Imunitate

lege

Exercitarea funcţiei publice de conducere are nevoie de o minimă garanţie a libertăţii personale. Tocmai pentru a pune ceva în practică din ceea ce ai promis, fără să fii ameninţat, şantajat, intimidat. Ce ne facem însă când imunitatea devine scop în sine?

Înaintea parlamentarilor de după 1989, o altă categorie a uzat masiv de imunitate: securiştii. În numele patriotismului, a faptului că au apărat ţara pe timpul lui Ceauşescu, chiar dacă nu şi de nebunia acestuia, tovarăşii au fost primii capabili să demonstreze că profesia este un mod de viaţă. Au manipulat atât de bine, începând cu teroriştii, încât s-au menţinut până azi drept adevăraţii stăpâni ai României. Evident, au schimbat costumele şi gusturile. De la privatizarea industriei la comerţul cu aparatură medicală, ei au fost cei mai bine informaţi, furând startul antreprenorilor nealiniaţi.

Parlamentarii noştri au fost aşadar a doua categorie imunizată. Obscenitatea de care dau dovadă în depăşirea graniţei legale şi a mandatului politic se vede zilnic pe ecrane. Ceea ce nu se vede suficient este lista lungă de privilegii, scutiri, gratuităţi şi înlesniri. Sigur, privilegiaţi într-o măsură sau alta sunt toţi parlamentarii în lumea democratică. Diferenţa dintre ei şi fauna autohtonă rezidă în rezultat. La noi, imunitatea te fereşte de procese, de întrebări incomode şi, la rigoare, de puşcăria binemeritată. Bun de preţ, nesimţirea instituţională trebuie consolidată şi, eventual, moştenită din tată în fiu.

Citiți și:  Președintele Europol: Politicienii își cumpără voturi cu bani de la clanurile de interlopi

Marii corupţi reprezintă a treia categorie. Lungimea excesivă a proceselor este un alt nume al imunităţii. Simbolic, dar cu efect mediatic garantat, mai primesc o interdicţie, o citaţie, dau declaraţii în faţa camerelor de luat vederi. O asemenea practică ilustrează o chestiune de profunzime: asistăm, de fapt, la un schimb nedrept între valoarea banilor furaţi şi timpul în care pot face uz de ei. Îşi plătesc cumva chiria temporală. Iată de ce, înţelegem acum, a fost atât de important ca unele fapte să se prescrie, adică să se ajungă ca timpul să nu mai coste. Să fie pe gratis. Obosită, Justiţia legalizează în cele din urmă furtul.

Citiți și:  Președintele Europol: Politicienii își cumpără voturi cu bani de la clanurile de interlopi

O altă categorie uzând de un anumit fel de imunitate o formează gazetarii. Aceştia pot spune orice despre oricine, oricât, oricând şi oricum. Realitatea românească este practic în mâinile lor şi a patronilor care îi plătesc. Seară de seară, dacă nu minut de minut, cei care se numesc jurnalişti – diferenţa este enormă în comparaţie cu cei care sunt cu adevărat – mistifică, distorsionează, incită la ură, mint, manipulează, bagatelizează, exagerează, provoacă, proferează injurii, agresează invitaţii incomozi şi insultă pe oricine îndrăzneşte să aibă altă opinie. Culmea imunităţii, aceştia se dovedesc insensibili la bunul simţ. De Radu Preda – Adevarul

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile