ISTORIE

Istoria suprimată a originii pandemiilor

De la dr. Etienne de Harven: – Când jurnalista nordamericană Celia Farber a publicat cu îndrăzneală articolul „Scăpat de sub control: SIDA și corupția științei medicale” în Harper’s Magazine (martie 2006), unii cititori au încercat probabil să se liniștească că această „corupție” este un caz izolat. Acest lucru este departe de adevăr. Acesta este doar vârful aisbergului. Corupția în cercetare este un fenomen larg răspândit care apare în multe probleme de sănătate importante și presupus contagioase. Studiul științific al virușilor (sau prionilor în cazul bolii vacii nebune sau al BSE) a mers pe drumul greșit, practic, în același mod sistematic. Această cale implică întotdeauna câțiva pași cheie: inventarea riscului unei epidemii devastatoare, incriminarea unui agent patogen evaziv, ignorarea cauzelor toxice alternative, manipularea epidemiologiei cu cifre neverificabile pentru a maximiza percepția greșită a unei catastrofe iminente și acea promisiune de vindecare prin vaccinuri. Acest lucru garantează profituri financiare uriașe. Dar cum se pot realiza toate acestea? Pur și simplu bazându-ne pe cel mai puternic facilitator al luării deciziilor umane: FRICA. Nu asistăm la epidemii de virus, ci la epidemii de frică. Și atât mass-media, cât și industria farmaceutică poartă responsabilitatea principală pentru alimentarea temerilor, temeri care, întâmplător, alimentează întotdeauna afaceri fantastic de profitabile. Ipotezele de investigare referitoare la aceste domenii ale cercetării virusului nu sunt aproape niciodată testate științific cu controale adecvate. În schimb, ele sunt stabilite prin „consens”. Aceasta devine apoi rapid dogmă, menținută de mass-media într-un mod cvasi-religios, asigurându-se totodată că finanțarea cercetării este limitată la proiecte care susțin dogmele și excluzând cercetarea asupra ipotezelor alternative. Un instrument cheie pentru a menține disidența afară din dezbatere este cenzura la diferite niveluri, de la mass-media populară la publicațiile academice. Nu am învățat bine din experiențele trecute. Există încă multe întrebări fără răspuns despre cauzele gripei spaniole din 1918 și rolul …

Citeste tot articolul

Prof. univ. dr. Ion Coja: Pentru ca Statul evreiesc Israel să apară au trebuit să moară milioane de ne-evrei

Dezvăluirea făcută de domnul Nicu Cohen privind una din încercările de constituire a unui stat evreiesc este și mai surprinzătoare, mai neașteptată. Cel puțin pentru mine, care sunt și nu prea sunt informat în multe chestiuni de istorie. Știam și eu despre crimele petrecute în anii 30 în U.R.S.S., numite „Holodomor”, nume pe cale de a deveni la fel de sinistru ca și „Holocaust”. N-am înțeles niciodată minima rațiune/explicație a cumplitei suferințe prin care a trecut țărănimea din Ucraina, supusă efectiv unui regim de exterminare prin arma cea mai inumană: înfometarea. Știam că organizatorii hecatombei au fost mai cu seamă bolșevici evrei, și mă minunam cât de puternică fusese ura de clasă a acestora, împotriva chiaburimii satelor. Putea lupta de clasă să degenereze într-un asemenea genocid? Și vine domnul Nicu Cohen cu explicația, mai simplă și mai cumplită: evreii sovietici, care au organizat moartea prin înfometare a milioane de țărani ucraineni/slavi de pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene, urmăreau un rezultat demografic: scăderea ponderei ucrainene pe teritoriul republicii, în vederea constituirii la momentul oportun a unui stat evreiesc, a unei republici sovietice evreiești! Deja în Ucraina sovietică trăiau majoritatea evreilor din U.R.S.S. și se simțeau în largul lor, că într-un veritabil Israel. Ei făceau legea în U.R.S.S., dar mai ales în Ucraina. Prin exterminarea ucrainenilor, evreii își sporeau procentul demografic și puterea asupra republicii!… iar detaliul cel mai important: în speranța că rezolvă problemele ridicate de populația evreiască din Rusia, țarina Ekaterina (1762-17960), bine manipulată de sfetnici iudeo-fili, a dat un ucaz prin care evreii erau obligați să trăiască pe un anumit teritoriu din vasta Rusie, numit Zonă de Rezidență, teritoriu destul de vast, cam pe teritoriul ulterior numit Ucraina. Evreii s-au simțit foarte bine în această Zonă de rezidență care a devenit foarte repede un soi de stat în …

Citeste tot articolul

37 de violuri, 3 morți, 87 de magazine și 1500 de case devastate/Bilanțul primei zile de ocupație în Alba a „eliberatorilor” ruși, în 1944

Crimele ”eliberatorilor” sovietici în județul Alba. Jafuri, violuri și asasinate în Alba Iulia și împrejurimi În septembrie 1944, a pătruns în județul Alba, venind dinspre Sibiu, ”glorioasa” armată ”eliberatoare” Sovietică, în realitate grupuri de soldați înfometați cu apucături de barbari. Istoricul Tudor Roșu, de la Muzeul Național de Istorie din Alba Iulia, a descris pe larg episodul într-un articol publicat într-o lucrare mai amplă dedicată județului (Județul Alba. Istorie, cultură și civilizație, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia 2015). Cei mai bătrâni locuitori ai județului, mai țin minte spaima pe care ei și familiile lor au simțit-o la venirea rușilor. Bilanțul tragic al unei singure nopți ”La imaginea terifiantă cu iz medieval contribuiau din plin cazacii călări. În localitățile aflate pe direcția ”glorioasei” armate roșii s-au petrecut obișnuitele episoade barbare. De exemplu, în doar 24 de ore, la 26/27 septembrie 1944, au fost devastate pe teritoriul județului Alba 87 de magazine, 1559 de locuințe, au fost luați 154 de cai, s-au înregistrat 3 morți, 2 răniți, 37 de femei violate etc” a scris Tudor Roșu. La Alba Iulia, rușii au căutat alcool, până au găsit ”paradisul” în pivnițele Episcopiei Roman-Catolice. După ce se îmbătau, căutau ”hăzăici”. Femeile, mai ales cele tinere, se ascundeau pe unde puteau: ”m-am ascuns o vreme cu celelalte lucrătoare din croitorie (…) într-o încăpere secretă (…) ieșeam numai noaptea să luăm apă și hrană. Tremuram toate să nu ne găsească. Copiii întrebau mereu de mine. Nu-i vedeam decât noaptea, când dormeau” descria o femeie groaza acelor zile. Triplă crimă la Oarda Istoricul din Alba Iulia a descoperit o serie de atrocități, petrecute în vecinătatea municipiului. ”La Oarda, sovieticii au ajuns în sat deși era în afara șoselei Sibiu – Cluj, în perpetua lor căutare de femei, oi, vite și ceasuri. Martorii evenimentelor își aminteau că teama …

Citeste tot articolul

Ionel Moța și Vasile Marin, comandanții legionari uciși la Majadahonda de Valter Roman, tatăl lui Petre Roman

Războiul Civil Spaniol, ar putea răspunde cunoscătorii. Da, așa este, toti trei au luptat în acest război, dar în tabere diferite. Primul, Valter Roman, ca voluntar în Brigăzile Internaționale Comuniste, maior și comandant al unui batalion de artilerie, ceilați doi, Moța și Marin, ca voluntari în „Tercio Extranjeros”, Legiunea Străină Spaniolă, căzuți în luptă de partea forțelor franchiste. Ceea ce, însă, nu se prea știe este faptul că cei doi au fost uciși în baza unui ordin dat chiar de Valter Roman. La puțină vreme după ce s-au înrolat în trupele franchiste și au intrat efectiv &icirc O sabie pentru colonel! Cu un an înainte, la 24 noiembrie 1936, generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino- Grănicerul, avocatul Ionel Moța, inginerul Gheorghe Clime, preotul Ion Dumitrescu-Borşa, avocatul Neculai Totu, economistul Bănică Dobre, avocatul Vasile Marin și prințul Alexandru Cantacuzino plecau în Spania. Misiunea lor era ca, în numele Legiunii Arhanghelului Mihail, să-i ofere în semn de omagiu colonelului Jose Moscardo Ituarte, eroul de la Alcazar, o spadă de onoare. Acolo, întreg grupul, mai puțin generalul, avea să se alăture trupelor generalului Francisco Franco, împotriva celor republicane, în ceea ce s-a numit Războiul Civil Spaniol. Memoria Prințului… “Pe la ora trei, ocupăm nişte tranşee înaintate. Bombardamentul reîncepe. Ionel Moţa ne strigă: «Dacă sîntem înconjuraţi, nu cade prizonier nimenea. Murim toţi împreună!». Sînt ultimele cuvinte. Exploziile obuzelor ne acopereau cu pămînt. O detunătură doborîtoare mă forţează să închid ochii. Cînd îi deschid, o clipă după aceea, privirea îmi cade, la un metru şi jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa spre pămînt. Îngenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel Moţa. La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele tranşeei. Mă întorc şi urlu lui Clime şi părintelui Dumitrescu, peste vuietul gloanţelor şi al obuzelor: «Ionel şi Marin sînt morţi!». Peste …

Citeste tot articolul

2 milioane de femei germane au fost VIOLATE de armata bolșevică în vara anului 1945

Exista lucruri care se tin sub tacere de frica, de rusine sau pentru a evita oprobiul societatii. Presa occidentala din utima perioada a reusit sa patrunda intr-una din tainele suferintelor populatiei civile din Germania in vara anului 1945: trupele sovietice care ocupasera tara au primit „liber” de la comandantii lor sa violeze in voie femeile germane. Intr-un material dedicat acestui caz, postul de televiziune France 24 a reusit sa obtina in premiera informatii de la aceste femei, poate astazi septagenare sau octogenare, care dupa trecerea timpului au hotarat sa faca publica experienta cumplita prin care au trecut. Nu a depus undeva vreo plangere. Nici n-avea unde. Politia germana disparuse, iar la noua administratie militara a ocupantilor era periculos sa te prezinti.Dupa estimarile ziaristilor, este vorba de circa doua milioane de victime. Nu se stie daca vreuna din ele a La timpul sau, subiectul era tabu, cu atat mai mult in Germania de Est. Exista lucruri care se tin sub tacere de frica, de rusine sau pentru a evita oprobiul societatii. Presa occidentala din utima perioada a reusit sa patrunda intr-una din tainele suferintelor populatiei civile din Germania in vara anului 1945: trupele sovietice care ocupasera tara au primit „liber” de la comandantii lor sa violeze in voie femeile germane. Intr-un material dedicat acestui caz, postul de televiziune France 24 a reusit sa obtina in premiera informatii de la aceste femei, poate astazi septagenare sau octogenare, care dupa trecerea timpului au hotarat sa faca publica experienta cumplita prin care au trecut. Nu a depus undeva vreo plangere. Nici n-avea unde. Politia germana disparuse, iar la noua administratie militara a ocupantilor era periculos sa te prezinti.Dupa estimarile ziaristilor, este vorba de circa doua milioane de victime. Nu se stie daca vreuna din ele a La timpul sau, subiectul era tabu, cu atat …

Citeste tot articolul

ISTORIA CARE NU SE ÎNVAȚĂ ÎN ȘCOALĂ: 8 decembrie 1920. Primul atentat terorist din România, comis de evrei comuniști

ISTORIE INTERZISĂ În școală învățăm că asasinatul politic sau atentatul terorist ca formă de luptă politică ar fi fost inaugurate în istoria noastră de legionari. Ei bine, a venit momentul să aflăm că nu este așa. Europa acestor zile și întreaga omenire trăieşte sub semnul terorismului, al fricii cumplite de atentate, de atacuri cu bombă. Deocamdată România pare a nu fi atinsă de acest flagel, slavă Domnului. Dar cândva am avut şi noi teroriştii noştri. Mai exact, după realizarea României Mari. În 1920, Bucureștiul cunoștea deja trauma atacurilor teroriste. Sigur că anumite pagini din istoria României nu convin unor cercuri politice care astăzi încearcă să smulgă naţiunile de pe linia lor de viaţă, în tentativa de ridicare a unei noi ordini internaționale, fundamentată pe însăşi negarea fundamentului creştin al civilizaţiei sale milenare şi identităţii naţionale a popoarelor ce o alcătuiesc. Dar să vedem ce s-a întâmplat în urmă cu un secol. În ziua de 8 decembrie 1920, avea loc primul atentat terorist după formarea României Mari şi primul atentat săvârşit cu bombă pe teritoriul țării noastre. Actul sângeros a fost pus la cale de o celulă radicală comunistă, condusă de militantul de etnie evriască Max Goldstein. Din grupul criminal mai făceau parte Saul Osias și Leon Lichtblau, la rândul lor evrei. Aceştia au instalat o bombă artizanală în Senatul României, care în urma exploziei, declanșate la ora 14.30 înainte de reînceperea şedinţei de plen, i-a ucis pe Ministrul de justiţie, Dimitrie Greceanu (decedat la spital), pe episcopul greco-catolic Demetriu Radu și pe parlamentarul Spirea Gheorghiu (decedat la spital). Au existat şi răniţi, printre care președintele Senatului, Constantin Coandă, episcopul ortodox Nifon și episcopul ortodox Roman Ciorogariu. Materialul explozibil a fost aşezat cu o seară înainte sub scaunul prezidenţial, lângă fotoliul regal şi cel al principelui moştenitor. Acesta era de fapt …

Citeste tot articolul

Camera Deputaţilor a aprobat spălarea pe creier a elevilor cu „Istoria Evreilor. Holocaustul”

Poate că titlul mai precis ar fi fost Camera Deputaților aprobă circumcizia cerebrală a elevilor cu “Istoria Evreilor. Holocaustul”. Bine că învățăm tot mai puțin despre istoria Românilor, dar ni se bagă pe gât istoria străinilor. Inițiatorul este nimeni altul decât Silviu Vexler, Jidanul care continuă să combată românismul prin lege, așa cum l-a învățat mentorul său Aurel Vainer. g4media: Camera Deputaţilor a aprobat proiectul privind introducerea disciplinei şcolare „Istoria Evreilor. Holocaustul” Plenul Camerei Deputaţilor a aprobat, miercuri, propunerea legislativă privind unele măsuri pentru studierea istoriei evreilor şi a Holocaustului, care prevede introducerea unei discipline şcolare cu acest obiect în planurile-cadru ale învăţământului liceal şi profesional, relatează Agerpres. Unii dintre voi care sunteți elevi abia așteaptă să înceapă lecțiile obligatorii despre istoria Jidanilor, așadar am pregătit o bibliografie alternativă despre holocaust, să știți ce să răspundeți când vă ridică în picioare sau la test. Cărți Înșelătoria Secolului XX – O foarte puternică lectură despre holocaust, o carte scrisă după rigori științifice. Autopsia Holocaustului – Unii o descriu ca fiind cea mai bună carte despre holocaust în sensul în care te învață cam tot ce ai nevoie să susții o teză sau o prezentare pe tema holocostului. Minciuna lui Ulise – povestea unui Francez comunist capturat de Nemți, care a ieșit din lagărul de concentrare, a citit literatura scrisă de foștii lui coleg de lagăr, a fost înfuriat și consternat de minciunile pe care le-au scris, așadar a elaborat lucrarea Minciuna lui Ulise, în care explică prin ce a trecut, fără să exagereze. Circumcizia – Complotul Tăcerii – Dacă vorbim despre istoria Jidanilor trebuie să vorbim și despre circumcizie, un subiect complex în sine, secundar față de holocaust în contextul lecțiilor la școală, dar util pe viitor pentru cine dorește să se specializeze pe chestiunea jidănească. Situația Evreilor din România – singura carte trimisă la topit după 1989. …

Citeste tot articolul

Cum au fost mânați legionarii în lupta împotriva comunismului

Mișcarea legionară a reprezentat un punct de cotitură în istoria României, devenind una dintre cele mai violente mișcări cu care s-a confruntat scena politică românească. Având ca bază ideologică un naționalism dus la extrem și o credință pe care de multe ori o foloseau drept un paravan pentru crimele și atrocitățile făcute. Inspirația lui Codreanu Corneliu Zelea Codreanu, liderul mișcării legionare din România, a avut posibilitatea de a se inspira de peste granițele țării, regimul lui Adolf Hitler fiind un exemplu în aplicarea violenței și a crimei ca mijloc de luptă politică. Unul dintre simpatizanții lui Corneliu Zelea Codreanu, Ioan Victor Vojen, fost legionar închis în penitenciarul din Aiud, avea să declare Securității că: “ uniformele, cîntecele, organizația paramilitară, toate sînt introduse în “legiunea” sa sub influența partidelor naziste.” O greșeală pe care reprezentanții Legiunii au considerat-o fiind fatală pentru Corneliu Zelea Codreanu a fost declarația sa în politica externă prin care anunța că “ în momentul cuceririi puterii va schimba în 48 de ore politica tradițională trecînd de partea Axei. Se înfeudează astfel Germaniei hitleriste fără să cunoască intențiile acesteia, fără să știe de planurile de expansiune conform cărora românii trebuiau să fie dizlocați din lanțul Carpaților și zvârliți departe spre Răsărit.” Luptă în interesul Germaniei naziste Războiul dintre naziști și comuniști a fost purtat de cele mai multe ori pe muchie de cuțit, rezultatul final putând fi schimbat în fiecare secundă. În pragul capitulării Germaniei din 1945, unul dintre cei care a continuat lupta împotriva comunismului a fost chiar Horia Sima, cel care se afla în fruntea unui așa-zis guvern fantomă din Viena, pus în slujba nemților. Dumitrescu Ion avea să declare în 1963 că: “După 23 august 1944, merg în alianță cu trupele sovietice să desrobească Ardealul și să lupte contra nemților. Sima ține la radio o …

Citeste tot articolul

Erou intre dusmani: Românul care a luptat în Waffen SS. Povestea maiorului Ion Tobă, erou român și german

Despre Ion Tobă, zis ”Hatmanul”, și despre vitejiile lui din Al Doilea Război Mondial s-au scris diverse articole în ultimii 30 de ani. Ceea ce nu s-a scris și nu s-a spus este etapa din viața căpitanului, de după 23 august 1944, și până la finalul războiului. Istoricul clujean Ottmar Trașcă a descoperit noi amănunte despre viața lui Ion Tobă (foto – în centrul imaginii), în perioada în care acesta a fost fost maior în Waffen SS. Istoricul a descoperit în arhive, mai multe fotografii cu Ion Tobă, în uniforma ”capului de mort”, informația fiind o premieră. ”În ce privește viaţa şi activitatea maiorului Ion Tobă zis „Hatmanul” s-a scris puţin în cadrul istoriografiei române, accentul fiind pus pe rolul jucat de căpitanul (pe atunci) Ion Tobă în prevenirea ocupării de către Armata Roșie a mănăstirii Putna la începutul lunii iulie 1940, în urma acceptării de către România a ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie 1940. În schimb, lucrările, studiile ori articolele de presă referitoare la maiorul Ion Tobă menționează cel mult în treacăt faptul că ofițerul fiind plecat la specializare în Germania nazistă a refuzat după 23 august 1944 să recunoască noul guvern de la București și a ales să continue lupta alături de cel de-al III-lea Reich”, spune istoricul Ottmar Trașcă. Viața lui Ion Tobă a făcut obiectul unei cărți scrise de un istoric militar Dani Gîju, în 2005, care se numește ”Zodia capului de mort”. Cu toate acestea, spune Ottmar Trașcă, cartea are multe inadvertențe în ceea ce-l privește pe ofițerul român Ion Tobă, care pentru faptele sale de curaj a fost decorat cu ordinul Mihai Viteazul, clasa 1, cea mai înaltă dinstincție militară din al doilea război mondial. Cum a rămas să lupte pentru SS Potrivit lui Ottmar Trașcă, legendarul ofițer român a fost încadrat în 1939, …

Citeste tot articolul

Cat timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se incheie cu un “2”, pierdem pe teren propriu

Redăm o conversație care a avut loc la comentarii la ultimul articol semnat Vasilică Militaru Cat timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se incheie cu un “2”, pierdem pe teren propriu Alexandru Balcu: Chiar dacă informația oferită de către președintele Israelului nu e de neglijat, eu cred că discutăm despre o falsă problemă: cea a holocaustului. Cât timp vom încerca doar să ne apărăm, spunând că “nu domle’, nu au pierit în holocaust (!) x+1 evrei, ci doar “x” evrei, facem jocul lor. Ideea e de a pune în discuție noțiunea de holocaust și de a demonstra că nu a fost nici un holocaust. Dacă nu aducem în dezbatere ideea de cauză-efect, n-am făcut nimic. Și dacă am demonstra să zicem, cu acte și indubitabil că doar un singur evreu a fost ucis în România (să zicem că unui soldat român i s-a descărcat arma din greșeală), dar ne împăcăm cu afirmația “în România a fost un holocaust al evreilor, soldat cu uciderea unui evreu”, tot n-am făcut nimic. Dacă la nivel oficial Elie Wiesel e considerat în continuare un martir/erou/luptător, etc, deși s-a dovedit clar că nu a fost decât un impostor, credeți că “haustologii” se vor împiedica de un număr? Nu-i interesează pe ei numărul, nu dau oricum doi bani pe viețile celor care au pierit atunci, indiferent de naționalitate sau etnie, pe ei îi interesează ca termenul și ideea de holocaust al evreilor să se perpetueze la nesfârșit, pentru a extorca de bani și a pune permanent o presiune psihologică asupra națiunilor pe care ei le acuză de “holocaust”. Așa și cu țara noastră – că se va numi muzeul holocaustului evreilor sau muzeul holocaustului evreului, tot va fi un scuipat pe obrazul nostru. Cât timp va exista termenul de “holocaust al evreilor din România”, partida se încheie cu …

Citeste tot articolul

Cine au fost cei mai mari CRIMINALI care au decis genocidul comunist din România

ACUZATII EXPLOZIVE: copiii criminalilor în masă, vârfuri ale marxismului de rit nou, reeducatori publici și răsfățați ai tuturor guvernărilor Protagonistul următorului interviu e o legendă vie a Gulagului românesc. Este vorba despre domnul Ion Varlam, născut în 1938 și descendent al unor familii boierești ale căror istorii se împletesc de secole cu istoria României. Arestat, anchetat de Securitate și condamnat la vârsta de doar 14 ani, Ion Varlam avea să ispășească nu mai puțin de 9 ani prin închisori și lagăre de exterminare, până în ꞌ63, când a fost eliberat și chinuit în domicilii obligatorii, mereu în vizorul poliției politice. Nu fără mari greutăți, în ꞌ65 reușește să plece din țara-lagăr și se stabilește la Paris, unde se implică activ în acțiunile anticomuniste ale Exilului românesc. La un moment dat e invitat în cocheta casă a lui Mircea Eliade, la o petrecere unde România îi bântuia teribil pe toți cei prezenți și unde poartă o discuție revelatoare cu maestrul, acesta fiind curios să afle detalii ale detenției politice. Concluziile acelei discuții l-au urmărit întreaga viață pe tânărul de odinioară, episodul fiind zugrăvit cu lux de amănunte în acest interviu. Ion Varlam va fi un apropiat al marilor nume aflate în Exilul parizian și nu numai. Om de dreapta asumat, anticomunist forjat în temnițe și lagăre ale groazei, fostul învățăcel al maestrului-deținut Alexandru Ivasiuc (în locul căruia a încasat, de la torționari, o bătaie soră cu moartea) va studia științele politice, dreptul și finanțele publice, remarcându-se și printr-o prolifică activitate publicistică. Autor de volume, Ion Varlam a revenit în România în februarie 1990 și a făcut ani de zile politică țărănistă, rămânând în permanență o voce incomodă și un mărturisitor neîmblânzit al genocidului comunist. Este activ politic, de câțiva ani fiind președintele Partidului Corectei Guvernări. De notat că prezentul interviu a …

Citeste tot articolul

Mareșalul Ion Antonescu, mesaj din celulă

Documentul intitulat „Însemnări din celulă”, semnat de ex-mareşalul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944, la câteva ore după lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucureşti. Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu. I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu. D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului. I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor. I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să …

Citeste tot articolul

Nicolae C Paulescu – Lucruri mai puțin știute

În 1922, a înființat, împreună cu Alexandru C. Cuza, Uniunea Națională Creștină, primul partid din Europa care a adoptat zvastica drept simbolul său oficial. Mai târziu, cei doi au pus bazele Ligii Apărării Naționale Creștine și au păstrat zvastica neagră în mijlocul tricolorului românesc ca însemn al noului partid. Steagul Ligii Apărării Naționale Creștine Paulescu a fost vicepreședintele Ligii și șeful filialei Ilfov, la a cărei inaugurare declara: „România Mare e ca un fruct splendid de o frumusețe uimitoare. Dar ea poartă în sânul ei un parazit de curând pripășit care-i suge toată vlaga. Acest vierme neadormit e Jidanul, care îi otrăvește fiii în cârciumi nenumărate, care îi răpește fecioarele și le face să devină sterpe, care prin tot felul de speculații fură pâinea de la gura bieților Români și care, în sfârșit, prin Francmasonerie, prin Socialism, prin Bolșevism, încearcă să aducă pe acești jefuiți în starea urgisită de robi ai lui Iuda”— N.C. Paulescu, Apărarea Națională, 22 noiembrie 1925 Influența lui Paulescu asupra lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, a fost asumată deschis de acesta din urmă: „Articolele profesorilor Cuza și Paulescu erau citite cu religiozitate de tot tineretul… erau adevărate transporturi de muniții prin care noi învingeam argumentările presei jidănești”. — Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari, 1936 . Ca mentor al lui Zelea Codreanu, Paulescu a fost martorul principal al apărării în procesul acestuia din 23 martie 1924. CU ACEASTĂ OCAZIE DECLARA: Cauza ajunsă înaintea domniilor-voastre este conspirația Forțelor Oculte mondiale de a ni se lua dreptul la suveranitate și de a fonda aici în spatiul carpato-ponto-dunărean Israelul european. Israelul european: stat bi-național cu evreii clasa conducatoare și exploatatoare în calitate de națiune învingătoare și cu noi, românii, clasa subordonată și exploatată în calitate de națiune învinsă” — citat de Șerban Milcoveanu în „Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu”, 2007 FIUL …

Citeste tot articolul

Istoricul Marius Oprea: „Trăim în plin paradox, suntem națiunea cea mai bogată din Europa, stând pe un munte de aur, dar și cea mai îndatorată, cu cei mai numeroși cetățeni trăind de azi pe mîine”

Istoricul Marius Oprea scrie că România trăiește un paradox: este națiunea cea mai bogată din Europa, „stând pe un munte de aur, dar și cea mai îndatorată, cu cei mai numeroși cetățeni trăind de azi pe mîine”. În ultimul său articol, publicat de agenția Mediafax, Oprea explică faptul că România a fost adusă în această situație de faptul că instituțiile nu și-au facut datoria. El a dat ca exemplu faptul că întreaga documentație, cea care ar dovedi cine este vinovat pentru situația de la Roșia Montană, se află în posesia Serviciului Român de Informații (SRI), dar nu este făcută publică. Reamintim că Roșia Montană a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO. „România a intrat într-un joc periculos cu Bursa de la Vancouver, unde ”Gabriel Resources”, aşa cum ar putea-o dovedi Serviciul Român de Informaţii, cel care a adunat documentele pentru ancheta procurorului Gheorghre Oancea în anii 2002-2003, a comis o fraudă bursieră, de la bun început, prezentînd date false: probele de aur luate de Frank Timiş spre a fi testate în Australia nu proveneau din halde de steril, ci din exploatări propriu-zise, care că fireşte au dat procente şi cantităţi mai mari de aur şi argint, peste aşteptările oricărui investitor. Aşa a început frauda: ”Gold Corporation” n-avea de gînd, de fapt, să caute aur în munţii de steril. Groapa în care urmau să facă cianurarea era miza: săparea ei în masivul muntelui însemna escavarea acestuia şi a rezervelor de aur şi argint, din care România prindea un mizilic, prin contractul de asociere cu statul, încheiat cu Agenţii, ai cărei directori s-au ”transferat” rapid la ”Gold Corporation – Gabriel Resources”. Miza nu era sterilul din bazine, ci în pămîntul escavat petru a face aceste bazine. Serviciul Român de Informaţii a avut tot timpul sub ochi escrocheria, care acum se poate sparge în …

Citeste tot articolul

4 August 1919: Ziua cuceririi Budapestei de către Armata Română

Pe 4 august 1919 – Armata Română desăvârșea una din cele mai importante acțiuni din istoria sa – intrarea în Ungaria, cucerirea Budapestei și distrugerea Republicii Sovietice Ungare. În contextul în care la finele Primului Război Mondial, operațiunile militare se încheiaseră în noiembrie 1918, provinciile românești Basarabia, Bucovina și Transilvania se uniseră rând pe rând cu țara-mamă, România. Situația nu era însă deloc ușoară. Atât Rusia sovietică a lui Lenin cât și Republica Sovietică Ungară – condusă de guvernul bolșevic reprezentat de Bela Kun – refuzau recunoașterea României Mari și planificau operațiuni militare împotriva țării. Dacă pe de o parte Rusia era scufundată într-un război civil între trupele comuniste și cele fidele vechii administrații țariste, fapt ce a împiedicat o ofensivă militară asupra României, Republica Sovietică Ungară condusă de Bela Kun a atacat Armata Regală Română în primăvara anului 1919. Desigur, Lenin îi transmitea lui Bela Kun că Armata Roșie avea să ofere sprijin trupelor bolșevice maghiare prin Basarabia, Bucovina și Galiția. Ofensiva maghiară împotriva României Mari În Ungaria, după ce comuniștii au reușit să proclame Republica Sovietică Ungară, Bela Kun lansează o ofensivă și atacă Cehoslovacia și România, scopul fiind recuperarea Slovaciei și Transilvaniei. În noaptea de 15 spre 16 aprilie 1919, Divizia 38 de husari, Divizia de secui și gărzile roșii maghiare atacau Armata Regală Română, începând astfel războiul dintre România regală și Republica Sovietică Ungară. Dacă Armata cehoslovacă a înregistrat o serie de înfrângeri, contraofensiva României, în doar patru zile a atins zona Munților Apuseni iar mai apoi cea a râului Tisa, granița stabilită de tratatele Marelui Război, reușind joncțiunea cu trupele cehoslovace. Doar că pe 20 iulie trupele ungare au lansat o nouă ofensivă. De această dată riposta Armatei Române Regale avea să fie una mult mai dură și va culmina cu ocuparea Budapestei, Capitala Ungariei. …

Citeste tot articolul

Una dintre cele mai tulburătoare şi misterioase descoperiri arheologice din lume. Ce au găsit specialiştii

Pe o insulă din sud-estul Suediei se află una dintre cele mai misterioase şi macabre locuri din zorii Evului Mediu. Este vorba despre o fortificaţie circulară în interiorul căruia au fost masacraţi toţi locuitorii de la sugari şi până la vârstnici, într-o singură noapte. După măcel, fortul a fost abandonat pentru totdeauna. În zorii evului mediu, Europa traversa una dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei sale. Era o epocă a violenţei, a incertitudinii şi mai ales a luptei pentru supravieţuire. După prăbuşirea Imperiului Roman, bătrânul continent se afla la cheremul barbarilor. Europa era răvăşită de dislocări de populaţii, migraţii, raiduri dar şi de un război crunt pentru resurse, putere şi dominaţie. Nimeni nu era în siguranţă. Drept dovadă stau şi descoperirile numeroase de forturi de refugiu a populaţiei, pe tot teritoriul Europei, intens locuite mai ales începând cu a doua jumătate a secolului al V lea. Unul dintre aceste forturi, din Scandinavia, a atras în mod deosebit atenţia arheologilor. Iar cercetările din 2011, au reuşit să scoată la lumină, după 1.500 de ani, mărturia unui cumplit măcel. Practic, era scena intactă, îngheţată parcă în timp, a unui masacru din epoca migraţiilor, care a impresionat prin brutalitate şi mister. Fortul comorilor Toată povestea începe în anul 2010 pe marea insulă Oland, în sud-estul Suediei, un ţinut bătut de vânturi, fără prea multă vegetaţie şi înconjurat de plaje nesfârşite. Pe insulă, specialiştii de la Universitatea din Stockholm au identificat mai multe forturi circulare din epoca migraţiilor, adică din perioada 400-550. Unul dintre acestea, situat chiar pe malul Mării Baltice, la Sandby Borg a atras atenţia în mod deosebit. Se bănuia în special că există gropi care pot ascunde obiecte de valoare, depozitate de oamenii care au locuit în fort acum 1.500 de ani. Tocmai de aceea autorităţile locale au hotărât explorarea …

Citeste tot articolul

Povestea arestării celui mai căutat partizan din România. Cum s-a ascuns Ion Gavrilă Ogoranu timp de 28 de ani de Securitate

Unul dintre cei mai cunoscuţi luptători anticomunişti a fost Ion Gavrilă Ogoranu, liderul partizanilor din Munţii Făgăraş. A rămas în istorie drept omul care a fentat securitatea comunistă timp de 28 de ani. Arestarea sa s-a produs la Cluj, dar Ogoranu a fost salvat de la moarte de preşedintele american Richard Nixon. În ziua de 29 iunie 1976, Ion Gavrilă Ogoranu era capturat de forţele Securităţii, în timpul uneia din incursiunile sale clandestine la Cluj. Începând din 1948, timp de 28 de ani, liderul rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Făgăraşului devenise cel mai căutat om din România. Timp de 7 ani, între 1948 şi 1955, el a acţionat în cadrul grupului de partizani al cărui lider a devenit. După destructurarea acestuia de către Securitate, Gavrilă şi-a petrecut alţi 22 de ani, din 1955 până în 1976, ascuns în casa văduvei camaradului său ucis în închisoare, Petru Săbăduş, la Galtiu, în judeţul Alna. Ion Gavrilă Ogoranu avea două condamnări la moarte în contumacie. Pe capul său se pusese un preţ uriaş, iar conducerea Securităţii considera capturarea sa o miză de prim interes. “Începând din ziua de astăzi, urmărirea lui Gavrilă constituie cea mai serioasă problemă a muncii noastre. Gavrilă este nu numai un fugar, ci este şi un conducător legionar, în jurul lui se creează un mit, şi acesta este un om tare. Trebuie să se muncească serios pentru prinderea lui”, afirma colonelul de Securitate Pavel Aranici în 1960. Dosarul său de urmărire conţine peste 11.000 de file, cuprinzând un şir continuu de acţiuni operative desfăşurate pe tot cuprinsul ţării şi peste hotare, în rândurile exilului, cu un singur scop: prinderea lui Ion Gavrilă. Sute de oameni care în decursul existenţei lor şi-au intersectat destinele cu cel al luptătorului făgărăşean, familie, rude, prieteni, colegi de şcoală, liceu sau facultate, camarazi din …

Citeste tot articolul

Nicoleta Nicolescu – asasinată la 10 iulie 1939. Cum a fost asasinată comandanta Cetățuilor de Fete Legionare

Arestată împreună cu multe alte camarade din Cetățui în 1938, fusese schingiuită în beciurile Prefecturii Poliției Capitalei luni de-a rândul, în chipul cel mai crud. Roata morții se învârtea sârguincios; vești tragice soseau din țara întreagă despre cei cuminecați în credința lor pe drumul cu Arhangheli. Și, într-una din zilele lunii iulie, vestea uciderii Nicoletei și cruzimile la care a fost supusă în ultimele clipe de viață ale ei, străbătu ca fulgerul suflarea românească. Până și brutele asasine s-au cutremurat de zelul de neînvins al credinței Nicoletei. Într-o celulă de la subsolul Prefecturii, cu oasele zdrelite, cu pieptul tăiat măcelărește ca să i se ia viața grabnic, eroina îi înfruntase aprig pe temnicerii și schingiuitorii ei, refuzând să moară repede, așa cum sperau ei. „Nu moare mă! Nu moare!..Nu vrea să moară!” Puțin mai încolo, în cuptorul nr.1, rezervat permanent victimelor legionare, focul o cuprinse, în gemete apocaliptice de durere. Refuza să moară, parcă în ciuda călăilor.. Dintr-o dată, nu se mai auzea nimic. Se făcu liniște, o liniște mormântală și apăsătoare.. Sursa: Martiri și mărturisitori români din secolul XX, Fabian Seiche

Citeste tot articolul

Adevărul despre două dintre cele mai celebre bătălii ale românilor. De ce s-a retras Mihai Viteazul la Călugăreni

Bătălia de la Rovine şi cea de la Călugăreni sunt două dintre cele mai celebre bătălii date de români contra turcilor. În jurul acestor evenimente militare deosebite pentru istoria românilor există încă controverse, cauzate şi de mistificarea naţionalistă din perioada comunistă. Istoria românilor a fost una zbuciumată marcată de lupte pentru putere între partidele boiereşti, între pretendenţii la tron şi mai ales de luptele cu turcii, duşmanii tradiţionali ai valahilor şi moldovenilor în evul mediu. Două dintre cele mai faimoase bătălii cu turcii au fost cele de la Rovine şi Călugăreni. Prima în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, la finele secolului al XV lea, iar cea de-a doua pe vremea lui Mihai Viteazul chiar în ultimii ani ai secolului al XVI lea. În general, cele două bătălii sunt prezentate de istoriografia românească, inclusiv în manualele de istorie, ca două victorii strălucite şi decisive ale voievozilor români contra turcilor. Realitatea istorică este însă nuanţată. Fără îndoială au fost realizări militare deosebite ale domnitorilor români în faţa unei super-puteri a vremii, dar în ambele cazuri, deznodământul confruntărilor cu turcii a fost în defavoarea domnilor români, aceştia pierzând chiar tronul. Măcelul din mlaştină Prima bătălie importantă a valahilor cu turcii a avut loc la Rovine, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. După 1389, noua forţă care se născuse în Anatolia, imperiul turc al osmanlâilor ameninţa presa tot mai tare în Balcani. După 1390, armatele otomane au supus Ţaratul bulgăresc de Vidin şi atacă mai apoi Ţaratul lui Şişman. Nicopole, Târnovo, Silistra cad rând pe rând. Trupe uşoare de pradă ale otomanilor trec Dunărea şi fac ravagii şi în teritoriile Ţării Româneşti, conduse la aceea vreme de Mircea cel Bătrân. În anul 1394, domnitorul Ţării Româneşti, atacă, drept represalii, la sud de Dunăre, tabăra akingiiilor otomani de la Karînovasî. Akingii sunt măcelăriţi. …

Citeste tot articolul

Minunea inginerească care ne-a dus în topul mondial acum opt decenii. Destinul trist al „păsării de pradă”

România a avut la începutul Celui de-al Doilea Război Mondial unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare din lume. A fost conceput în secret şi a fost pilotat de marii aşi ai aviaţiei româneşti din aceea perioadă. A ajuns în cele din urmă la fier vechi. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, România a avut parte de momente grele. A intrat în război alături de Germania nazistă şi a avut o scurtă perioadă de reuşite militare printre care recucerirea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, urmată de adevărate catastrofe în stepele ruseşti cu pierderi mari de vieţi omeneşti. Soldaţii români erau slab echipaţi şi nici nu aveau armamentul necesar pentru a face faţă războiului din inima URSS. În anul 1944, românii şi-au abandonat aliatul şi au trecut de partea învingătorilor, ajungând în cele din urmă în partea răsăriteană a „Cortinei de Fier” sub atenta supraveghere a Rusiei Sovietice. Ceea ce i-a adus României faimă, cel puţin în anii de început al Celui de-al Doilea Război Mondial, a fost o realizare tehnologică impresionantă a inginerilor români. Este vorba despre avionul de vânătoare IAR-80, o armă letală şi extrem de competitivă, mai ales atunci când era pilotată de aşii aviaţiei româneşti. IAR-80 a fost considerat unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare de la începutul războiului, surclasând aparate de zbor faimoase ale vremurilor sale. Un proiect dezvoltat în secret În preajma Celui de-al Doilea Război Mondial, armata română nu ţinea pasul din punct de vedere tehnologic cu marile state occidentale. S-au încercat tot felul de planuri de reformare ale armatei dar s-au împotmolit în luptele politice şi în birocraţia românească. Singurele îmbunătăţiri au fost făcute fără o coerenţă reformatoare şi ca atare nu au avut un impact major. Nici măcar Antonescu, după 1940, deşi a încercat reformarea armatei şi …

Citeste tot articolul

Octavian Goga pe cale să fie INTERZIS

Pe statuia poetului și omului politic Octavian Goga din Iași, inaugurată în aprilie de primarul Mihai Chirica, a fost montată o plăcuță cu inscripția ”Din păcate, activitatea sa politică este una regretabilă pentru istoria României întrucât a fost militant fascist și antisemit”, potrivit imaginilor postate de istoricul Adrian Cioflâncă. Această decizie vine după ce bustul lui Octavian Goga a comis un nou (?) holocaust pentru institutul Elie Wiesel. La 1 aprilie 2021, primarul Municipiului Iași, Mihai Chirica, a dezvelit un bust al lui Octavian Goga, politician acuzat de antisemitism, despre care istoricul Ilarion Țiu a scris că a fost înmormântat cu zvastica nazistă pe piept. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România, Elie Wiesel, afirma la acel moment într-o luare de poziție transmisă G4Media.ro că, în calitate de om politic, Goga a promovat politicile profasciste, iar administrația locală ar trebui să menționeze acete date din biografia sa, din respect față de victimele progromului din 1941. Alexandru Muraru, reprezentantul Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, a declarat în aprilie pentru G4Media că a avertizat autoritățile locale despre trecutul lui Goga și a primit asigurări că bustul fie va fi îndepărtat, ”fie va fi menționată vizibil și foarte amănunțit activitatea antisemită și persecutorie” a acestuia. Este denigrare sau cinste? Denigrare în măsura în care a fi anticomunist (fascist) și pro-român (antisemit) ar fi ceva rău, cinste în măsura în care activitatea lui în favoarea poporului român continuă să-i deranjeze pe urmașii bolșevicilor invadatori veniți pe tancurile sovietice. Cei doi Alexandri siniștri, Florian și Muraru, continuă în spiritul predecesorilor lor, să terorizeze poporul român. Putem descifra mesajul de pe placă, (re)inversând valorile pentru a căpăta din nou sens. Din fericire, activitatea sa politică a fost benefică pentru România, întrucât a fost militant anticomunist și pro-român. În plan politic, Octavian Goga …

Citeste tot articolul

4 aprilie 1944, cea mai neagră zi a Bucureștiului: 2942 de oameni UCIȘI de bombardamentele „eliberatorilor” americani. Aviatorii care au adus moartea au monument, victimele nicio cruce

Pe 4 aprilie 1944, Capitala României a fost ținta unui bombardament masiv al aviației americane, care a făcut un bilanț tragic: aproape 3.000 de morți, peste 4.000 de răniți și peste 55.000 de oameni rămași fără adăpost. În jurul prânzului, aproximativ 220 de bombardiere B-17, numite și „fortăreţe zburătoare” şi peste 100 bombardiere B-24 Liberator, au intrat în spaţiul aerian al României, venind de la Baza Aeriană de la Foggia din Italia și în scurt timp au fost deasupra capitalei României. În Gara de Nord se aflau câteva sute de moldoveni refugiați din zona Moldovei, care urmau să fie repartizați în diferite locații din București şi din provincie. Printre ei erau mai ales femei, copii şi bătrâni, într-o stare de totală de deprimare şi de derută după ce fuseseră nevoiți să își părăsească agoniseala de-o viață și casele în care locuiseră atâta vreme. Aceștia au așteptat flămânzi şi obosiţi ca autoritățile să găsească locuri unde să fie repartizați. În momentul în care s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti, iar dezastrul a fost total. În urma bombardamentului, au murit majoritatea acestor refugiați. De asemenea, mii de case au fost distruse, iar cartiere precum Grant, Griviţa, Giuleşti, Triaj, Chitila, au devenit de nerecunoscut, suferind pagube enorme. Au căzut bombe şi în Calea Victoriei asupra Hotelului „Splendid” şi a Teatrului Național, a Ateneului Român, asupra Universității și a multor alte clădiri cu valoare de patrimoniu. Numărul victimelor bombardamentului din 4 aprilie 1944 a fost deosebit de mare. Istoricii consideră că bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică, deoarece a fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, precizează Evenimentul Zilei. Scriitorul Mihail Sebastian a remarcat dezastrul din Capitală în jurnalul său a doua zi după masacru. „Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De …

Citeste tot articolul

Retragerea Armatei Române în Rusia, o opțiune imposibilă în vara anului 1917

În vara anului 1917, în rândul autorităților române domnea incertitudinea. În ciuda refacerii Armatei, după înfrângerile catastrofale din toamna anului precedent, și unor victorii importante împotriva Puterilor Centrale la Mărășești, Mărăști și Oituz, România se afla într-o situație cum nu se putea mai dificilă. Cu toate că Armata Română a primit un ajutor vital din partea Franței, continuarea rezistenței militare depindea de singurul aliat care îi putea oferi un sprijin direct, Rusia, însă situația politico-militară din această țară era catastrofală. Frontul rus se prăbușise din cauza opririi ofensivei Kerenski din luna iulie și puciului eșuat al generalului Lavr Kornilov. La 25 iulie, Armata a II-a română a lansat ofensiva de la Mărăști. Comandantul operațiunii, generalul Averescu, nota în însemnările sale: „Inamicul fuge peste tot. La Încărcătoarea nici nu a mai fost nevoie de atac; simpla amenințare cu întoarcerea Regimentului 17 pe la Sud, a făcut pe dușman să se retragă chiar în cursul nopții […] Seara, primesc ordinul dela Marele Cartier General, să se suspende operațiunile ofensive, din cauză că trupele ruse din Bucovina au făcut defecțiuni”. După nici două săptămâni, pe 7 august, generalul Averescu (foto jos) a fost chemat la Iași pentru a discuta, într-un consiliu de miniștri lărgit, cu participarea generalului Constantin Prezan, Șeful Marelui Cartier General, retragerea Armatei Române în Rusia. În cadrul acestui consiliu crucial, premierul Ion I. C. Brătianu a expus situația în care se afla România în acel moment și a prezentat opțiunea retragerii în Rusia. Ministrul de Război, generalul Constantin Iancovescu, a atras atenția asupra stării de anarhie cu care se confrunta Rusia în acel moment. Din notițele generalului Averescu, reiese că opinia Ministrului de Război era destul de pesimistă cu privire la succesul operațiunii de retragere în Rusia: „Din arătările generalului Iancovescu, transpare un fel de pesimism asupra reușitei evacuării. Atunci …

Citeste tot articolul

Minoritătile, factor de risc pentru siguranță națională. Cine a adus represiunea bolșevică în România?

La întrebarea retorică a senatorului Sorin Lavric, a răspuns de foarte mult timp, domnul profesor univ. dr. Corvin Lupu în lucrarea “România în contextul relațiilor internaționale actuale”, Editura Techno Media, Sibiu, 2006. Citez câteva pasaje utile. „Analizând perioada societăţii româneşti de model şi dominaţie sovietică absolută (1945-1958), observăm că într-adevăr represiunea comunistă s-a realizat în foarte mare măsură de către reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Lista acestora este foarte lungă. Ea cuprinde sute de înalţi demnitari de partid, de stat, ofiţeri de securitate şi de miliţie.”. Represiunea antiromânească s-a efectuat prin intermediul Securităţii Poporului. Diabolica instituţie a fost înfiinţată în 30 august 1948. În aparatul ei de frunte s-au aflat, multă vreme, Gheorghe Pintilie (Pantelei Bodnarenko, zis Pantiuşa) – şeful Securităţii din România, Alexandru Nicolski (Boris Grunberg) – adjunct al şefului Securităţii, Ştefan Koller – colonel şi comandant al Penitenciarului Aiud şi mulţi alţi minoritari. Până în anul 1960, a funcţionat şi abuzivul sistem al pedepselor administrative pe baza căruia orice cetăţean, presupus că se făcea vinovat de fapte contra ordinii sociale, putea fi trimis fără judecată pentru un număr de luni sau ani în colonii de muncă. Încă din anul 1943 Stalin ordonase înfiinţarea unei unităţi speciale a NKVD, care urma să identifice şi să pedepsească pe toţi cei care, în teritoriile ocupate de germani şi aliaţii lor, au colaborat cu aceştia. Unitatea numită Smerş s-a constituit în România din anul 1944 şi a fost sprijinită de secretarul de stat la Ministerul de Interne Teohari Georgescu (Baruh Tescovici). Smerş a primit numele românesc de Brigada Mobilă şi avea cinci importante misiuni: 1) Să convingă populaţia că întregul aparat de stat al regimurilor burgheze este vinovat de dezastrul ţării şi trebuia neutralizat, iar în anumite cazuri chiar lichidat. 2) Partidele erau agenturi ale spionajului fascist şi imperialist şi trebuiau desfiinţate. 3) …

Citeste tot articolul

MASACRUL tinut la secret. Cum au fost omorâţi românii din Lunca într-o singură noapte de către sovietici?

Românii din Nordul Bucovinei, aflat acum în Ucraina, au înălţat în valea satului Lunca un monument de piatră în memoria martirilor români măcelăriţi de sovietici în noaptea de 6-7 februarie 1941. Monumentul a fost inaugurat în 7 februarie 2016, la iniţiativa Elenei Nandriş, primarul comunei Mahala, localitate în care populaţia este alcătuită în proporţie de 98% din români. Singurul reprezentant oficial al României a fost consulul general al României la Cernăuţi, Eleonora Moldovan. În urma pactului Ribbentropp-Molotov (1939), Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au fost anexate de către URSS în 28 iunie 1940. Imediat după anexare, regimul sovietic a declanşat represiunea, din dorinţa de epurare etnică şi de înlăturare a valorilor societăţii româneşti. În acest context, numeroşi români, mai ales din nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, au început să fugă peste graniţă, în România. Mulţi dintre ei au fost omorâţi de gloanţele grănicerilor sovietici. Cel mai cunoscut masacru de acest fel a avut loc la Fântâna Albă, în Bucovina, pe 1 aprilie 1941. În urma zvonurilor lansate de NKVD, conform cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România, circa 3.000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni) au plecat pe 1 aprilie 1941 spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce au ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere. Cei care au reuşit să scape au fugit, însă au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia. Toţi, bărbaţi, femei, copii sau bătrâni, au fost îngropaţi în cinci gropi comune săpate dinainte. Nu toţi cei care au fost îngropaţi erau morţi, au fost acoperiţi cu pământ inclusiv răniţii. Un alt masacru despre care se vorbeşte puţin s-a produs cu circa două luni mai …

Citeste tot articolul

Fragmente din Talmud

Urmeaza fragmente șocante dar exacte din diverse cărți ale „Talmudului”. -Aboda Sarah 37a: „O fata non-evreica care are doar 3 ani poate fi violata.” -Abhodah Zarah 2a T: „Fa bisnita in continuare cu non-evreii daca au sa dea bani.” -Abodah Zarah 17a: „Nu exista o singura curva in lume cu care rabinul Eleazar sa nu fi facut sex.” -Abodah Zarah 22a-22b: „Non-evreii prefera sex cu vacile.” -Abodah Zara 26b: „Chiar si cei mai buni dintre non-evrei trebuie sa fie omorati.” -Abodah Zarah 36b: „Fetele non-evreice sunt in stare de „niddah” (mizerie) de la nastere.” -Babba Bathra 54b: „Proprietatea non-evreiasca apartine evreului care a folosit-o primul.” -Baba Kamma 37b: „Non-evreii sunt in afara protectiei Legii si Dumnezeu le-a expus banii lor Israelului.” -Baba Kamma II 3a: „Evreii pot folosi minciuni („subterfugii”) pentru a insela un non-evreu.” -Baba Kamma 113a: „Orice evreu ii este permis sa foloseasca minciuni si marturie falsa pentru a aduce un non-evreu in ruina.” -Baba Mezia 24a: „Evreii pot fura de la non-evrei. Daca un evreu gaseste un obiect pierdut de un non-evreu, nu trebuie sa-l inapoieze.” (De asemenea este afirmat si in Baba Kamma 113b) -Baba Mezia 59b: „Un rabin are o dezbatere cu Dumnezeu si il invinge. Dumnezeu admite ca rabinul a castigat.” -Baba Mezia 114a-114b: „Non-evreii nu sunt oameni. Doar evreii sunt oameni.” -Baba Necia 114,6: „Evreii sunt fiinte umane, dar natiunile lumii nu sunt umane ci bestii.” -Choschen Ham (156,5 Hagah): „Evreul are voie sa se duca la Akum (non-evreu), sa-l conduca, sa faca afaceri cu el, sa-l insele si sa-i ia banii. Pentru ca bogatia non-evreilor trebuie sa fie privita ca proprietate comuna si apartine primului care o ia.” -Choschen Ham 183, 7: „Daca doi evrei au inselat un non-evreu, trebuie sa imparta profitul.” -Gittin 57a: „Iisus este in Iad si este pedepsit …

Citeste tot articolul

Doar liderii marxiști se mai nasc azi din spuma mării. Exemplul Elisabetei Rizea și Rolul trecutului asupra prezentului

La începutul primăverii anului 1992 ajungeam la Nucșoara, în casa bătrânilor eroi anti-comuniști Elisabeta și Gheorghe Rizea. Sărăcie lucie, dar și demnitate. Gheorghe era mai neputincios decât soția sa. Am petrecut o zi alături de ei. Pentru că nu-mi venea să cred ce-mi spuneau, cum că încă mulți consăteni îi priveau cu dușmănie, m-am dus până la prăvălia din sat, unde am lăsat să se înțeleagă că făceam oarece cumpărături pentru bătrânii anti-comuniști. Am mai adăugat, în treacăt, că mulți dintre noi, românii, nici nu meritam să le tăiem calea. Cei mai mulți m-au privit cu o dușmănie de nedescris. O femeie încă tânără mi-a șoptit că aș face mai bine să mă duc de unde am venit. Ajuns la București am sintentizat tot ce am simțit acolo în titlul articolului despre Elisabeta, pe care l-am publicat în cotidianul Dreptatea: „Cumințenia pământului”. Mi-am amintit toate astea cu prilejul împlinirii a 17 ani de când Domnul a chemat-o la El pe Elisabeta Rizea. Era 6 octombrie 2003, când încă mai credeam că scăpăm pentru totdeauna de comunism. Or, e tot mai evident că balaurul mai are multe capete, din care cel mai agresiv, acum, este cel neomarxist, care a reușit să-și pună până și papă. Poate n-ar fi rău ca suveranului pontif, ce tocmai a anunțat lumea că proprietatea privată ar trebui să fie a tuturor, să i se citească înainte de culcare despre patimile Elisabetei Rizea și, mai ales, pentru ce valori a pătimit. Pentru viitorul nostru, mi se pare obligatoriu ca toți românilor să li se spună povestea eroinei anti-comuniste din Nucșoara. Poate așa vor înțelege că propovăduitorii autohtoni ai neomarxismului, în frunte cu Dacian Cioloș și Dan Barna, USR-PLUS, pot deveni la fel de periculoși ca Dej și Ceaușescu, dacă le oferim ocazia. De fapt când am scris …

Citeste tot articolul

Implicarea lui George Soroș în lovitura de stat de la 1989

Fotografiile realizate de fotograful Emanuel Parvu in ianuarie 1990, vineri, nu necesita prea multe comentarii. E de ajuns sa consemnam ceea ce se vede: ca Silviu Brucan,era gazda la sediul GDS pentru George Soros, miliardarul emigrat din ghetto-ul evreiesc al Budapestei la Londra si apoi la New York. GDS in Calea Victoriei 120, fost loc de intalniri UTC-iste al lui Nicu Ceausescu, Brucan il primea ca la el acasa pe Soros, sponsorul Grupului pentru Dialog Social incepand cu acel moment, ne demonstreaza fara tagada natura sa de fondator al grupului neokominternist din care fac parte Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu sau Monica Macovei. Dupa cum se stie, primul presedinte al GDS, sociologul Alin Teodorescu, informator al DSS si agent AVO, a fost simultan si presedinte al Fundatiei Soros, organizatie cu activitati speciale care si-a inceput activitatea antiromaneasca in Romania cu un buget de 1 milion de dolari. Directiile acestui grup de interese antiromanesti cu multiple ramificatii, specializat in trafic de influenta la nivel inalt, au ramas asadar cele imprimate de “parintii lui fondatori”: Silviu Brucan si George Soros. Primul numar al organului de lupta al GDS, revista “22” (facsimil mai jos), apare cu fondatorul cu patru clase in capul publicatiei, gavarind despre… “Socialismul mondial la rascruce”. În ”Pamfletul Negru” filozoful craiovean Constantin Barbu, un fidel discipol al lui Noica, relatează că pe 27 decembrie 1989, când pseudo-elita tehnocrată acapara pe deplin puterea, Silviu Brucan împreuna cu Andrei Pleşu s-au întâlnit in casa fostului kominternist Ascanio Damian, cumnatul și vecinul lui Pleșu din strada Paris, pentru a stabili ce rol urma să i se încredințeze grupului de intelectuali din jurul lui Gogu Rădulescu, lăsat pe dinafară (…). Aici s-a hotărât ca pe 30 decembrie 1989 să aibă loc o conferință de presă la hotel Continental, unde să …

Citeste tot articolul

Ororile Ministerului de Interne din Romania – Torturarea cu salbaticie a arhimandritului Chesarie Gheorghescu

Aproape nonagenar, arhimandritul Chesarie Gheorghescu, viețuitor în ultimii ani la Mănăstirea Dintr-un Lemn din ținutul Vâlcii, a purtat cu sine în traista vieții amărăciuni, tristeți, dar și mari împliniri, așa cum au toți cei care își pun nădejdea în Domnul. Născut în anul 1929, la Oșești, județul Vaslui, într-o familie de oameni credincioși, dar sărmani, a apucat drumul mănăstirii pe când avea doar 14-15 ani. A ales să viețuiască la Cozia, vatră monahală cu peste șase veacuri de istorie. A întâlnit acolo un stareț vestit, arhimandritul Ghermano Ghineață, care s-a îngrijit ca ucenicii lui să agonisească folosul călugăriei, dar și să învețe carte. Mai erau, pe atunci, la Cozia câțiva bătrâni monahi minunați care priveau doar către cer și către apele Oltului, ce purtau la vale gândurile negre și păcatele celor care doreau să se cură­țească și să se aducă pe sine jertfă bineplăcută Domnului. Printre importantele realizări ale arhimandritului Ghermano Ghineață a fost și aceea de a-i trimite pe tinerii Constantin Gheorghescu și Gamaliil Vaida ca învățăcei la Seminarul monahal de la Mănăstirea Neamț. Aici, au venit să învețe slovă bisericească nu doar călugări ai Lavrei, ci şi foarte mulţi tineri din diferite zone ale țării. Aşa s-au întâlnit viitori ierarhi, care au slujit Biserica cu multă dăruire: Nestor Vornicescu, Adrian Hriţcu, Epifanie Norocel, Pimen Zainea, Lucian Florea şi Gherasim Cucoşel. Acestora li s-au alăturat şi câţiva monahi destoinici: arhim. Mitrofan Băltuţă, care a fost multă vreme exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor şi stareţ la Mănăstirea Cetăţuia, arhim. Chesarie Gheorghescu, arhim. Neonil Ștefan, arhim. Gamaliil Vaida, arhim. Iachint Unciuleac, arhim. Victorin Oanele, arhim. Partenie Apetrei, protos. Longhin Pop, protos. Firmilian Olaru şi mulţi alţii. Chiar dacă nu au fost toți colegi de clasă, s-au întâlnit în acei ani în spațiul seminarului. În Mănăstirea Neamţului aveam să-l cunosc pe …

Citeste tot articolul

Eroii rezistenţei anticomuniste din munţi. „AU SĂRIT PE EA CU PICIOARELE PÂNĂ I-AU IEŞIT PLĂMÂNII“

În vara anului 1951, în munţii Făgăraş, s-a petrecut un episod dramatic al istoriei rezistenţei anticomuniste: soţia unui partizan a fost ucisă de securişti, el arestat, iar copiii lor, hăituiţi de Securitate până la sfârşitul vieţii Sus, în Făgăraş, Nucşoara a fost cartierul general al partizanilor anticomunişti, vreme de aproape un deceniu, până în 1958. Lunga rezistenţă din munţi a fost coordonată de fraţii Petre şi Toma Arnăuţoiu, care au sfârşit violent, prin execuţia din vara lui ’59. Întreaga perioadă a fost presărată de episoade dramatice, iar unul dintre acestea a avut loc în iulie 1951, pe Valea Vâlsanului. Iniţial, rezistenţa de la Nucşoara era formată din 16 partizani, sprijiniţi de sute de ţărani, printre care s-au aflat numeroase femei – cele mai cunoscute au fost Elena Arnăuţoiu, sora lui Petre şi Toma, şi Elisabeta Rizea. Profesorul de istorie Cătălin Nedelcu a predat timp de opt ani un curs privind rezistenţa anticomunistă şi a stat de vorbă, de-a lungul timpului, cu membri importanţi ai mişcării de rezistenţă de la Nucşoara. „Pe 10 iulie 1951 s-a petrecut, pe Valea Vâlsanului, un episod dramatic al luptei dintre partizanii de la Nucşoara şi Securitate. Incidentul i-a fost povestit în închisoare lui Cornel Drăgoi, un alt partizan, chiar de către Titu Jubleanu, unul dintre protagoniştii dramaticului conflict“, povesteşte Nedelcu. În acea zi de vară, mai mulţi membri ai grupului de rezistenţă au dat nas în nas cu oamenii Securităţii. Titu Jubleanu, soţia sa, Maria, unul dintre cei doi fii ai lor, Tică, şi Ionel Marinescu, zis „Doctorul“, au fost surprinşi nepregătiţi de autorităţi. În volumul „Rezistenţa armată anticomunistă de pe versanţii sudici ai Munţilor Făgăraş“, Grigore Constantinescu prezintă declaraţiile lui Cornel Drăgoi cu privire la acele momente: „Jublenii şi Marinescu erau undeva pe Vâlsan. Ţaţa Marioara, nevasta lui Titu Jubleanu, spălase rufele şi le …

Citeste tot articolul

Tancul în al Doilea Război Mondial. De la Panzer Tiger la T-34 și M4 Sherman

Tancul a cunoscut adevărata glorie pe câmpurile de luptă ale celui de-Al Doilea Război Mondial. În septembrie 1939, tancurile și infanteria motorizată, sprijinită de aviaţie, au atacat Polonia, reușind să o ocupe în mai puţin de o lună. Era un nou tip de război, rapid, fără pregătire prealabilă de artilerie, în care cooperarea interarme și folosirea unui sistem modern de comunicaţii erau decisive. Cu toate astea, deși s-a bazat pe mobilitate, în această campanie nu a fost pus în aplicare principiul gândit de Guderian, acela al atacului folosind o grupare de tancuri care să pătrundă mult în interiorul liniilor inamice. Deși cavaleria poloneză (probabil cea mai bună din lume, dar o relicvă a istoriei) a atacat cu săbiile trase tancurile germane, blindatele au fost mai degrabă un sprijin al diviziilor motorizate. În 1940, însă, un alt geniu al tacticii, generalul Erich von Manstein, a conceput un plan de atac împotriva Franţei și al Ţărilor de Jos, în care rolul esenţial aveau să-l deţină armatele de tancuri. În ciuda opoziţiei unor generali din conducerea superioară, Guderian a reușit să-și impună tactica, iar rezultatul a fost o victorie strălucită, obţinută în cinci săptămâni. În 1941, iniţial în Balcani și apoi în Uniunea Sovietică, atacurile blindatelor germane s-au dovedit imposibil de oprit. În ciuda aparenţelor, blindatele germane erau, în bună măsură, inferioare celor aliate, franceze îndeosebi și cu siguranţă nu se puteau compara cu tancul mijlociu sovietic T-34. Concepţia tactică, binomul tancavion, comunicaţiile – iată reţeta de succes a celui de-al Treilea Reich. Dar blindatele s-au lovit de un impediment major – vremea. Condiţiile atmosferice din apropierea Moscovei au pus capăt asaltului german, care avea să fie reluat în primăvara viitoare. Tancul a debutat și într-un alt spaţiu ostil – deșertul, iar generalul Erwin Rommel a folosit atuurile strategice ale oceanului de nisip …

Citeste tot articolul

Dr. Aristide Lefa – Prigoana satanica impotriva Miscarii Legionare

…Sã încercãm a prezenta o micã parte din crimele si fãrãdelegile sãvârsite sau patronate de incarceratii de la Jilava, in mod pe cât posibil cronologic. – La 27 noiembrie 1933, la Constanta, este ucis studentul Virgil Teodorescu, când un politist îl împuscã pe la spate, in timp ce lipea afise electorale. Politistul este trimis într-o altã regiune spre a i se pierde urma. – La 28 noiembrie 1933, este împuscat legionarul Nitã Constantin, de meserie sofer pentru cã a aruncat o pâine unor studenti baricadati în cãminul Râpa Galbenã din Iasi unde protestau sub aceastã formã, contra ilegalitãtilor sãvârsite de autoritãti, sub guvernul I.G. Duca. Nu s-a luat nici o mãsurã. – La 9 decembrie 1933, este ucis in bãtãi, de cãtre jandarmi, în judetul Vlasca, tãranul Nicolae Bãlãianu, pentru cã fãcea propagandã legionarã. Ucigasii, ca de obicei, n-au avut nimic de suferit. – La 10 decembrie 1933, conform unui jurnal al Consiliului de Ministri, I.G. Duca dizolvã Miscarea Legionarã si, in urma acestui act neconstitutional, sunt arestati in toatã tara, 12.000 de legionari. De mentionat cã Duca îsi luase obligatia, la Paris, ca, în schimbul numirii sale ca prim ministru, sã dizolve Garda de Fier, sã aresteze cât mai multi legionari si sã primeascã in tarã peste o sutã de mii de evrei, refugiati în mare parte din Germania, unde venise Hitler la putere. De atunci, fortele oculte de la Paris dirijau politica României. – La 29 decembrie 1933 Victor Iamandi, în calitate de subsecretar de stat la interne, ordonã noi arestãri, incât numãrul celor închisi ajunge la 18.000. – Tot la 31 decembrie 1933 este ridicat in toiul noptii, de la domiciliu, economistul Sterie Ciumetti, casierul Miscãrii Legionare si secretar al lui Corneliu Codreanu. Comisarul Ion Panova, dupã ce îl schingiuieste bestial pentru a spune unde se aflã …

Citeste tot articolul

Crucişător nazist, descoperit în largul Norvegiei, la 80 de ani după ce a fost scufundat

Karlsruhe, un crucişător nazist, distrus de o torpilă în 1940 în largul Norvegiei, a fost găsit din întâmplare la o adâncime de aproape 500 de metri cu ocazia inspectării unui cablu electric subacvatic, au anunţat joi autorii acestei descoperiri, relatează AFP. „Uneori, găsim rămăşiţe istorice. Însă până acum nu găsisem nimic care să fie la fel de interesant precum această epavă”, a declarat Ole Petter Hobberstad, un inginer-şef de la Statnett, operatorul reţelei electrice norvegiene, care a anunţat descoperirea. Cu o lungime de 174 de metri, vasul german a participat la invadarea Norvegiei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe 9 august 1940, după ce a debarcat trupe naziste pe ţărmul Norvegiei, crucişătorul a fost avariat de artileria norvegiană şi apoi lovit de o torpilă lansată de un submarin britanic. Crucişătorul Karlsruhe a fost în cele din urmă distrus de un submarin german în timp ce se scufunda în largul portului Kristiansand, aflat în extremitatea sudică a Norvegiei. În urmă cu trei ani, mai multe sonare au detectat o epavă neidentificată în proximitatea unui cablu de înaltă tensiune care leagă Norvegia de Danemarca, însă Statnett nu a avut timp să facă în acea perioadă mai multe cercetări, au precizat reprezentanţii companiei. Pe 30 iunie 2020, după o furtună, o misiune cu rol de inspectare a fost trimisă în zonă pentru a verifica starea cablurilor electrice subacvatice, cu ajutorul unui submersibil telecomandat. La o distanţă de circa 50 de metri de acel cablu, „aparatul a arătat o epavă imensă, care fusese torpilată. Abia după ce au văzut tunurile şi un simbol nazist, Ole Petter Hobberstad şi echipajul au înţeles că acesta data din perioada războiului”, a explicat o purtătoare de cuvânt a companiei Statnett într-un comunicat. Muzeul Maritim al Norvegiei a confirmat apoi că nu mai exista niciun dubiu: epava …

Citeste tot articolul