ISTORIE

Una dintre cele mai tulburătoare şi misterioase descoperiri arheologice din lume. Ce au găsit specialiştii

Pe o insulă din sud-estul Suediei se află una dintre cele mai misterioase şi macabre locuri din zorii Evului Mediu. Este vorba despre o fortificaţie circulară în interiorul căruia au fost masacraţi toţi locuitorii de la sugari şi până la vârstnici, într-o singură noapte. După măcel, fortul a fost abandonat pentru totdeauna. În zorii evului mediu, Europa traversa una dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei sale. Era o epocă a violenţei, a incertitudinii şi mai ales a luptei pentru supravieţuire. După prăbuşirea Imperiului Roman, bătrânul continent se afla la cheremul barbarilor. Europa era răvăşită de dislocări de populaţii, migraţii, raiduri dar şi de un război crunt pentru resurse, putere şi dominaţie. Nimeni nu era în siguranţă. Drept dovadă stau şi descoperirile numeroase de forturi de refugiu a populaţiei, pe tot teritoriul Europei, intens locuite mai ales începând cu a doua jumătate a secolului al V lea. Unul dintre aceste forturi, din Scandinavia, a atras în mod deosebit atenţia arheologilor. Iar cercetările din 2011, au reuşit să scoată la lumină, după 1.500 de ani, mărturia unui cumplit măcel. Practic, era scena intactă, îngheţată parcă în timp, a unui masacru din epoca migraţiilor, care a impresionat prin brutalitate şi mister. Fortul comorilor Toată povestea începe în anul 2010 pe marea insulă Oland, în sud-estul Suediei, un ţinut bătut de vânturi, fără prea multă vegetaţie şi înconjurat de plaje nesfârşite. Pe insulă, specialiştii de la Universitatea din Stockholm au identificat mai multe forturi circulare din epoca migraţiilor, adică din perioada 400-550. Unul dintre acestea, situat chiar pe malul Mării Baltice, la Sandby Borg a atras atenţia în mod deosebit. Se bănuia în special că există gropi care pot ascunde obiecte de valoare, depozitate de oamenii care au locuit în fort acum 1.500 de ani. Tocmai de aceea autorităţile locale au hotărât explorarea …

Citeste tot articolul

Povestea arestării celui mai căutat partizan din România. Cum s-a ascuns Ion Gavrilă Ogoranu timp de 28 de ani de Securitate

Unul dintre cei mai cunoscuţi luptători anticomunişti a fost Ion Gavrilă Ogoranu, liderul partizanilor din Munţii Făgăraş. A rămas în istorie drept omul care a fentat securitatea comunistă timp de 28 de ani. Arestarea sa s-a produs la Cluj, dar Ogoranu a fost salvat de la moarte de preşedintele american Richard Nixon. În ziua de 29 iunie 1976, Ion Gavrilă Ogoranu era capturat de forţele Securităţii, în timpul uneia din incursiunile sale clandestine la Cluj. Începând din 1948, timp de 28 de ani, liderul rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Făgăraşului devenise cel mai căutat om din România. Timp de 7 ani, între 1948 şi 1955, el a acţionat în cadrul grupului de partizani al cărui lider a devenit. După destructurarea acestuia de către Securitate, Gavrilă şi-a petrecut alţi 22 de ani, din 1955 până în 1976, ascuns în casa văduvei camaradului său ucis în închisoare, Petru Săbăduş, la Galtiu, în judeţul Alna. Ion Gavrilă Ogoranu avea două condamnări la moarte în contumacie. Pe capul său se pusese un preţ uriaş, iar conducerea Securităţii considera capturarea sa o miză de prim interes. “Începând din ziua de astăzi, urmărirea lui Gavrilă constituie cea mai serioasă problemă a muncii noastre. Gavrilă este nu numai un fugar, ci este şi un conducător legionar, în jurul lui se creează un mit, şi acesta este un om tare. Trebuie să se muncească serios pentru prinderea lui”, afirma colonelul de Securitate Pavel Aranici în 1960. Dosarul său de urmărire conţine peste 11.000 de file, cuprinzând un şir continuu de acţiuni operative desfăşurate pe tot cuprinsul ţării şi peste hotare, în rândurile exilului, cu un singur scop: prinderea lui Ion Gavrilă. Sute de oameni care în decursul existenţei lor şi-au intersectat destinele cu cel al luptătorului făgărăşean, familie, rude, prieteni, colegi de şcoală, liceu sau facultate, camarazi din …

Citeste tot articolul

Nicoleta Nicolescu – asasinată la 10 iulie 1939. Cum a fost asasinată comandanta Cetățuilor de Fete Legionare

Arestată împreună cu multe alte camarade din Cetățui în 1938, fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliției Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Roata morții se învârtea sârguincios; vești tragice soseau din țara întreagă despre cei cuminecați în credința lor pe drumul cu Arhangheli. Și, într-una din zilele lunii iulie, vestea uciderii Nicoletei și cruzimile la care a fost supusă în ultimele clipe de viață ale ei, străbătu ca fulgerul suflarea românească. Până și brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neînvins al credinței Nicoletei. Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelărește ca să i se ia viața grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii și schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, așa cum sperau ei. „Nu moare mă! Nu moare!..Nu vrea să moară!” Puțin mai încolo, în cuptorul nr.1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza să moară, parcă în ciuda călăilor.. Dintr-o dată, nu se mai auzea nimic. Se făcu liniște, o liniște mormântală și apăsătoare.. Sursa: Martiri și mărturisitori români din secolul XX, Fabian Seiche

Citeste tot articolul

Adevărul despre două dintre cele mai celebre bătălii ale românilor. De ce s-a retras Mihai Viteazul la Călugăreni

Bătălia de la Rovine şi cea de la Călugăreni sunt două dintre cele mai celebre bătălii date de români contra turcilor. În jurul acestor evenimente militare deosebite pentru istoria românilor există încă controverse, cauzate şi de mistificarea naţionalistă din perioada comunistă. Istoria românilor a fost una zbuciumată marcată de lupte pentru putere între partidele boiereşti, între pretendenţii la tron şi mai ales de luptele cu turcii, duşmanii tradiţionali ai valahilor şi moldovenilor în evul mediu. Două dintre cele mai faimoase bătălii cu turcii au fost cele de la Rovine şi Călugăreni. Prima în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, la finele secolului al XV lea, iar cea de-a doua pe vremea lui Mihai Viteazul chiar în ultimii ani ai secolului al XVI lea. În general, cele două bătălii sunt prezentate de istoriografia românească, inclusiv în manualele de istorie, ca două victorii strălucite şi decisive ale voievozilor români contra turcilor. Realitatea istorică este însă nuanţată. Fără îndoială au fost realizări militare deosebite ale domnitorilor români în faţa unei super-puteri a vremii, dar în ambele cazuri, deznodământul confruntărilor cu turcii a fost în defavoarea domnilor români, aceştia pierzând chiar tronul. Măcelul din mlaştină Prima bătălie importantă a valahilor cu turcii a avut loc la Rovine, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După 1389, noua forţă care se născuse în Anatolia, imperiul turc al osmanlâilor ameninţa presa tot mai tare în Balcani. După 1390, armatele otomane au supus Ţaratul bulgăresc de Vidin şi atacă mai apoi Ţaratul lui Şişman. Nicopole, Târnovo, Silistra cad rând pe rând. Trupe uşoare de pradă ale otomanilor trec Dunărea şi fac ravagii şi în teritoriile Ţării Româneşti, conduse la aceea vreme de Mircea cel Bătrân. În anul 1394, domnitorul Ţării Româneşti, atacă, drept represalii, la sud de Dunăre, tabăra akingiiilor otomani de la Karînovasî. Akingii sunt măcelăriţi. …

Citeste tot articolul

Minunea inginerească care ne-a dus în topul mondial acum opt decenii. Destinul trist al „păsării de pradă”

România a avut la începutul Celui de-al Doilea Război Mondial unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare din lume. A fost conceput în secret şi a fost pilotat de marii aşi ai aviaţiei româneşti din aceea perioadă. A ajuns în cele din urmă la fier vechi. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, România a avut parte de momente grele. A intrat în război alături de Germania nazistă şi a avut o scurtă perioadă de reuşite militare printre care recucerirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, urmată de adevărate catastrofe în stepele ruseşti cu pierderi mari de vieţi omeneşti. Soldaţii români erau slab echipaţi şi nici nu aveau armamentul necesar pentru a face faţă războiului din inima URSS. În anul 1944, românii şi-au abandonat aliatul şi au trecut de partea învingătorilor, ajungând în cele din urmă în partea răsăriteană a „Cortinei de Fier” sub atenta supraveghere a Rusiei Sovietice. Ceea ce i-a adus României faimă, cel puţin în anii de început al Celui de-al Doilea Război Mondial, a fost o realizare tehnologică impresionantă a inginerilor români. Este vorba despre avionul de vânătoare IAR-80, o armă letală şi extrem de competitivă, mai ales atunci când era pilotată de aşii aviaţiei româneşti. IAR-80 a fost considerat unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare de la începutul războiului, surclasând aparate de zbor faimoase ale vremurilor sale. Un proiect dezvoltat în secret În preajma Celui de-al Doilea Război Mondial, armata română nu ţinea pasul din punct de vedere tehnologic cu marile state occidentale. S-au încercat tot felul de planuri de reformare ale armatei dar s-au împotmolit în luptele politice şi în birocraţia românească. Singurele îmbunătăţiri au fost făcute fără o coerenţă reformatoare şi ca atare nu au avut un impact major. Nici măcar Antonescu, după 1940, deşi a încercat reformarea armatei şi …

Citeste tot articolul

Octavian Goga pe cale să fie INTERZIS

Pe statuia poetului și omului politic Octavian Goga din Iași, inaugurată în aprilie de primarul Mihai Chirica, a fost montată o plăcuță cu inscripția ”Din păcate, activitatea sa politică este una regretabilă pentru istoria României întrucât a fost militant fascist și antisemit”, potrivit imaginilor postate de istoricul Adrian Cioflâncă. Această decizie vine după ce bustul lui Octavian Goga a comis un nou (?) holocaust pentru institutul Elie Wiesel. La 1 aprilie 2021, primarul Municipiului Iași, Mihai Chirica, a dezvelit un bust al lui Octavian Goga, politician acuzat de antisemitism, despre care istoricul Ilarion Țiu a scris că a fost înmormântat cu zvastica nazistă pe piept. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România, Elie Wiesel, afirma la acel moment într-o luare de poziție transmisă G4Media.ro că, în calitate de om politic, Goga a promovat politicile profasciste, iar administrația locală ar trebui să menționeze acete date din biografia sa, din respect față de victimele progromului din 1941. Alexandru Muraru, reprezentantul Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, a declarat în aprilie pentru G4Media că a avertizat autoritățile locale despre trecutul lui Goga și a primit asigurări că bustul fie va fi îndepărtat, ”fie va fi menționată vizibil și foarte amănunțit activitatea antisemită și persecutorie” a acestuia. Este denigrare sau cinste? Denigrare în măsura în care a fi anticomunist (fascist) și pro-român (antisemit) ar fi ceva rău, cinste în măsura în care activitatea lui în favoarea poporului român continuă să-i deranjeze pe urmașii bolșevicilor invadatori veniți pe tancurile sovietice. Cei doi Alexandri siniștri, Florian și Muraru, continuă în spiritul predecesorilor lor, să terorizeze poporul român. Putem descifra mesajul de pe placă, (re)inversând valorile pentru a căpăta din nou sens. Din fericire, activitatea sa politică a fost benefică pentru România, întrucât a fost militant anticomunist și pro-român. În plan politic, Octavian Goga …

Citeste tot articolul

4 aprilie 1944, cea mai neagră zi a Bucureștiului: 2942 de oameni UCIȘI de bombardamentele „eliberatorilor” americani. Aviatorii care au adus moartea au monument, victimele nicio cruce

Pe 4 aprilie 1944, Capitala României a fost ținta unui bombardament masiv al aviației americane, care a făcut un bilanț tragic: aproape 3.000 de morți, peste 4.000 de răniți și peste 55.000 de oameni rămași fără adăpost. În jurul prânzului, aproximativ 220 de bombardiere B-17, numite și „fortăreţe zburătoare” şi peste 100 bombardiere B-24 Liberator, au intrat în spaţiul aerian al României, venind de la Baza Aeriană de la Foggia din Italia și în scurt timp au fost deasupra capitalei României. În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni refugiați din zona Moldovei, care urmau să fie repartizați în diferite locații din București şi din provincie. Printre ei erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală de deprimare şi de derută după ce fuseseră nevoiți să își părăsească agoniseala de-o viață și casele în care locuiseră atâta vreme. Aceștia au așteptat flămânzi şi obosiţi ca autoritățile să găsească locuri unde să fie repartizați. În momentul în care s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti, iar dezastrul a fost total. În urma bombardamentului, au murit majoritatea acestor refugiați. De asemenea, mii de case au fost distruse, iar cartiere precum Grant, Griviţa, Giuleşti, Triaj, Chitila, au devenit de nerecunoscut, suferind pagube enorme. Au căzut bombe şi în Calea Victoriei asupra Hotelului „Splendid” şi a Teatrului Național, a Ateneului Român, asupra Universității și a multor alte clădiri cu valoare de patrimoniu. Numărul victimelor bombardamentului din 4 aprilie 1944 a fost deosebit de mare. Istoricii consideră că bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică, deoarece a fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, precizează Evenimentul Zilei. Scriitorul Mihail Sebastian a remarcat dezastrul din Capitală în jurnalul său a doua zi după masacru. „Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De …

Citeste tot articolul

Retragerea Armatei Române în Rusia, o opțiune imposibilă în vara anului 1917

În vara anului 1917, în rândul autorităților române domnea incertitudinea. În ciuda refacerii Armatei, după înfrângerile catastrofale din toamna anului precedent, și unor victorii importante împotriva Puterilor Centrale la Mărășești, Mărăști și Oituz, România se afla într-o situație cum nu se putea mai dificilă. Cu toate că Armata Română a primit un ajutor vital din partea Franței, continuarea rezistenței militare depindea de singurul aliat care îi putea oferi un sprijin direct, Rusia, însă situația politico-militară din această țară era catastrofală. Frontul rus se prăbușise din cauza opririi ofensivei Kerenski din luna iulie și puciului eșuat al generalului Lavr Kornilov. La 25 iulie, Armata a II-a română a lansat ofensiva de la Mărăști. Comandantul operațiunii, generalul Averescu, nota în însemnările sale: „Inamicul fuge peste tot. La Încărcătoarea nici nu a mai fost nevoie de atac; simpla amenințare cu întoarcerea Regimentului 17 pe la Sud, a făcut pe dușman să se retragă chiar în cursul nopții […] Seara, primesc ordinul dela Marele Cartier General, să se suspende operațiunile ofensive, din cauză că trupele ruse din Bucovina au făcut defecțiuni”. După nici două săptămâni, pe 7 august, generalul Averescu (foto jos) a fost chemat la Iași pentru a discuta, într-un consiliu de miniștri lărgit, cu participarea generalului Constantin Prezan, Șeful Marelui Cartier General, retragerea Armatei Române în Rusia. În cadrul acestui consiliu crucial, premierul Ion I. C. Brătianu a expus situația în care se afla România în acel moment și a prezentat opțiunea retragerii în Rusia. Ministrul de Război, generalul Constantin Iancovescu, a atras atenția asupra stării de anarhie cu care se confrunta Rusia în acel moment. Din notițele generalului Averescu, reiese că opinia Ministrului de Război era destul de pesimistă cu privire la succesul operațiunii de retragere în Rusia: „Din arătările generalului Iancovescu, transpare un fel de pesimism asupra reușitei evacuării. Atunci …

Citeste tot articolul

Minoritătile, factor de risc pentru siguranță națională. Cine a adus represiunea bolșevică în România?

La întrebarea retorică a senatorului Sorin Lavric, a răspuns de foarte mult timp, domnul profesor univ. dr. Corvin Lupu în lucrarea “România în contextul relațiilor internaționale actuale”, Editura Techno Media, Sibiu, 2006. Citez câteva pasaje utile. „Analizând perioada societăţii româneşti de model şi dominaţie sovietică absolută (1945-1958), observăm că într-adevăr represiunea comunistă s-a realizat în foarte mare măsură de către reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Lista acestora este foarte lungă. Ea cuprinde sute de înalţi demnitari de partid, de stat, ofiţeri de securitate şi de miliţie.”. Represiunea antiromânească s-a efectuat prin intermediul Securităţii Poporului. Diabolica instituţie a fost înfiinţată în 30 august 1948. În aparatul ei de frunte s-au aflat, multă vreme, Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko, zis Pantiuşa) – şeful Securităţii din România, Alexandru Nicolski (Boris Grunberg) – adjunct al şefului Securităţii, Ştefan Koller – colonel şi comandant al Penitenciarului Aiud şi mulţi alţi minoritari. Până în anul 1960, a funcţionat şi abuzivul sistem al pedepselor administrative pe baza căruia orice cetăţean, presupus că se făcea vinovat de fapte contra ordinii sociale, putea fi trimis fără judecată pentru un număr de luni sau ani în colonii de muncă. Încă din anul 1943 Stalin ordonase înfiinţarea unei unităţi speciale a NKVD, care urma să identifice şi să pedepsească pe toţi cei care, în teritoriile ocupate de germani şi aliaţii lor, au colaborat cu aceştia. Unitatea numită Smerş s-a constituit în România din anul 1944 şi a fost sprijinită de secretarul de stat la Ministerul de Interne Teohari Georgescu (Baruh Tescovici). Smerş a primit numele românesc de Brigada Mobilă şi avea cinci importante misiuni: 1) Să convingă populaţia că întregul aparat de stat al regimurilor burgheze este vinovat de dezastrul ţării şi trebuia neutralizat, iar în anumite cazuri chiar lichidat. 2) Partidele erau agenturi ale spionajului fascist şi imperialist şi trebuiau desfiinţate. 3) …

Citeste tot articolul

MASACRUL tinut la secret. Cum au fost omorâţi românii din Lunca într-o singură noapte de către sovietici?

Românii din Nordul Bucovinei, aflat acum în Ucraina, au înălţat în valea satului Lunca un monument de piatră în memoria martirilor români măcelăriţi de sovietici în noaptea de 6-7 februarie 1941. Monumentul a fost inaugurat în 7 februarie 2016, la iniţiativa Elenei Nandriş, primarul comunei Mahala, localitate în care populaţia este alcătuită în proporţie de 98% din români. Singurul reprezentant oficial al României a fost consulul general al României la Cernăuţi, Eleonora Moldovan. În urma pactului Ribbentropp-Molotov (1939), Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au fost anexate de către URSS în 28 iunie 1940. Imediat după anexare, regimul sovietic a declanşat represiunea, din dorinţa de epurare etnică şi de înlăturare a valorilor societăţii româneşti. În acest context, numeroşi români, mai ales din nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, au început să fugă peste graniţă, în România. Mulţi dintre ei au fost omorâţi de gloanţele grănicerilor sovietici. Cel mai cunoscut masacru de acest fel a avut loc la Fântâna Albă, în Bucovina, pe 1 aprilie 1941. În urma zvonurilor lansate de NKVD, conform cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România, circa 3.000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni) au plecat pe 1 aprilie 1941 spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce au ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere. Cei care au reuşit să scape au fugit, însă au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. Toţi, bărbaţi, femei, copii sau bătrâni, au fost îngropaţi în cinci gropi comune săpate dinainte. Nu toţi cei care au fost îngropaţi erau morţi, au fost acoperiţi cu pământ inclusiv răniţii. Un alt masacru despre care se vorbeşte puţin s-a produs cu circa două luni mai …

Citeste tot articolul

Fragmente din Talmud

Urmeaza fragmente șocante dar exacte din diverse cărți ale „Talmudului”. -Aboda Sarah 37a: „O fata non-evreica care are doar 3 ani poate fi violata.” -Abhodah Zarah 2a T: „Fa bisnita in continuare cu non-evreii daca au sa dea bani.” -Abodah Zarah 17a: „Nu exista o singura curva in lume cu care rabinul Eleazar sa nu fi facut sex.” -Abodah Zarah 22a-22b: „Non-evreii prefera sex cu vacile.” -Abodah Zara 26b: „Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuie sa fie omorati.” -Abodah Zarah 36b: „Fetele non-evreice sunt in stare de „niddah” (mizerie) de la nastere.” -Babba Bathra 54b: „Proprietatea non-evreiasca apartine evreului care a folosit-o primul.” -Baba Kamma 37b: „Non-evreii sunt in afara protectiei Legii si Dumnezeu le-a expus banii lor Israelului.” -Baba Kamma II 3a: „Evreii pot folosi minciuni („subterfugii”) pentru a insela un non-evreu.” -Baba Kamma 113a: „Orice evreu ii este permis sa foloseasca minciuni si marturie falsa pentru a aduce un non-evreu in ruina.” -Baba Mezia 24a: „Evreii pot fura de la non-evrei. Daca un evreu gaseste un obiect pierdut de un non-evreu, nu trebuie sa-l inapoieze.” (De asemenea este afirmat si in Baba Kamma 113b) -Baba Mezia 59b: „Un rabin are o dezbatere cu Dumnezeu si il invinge. Dumnezeu admite ca rabinul a castigat.” -Baba Mezia 114a-114b: „Non-evreii nu sunt oameni. Doar evreii sunt oameni.” -Baba Necia 114,6: „Evreii sunt fiinte umane, dar natiunile lumii nu sunt umane ci bestii.” -Choschen Ham (156,5 Hagah): „Evreul are voie sa se duca la Akum (non-evreu), sa-l conduca, sa faca afaceri cu el, sa-l insele si sa-i ia banii. Pentru ca bogatia non-evreilor trebuie sa fie privita ca proprietate comuna si apartine primului care o ia.” -Choschen Ham 183, 7: „Daca doi evrei au inselat un non-evreu, trebuie sa imparta profitul.” -Gittin 57a: „Iisus este in Iad si este pedepsit …

Citeste tot articolul

Doar liderii marxiști se mai nasc azi din spuma mării. Exemplul Elisabetei Rizea și Rolul trecutului asupra prezentului

La începutul primăverii anului 1992 ajungeam la Nucșoara, în casa bătrânilor eroi anti-comuniști Elisabeta și Gheorghe Rizea. Sărăcie lucie, dar și demnitate. Gheorghe era mai neputincios decât soția sa. Am petrecut o zi alături de ei. Pentru că nu-mi venea să cred ce-mi spuneau, cum că încă mulți consăteni îi priveau cu dușmănie, m-am dus până la prăvălia din sat, unde am lăsat să se înțeleagă că făceam oarece cumpărături pentru bătrânii anti-comuniști. Am mai adăugat, în treacăt, că mulți dintre noi, românii, nici nu meritam să le tăiem calea. Cei mai mulți m-au privit cu o dușmănie de nedescris. O femeie încă tânără mi-a șoptit că aș face mai bine să mă duc de unde am venit. Ajuns la București am sintentizat tot ce am simțit acolo în titlul articolului despre Elisabeta, pe care l-am publicat în cotidianul Dreptatea: „Cumințenia pământului”. Mi-am amintit toate astea cu prilejul împlinirii a 17 ani de când Domnul a chemat-o la El pe Elisabeta Rizea. Era 6 octombrie 2003, când încă mai credeam că scăpăm pentru totdeauna de comunism. Or, e tot mai evident că balaurul mai are multe capete, din care cel mai agresiv, acum, este cel neomarxist, care a reușit să-și pună până și papă. Poate n-ar fi rău ca suveranului pontif, ce tocmai a anunțat lumea că proprietatea privată ar trebui să fie a tuturor, să i se citească înainte de culcare despre patimile Elisabetei Rizea și, mai ales, pentru ce valori a pătimit. Pentru viitorul nostru, mi se pare obligatoriu ca toți românilor să li se spună povestea eroinei anti-comuniste din Nucșoara. Poate așa vor înțelege că propovăduitorii autohtoni ai neomarxismului, în frunte cu Dacian Cioloș și Dan Barna, USR-PLUS, pot deveni la fel de periculoși ca Dej și Ceaușescu, dacă le oferim ocazia. De fapt când am scris …

Citeste tot articolul

Implicarea lui George Soroș în lovitura de stat de la 1989

Fotografiile realizate de fotograful Emanuel Parvu in ianuarie 1990, vineri, nu necesita prea multe comentarii. E de ajuns sa consemnam ceea ce se vede: ca Silviu Brucan,era gazda la sediul GDS pentru George Soros, miliardarul emigrat din ghetto-ul evreiesc al Budapestei la Londra si apoi la New York. GDS in Calea Victoriei 120, fost loc de intalniri UTC-iste al lui Nicu Ceausescu, Brucan il primea ca la el acasa pe Soros, sponsorul Grupului pentru Dialog Social incepand cu acel moment, ne demonstreaza fara tagada natura sa de fondator al grupului neokominternist din care fac parte Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu sau Monica Macovei. Dupa cum se stie, primul presedinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS si agent AVO, a fost simultan si presedinte al Fundatiei Soros, organizatie cu activitati speciale care si-a inceput activitatea antiromaneasca in Romania cu un buget de 1 milion de dolari. Directiile acestui grup de interese antiromanesti cu multiple ramificatii, specializat in trafic de influenta la nivel inalt, au ramas asadar cele imprimate de “parintii lui fondatori”: Silviu Brucan si George Soros. Primul numar al organului de lupta al GDS, revista “22” (facsimil mai jos), apare cu fondatorul cu patru clase in capul publicatiei, gavarind despre… “Socialismul mondial la rascruce”. În ”Pamfletul Negru” filozoful craiovean Constantin Barbu, un fidel discipol al lui Noica, relatează că pe 27 decembrie 1989, când pseudo-elita tehnocrată acapara pe deplin puterea, Silviu Brucan împreuna cu Andrei Pleşu s-au întâlnit in casa fostului kominternist Ascanio Damian, cumnatul și vecinul lui Pleșu din strada Paris, pentru a stabili ce rol urma să i se încredințeze grupului de intelectuali din jurul lui Gogu Rădulescu, lăsat pe dinafară (…). Aici s-a hotărât ca pe 30 decembrie 1989 să aibă loc o conferință de presă la hotel Continental, unde să …

Citeste tot articolul

Ororile Ministerului de Interne din Romania – Torturarea cu salbaticie a arhimandritului Chesarie Gheorghescu

Aproape nonagenar, arhimandritul Chesarie Gheorghescu, viețuitor în ultimii ani la Mănăstirea Dintr-un Lemn din ținutul Vâlcii, a purtat cu sine în traista vieții amărăciuni, tristeți, dar și mari împliniri, așa cum au toți cei care își pun nădejdea în Domnul. Născut în anul 1929, la Oșești, județul Vaslui, într-o familie de oameni credincioși, dar sărmani, a apucat drumul mănăstirii pe când avea doar 14-15 ani. A ales să viețuiască la Cozia, vatră monahală cu peste șase veacuri de istorie. A întâlnit acolo un stareț vestit, arhimandritul Ghermano Ghineață, care s-a îngrijit ca ucenicii lui să agonisească folosul călugăriei, dar și să învețe carte. Mai erau, pe atunci, la Cozia câțiva bătrâni monahi minunați care priveau doar către cer și către apele Oltului, ce purtau la vale gândurile negre și păcatele celor care doreau să se cură­țească și să se aducă pe sine jertfă bineplăcută Domnului. Printre importantele realizări ale arhimandritului Ghermano Ghineață a fost și aceea de a-i trimite pe tinerii Constantin Gheorghescu și Gamaliil Vaida ca învățăcei la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamț. Aici, au venit să învețe slovă bisericească nu doar călugări ai Lavrei, ci şi foarte mulţi tineri din diferite zone ale țării. Aşa s-au întâlnit viitori ierarhi, care au slujit Biserica cu multă dăruire: Nestor Vornicescu, Adrian Hriţcu, Epifanie Norocel, Pimen Zainea, Lucian Florea şi Gherasim Cucoşel. Acestora li s-au alăturat şi câţiva monahi destoinici: arhim. Mitrofan Băltuţă, care a fost multă vreme exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor şi stareţ la Mănăstirea Cetăţuia, arhim. Chesarie Gheorghescu, arhim. Neonil Ștefan, arhim. Gamaliil Vaida, arhim. Iachint Unciuleac, arhim. Victorin Oanele, arhim. Partenie Apetrei, protos. Longhin Pop, protos. Firmilian Olaru şi mulţi alţii. Chiar dacă nu au fost toți colegi de clasă, s-au întâlnit în acei ani în spațiul seminarului. În Mănăstirea Neamţului aveam să-l cunosc pe …

Citeste tot articolul

Eroii rezistenţei anticomuniste din munţi. „AU SĂRIT PE EA CU PICIOARELE PÂNĂ I-AU IEŞIT PLĂMÂNII“

În vara anului 1951, în munţii Făgăraş, s-a petrecut un episod dramatic al istoriei rezistenţei anticomuniste: soţia unui partizan a fost ucisă de securişti, el arestat, iar copiii lor, hăituiţi de Securitate până la sfârşitul vieţii Sus, în Făgăraş, Nucşoara a fost cartierul general al partizanilor anticomunişti, vreme de aproape un deceniu, până în 1958. Lunga rezistenţă din munţi a fost coordonată de fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu, care au sfârşit violent, prin execuţia din vara lui ’59. Întreaga perioadă a fost presărată de episoade dramatice, iar unul dintre acestea a avut loc în iulie 1951, pe Valea Vâlsanului. Iniţial, rezistenţa de la Nucşoara era formată din 16 partizani, sprijiniţi de sute de ţărani, printre care s-au aflat numeroase femei – cele mai cunoscute au fost Elena Arnăuţoiu, sora lui Petre şi Toma, şi Elisabeta Rizea. Profesorul de istorie Cătălin Nedelcu a predat timp de opt ani un curs privind rezistenţa anticomunistă şi a stat de vorbă, de-a lungul timpului, cu membri importanţi ai mişcării de rezistenţă de la Nucşoara. „Pe 10 iulie 1951 s-a petrecut, pe Valea Vâlsanului, un episod dramatic al luptei dintre partizanii de la Nucşoara şi Securitate. Incidentul i-a fost povestit în închisoare lui Cornel Drăgoi, un alt partizan, chiar de către Titu Jubleanu, unul dintre protagoniştii dramaticului conflict“, povesteşte Nedelcu. În acea zi de vară, mai mulţi membri ai grupului de rezistenţă au dat nas în nas cu oamenii Securităţii. Titu Jubleanu, soţia sa, Maria, unul dintre cei doi fii ai lor, Tică, şi Ionel Marinescu, zis „Doctorul“, au fost surprinşi nepregătiţi de autorităţi. În volumul „Rezistenţa armată anticomunistă de pe versanţii sudici ai Munţilor Făgăraş“, Grigore Constantinescu prezintă declaraţiile lui Cornel Drăgoi cu privire la acele momente: „Jublenii şi Marinescu erau undeva pe Vâlsan. Ţaţa Marioara, nevasta lui Titu Jubleanu, spălase rufele şi le …

Citeste tot articolul

Tancul în al Doilea Război Mondial. De la Panzer Tiger la T-34 și M4 Sherman

Tancul a cunoscut adevărata glorie pe câmpurile de luptă ale celui de-Al Doilea Război Mondial. În septembrie 1939, tancurile și infanteria motorizată, sprijinită de aviaţie, au atacat Polonia, reușind să o ocupe în mai puţin de o lună. Era un nou tip de război, rapid, fără pregătire prealabilă de artilerie, în care cooperarea interarme și folosirea unui sistem modern de comunicaţii erau decisive. Cu toate astea, deși s-a bazat pe mobilitate, în această campanie nu a fost pus în aplicare principiul gândit de Guderian, acela al atacului folosind o grupare de tancuri care să pătrundă mult în interiorul liniilor inamice. Deși cavaleria poloneză (probabil cea mai bună din lume, dar o relicvă a istoriei) a atacat cu săbiile trase tancurile germane, blindatele au fost mai degrabă un sprijin al diviziilor motorizate. În 1940, însă, un alt geniu al tacticii, generalul Erich von Manstein, a conceput un plan de atac împotriva Franţei și al Ţărilor de Jos, în care rolul esenţial aveau să-l deţină armatele de tancuri. În ciuda opoziţiei unor generali din conducerea superioară, Guderian a reușit să-și impună tactica, iar rezultatul a fost o victorie strălucită, obţinută în cinci săptămâni. În 1941, iniţial în Balcani și apoi în Uniunea Sovietică, atacurile blindatelor germane s-au dovedit imposibil de oprit. În ciuda aparenţelor, blindatele germane erau, în bună măsură, inferioare celor aliate, franceze îndeosebi și cu siguranţă nu se puteau compara cu tancul mijlociu sovietic T-34. Concepţia tactică, binomul tancavion, comunicaţiile – iată reţeta de succes a celui de-al Treilea Reich. Dar blindatele s-au lovit de un impediment major – vremea. Condiţiile atmosferice din apropierea Moscovei au pus capăt asaltului german, care avea să fie reluat în primăvara viitoare. Tancul a debutat și într-un alt spaţiu ostil – deșertul, iar generalul Erwin Rommel a folosit atuurile strategice ale oceanului de nisip …

Citeste tot articolul

Dr. Aristide Lefa – Prigoana satanica impotriva Miscarii Legionare

…Sã încercãm a prezenta o micã parte din crimele si fãrãdelegile sãvârsite sau patronate de incarceratii de la Jilava, in mod pe cât posibil cronologic. – La 27 noiembrie 1933, la Constanta, este ucis studentul Virgil Teodorescu, când un politist îl împuscã pe la spate, in timp ce lipea afise electorale. Politistul este trimis într-o altã regiune spre a i se pierde urma. – La 28 noiembrie 1933, este împuscat legionarul Nitã Constantin, de meserie sofer pentru cã a aruncat o pâine unor studenti baricadati în cãminul Râpa Galbenã din Iasi unde protestau sub aceastã formã, contra ilegalitãtilor sãvârsite de autoritãti, sub guvernul I.G. Duca. Nu s-a luat nici o mãsurã. – La 9 decembrie 1933, este ucis in bãtãi, de cãtre jandarmi, în judetul Vlasca, tãranul Nicolae Bãlãianu, pentru cã fãcea propagandã legionarã. Ucigasii, ca de obicei, n-au avut nimic de suferit. – La 10 decembrie 1933, conform unui jurnal al Consiliului de Ministri, I.G. Duca dizolvã Miscarea Legionarã si, in urma acestui act neconstitutional, sunt arestati in toatã tara, 12.000 de legionari. De mentionat cã Duca îsi luase obligatia, la Paris, ca, în schimbul numirii sale ca prim ministru, sã dizolve Garda de Fier, sã aresteze cât mai multi legionari si sã primeascã in tarã peste o sutã de mii de evrei, refugiati în mare parte din Germania, unde venise Hitler la putere. De atunci, fortele oculte de la Paris dirijau politica României. – La 29 decembrie 1933 Victor Iamandi, în calitate de subsecretar de stat la interne, ordonã noi arestãri, incât numãrul celor închisi ajunge la 18.000. – Tot la 31 decembrie 1933 este ridicat in toiul noptii, de la domiciliu, economistul Sterie Ciumetti, casierul Miscãrii Legionare si secretar al lui Corneliu Codreanu. Comisarul Ion Panova, dupã ce îl schingiuieste bestial pentru a spune unde se aflã …

Citeste tot articolul

Crucişător nazist, descoperit în largul Norvegiei, la 80 de ani după ce a fost scufundat

Karlsruhe, un crucişător nazist, distrus de o torpilă în 1940 în largul Norvegiei, a fost găsit din întâmplare la o adâncime de aproape 500 de metri cu ocazia inspectării unui cablu electric subacvatic, au anunţat joi autorii acestei descoperiri, relatează AFP. „Uneori, găsim rămăşiţe istorice. Însă până acum nu găsisem nimic care să fie la fel de interesant precum această epavă”, a declarat Ole Petter Hobberstad, un inginer-şef de la Statnett, operatorul reţelei electrice norvegiene, care a anunţat descoperirea. Cu o lungime de 174 de metri, vasul german a participat la invadarea Norvegiei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe 9 august 1940, după ce a debarcat trupe naziste pe ţărmul Norvegiei, crucişătorul a fost avariat de artileria norvegiană şi apoi lovit de o torpilă lansată de un submarin britanic. Crucişătorul Karlsruhe a fost în cele din urmă distrus de un submarin german în timp ce se scufunda în largul portului Kristiansand, aflat în extremitatea sudică a Norvegiei. În urmă cu trei ani, mai multe sonare au detectat o epavă neidentificată în proximitatea unui cablu de înaltă tensiune care leagă Norvegia de Danemarca, însă Statnett nu a avut timp să facă în acea perioadă mai multe cercetări, au precizat reprezentanţii companiei. Pe 30 iunie 2020, după o furtună, o misiune cu rol de inspectare a fost trimisă în zonă pentru a verifica starea cablurilor electrice subacvatice, cu ajutorul unui submersibil telecomandat. La o distanţă de circa 50 de metri de acel cablu, „aparatul a arătat o epavă imensă, care fusese torpilată. Abia după ce au văzut tunurile şi un simbol nazist, Ole Petter Hobberstad şi echipajul au înţeles că acesta data din perioada războiului”, a explicat o purtătoare de cuvânt a companiei Statnett într-un comunicat. Muzeul Maritim al Norvegiei a confirmat apoi că nu mai exista niciun dubiu: epava …

Citeste tot articolul

Descoperiri arheologice importante la Sarmizegetusa Regia (FOTO)

Noi descoperiri arheologice în Sarmizegetusa Regia au fost anunţate la finalul campaniei de săpături derulate în această vară. O nouă campanie de cercetare arheologică a ajuns la final, în Sarmizegetusa Regia, şi a continuat seria decoperirilor importante în zona sacră, informează Consiliul Judeţean Hunedoara. „Campaniile de săpături arheologice derulate în situl Sarmizegetusa Regia, începând din anul 2017, au scos la iveală una dintre cele mai mari descoperiri din ultima jumătate de secol: un edificiu de cult cu arhitectură monumentală, aflat pe terasa a IX-a. Planul său includea nu mai puţin de 60 de baze de calcar, unele dintre ele aflate in situ, dispuse pe cinci şiruri a câte douăsprezece rânduri. Anul acesta, o nouă descoperire de mare însemnătate se alătură aleii pavate cu dale de calcar, gresie şi andezit, drumului ceremonial şi edificiului monumental de cult menţionat anterior. Este vorba despre un alt edificiu mai vechi, situat tot pe terasa a IX-a, într-un strat inferior de săpătură, şi ale cărui resturi incendiate au fost identificate pe suprafeţe mari”, susţin reprezentanţii Consiliului Judeţean Hunedoara, principalul finanţator al cercetărilor arheologice derulate în situl UNESCO din Munţii Orăştiei. Şantierul arheologic din capitala dacilor Descoperirile arheologice sunt importante atât pentru sit, care se poate îmbogăţi cu noi puncte de vizitare, cât şi pentru mai buna înţelegere a civilizaţiei dacice. Şantierul arheologic de la Sarmizegetusa Regia este, de asemenea, un loc important în care se formează viitorii arheologi proveniţi din rândurile studenţilor de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, a informat CJ Hunedoara. „În 2017, Consiliul Judeţean Hunedoara a alocat 70.000 de lei, în 2018 – 85.000 lei, în 2019 – 130.000 lei, iar în 2020 – 62.000 lei, pentru sprijinirea săpăturilor arheologice de la Sarmizegetusa Regia. Din cauza pandemiei de coronavirus, la săpăturile din acest an nu au participat studenţi, ci doar membrii Colectivului de …

Citeste tot articolul

11 septembrie 1940. Fuhrer-ul Adolf Hitler isi trimite trupele in Romania

La 11 septembrie 1940, Adolf Hitler își trimite trupele în România pentru a proteja rezervele prețioase de petrol și pentru a pregăti o bază de operațiuni în Europa de Est pentru alte atacuri împotriva Uniunii Sovietice. Încă din 1937, România ajunsese sub controlul unui guvern fascist care semăna foarte mult cu cel al Germaniei, inclusiv cu legi anti-evreiești similare. Regele României, Carol al II-lea, a dizolvat guvernul un an mai târziu din cauza unei economii care a eșuat și l-a instalat pe Patriarhul Ortodox al României ca prim-ministru, este varianta prezentată history.com. Dar moartea patriarhului a provocat o agitație reînnoită a organizației paramilitare fasciste a Gărzii de Fier, care a încercat să impună ordinea. În iunie 1940, Uniunea Sovietică a anexat două provincii românești, iar regele a căutat un aliat care să-l protejeze și să calmeze extrema dreaptă în interiorul propriilor sale granițe. Regele Carol a abdicat la 6 septembrie 1940, lăsând țara sub controlul premierului fascist Ion Antonescu și al Gărzii de Fier. În timp ce România recucerea teritoriul pierdut în fața Uniunii Sovietice atunci când germanii au invadat Rusia, a trebuit, de asemenea, să suporte folosirea resurselor sale de către germani, ca parte a efortului de război nazist. (varianta history.com)

Citeste tot articolul

PATRIOȚI EXECUTAȚI, UCIȘI IN BĂTAIE SAU LĂSAȚI SĂ CRAPE DE FOAME ORI BOALĂ ÎN TEMNIȚELE BOLȘEVICE

Ieri, un prieten m-a provocat la o polemică. Mi-a spus ca numărul românilor patrioți care și-au pierdut viața în temnițele bolșevice este supradimensionat. Mi-a spus ca după Radu Ciuceanu aceștia ar fi pîna in 1.000 de victime, iar  Gheorghe Boldur-Lățescu, într-un interviu din “România Liberă”, l-ar fi redus la 700. Nu cunoșteam aceste declarații, dar nu-mi părea firesc să fie atît de puțini. Și atunci am pierdut ultimele 24 de ore ca să aflu mai mult. Și am aflat. Atenție, aici vorbesc doar de cei care au murit dupa arestare, nu și de cei cazuți in lupte, în munți! Am încercat să îi aranjez ordonat și organizat, pe categorii. Legionari: Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Vasile Militaru, Traian Brăileanu, Mihai Manoilescu, Gheorghe Manu, Constantin Oprișan, Constantin Petrovicescu, Ioan Pintilie Monahi și teologi: Sandu Tudor, profesorul de teologie Alexandru Filipașcu Gherasim Iscu (starețul Mănăstirii Tismana). Episcopi greco-catolici: Vasile Aftenie, Tit-Liviu Chinezu, Anton Durcovici, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Alexandru Rusu, Janos Scheffler dar și moneseniorul Vladimir Ghica, călugarul capucin Fortunat Boros, preotul greco-catolic Ilie Borz, starețul greco-catolic Leon Man (participant la Marea Unire) Politicieni, demnitari: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Stan Ghițescu, Ion Șerban Christu, Ion Cămărașescu, Istrate Micescu, Constantin I. C. Brătianu si istoricul Gheorghe I. Brătianu, Constantin Argetoianu,  Aurel Baciu, Victor Bădulescu, Sever Bocu, Sebastian Bornemisa, Ioan Gh. Botez, Dimitrie Burileanu, Mircea Cancicov,  Liviu Ioan Ștefan Cigăreanu, Tancred Constantinescu, Vladimir Cristi, Gheorghe A. Cuza, Grigore Dimitrescu, Vasile Georgescu-Bîrlad. Ion Gigurtu. Ion V. Gruia, Alexandru Lapedatu, Gheorghe N. Leon, Ion Macovei. Ion Manolescu-Strunga, Alexandru Marcu, Tiberiu Traian Moșoiu, Alexandru Ottulescu, Radu Potocală Sr., Mihail Romniceanu Generali: Grigore Georgescu, Aurel Aldea, Ioan Carlaonț, Nicolae Ciupercă, Constantin S. Constantin,  Grigore N. Cornicioiu, Gheorghe Dobre, Constantin Eftimiu, Alexandru Glatz. Iosif Iacobici, Radu Korne (Cornea), Nicolae Macici. Ioan D. Mihăescu, amiralul Nicolae Păiș, Ioan Mihail Racoviță, …

Citeste tot articolul

6 septembrie 1940: Ion Antonescu preia puterea în statul român, după abdicarea Regelui Carol al II-lea. Legionarii, singurii dispuși să intre la guvernare

6 septembrie 1940: Pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ținutului Herța și a Ardealului de Nord au aruncat România în pragul dezintegrării teritoriale și instituționale. Părăsită de aliați, cu un Rege-dictator care se izolase de partidele politice, România risca să se prăbușească definitiv. Opinia publică, adusă în pragul disperării, îl considera vinovat – pe bună dreptate, pe regele Carol al II-lea. Cei mai activi în contestarea regelui s-au dovedit a fi legionarii, mai ales că aceștia nu-i puteau ierta monarhului playboy decapitarea Mișcării, prin ordonarea asasinării liderilor verzi, în frunte cu Corneliu Codreanu. Astfel, pe 3 septembrie 1940, simultan, legionarii declanșează acțiuni de ocupare a instituțiilor politico-administrative și militare importante din Brașov și Constanța, urmând ca apoi să demareze lovituri asemănătoare în Timișoara, Deva, Alba-Iulia și București, cu scopul de a crea panică la Palatul Regal. Chiar dacă în mare parte, loviturile au eșuat, faptul că s-au înregistrat morți și răniți a inflamat situația în țară și a sporit tensiunea în sânul camarilei regale. Liderul legionar Horia Sima lansează un manifest, prin care cere abdicarea regelui Carol al II-lea, învinovățindu-l de deciziile care au dus la ciopârțirea țării. În București și în marile orașe au loc manifestații împotriva regelui, la care participă zeci de mii de oameni( În imagine, în primul rând este Radu Gyr). Pe 4 septembrie, într-o mișcare disperată, Regele Carol al II-lea îl cheamă la Guvernare pe Generalul Ion Antonescu, cel care fusese surghiunit de suveran la Mănăstirea Bistrița. Pe 5 septembrie, regele îi ordonă comandantului trupelor din Capitală, Generalul Dumitru Coroamă, să deschidă focul asupra manifestanților, dar acesta refuză, motivând că nu poate trage în tineretul țării. De nevoie, regele Carol semnează un decret prin care îi conferă generalului Antonescu „depline puteri pentru conducerea statului român”. În aceeași zi se suspendă Constituția din 27 februarie …

Citeste tot articolul

7 mari personalități care aveau un caracter oribil

Mircea Eliade – în timpul somnului scotea scamele din buricul lui și le băga în buricul soției; Alexandru Ioan Cuza – le-a promis celor din Ţara Românească că îi uneşte cu Austria, dar și-a bătut joc de ei și i-a unit cu Moldova; Mihai Viteazu – fura scrumiere din birturi, le ascundea în căciulă și dădea vina pe unguri; Petre Țuțea – a refuzat să-i împrumute unui prieten maşina să se ducă la mare, deși el era în pușcărie și n-avea ce să facă cu ea, ruginea în fața blocului; Constantin Brâncoveanu – când a fost rugat de turci să treacă la islam, că mai aveau nevoie de unul pentru echipa de fotbal, nu doar că a refuzat, dar şi-a tăiat şi capul, aşa de-al dracu’; Aurel Vlaicu – i-a zis lui Traian Vuia “Dă și mie avionul puțin, să-ți arăt o schemă”, după care a fugit cu el; Vlad Țepeș – făcea farse de prost gust, gen ”Închide ochii și dă pantalonii jos”. Sursa: 7lucruri.ro

Citeste tot articolul

În timpul „Gripei Spaniole” din 1918, doar cei vaccinați au murit. Pe asta o stiati?!

Istoria ne spune că gripa spaniolă din 1918 a ucis între 50 – 100 de milioane de oameni. La vremea respectivă, surse medicale și farmaceutice au descris-o drept CEA MAI groaznică epidemie de la Ciuma Neagră din 1347, care a ucis aproximativ 25-30 de milioane de oameni. În cartea, Vaccination Condemned (Vaccinarea Condamnată), de Eleanor McBean, dr., ND, autorul descrie, în detaliu, experiențele personale și de familie din timpul pandemiei „Gripei spaniole” din 1918. Experiența lui McBean despre „gripa spaniolă” din 1918, în calitate de reporter și de supraviețuitor nevaccinat, necesită revizuirea bazei istorice a evenimentului, nu ca „ teorie a conspirației ”, ci cu dovezi. În urmă cu câțiva ani, am dat peste o altă carte a lui Eleanor McBean: „Vaccination … The Silent Killer” (“Vaccinul…Ucigașul tăcut”). McBean oferă dovezi că evenimentele istorice ale „gripei spaniole” din 1918 nu au fost doar compromise, ci s-a întâmplat același lucru și pentru cele ale epidemiilor de poliomielită și gripă porcină. Spania, țapul ispășitor Spania a fost neutră în timpul primului război mondial și NU și-a cenzurat presa, spre deosebire de țările combatante. Ca urmare, Spania a fost prima care a raportat epidemia de gripă din 1918 și lumea a considerat Spania ca sursa epidemiei. Astfel, se naște „gripa spaniolă” . Vaccinarea experimentală pe militari în Fort Riley, Kansas În pregătirea pentru primul război mondial, un experiment masiv de vaccinare care a implicat numeroase vaccinuri dezvoltate anterior a avut loc pe militarii din Fort Riley, Kansas, unde a fost raportat primul caz de „gripă spaniolă”. Primul Război Mondial și testarea masivă pe subiecți umani Noua industrie farmaceutică, sponsorizată de „Rockefeller Institute for Medical Research”, a avut la disponiziție ceva nou – o cantitate mare de subiecți umani pentru teste. Furnizat de armata SUA, grupul de subiecți pentru teste a crescut cu peste …

Citeste tot articolul

Cât de tari au fost moldovenii în Evul Mediu. Lucruri neştiute despre trupele de elită ale lui Ştefan cel Mare

În ciuda imaginariului popular, specialiştii dar şi izvoarele istorice arată că de fapt voievozii Moldovei se bazau pe trupe de elită în luptele cu turcii, dar şi cu alţi inamici de calibru. Mai mult decât atât sunt consemnate şi trupe de elită, despre care se ştie foarte puţin. Vitejia moldovenilor, în Evul Mediu, era binecunoscută popoarelor din jur. Oamenii din Principatul de est de Carpaţi erau cunoscuţi ca fiind buni războinici de altfel arătându-şi valoarea în luptele cu marile puteri din zonă, Imperiul Otoman, Regatul Ungariei sau Regatul Poloniei. În mentalul colectiv persistă încă ideea propagată în perioada naţionalistă a comunismului că oastea moldoveană era formată în mare parte din ţărani simpli, luaţi de la coarnele plugului şi trimişi pe câmpul de luptă pentru a-şi apăra ”glia strămoşească. În cele din urmă, spune aceleaşi mitologii naţionaliste, ieşeau învingători datorită sacrificiului şi dragostei de patrie. În realitate, spun specialiştii dar şi o serie de mărturii ale vremii, armata moldovei se baza pe un nucleu de soldaţi profesionişti şi trupe de elită. Chiar şi ţăranii liberi recrutaţi aveau o experienţă a războiului fiind angrenaţi în numeroase lupte interne dar şi dincolo de hotarele Moldovei. RĂZBOINICII MOLDOVEI, PRINTRE CEI MAI APRECIAŢI LUPTĂTORI Armata Principatului Moldovei respecta organizarea feudală cunoscută, chemarea la oaste fiind bazată pe legăturile vasalice existente. La oaste erau convocate steagurile boiereşti, adică cetele de luptă ale nobilimii, la care se adăuga oastea cea mare formată din ţăranii liberi sau răzeşi. Practic, aceşti ţărani liberi,membrii ai obştilor răzeşeşti, erau oameni capabili să se echipeze pe cheltuiala lor şi să vină la oaste. Cercetătorii în istorie militară spun că ţărănimea dependentă, acei ţărani prost echipaţi din filmele propagandistice ale ”Epocii de Aur„ nici măcar nu erau chemaţi la oaste. ”Din faptul posesiunii sau folosirii solului de către toţi reiese, ca şi în …

Citeste tot articolul

Și Stalin a fost jidan

Stalin, fost dictator sovietic, mort in 1953, nu a fost, așa cum se crede, “georgian”, sau vreun jidov oarecare din Georgia, căci familia sa nu aparținea jidovilor descendenți din cele zece triburi ale lui Israel , deportate în antichitate de către asirieni , din care descind majoritatea jidovilor caucazieni, ci mai curând dintr-o familie de jidovi sefarzi de origine portugheză , expulzată din coloniile portugheze ale Africii, împreună cu alți jidovi, care s-au instalat mai întâi într-o mică insulă a Golfului Persic , denumitaă “Djuga”, de unde au emigrat ulterior în Georgia, traversând Imperiul Otoman, prezentându-se drept “oameni din Djuga”. Nu este aceasta oare o cutumă generală a jidovimii de a se disimula sub o mască în fața populațiilor locale ? În acest timp , familia lui Stalin fusese identificată drept jidovească – în limba georgiană numele de Djougasvili înseamnă “fiu de jidov” provenit din insula Djuga – in timp ce exista și un alt cuvînt pentru jidov in limba georgiană , “Uria”. Spre a-și camufla iudaismul , familia lui Stalin s-a “convertit” în aparență la creștinismul orthodox – rămânând în același timp , în secret, iudaică – și, precum se știe, Stalin a urmat chiar un seminar creștin orthodox, înainte să se transforme în revolutionary communist . Primele două soții ale lui Stalin : Caterine Svanize și Nadejdja Alleluieyeva (aceasta din urmă asasinată fiind chiar de Stalin însusi in 1932 , din cauza relațiilor ei amoroase cu un jidov pe nume Gleizer), erau amândoua jidănci de origine caucaziană, în timp ce a treia soție a lui Stalin a fost jidanca de origine kazară, Rosa Kaganovitch, sora lui Lazar Kaganovich , jidov care a jucat un rol important sub Stalin, precum și diversi membri ai familiei sale aflați în conducerea Uniunii Sovietice {20}. Stalin a fost, in acelasi timp în …

Citeste tot articolul

Va fi un nou scandal romano-maghiar? Ce LEGE ISTORICA s-a adoptat azi in Camera Deputatilor

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Inițiativa PSD prin care 4 iunie este desemnată Ziua Tratatului de la Trianon a fost adoptată de Parlament. Prin Tratat a fost recunoscută unirea Transilvaniei cu România, eveniment considerat drept ”o tragedie” de către comunitatea maghiară. Inițiativa legislativă a PSD care prevede declararea zilei de 4 iunie drept ”Ziua Tratatului de la Trianon”, actul adoptat în 1920 prin care comunitatea internațională a recunoscut unirea din 1918 a Transilvaniei cu România, a fost votată miercuri de Camera Deputaților, forul decizional. Actul normativ a fost adoptat cu 235 voturi ”pentru”, 21 ”împotrivă” şi 25 abţineri Potrivit unui proiect depus în procedură de urgență la Senat, în calitate de primă cameră sesizată, ziua de 4 iunie ar urma să devină Ziua Tratatului de la Trianon. În expunerea inițiatorilor, Tratatul de la Trianon „constituie un document politic și juridic de o importanță deosebită pentru națiunea română și un element esențial al realității geopolitice actuale la nivel european”. De asemenea, cei doi senatori mai spun că este nevoie celebrarea acestei zile pentru că „în perioada recentă se înregistrează o serie de încercări de a impune o viziune distorsionată în ceea ce privește semnificația Tratatului de la Trianon”. „Orice încercare de rescriere a istoriei, de aducere în discuție a unor poziții revizioniste, nu poate fi acceptată astăzi în Uniunea Europeană”, se mai arată în document. Potrivit acestuia, autoritățile naționale și locale pot organiza, cu bani de la bugetul local sau național, manifestări „cultural-educative” pentru a celebra semnarea Tratatului de la Trianon. Proiectul mai prevede ca autoritățile publice locale și centrale să arboreze drapelul României în această zi, informează g4media. …

Citeste tot articolul

Patimile lui Mitică Popescu. Cum îl descriau securiştii în dosarul de urmărire

Mitică Popescu a trecut pe la penitenciarele Malmaison, Jilava, Periprava şi Salcia Pe când era student în cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa lui George Dem Loghin, cunoscutul actor a fost arestat şi condamnat la trei ani de închisoare corecţională, pentru delictul de „acte preparatorii de trecere frauduloasă a frontierei“. O parte a pedepsei a executat-o în lagărul de la Periprava, aflat în cel mai estic şi inaccesibil loc din Delta Dunării. Bucureştean autentic, născut şi crescut pe strada Sorcovei, într-o fostă mahala din zona Apărătorii Patriei, astăzi parte a cartierului Berceni, Mitică Popescu sau Dumitru Popescu, aşa cum e trecut în buletin, a avut mult de pătimit până să devină actorul iubit de public care este astăzi. Îndrăgostit de teatru fiind, Mitică Popescu a ajuns mai întâi să facă figuraţie în Teatrul Armatei datorită influenţei unui prieten de familie, Nicolae Gărdescu – junele-prim ce făcuse furori în Bucureştiul dinainte de război, cel care s-a format la şcoala marelui Constantin I. Nottara şi care a rămas în memoria colectivă ca „Baronul Münchhausen“. A picat apoi de trei ori admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, până când l-a întâlnit pe Ion Şahighian, pionier al filmului românesc, care l-a învăţat ce trebuie să facă pentru a impresiona chiar şi o comisie din care făceau parte nume ca Ion Finteşteanu, Costache Antoniu şi George Dem Loghin. Însă adevărata piatră de încercare a reprezentat-o arestarea şi ulterior condamnarea suferită chiar în timpul studenţiei, un episod despre care actorul vorbeşte extrem de rar. În dosarul pe numele său aflat astăzi în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se arată că „în anul 1955, în timp ce era figurant la Teatrul Armatei din Bucureşti, a cunoscut un diplomat iugoslav, care i-a propus să fugă din ţară, recomandându-i să ia legătura …

Citeste tot articolul

Poveştile româncelor condamnate la moarte în secolul XX

Până la abolirea pedepsei cu moartea în România, prin Decretul-Lege 6 din 7 ianuarie 1990, mai multe femei au primit pedeapsa capitală, în perioada contemporană. În România comunistă au fost executate 104 persoane. Între anii 1965 şi 1989, Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat la moarte 47 de persoane, unele dintre ele fiind femei, însă istoricii şi cercetătorii spun că nu au descoperit niciun caz în care vreo femeie condamnată la moarte să fie executată. În cazul tuturor acestor femei, li s-a schimbat pedeapsa capitală în detenţia pe viaţă sau pentru o perioadă îndelungată, de până la 20 de ani. Graţierea Anei Maria Marin, soţia comandantului legionar Vasile Marin, mort în 1937 în războiul civil din Spania, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a ţinut prima pagină a ziarelor vremii. În aprilie 1941, Ana Maria Marin a fost condamnată la moarte pentru deţinere ilegală de arme, spune Constantin Vasilescu, cercetător în cadrul IICCMER .În urma unei percheziţii domiciliare, s-au găsit ascunse, în baie, şase revolvere Walther, calibrul 9 milimetri, şi muniţie. Ameninţată de moarte, Ana Maria Marin a solicitat şi a obţinut „clemenţa regală” pentru o faptă comisă „fără cuget rău […] ci numai în scopul ca aceste arme să nu fie unelte ucigaşe”. Aceste acte erau însoţite şi de patetice articole de presă: „Domnul General Antonescu, Conducătorul Statului, ţinând seama de textul cererii de graţiere, de împrejurările creştineşti ale Sfintelor Paşti şi pentru a nu umili curăţenia unui nume şi memoria unui om care a murit pentru un ideal creştin [Vasile Marin – n.m.], a înmânat M.S. Regelui cererea de graţiere, propunând comutarea pedepsei cu moartea. Este ultima îngăduinţă pe care o mai are domnul General Antonescu ţinând seama de faptul că este vorba de o femee“. Viitorul nu avea să fie liniştit pentru Ana Maria Marin. Femeia a …

Citeste tot articolul

Când ar fi trebuit să înceapă al III-lea Război Mondial: Operaţiunea „Inimaginabil”

Data propusă pentru declanşarea operaţiunii: 1 iulie 1945. Presupunea un atac surpriză la care să ia parte 47 de divizii britanice şi americane în zona Dresda, lovind în plin linii sovietice. Forţa militară occidentală ar fi implicat aproape jumătate din cele 100 de divizii existente (2.500.000 de oameni) din unităţile americane, britanice şi canadiene disponibile. Mai trebuiau să ia parte şi unităţi poloneze şi să fie folosite şi componente din trupele germane luate prizoniere sau încercuite (aproximativ 100.000 de oameni). «Operaţiunea Inimaginabil (Operation Unthinkable) a fost numele codificat a două planuri legate de un conflict între aliaţii occidentali şi Uniunea Sovietică. Ambele au fost ordonate de către prim-ministrul britanic Winston Churchill în 1945 şi dezvoltat de Hastings Lionel Ismay, şef de stat major al Forţelor Armate Britanice, la sfârşitul războiului în Europa. Prima dintre cele două se baza pe un atac surpriză asupra forţelor sovietice staţionate în Germania, în scopul de a „impune voinţa aliaţilor occidentali” asupra sovieticilor şi de a-l forţa pe Stalin să-şi onoreze acordurile încheiate în ceea ce priveşte viitorul Europei Centrale. Atunci când şansele au fost judecate ca fiind „fanteziste”, planul iniţial a fost abandonat. Numele de cod a fost folosit în schimb pentru un scenariu defensiv, în care britanicii se apărau împotriva unei înaintări sovietice spre Marea Nordului şi Oceanului Atlantic în urma retragerii forţelor americane de pe continent. Studiul a devenit primul plan de contingenţă al perioadei Războiului Rece pentru o confruntare cu Uniunea Sovietică. Ambele planuri au fost strict secrete la momentul creării lor, şi nu a fost publicate până în 1998». Aşa începe prezentarea pe Wikipedia a unuia dintre cele mai ciudate proiecte militare care, pe fond, este o demonstraţie a faptului că, între puterile aliate, era departe să domnească încrederea reciprocă şi că, din punctul de vedere al lui Churchill, măsura …

Citeste tot articolul

Zoia Ceaușescu, băgată 8 luni în inchisoare la Revoluție, a făcut cerere, în noiembrie 1990, să fie reîncarcerată

Zoia Ceaușescu a murit la 20 noiembrie 2006, din cauza unui cancer pulmonar, la doar 56 de ani Destinul Zoiei Ceauşescu a fost puţin cunoscut românilor de rând înainte de 1989. Şi la fel şi după Revoluţie. “Fiica Faraonului” – aşa cum a denumit- o, în cartea “Supleantul”, scriitorul Petru Popescu, unul dintre cei cărora li s-a atribuit o relaţie cu fata cuplului Ceauşescu – s-a născut la 28 februarie 1949. Deținută în închisoare timp de 8 luni, după Revoluție, fata cuplului Ceaușescu a făcut o cerere neobișnuită la scurtă vreme după eliberare: să fie reîncarcerată din nou, din cauza condițiilor precare în care ajunsese să trăiască. Eliberată după opt luni de puşcărie “Zoica”, aşa cum îi spuneau apropiaţii, a avut parte de un destin dramatic, de fapt, luptându-se până în 1989 cu toate încercările părinţilor ei de a-i controla şi de a-i conduce viaţa. Iubiri cenzurate, mai ales de despotica ei mamă, un întreg Institut de Matematică desființat doar pentru că tot Elena Ceaușescu nu dorea anumiți oameni în preajma fiicei, certuri, chiar dispariții „de acasă” și contre verbale tot mai acide, cam așa s-a desfășurat viața de dinainte de Revoluție a unei femei care nu-și dorea decât să își facă meseria și să trăiască normal alături de un om iubit. După Revoluţie, în schimb, a fost acuzată de “subminarea economiei naţionale”, iar fosta absolventă de matematică şi autoare a 22 de lucrări de specialitate a fost aruncată în puşcărie, din 12 ianuarie până în 18 august 1990. Mai exact, 237 de zile şi de nopţi. Contactul cu viaţa sordidă din arest, cu mizeria concretă şi cu cea umană de acolo şi sentimentul de nedreptate care i se făcea, dar şi de nesiguranţă pentru ce avea să urmeze au marcat-o pe Zoia într-un mod dramatic. “Nu vreau să-mi amintesc, …

Citeste tot articolul

Poveştile a doi militari români din lagărele sovietice: unul a rămas prizonier, celălalt a trădat şi a ajutat la instaurarea comunismului în România

Militarii români care au fost luaţi prizonieri pe teritoriul Uniunii Sovietice în cel de-Al Doilea Război Mondial au avut de ales între a suporta pe mai departe ororile din lagăre sau a trăda. Mulţi au ales ultima cale: aceea de a înscrie în diviziile „Tudor Vladimirescu“ sau „Horea, Cloşca şi Crişan“, constituite pe teritoriul sovietic. Comandorul Mihai Chiriţă: „Convoi de căruţe încărcate cu lemne, trase de către ofiţeri români înhămaţi“ Comandorul Mihai Chiriţă, care a murit în 2018, la vârsta de 103 ani, a fost unul dintre bravii eroi români care a rezistat eroic şi a preferat să rămână în lagărul din Oranki şi nu a trădat. În anul 1944, Mihai Chiriţă era ofiţer secund pe monitorul I.C.Brătianu, navă pe care, în lipsa comandantului bolnav, a comandant-o în ultima decadă a lunii august. După anunţarea armistiţiului de către regele Mihai, li s-a ordonat ca atât navele, cât şi trupele de uscat să rămână pe braţul Chilia, fără să se împotrivească trupelor sovietice. Trei zile mai târziu, i s-a cerut flotei române să se predea ruşilor. La data de 27 august, conform ordinelor superioare, s-a pus la dispoziţia amiralului sovietic Gorşkov, cu monitorul şi echipajul. Peste câteva zile, ofiţerii români de marină de la Dunăre au fost arestaţi de către trupele sovietice aliate. „Pe 1 septembrie, orele 4.00, monitorul este luat cu asalt de către vedetele sovietice. Suntem făcuţi prizonieri fără a fi opus vreo rezistenţă“, a povestit Chiriţă. A urmat odiseea gulagului sovietic: „Le-a fost dat ofiţerilor români, ca în marea lor majoritate (6.000 după căderea Stalingradului), să fie închişi în incinta mănăstirii de la Oranki, localitate rurală situate la distanţă de 60 de kilometri de oraşul Maxim Gorki. Mihai Chiriţă şi alţi ofiţeri români au ajuns la Odessa într-un vagon şi, după triere, a ajuns alături de 30 de …

Citeste tot articolul

Români de geniu. De ce s-a lepădat Ion Creangă de preoţie

Ion Creangă s-a zbătut toată tinereţea lui să devină preot, la dorinţa mamei, însă firea lui nestatornică i-a pus piedică. În cele din urmă, a ţinut slujba de diacon doar ca să capete o leafă în plus. Adevărata vocaţie a scriitorului a fost cea de dascăl, dedicându-se predării şi scrierii de manuale, activitate pentru care chiar a fost decorat. În iarna anului 1864, într-o mică sală de pe domeniul mănăstirii „Trei Ierarhi“ din Iaşi, câţiva elevi încearcă să deprindă tainele cititului şi ortografiei de la un bărbat mai tânăr decât ei, dar şcolit peste hotare. Sunt primele cursuri ale Institutului pedagogic de la „Trei Ierarhi“ Iaşi – instituţie redenumită „Şcoala normală vasiliană“ – a căror menire este să scoată noi profesori ieşeni, într-un efort naţional de a spori şi consolida corpul profesoral, după reforma educaţiei promovate de Al.I. Cuza. Directorul şcolii este Titu Maiorescu, profesor la vârsta de doar 24 de ani. Unul dintre elevii săi este Ion Creangă, care privea fascinat şi entuziasmat felul de a preda al tânărului Maiorescu. Vorbea simplu şi limpede, cât să poată pricepe şi el, un copil de ţăran venit la oraş din Humuleşti. În toamna aceluiaşi an, Creangă ajunge să ţină prima lui lecţie în calitate de institutor la şcoala primară „Trei Ierarhi“, în urma intervenţiei la minister a lui Maiorescu, care-a cerut ca cei mai buni preparanzi să ocupe posturi. „Maiorescu însuşi i-ar fi dat la curs decretul de numire, iar el, ruşinat, nu a fost în stare să scoată o vorbă de mulţumire, ci numai se repezi să sărute mâna binefăcătorului. Maiorescu, zădărnicind gestul umilitor, strânse mâna diaconului cu vreo patru ani mai vârstnic şi-i zise: «Las’, du-te de fă şcoală cu copiii, dar vezi să-i faci să te iubească: să fii drept cu dânşii!»“, scria criticul literar George Călinescu în …

Citeste tot articolul

„Istoria s-a oprit în 1936” (Totul de atunci e propagandă)

Majoritatea oamenilor cunosc povestea din Matrix. Filmul, apărut în 1999, descrie un viitor distopic în care „realitatea” trăită de oameni este în fapt un simulacru creat de mașinile care doresc să subjuge rasa umană. Filmul rezonează în continuare cu foarte mulți oameni datorită senzației tot mai acute că lumea noastră modernă este în mare parte o realitate simulată cu ajutorul tehnologiei și al mass media. În urmă cu mulți ani, scriitorul George Orwell a tras un semnal de alarmă cu privire la condiția de Matrix a omului modern, și a afirmat că „istoria s-a oprit în 1936”. Sursa acestei vorbe se găsește nu în romanul «1984», ci în eseul «Privind înapoi la războiul spaniol», o meditație pe marginea experienței sale din Războiul Civil din Spania (1936-1939), în care el a luptat de partea republicanilor contra naționaliștilor conduși de Franco. Potrivit lui Orwell, în timpul acestui conflict a devenit conștient de utilizarea pe scară largă a propagandei în consolidarea regimurilor totalitare moderne. „Îmi aduc aminte că i-am spus lui Arthur Koestler ‘istoria s-a oprit în 1936’, la care el a dat imediat din cap în semn de aprobare. Ne gândeam amândoi la totalitarism în general, dar mai precis la războiul civil. Destul de devreme în viață mi-am dat seama că niciun eveniment nu este prezentat corect în ziare, dar în Spania, pentru prima dată, am văzut reportaje care nu aveau niciun fel de legătură cu faptele, nici măcar legătura implicată de o minciună obișnuită. Am citit despre bătălii grandioase desfășurate în locuri unde nu a avut loc nicio bătălie, și o tăcere deplină despre sutele de oameni care au fost uciși. Am citit despre soldați care s-au luptat cu curaj, dar care au fost prezentați ca lași și trădători, iar alții, care nu au văzut nici măcar cum se trage un …

Citeste tot articolul

Tracii – cei mai temuţi războinici din Balcani – se tatuau, aveau mai multe soţii şi dispreţuiau munca

Tracii au fost unul dintre cele mai importante şi numeroase triburi ale Europei antice. Erau războinici renumiţi şi s-au format pe un areal vast din sud-estul Europei. Arealul de locuire al neamurilor tracice a cuprins şi teritoriul de astăzi al ţării noastre. Tracii s-au numărat printre cele mai numeroase şi puternice popoare ale Europei antice. Despre vitalitatea lor războinică, dar şi despre importanţa lor au vorbit numeroase izvoare antice, fiind atestaţi încă din timpul Războiului Troian, în plină epocă a bronzului egeean. Tracii trăiau împărţiţi în triburi şi răspândiţi pe un areal întins din zona Balcanică şi nord-dunăreană. TRACII, REZULTATUL UNEI SINTEZE ETNICE COMPLEXE Triburile tracilor au fost atestate documentar pentru prima dată în epoca bronzului, adică acum aproximativ 4000 de ani, cu 2000 de ani îHR. Mai precis, războinicii traci apar menţionaţi în Iliada, luând parte la războiul troian. Mai apoi, părintele istoriei, Herodot, scria acum 2500 de ani, explicit despre neamurile tracilor, spunând printre altele că ”neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inzilor”. Cine erau aceşti traci, atât de numeroşi încât puteau fi comparaţi cu neamurile inzilor ? Specialiştii spun că tracii sunt, de fapt, o sinteză etnică între triburile locale eneolitice şi triburi indoeuropene sosite la începutul epocii bronzului dinspre stepele euro-asiatice. Această sinteză ar fi avut loc pe un teritoriu vast care a cuprins o zonă întinsă din sud-estul Europei. Triburile tracilor s-au format pe teritoriul de astăzi al Bulgariei, României, nordul Macedoniei, Albania, Bosnia, nord-vestul Turciei, dar şi alte zone adiacente. Triburile de păstori indo-europeni veniţi din stepele euroasiatice s-au aşezat alături de comunităţile eneolitice din acest vast teritoriu. Uneori a fost o convieţuire paşnică, dar de cele mai multe ori a fost o ocupaţie brutală, caracterizată prin distrugerea unor mari centre eneolitice, precum cele din arealul culturii Cucuteni. În …

Citeste tot articolul