În 1939, Adolf Hitler a fost nominalizat pentru „Premiul Nobel pentru pace”

Titlul articolului poate să pară şocant, însă el este cît se poate de real: Führer-ul ADOLF HITLER, cancelarul Germaniei, a fost propus pentru „Premiul Nobel pentru pace” printr-o Scrisoare către Comitetul norvegian al Premiului Nobel, trimisă pe 27 ianuarie 1939 de către Erik Gottfrid Christian Brandt, politician suedez, membru al Parlamentului suedez din partea Partidului Social Democratic între 1938-1943!

Cineva ar putea să creadă că Erik Gottfrid Christian Brandt a fost vreun suedez oarecare ce susţinea nazismul. Nici vorbă! Erik Gottfrid Christian Brandt era un antifascist recunoscut, provenind dintr-o familie de prelaţi din sudul Suediei. Propunerea lui Erik Gottfrid Christian Brandt, prin care îl nominaliza pe Adolf Hitler, a venit ca o contrapondere lîngă cele făcute în favoarea lui Neville Chamberlain, Primul ministru al Marii Britanii!

Scrisoarea de nominalizare este datată 27 ianuarie 1939 şi a fost trimisă „Comitetului norvegian al Premiului Nobel”, cel care lua decizia finală. Cum era şi firesc, propunerea a generat numeroase discuţii, unii susţinînd că Erik Brandt şi-ar fi retras-o, lucru neadevărat, aceasta regăsindu-se şi azi pe lista nominalizărilor, aşa cum veţi vedea mai jos. Scrisoarea oficială există şi ea este arhivată la „Comitetul Norvegian al Premiului Nobel”!

Din păcate, nu avem fotocopia originalului, dar vă putem pune la dispoziţie textul integral al acestei Scrisori trimisă de Erik Brandt către „Comitetul norvegian al Premiului Nobel”:

Iată şi traducerea acestui document excepţional pe care mulţi se feresc să-l citească chiar şi în pat, sub plapumă, de teamă ca nu cumva vreun vecin sau prieten să-l bănuiască de simpatii cu fascismul sau nazismul:

„Către Comitetul Norvegian Nobel

Sugerăm cu umilință că Premiul pentru pace din 1939 i se atribuie cancelarului german și Führer Adolf Hitler, un om care, în opinia a milioane de oameni, mai mult decât oricine în lume, merită această recompensă foarte respectată.

Documente autentice arată că în septembrie 1938 pacea mondială era în mare pericol; a fost o chestiune de ore înainte ca un nou război european să izbucnească. Omul care, în acest timp periculos, ne-a salvat partea din lume din această teribilă catastrofă a fost fără îndoială marele lider al poporului german. În momentul critic, el nu a lăsat în mod voit să vorbească armele, deși ar fi avut puterea să pornească un război mondial.

Prin iubirea sa strălucitoare pentru pace, demonstrată mai devreme în faimoasa sa carte „Mein Kampf” – care, alături de Biblie, este probabil cea mai bună și mai populară operă literară din lume – împreună cu realizarea sa pașnică – anexarea Austriei – Adolf Hitler a evitat utilizarea forţei, eliberându-i pe concetățenii săi din Sudetenland și făcând patria sa mare și puternică. Probabil că Hitler, dacă nu va fi lovit de către militanții de război și va rămâne în pace, va pacifica Europa și, eventual, întreaga lume.

Din păcate există încă un număr mare de oameni care nu reușesc să vadă măreaţa luptă pentru pace a lui Adolf Hitler. Pe baza acestui fapt, nu aș fi găsit dreptul să nominalizez pe Hitler drept candidat la Premiul Nobel pentru Pace, dacă nu ar fi fost pentru un număr de parlamentari suedezi care au nominalizat un alt candidat, și anume Primul Ministru britanic Neville Chamberlain. Această nominalizare pare să fie prost gândită. Deși este adevărat că Chamberlain, prin înțelegerea lui generoasă a luptei lui Hitler pentru pacificare a contribuit la salvarea păcii mondiale, ultima decizie a fost a lui Hitler și nu a lui Chamberlains! Lui Hitler și nimănui altuia trebuie în primul rând să i se mulţumească pentru pacea care încă predomină în cea mai mare parte a Europei; și acest om este și speranța pentru pace în viitor. Așa cum, evident, Chamberlain poate pretinde partea lui de pace, el putînd avea o parte mai mică din Premiul pentru Pace. Dar cel mai corect lucru pe care trebuie să-l faceți este să nu puneți un alt nume alături de numele lui Adolf Hitler și să aruncați astfel o umbră asupra lui. Adolf Hitler este, prin toate mijloacele, luptătorul autentic dat de Dumnezeu pentru pace, iar milioane de oameni din întreaga lume și-au pus speranțele în el ca Prințul Păcii pe pământ.

Stockholm, Ianuarie 27, 1939

Din cîte ştim noi, acum este prima oară cînd este publicată integral Scrisoarea lui Erik Gottfrid Christian Brandt, conţinînd propunerea ca lui Adolf Hitler să i se acorde „Premiul Nobel pentru pace” în anul 1939. Astăzi, acest lucru pare să fie de necrezut, deşi chiar s-a întîmplat!

Şi, cum subiectul ni se pare unul cu adevărat senzaţional, putînd fi de folos studenţilor, profesorilor şi jurnaliştilor interesaţi de istorie, publicăm mai jos un întreg documentar obţinut chiar de pe site-ul oficial al instituţiei „The Norwegian Nobel Committee”, cea care este responsabilă pentru selecţia laureaţilor „Premiului Nobel pentru pace” începînd cu anul 1901! Pentru celelalte secţiuni ale acestui premiu, selecţia se face de către Academia suedeză.

Poate că nu este lipsit de interes să vă prezentăm mai întîi locul unde cei cinci membri ai Parlamentului Norvegian (Storting) se reunesc pentru a lua în discuţie toate propunerile venite din întreaga lume. Este vorba despre o cameră elegantă, de mici dimensiuni, care este tapetată cu toţi laureaţii care au obţinut acest premiu de-a lungul timpului:

În acest loc, în 27 ianuarie 1939, a sosit Scrisoarea parlamentarului suedez Erik Gottfrid Christian Brandt, prin care propunea ca Premiul Nobel pentru pace să-i fie acordat lui Adolf Hitler. Imediat, aceasta a fost înregistrată ca nominalizare:

Se observă că numele lui Adolf Hitler apare ca „nominalizat”, alături de E.G.C Brand, care este „Nominator”! Mergînd mai departe în arhivă, găsim şi Fişa acestei nominalizări. S-o citim cu mare atenţie:

Avem aici toate elementele de identificare: anul 1939, cel nominalizat este Adolf Hitler („Chancellor and Führer of Germany”), nominalizator este E.G.C. Brandt („Member of the Swedish parliament”). Avem însă şi un comentariu care, mai degrabă, apare ca o scuză istorică: „Nominalizarea a fost retrasă la 1 februarie 1939 de nominalizatorul EGC Brandt, un membru anti-fascist al parlamentului suedez, care nu a intenționat niciodată ca propunerea lui să fie luată în serios”.

În mod evident, acest comentariu a fost adăugat ulterior pentru a-l scoate pe Erik Brandt de sub acuzaţia de susţinere a fascismului, dar şi pentru a salva imaginea Parlamentului suedez, chestiuni acceptate tacit şi de istorici!

În ciuda acestui comentariu, în arhiva „Comitetului norvegian al Premiului Nobel” au fost păstrate fişele auxiliare ale nominalizării, ceea ce nu s-ar fi întîmplat dacă propunerea lui Erik Brandt ar fi fost efectiv retrasă! Iată la ce fişe ne referim:

Aceste documente care apar şi astăzi pe site-ul „Comitetului norvegian al Premiului Nobel” arată limpede că, în anul 1939, chiar s-a făcut propunerea ca Adolf Hitler să fie laureatul Premiului Nobel pentru pace, nominalizare făcută de parlamentarul suedez Erik Gottfrid Christian Brandt!

Trebuie însă să menţionăm că „Premiul Nobel pentru pace” nu s-a acordat în anul 1939! Şi asta deşi între cei propuşi figurau, alături de Adolf Hitler, nume notorii, precum Arthur Neville Chamberlain, Primul ministru al Marii Britanii, şi Mohandas Karamchand Gandhi, cunoscut sub numele Mahatma Gandhi (nume dat de Rabindranath Tagore), acesta fiind considerat părintele independenţei Indiei. Deşi a fost nominalizat de cinci ori pentru Premiul Nobel, Mahatma Gandhi nu a luat niciodată această distincţie.

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile