Întrebările pe care pe care prietenii pro-restricții nu și le-au pus nici după un an de zile

S-a anunțat „cel de-al treilea val al pandemiei”, „cea de-a treia cocoașă”, „cea de-a treia cocoloașă” și așa mai departe, iar mesajele „autorităților”, în frunte cu președintele, sunt aceleași platitudini, la fel de tâmpe: „spălați-vă pe mâini, păstrați distanța, purtați mască!”. Și bineînțeles, „din nou restricții!”.

Mesajul „tâmpiților, iar nu sunteți cuminți!” continuă să fie repetat obsesiv de un an de zile, devenit mai degrabă o lozincă. Aceleași autorități se plâng de faptul că secțiile ATI au fost și sunt în continuare pline, dar nu au luat nicio măsură concretă pentru a rezolva problema pe care o clamează de atât de mult timp.

Din acest punct de vedere, putem numi autoritățile „GuWerner Zero”. Cine-și mai imaginează că „experții sunt cei care decid” și nu politicul, nu au înțeles nimic.

În prezent, politicienii, cei care reprezintă „autoritățile”, impun noi restricții pentru a se spăla pe mâini, de ceea ce ar trebui în mod firesc să facă pentru a nu se mai aglomera secțiile ATI, despre care se plâng de dimineață până seara și implicit, pentru a nu mai muri oameni.

Măsurile pe care politicienii le fentează în aplicabilitate și la nivel declarativ / Problemele pe care nu le văd prietenii pro-restricții

În acest moment este evident faptul că aceste autorități fac tot ceea ce le stă în putință pentru a împiedica revenirea la normalitate, prin faptul că:

  • NU sunt preocupate de dezvoltarea și administrarea unui medicament/scheme de tratament antivirale, pe care oamenii să-l ia de la primele simptome, astfel încât să nu mai parcurgă traseul internare-intubare-înhumare; evită comunicarea pe marginea acestui subiect;
  • NU cresc semnificativ capacitatea la ATI și numărul de cadre medicale;
  • NU testează la capacitatea recomandată de experți, ci doar la 1/4, 1/5 din cât ar trebui, motiv pentru care oamenii ajung în spitale, mor și „uite cum cresc cifrele!”.

Astfel, după un an de zile, statul român este la fel de nepregătit, oamenii despre care spun că mor, pățesc asta inclusiv din cauza motivelor enumerate mai sus, iar mesajul e același: „Proștilor, iar nu vă spălați pe mâini, nu purtați mască și nu păstrați distanța!”.

Restricțiile autorităților, consecințele inacțiunii populației

Singura completare în mesajul oficialilor este „vaccinați-vă, este perfect sigur!”, deși vorbim despre un ser experimental, aspect comunicat chiar de către producători. Asta este „prioritatea”. J În condițiile în care vorbim despre un virus mai puternic decât o simplă răceală, însă mult mai puțin groaznic decât au încercat „autoritățile” să-l facă să pară, confiscând drepturile fundamentale ale cetățenilor. A fost prezentat drept „virusul care ucide pe bandă rulantă, pe oricine”, nu „virusul care poate fi letal pentru unele persoane vârstnice, cu boli cronice, care nu se tratează de la primele simptome”.

Recomandările au devenit ordine pentru că oamenii le-au acceptat. Izolarea celui etichetat drept bolnav a devenit izolarea tuturor. Totul, sub umbrela țepei „politically correct”.

Frica, aceeași „metodă de control” din sistemul comunist, se aplică și astăzi. Știm bine că singurul motiv pentru care marea majoritate a oamenilor poartă mască, în special în aer liber, reprezintă amenzile. Există și o minoritate care cere impunerea de măsuri cât mai dure, precum mască în aer liber pentru cei care nu doresc acest lucru. Mulți dintre cei manipulați sunt chiar oameni educați, dar captivi în psihoză. Criza COVID-19 a arătat faptul că nivelul de educație are puțină legătură cu nivelul de vulnerabilitate în fața manipulărilor. Pe lângă naivi, există și cei care cer restricții doar pentru că sunt ticăloși și ipocriți.

Și dacă această pandemie va mai dura un an, doi, trei, se pare autoritățile nu intenționează să facă ceva concret. Nu au absolut niciun plan, în afară de închis/deschis restaurante închis/deschis biserici, închis/deschis săli de fitness, respectiv restricții orare de circulație și impunerea purtării unei măști peste alte măști.

Asta până când începem să fim din ce în ce mai mulți le vom spune „NU!” și le vom ignora inepțiile.

Între timp, în alte state, mult mai dezvoltate, există recomandări, nu impuneri.

Sursa: r3media