Măștile ca gândire magică (superstiție)

Istoria omenirii este, în cea mai mare parte, despre păgâni ignoranți conștient aprobînd orice le-a spus un grup de „preoți” ca fiind adevărat. „Preoții” obișnuiau să atribuie înțelepciunea și puterea dumnezeiască unei forțe a naturii și pretindeau că vorbesc în numele ei. „Zeul ploii e furios”, „preoții” obișnuiau să mustre poporul, „așa că dați-ne recoltele pe care le-ați crescut.” Oamenii obișnuiau să dea din cap afirmativ în mod conștient și să se supună.

Când epidemia lovea, oamenii erau deosebiți de atenți la „preoții” lor pentru a auzi cum să mulțumească „zeii” și să evite moartea. Secolul 21 nu este diferit. Astăzi, cu toate acestea, „preoții” lor se numesc „oameni de știință” și unul dintre „zeii” lor „guvernul”. „Preoții”/”oamenii de știință” au declarat că am fost lacomi și am creat (eliminat) prea mult dioxid de carbon. Pentru a scăpa de epidemie, „zeii” / „guvernul” poruncește ca să purtăm o mască.

Omul obișnuit (de rând) afirmă că „crede” în știință. În realitate, el „crede” în oamenii de știință. Este o mare diferență. Dacă ar fi „crezut” în știință, atunci el ar fi cântărit (pus în balanță) teoriile și concluziile ce i-au fost prezentate împotriva unui cumul de fapte realizabile și experimente repetabile.
Omul obișnuit (de rând) nu face asta. El, în mod simplu, ia cuvintele „preoților”/”oamenilor de știință” ca adevăr, mai ales atunci când cuvintele sunt „binecuvântate” de „zeii”/”guvern”.

Știința nu este superstiție ignorantă, dar credința omului obișnuit (de rând) este. Credeți că mă înșel? Cereți cuiva să explice principiul științific. Majoritatea nu va fi capabilă. Pentru cei care cunosc principiul științific, întrebați-i dacă și cum l-au aplicat în practică. Vei primi foarte multă bolboroseală și indignare justificată. Ei au auzit la știri sau au citit pe internet. „Toată lumea știe că e adevărat”, îți vor spune cu o siguranță religioasă. „Oamenii de știință cu toții au fost de acord.”

Citiți și:  Omenirea in alerta! COVID e doar inceputul! Avertismentul experților internaționali

„Credința” în știință nu înseamnă acceptarea a orice spune un om de știință. Ba din contră. Principiul științific înseamnă scepticism. Un om de știință trebuie să demonstreze că gândește corect. Apropo, și asta este important, modelele computaționale (generate de computer) nu sunt dovezi.

Nu este nicio dovadă științifică care să ateste faptul că, populația majoritară purtînd măști de pânză în public, fără nicio pregătire în sterilizarea adecvată și operarea cu aceste măști, a scăzut în vreun fel, sau a prevenit, răspândirea virusului Wuhan. Invit pe oricine să îmi demonstreze că mă înșel. Cu mult mai important, invit pe oricine este într-atât de hotărât (categoric, încăpâțânat) că oamenii poartă măști pentru siguranță să îmi spună dacă a verificat o asemenea dovadă înainte de a deveni atât de înverșunați.

Am văzut articole citînd oameni de știință și doctori. Am auzit dovezi anecdotice (bazate pe dovezi neoficiale). Am auzit argumente logice pentru politica măștilor publice și contra. Am citit ziare de știință care au arătat legătura dintre politicile măștilor publice și ratele de infecție scăzute. Am citit ziare care nu au prezentat nicio astfel de legătură. Știu de asemenea că legătura nu este același lucru cu cauza. Ce nu am văzut este dovada.

„Râvna” omului obișnuit (de rând) pentru măști nu vine dintr-o analiză științifică riguroasă (exactă). În schimb, vine din convingeri de bază. Pentru marea parte, se pare că vine dintr-o sinceră dorință de a face ce e bine. Pentru un subgrup, vine dintr-o dorință de a avea o părere bună despre sine făcînd ceva ce „crede” că este drept sau important. Pentru un subgrup și mai mic, este pentru a fi văzut de alții ca o persoană bună. Cuvântul Englezesc pentru ultimul [subgrup] este „sanctimonius” („pios”, „evlavios”, „cucernic”), sau în jargon, „Karen”.

Citiți și:  ONU condamnă oficial măsurile restrictive aplicate de guverne sub pretextul pandemiei

„Credința” omului obișnuit (de rând) că măștile sunt eficiente își are baza în gândirea de tip magic (superstiție). Mai exact, gândirea de tipul „cultului cargo (încărcătură)”. „Cultul Cargo (Încărcătură)” este un termen utilizat pentru a descrie comportamentul pe care antropologiștii l-au observat în Polynesia după cel de-al doilea război mondial. Băștinașii au numit toate bunurile fabricate aduse de americani „cargo (încărcătură)”. Încărcătura a venit cu avioanele. Când americanii au părăsit insulele brusc, băștinașii au imitat comportamentul echipajelor terestre pe pistă cu credință că acțiunile lor în mod magic vor face să se întoarcă avioanele cu mai multă încărcătură.

Omul obișnuit (de rând) a văzut doctori și asistente. A văzut că doctorii și asistentele poartă măști când lucrează cu pacienți. Ceea ce nu a văzut este pregătirea și disciplina pe care doctorii și asistentele o aplică acelor măști pentru a se asigura că sunt sterile și astfel efective. Omul obișnuit (de rând) poartă aceeași mască murdară în public cu zilele, atingîndu-o și ajustîndu-o cu mâinile nesterilizate și așezîndu-o la nimereală sau vârîndu-o în buzunar când a terminat. Ar putea foarte bine să se urce într-un copac și s-o fluture în aer pentru ca avioanele să-i aducă cola și ciocolată.

Fiecare are dreptul la părerile proprii. Vreau ca oamenii să fie îndeajuns de conștienți pentru a distinge între o părere personală și un fapt științific. Dacă sunt pe punctul de a cădea de pe stâncă, vă rog, să mă bateți la cap (să mă învățați) despre legea gravității. Pe de altă parte, dacă voi merge pe trotuar fără mască, vă rog păstrați-vă părerile proprii pentru voi. Autor: Jeffrey Ricker/ saccsiv

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile