmisia aeriană are un impact major asupra pandemiei.
În schimb, consideră că secrețiile respiratorii sau picăturile expulzate de persoanele infectate pot contamina suprafețele și obiectele, care pot rămâne infecțioase pentru perioade cuprinse între câteva ore și câteva zile.

Însă, la fel ca în cazul transmisiei aeriene, nu există studii care să demonstreze direct contaminarea prin suprafețe; se știe însă că alte coronavirusuri și virusuri respiratorii se transmit prin suprafețe.

Pentru a face problema de transmisie și mai complicată, este probabil ca diferite grupuri să transmită virusul în moduri diferite.

Dacă virusul nu este transmis prin aer, atunci este puțin probabil ca purtarea măștilor să fie benefică în aer liber, în zone ventilate sau în care oamenii nu sunt în contact strâns cu alte persoane.

Sursa: smartradio.ro/ the telegraph

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *