“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.
NATIONALSTIRI

Guvernul ascunde „migraţia inversă“

Ascunzând „migraţia inversă“ israeliană, guvernul „a răspuns“: străinii nu sunt străini în România şi de aceea nu putem spune cât de mulţi sunt aceştia şi cu ce se ocupă ei

jidani aeroport

Toţi cetăţenii israelieni care şi-au dorit-o, şi sunt foarte mulţi, au de mult timp şi cetăţenia unui stat european. Mai puţini sunt admişi cei care provin din fosta Uniune Sovietică sau din Rusia, dar şi aceştia şi-au găsit o „asigurare“. Mulţi is­ra­­elieni au, de exemplu, şi cetăţenia SUA, a unui stat din continentul american sau ucraineană etc.

La eliberarea negociată de la finele lui noiembrie 2023 a unor ostatici isra­e­lieni deţinuţi de Hamas, aproa­pe tot timpul ni s-a spus şi despre care este a doua cetăţenie a israelienilor răpiţi, fie română, fie a vreunui alt stat european, fie ame­ri­ca­­­nă etc. Dar mass media românească aservită a devenit de-a dreptul aberantă când le tot spune de-a dreptul „români“ unor iudeo-israelieni, ca atunci când anunţa, la în­ce­putul lui dece­mbrie 2023, că „românul luat ostatic de Hamas, Ronen Engel, a murit“ (Gândul.ro în 1 decembrie 2023) sau „Un român ostatic a murit“ (ProTv în 2 decem­brie) etc., probabil pentru a-i sensibiliza manipulator pe români în fa­voarea isra­e­li­enilor şi a-i stârni împotriva palestinienilor. Da, Ronen Engel se trăgea din părinţi iudeo-khazari care au trăit la Braşov, dar naţio­na­litatea lui şi a înaintaşilor lor nu era românească, chiar dacă ar fi fost posesorul unui „paşa­port românesc“, respec­tiv a cetăţeniei române, obţinută din varii inte­rese de mulţi isra­elieni, cum şi alţi israelieni au şi altă „a doua cetăţenie“ europeană.

Un străin care îşi „ia paşaport românesc“, îşi ia de fapt cetăţenia română, la care israelienii au tot aplicat cu succes în ultimele decenii (numărul acestora fiind ţinut însă secret de către autorităţi), mai in­tens în ultimii 4 ani. La meciul de fotbal România-Israel pentru EURO 2024, din 18 noiembrie 2023, au venit în Ungaria un număr 2200 de suporteri israelieni, faţă de numai 600 de suporteri ai României. Ei bine, în tim­pul transmisiunii în direct, echipa for­mată din comentatorii sportivi Costi Mocanu și Emil Grădinescu a relatat că s-a întâlnit cu suporterii israelieni înainte de meci, iar aceş­tia le-au arătat „paşa­poar­tele lor româneşti“. În concluzie, israelienii erau cetăţeni români care veniseră să scandeze împotriva naţionalei României, susţinându-o însă pe cea a Israelului. Există deci români şi „români“, dar nu există nici o diferenţă între aceştia pentru „Guvernul României“, adminis­tra­torul ţării în favoarea coloniştilor străini, după cum se vede din răspunsul dat de ministrul Cătălin Predoiu la interpelarea senatoarei Diana Iovanovici Şoşoacă.

„Paşaportul românesc“ este un act de identitate care pentru doritorii din stră­i­nătate conferă „dovada identității și a cetățeniei române… cu domiciliul în străi­nă­­tate“, în loc de carte de identitate. Dovada prin certificate de stare civilă că soli­citanţii unei asemenea cetă­ţenii române „de paşaport“ au acest drept poate fi eli­berată, culmea, chiar de către statele străine ai căror primi cetăţeni sunt (o situaţie pre­cumpănitoare a cetăţenilor israelieni, care tot din partea statului Israel primesc „adeverinţa“ de holocaustaţi pentru ca România să le plătească pensii până şi urma­şilor), după cum anunţa din 2022 Direcţia Generală de Paşapoarte a României, că se primesc şi „Certificatele de stare civilă ale cetăţenilor români eliberate de auto­rităţile străine“, care sunt apoi înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române.(aici şi, pe larg, la „Ce beneficii aduce un pașaport CRDS“, ambele pe pasapoarte.mai.gov.ro).

Uzual se spune că solicită paşaport românesc, paşaport francez sau paşa­port german, atunci când un străin cere de fapt cetăţenia acelui stat. Când fotbalistul ita­li­an Mirko Pigliacelli voia să îşi ia în 2022 cetăţenia română ca să fie convocat să joace la echipa naţională a României, el spunea, citat de Pro Sport: „Am vorbit deja să-mi fac paşa­port românesc…“.

„Cetăţenia multiplă sau duală este explicit permisă pentru un oleh care devi­­­ne israelian prin dreptul întoarcerii [oleh fiind un „evreu care emigrează în Israel“, care face aliyah – n.n.]. Aceasta pentru a încuraja diaspora evreiască de peste mări să emigreze în Israel, fără a o forța să-și piardă statutul național ante­ri­or“, spune un raport al European University Institute din 2018 (Yossi Harpaz şi Ben Herzog, „Report on Citizenship Law: Israel“). Această a două (sau primă) cetă­ţenie, ce nu e israeliană, cetăţenia europeană, rusă sau americană, este cerută şi obţinută şi de către urmaşi primilor emigranţi (ca şi „pensia de holocaust“ din România, conform listelor no­mi­nale ale pretendenţilor transmise de statul Israel către guvernul român, care se conformează fără nici o dovadă a vreunei suferinţe individuale a înain­taş­ilor solicitanţilor, cauzată vreodată de România, cum se pretinde generic).

*

Toţi cetăţenii statelor europene, adică şi israelienii cu dublă cetăţenie, din care una a unui stat european, nu ar mai fi străini de peste 20 de ani, în vizi­unea slugarnică a guver­nu­lui român, guvernul promovând, excesiv, o pers­pec­tivă dată în acest sens de Ordo­nan­ţa de Urgenţă a Guvernului 194/2002 „privind regimul străinilor în România“, emisă de guvernul Adrian Năstase şi permanent „actua­li­zată“ cu dez­vol­­tări anti-naţionale. În viziunea guvernanţilor români – care e o viziune slugarnică, neimpusă, dar e o consecinţă a tren­dulului dat de Uniunea Euro­peană de lichidare a suveranităţilor naţio­nale ale statele membre UE, în gene­ral – străinii care au cetăţenie euro­pea­nă şi care locu­iesc sau vin în România nu ar mai fi, juridic vorbind, străini.

Pe acest considerent, ministrul de Interne Cătălin Predoiu, omul unor inte­re­se israeliene încă de când era un simplu avocat la începutul anilor 2000, a şi replicat în doi peri, aproape batjo­co­ri­tor şi sfidător, prin „răspunsul formulat de Ministerul Afacerilor Interne prin adresa nr.21907/2023“ la interpelarea clară, ne­echivocă, din 25 octombrie 2023, formulată de senatoa­rea Diana Iovanovici Şoşoacă, referitoare la „Situația construcțiilor și a stră­i­­nilor în România“.

Ministrul Predoiu nu a răs­puns de loc, de fapt, pretextând că rapor­tează:

„situaţia statistică… refe­ri­toare la cetăţenii străini [doar – n.n.] aşa cum sunt definiţi de art.2 lit.a) din Ordo­nanţa de Urgenţă a Guvernului 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi comple­tă­rile ulteri­oare «străin – persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţi­ului Economic European ori cetă­ţenia Confe­de­raţiei Elveţiene»“.

Predoiu a omis dinadins pare-se începutul articolului 2 din textul de lege pe care l-a invocat, text ce arată că doar „Pentru scopurile prezentei ordonanţe de urgen­ţă, termenii şi expres­iile de mai jos au următorul înţeles…“, între care aflân­du-se şi termenul de „străin“, explicat cum l-a citat Predoiu.

Dar străinul nu e în toată materia juridică şi nici în limba română identic cu înţelesul pre­văzut de OUG 194/2002, în scopul aplicării acestei ordonanţe, cum nici nu e auto­mat român, în sens curent, orice cetăţean al Uniunii Europene. Ar fi şi absurd. A ne asuma aceste sensuri ar însemna aneantizarea românilor.

Ba chiar toată legislaţia civilă, până la Noul Cod de Procedură Civilă, ne spune că „cetăţeanul străin“ este cel care nu are cetăţenie română. Orice dicţionar juridic ne va da definiţia: „cetăţean străin – persoană care are cetăţenia altui stat“. Şi dic­ţi­onarul limbii române, de referinţă şi în drept, fiind folosit, de aceea, la nevo­ie, în in­stanţe, spune că străinul este cel care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește ori care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește.

Deci un cetăţean european, chiar dacă trăieşte în România, este un străin.

Doar ministrul jurist Cătălin Predoiu şi alţi servi ai străinilor, ca el, vor să considere altceva, cum că străinul e român.

Între 500 de mii şi 3 milioane de israelieni „vin în România“
După operaţiunea războinică „Potopul Al Aqsa“ (Al Aqsa fiind moscheea de pe Muntele Templului, pe care israelienii o vor distrusă), a palestinienilor din Hamas, din 7 octombrie 2003, şi după reacţia „Suntem în stare de război“ a autori­tă­ţi­lor israeliene, s-a repus pe tapet legendarul acord secret dintre autorităţile române şi cele israeliene, elaborat într-o primă formă la începutul anilor ’90, când era vorba de numai 300 de mii de israelieni, de primire a unui eşantion de refugiaţi isra­e­li­eni în România în caz de război, despre care relatase din acei ani profesorul Ion Coja, care accesase informaţia ca parlamentar.

În aceeaşi zi cu declanşarea „Potopului Al-Aqsa“ palestinian, naţionalistul Mihai Rapcea postase pe blogul său articolul „Ziua în care Istoria a împlinit pro­fețiile“, în care spunea că: „În ce ne priveşte, pericolul este să fie scos de la naf­ta­lină tratatul semnat în 1999 de premierul Radu Vasile (cripto-evreu) cu guver­­nul israelian, prin care ne asumam să primim 3 milioane de evrei ca refu­gi­ați în cazul în care Israelul cade“ (?).

Peste două zile, pe 9 octombrie 2023, intervenea şi afaceristul Gigi Becali – care a vândut deja mult pământ israelienilor în jurul Bucureştiului şi are contacte cu israelienii şi prin afacerile fabricii sale de armament -, spunând:

„Evenimen­te­le din Israel… Excluzând faptul că mor oamenii și nu e bine, orice război e în avan­­­tajul nostru, al românilor. Și la fotbal, și economic. Nu o să aibă chef de fotbal. Iar economic, sunt 500.000 de evrei care o să vină în România. Le e frică. Au bani, au aia… O să cumpere case… Au venit americanii, baze ame­ri­cane, au in­vestit bani. Războiul din Israel la fel…Vin aici, se mută aici, vor investi aici. Unde altundeva să vină? Nu există țară mai sigură ca România“ (de­cla­raţie reprodusă de publicaţia Fanatik în articolul «Gigi Becali, declarație şoc: „Războiul din Israel e în avan­tajul nostru. 500.000 de evrei vin în România“»).

Considerat mai bine informat prin trecutul şi relaţiile sale, în 17 octombrie 2023 şi generalul Aurel Cazacu, fostul şef al Romarm, susţinea aceeaşi teză în emi­si­unea News Pass de la B1 TV:

„Eu lucrez cu Israelul din 1992, pe problemele care au fost, de aprovizionat armata și multe altele și cunosc foarte, foarte mulți evrei, și acum primesc multe informații. Părerea mea e că eu mă așteptam să se ducă [Ciolacu la Netanyahu, fiind chemat]. Israelul ne-a pregătit, asta e părerea mea personală, deci Israelul a pre­gătit împreună cu România, ca în cazul unui război iranian și o invazie din par­tea Iranului, 2-3 milioane din populația din Israel să vină rapid în România. Totul este pregătit. Eu am propriile mele păreri, duceți-vă la aeroport, vedeți câte curse sunt, cum vin [israelienii], pleacă, văd casele, se duc, și suntem pregătiți.“

Peste câteva zile, pe 19 octombrie, generalul Cazacu revine cu teza sa şi la emisiunea „Lupta pentru România“ de la televiziunea Realitatea Plus (ora 19):

„Primul ministru [Ciolacu] a fost acolo, în primul rând să asigure Israe­­lul că în cazul unui atac iranian, cum eram pregătiți până să înceapă acest con­flict, în România – eu pot să spun fără să greșesc că sunt cel puțin 3 mili­oa­ne de apartamente destinate poporului israelian – în caz că atacă Iranul, să vină în România. Sunt 10 curse pe zi care de trei ani de zile vin pe Otopeni [din Israel]. Sunt persoane care se duc, își văd casele, pleacă, vin. E o mișcare fan­tastică… Părerea mea este că dacă mâine ar fi pace în Orien­tul Mijlociu, statul Israel se duce [Cazacu arătând cu mâna în jos]. Pentru că statul Israel trăiește acum datorită acestei stări de criză“.
*

Publicaţia Certitudinea a prezentat în nr.148, din 24 octombrie, această infor­ma­ţie dată de generalul Cazacu în articolul „Războiul din Palestina se mută în România“, iar a doua zi senatoarea Iovanovici Şoşoacă a in­ter­pelat guvernul să răspundă în sensul verificării acestor date.

Senatoarea Iovanovici Şoşoacă l-a întrebat clar pe confuzul guvern: cine şi pentru cine con­stru­ieşte atâtea case când românii sunt plecaţi din ţară şi câţi străini stau în România?

Interpelarea către premierul Ciolacu, ministrul Lucrărilor Publice Adrian Veştea şi către Cătălin Predoiu, ministru de Interne, privind „Situația cons­truc­ți­i­lor și a stră­i­­nilor în România“ a fost făcută în Senat în 25 octombrie 2023:

„Având în vedere faptul că în România, aproximativ jumătate din populaţia ţării a ales calea pribegiei, fiind la nivel mondial ţara cu cea mai mare migraţie pe timp de pace şi ţara cu cei mai mulţi copii născuţi în afara graniţelor ţării, situaţie ce este cauzată de guvernările Dvs., este uimitor cum se dezvoltă într-un ritm alert construcţiile de blocuri şi ansambluri rezidenţiale, având în vedere că românii nu se întorc. Întrebarea legitimă este pentru cine se construiesc aceste apartamente, dacă românii nu se întorc, nu mai vorbim de puterea de cumpărare a românilor, întru­cât preţul acestor locuinţe este astronomic faţă de veniturile românilor?

Câţi străini intră anual în România, câţi rămân, pe ce perioade de timp şi care sunt ţările din care provin aceştia? Vă solicit să îmi remiteţi situaţia cu privi­re la străinii din România pe ultimii 10 ani, defalcat pe fiecare an şi ţările de ori­gine.

Câte locuinţe s-au construit în România în ultimii 10 ani, defalcat pe fie­care an în parte şi pe judeţ? Câte locuinţe sunt cumpărate şi câte sunt închiriate, câţi cumpărători sunt străini şi câţi români, defalcat pe fiecare an în parte şi pe fiecare judeţ? Câte locuinţe sunt nelocuite? Vă solicit să îmi remiteţi situaţia aces­tora pe ultimii 10 ani, defalcat pe fiecare an şi judeţ în parte.

Câte locuinţe sunt deţinute de cetăţenii străini? Vă solicit să îmi remiteţi situaţia pe ultimii 10 ani, defalcat pe fiecare an şi judeţ în parte şi ţara de origine a acestor proprietari/chiriaşi.

Având în vedere conflictul dintre Israel şi Palestina, în fapt extinderea con­flictului din Orientul mijlociu, vă solicit să îmi comunicaţi câte persoane preco­ni­zaţi că vor veni în România pentru a se refugia de războiul de acolo? Există vreo în­ţelegere cu Israel în acest sens? Câţi cetăţeni ai statului Israel se vor muta în România? Unde vor fi cazaţi, ce judeţe vor primi cu prioritate cetăţenii israelieni? Dar din ţările arabe?

Suntem pregătiţi pentru valul de refugiaţi din ambele tabere? Cum veţi manageria conflictul dintre cele două tabere, care se va extinde şi între ele în România, deja având mitinguri de ambele părţi care au împărţit România în două? Care este riscul de atentate în România? Cum se respectă şi se va respecta art. 3 alin. 4 din Constituţie?: (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.“ (senator Diana Iovanovici Şoşoacă)

Din anul 2021, israelienii n-au mai avut nevoie de permis de şedere
Deşi ministrul Lucrărilor Publice nu a răspuns cine şi pentru cine se con­stru­iesc atât de multe apartamente în România, în „generozitatea“ sa falsă, ministerul de Interne, în răspunsul dat interpe­lă­­rii senatoarei Iovanovici Şoşoacă, anexează inutil şi dezinformând faţă de realitatea prezenţei străinilor în România, la ultima pagină, „situaţia statistică, pe ulti­mii 10 ani, referitoare la cetăţenii străini din România beneficiari ai unui permis de şedere valabil la 31 decembrie, aşa cum a fost aceasta pusă la dispo­zi­ţie de Inspectoratul General pentru Imigrări“.

Dar face precizarea şi mai sus amintită (pusă într-o notă de subsol a răs­pun­sului minis­trului Predoiu), prin care spune că îi consideră străini doar pe cei definiţi ca atare de OUG 194/2002, adică nu îi menţionează şi pe cei cu cetăţenia unui alt stat european prezenţi în România, cetăţenie pe care extrem de mulţi isra­e­li­eni o au ca o a doua cetăţenie (in­clusiv, unii din ei, cetăţenia română).

Din tabelele anexate se vede că e vorba de permise de şedere pentru cetă­ţeni din Moldova, Turcia, China, SUA, Nepal, India, Sri Lanka, Siria, Ucraina, Irak, Tunisia, Vietnam, Maroc, Bangladeş ori Serbia.

Apare şi statul Israel, dar numai până în anul 2020, inclusiv, cu cca 3000 de permise pe an, apoi dispare, ceea ce înseamnă că toţi israelienii interesaţi de a sta în România, din cei circa 30-50 de mii de „expaţi“ israelieni cu afaceri şi cu alte treburi, prezenţi curent printre români, au dobândit şi o cetăţenie europeană sau au obţinut „cartea de rezidență perma­nen­tă“ în România, pentru care, cum vom ve­dea mai jos, Inspec­to­ra­tul General pentru Imigrări a emis şi instrucţiuni din 2021.

Permisele de şedere simple, valabile 12 luni cu posibilitatea prelungirii şi a căror statistică trecută a prezentat-o ministrul de Interne Cătălin Predoiu ca răs­puns la interpe­lare, sunt date în general pentru exercitarea jobului (a afacerii), deta­șare cu serviciul, „reîntregirea familiei“ sau pentru studii, devenind obliga­to­riu doar dacă șederea depășește 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile. Dar isra­e­lienii călătoresc foarte mult între România şi Israel sau cu alte destinaţii. Oricum, dispariţia acestor permise de şedere arată că şederea israelienilor în România s-a uşurat prin acordarea de cetăţenii europene – trend accelerat de câţiva ani în Israel urmare scumpirii vieţii, a dictaturii sanitare ocazionată de „pandemia Covid19“ ori a fricii de viitor -, sau prin perma­nen­­tiza­rea şederii israelienilor interesaţi.

Chiar ministerul de Interne român a învăţat străinii cum să devină rezi­denţi permanenţi în România
În cadrul instrucţiunilor sale de „Acordarea rezidenței permanente“, Inspec­to­ra­tul General pentru Imigrări din cadrul ministerului de Interne îi învăţa în iunie 2021 pe străini cum să rămână în România:

„Condiția legalității și continuității rezidenței… este considerată înde­pli­nită atunci când: ați avut, până la 31.12.2006, un drept de ședere pe teritoriul României în conformitate cu prevederile OUG 194/2002 cu modificările și com­­ple­tările ulterioare, iar după data de 01.01.2007 v-ați exercitat dreptul de liberă cir­culație și rezidență potrivit prevederilor OUG 102/2005 [„privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniu­nii Euro­pene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elve­­țiene“, dar cu dedicaţie şi cetăţenilor unor „state nonUE“]… La stabilirea conti­nuității șederii în România nu sunt con­­siderate întreruperi următoarele situații: absen­țele temporare de pe teritoriul României care nu depășesc 6 luni…“ (etc. etc.)

Pentru aceasta s-a inventat şi „cartea de rezidență permanentă“ în România pentru străini (care bate „per­mi­sele de ședere“, valabile numai 12 luni, despre care vorbea ministrul Predoiu în falsul răspuns la interpelare) pentru cei care, for­mal, ar fi locuit în România 5 ani fără între­ruperi mai mari de şase luni. Dar sunt şi alte derogări legale de la această „neîn­tre­rupere“, precum întreruperea „pen­tru o peri­oa­dă de maximum 12 luni consecutive“ pentru cei care muncesc în alte ţări, încât, din derogare în derogare, condiţia de a fi locuit în prealabil neîn­trerupt în România timp de 5 ani este practic anulată pentru solicitanţii descur­căreţi, pre­cum israe­li­e­nii cu (orice) cetăţenie europeană, bine consiliaţi juridic.

Străinul cu carte de rezidență permanentă în România nu mai trebuie să facă dovada că are un loc de muncă, resurse suficiente, asigurare medicală etc.

Dizolvând încet-încet statele membre, şi Uniunea Europeană le spune stră­inilor că sunt acasă oriunde în UE
Dar nu spune, ca ministerul de Interne român, că nu sunt străini.

Site-ul „Your Europe“, care aparţine Comisiei Europene, spune cetăţenilor din statele UE: „Ca cetățean al UE aveți dreptul de a vă muta în orice țară din Uni­­une cu scopul de a locui, de a lucra, de a studia, de a căuta un loc de muncă sau de a vă pensiona acolo. Puteți sta în altă țară din UE timp de maximum 3 luni fără a vă înregistra, dar s-ar putea să fie nevoie să vă semnalați prezența. Sin­gu­ra cerință este să dețineți o carte de identitate națională sau un pașaport [euro­pean] vala­bil. Dacă doriți să stați mai mult de 3 luni, s-ar putea să fie nevoie să vă înre­gistrați șederea“. Condiţionările arată că este un străin totuşi, dar nu şi în vizi­unea guvernului României, pentru care străinii nu sunt străini.

„Migraţia inversă“. Israelienii cer în masă cetăţenia europeană, fiind astfel „acasă“ şi în România, oricând vor.

Există deja de câţiva ani o tendință ca Germania şi alte 3 state UE să acorde masiv cetăţenie israelienilor, iar dacă conflictul palestiniano-arabo-iraniano-israe­lian escaladează, ei, israe­lienii neo-europeni, se vor putea aşeza – cu drepturi de­pli­ne de europeni – preferenţial… fie în România, fie în alt stat în care viaţa să fie ieftină pentru ei şi unde au proprietăţi, precum Ungaria sau Polonia. Să ne amin­tim declaraţia fostului pre­şe­din­te al Israelului, Shimon Peres, care în faţa adunării anuale a Asociaţiei Birourilor de Co­merţ din Israel de la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, în 10 octombrie 2007 a spus: „Israelul cumpărăm Manhattan-ul, cum­părăm Ungaria, cum­părăm România şi cumpărăm Po­lo­nia… Cu talen­tul, relaţiile perso­nale şi dinamismul nostru ajungem aproa­pe peste tot!“

*

Şi-au cumpărat şi cetăţenia de la ţările vest-europene, cetăţenie cu care să se aşeze netulburaţi în ţările din estul Europei, păcălite astfel prin aderarea lor la Uniunea Europeană?

Guvernul german a introdus în august 2021 „o nouă lege ce acorda cetă­țe­nia descendenților victimelor naziste“, numită de presa internaţională drept „The Fourth Act Amending the Nationality Act“. Acest „Al Patrulea Act de Modificare a Legii privind Naționalitatea“ germană, creează o bază legală de „naturalizare în cadrul des­păgu­birilor“ pentru cei „care au fost afectaţi de persecuția național-soci­alistă“ și, prin urmare, n-ar fi putut obţine altfel cetățenia germană.

Numită şi „Amendment to German citizenship law“ din 20 august 2021, modificarea legală spune însă textual că nu sunt avantajaţi de modificare doar des­­cen­denţii celor pri­vaţi de cetăţenia germană în regimul naţionalist ce a condus Germania între 30 ianuarie 1933 şi 8 mai 1945, ci şi „victimelor persecuției nazis­te și descendenților acestora li se permite să devină cetățeni germani natu­ra­lizați“ („Victims of Nazi persecution and their descendants are allowed to become natu­ra­lized German citizens“, conform anunţului platformei guvernamentale germane www.bva.bund.de/).

Pare o lege cu dedicaţie, căci de fapt toţi evreii din Europa de până la finele din 1945 ale războiului, sunt consideraţi oficial de către autorităţi, prin diverse legi impuse din SUA, drept victi­me ale național-socialismului german, ceea ce în­seam­nă că toţi israeli­e­nii cu înaintaşi care s-au aflat în Europa până în 1945 se pot cali­fica ca să obţină cetăţenia germană, iar după aceea pot alege să trăiască în orice ţară din Europa în care le este mai convenabil din punctul de vedere al „pre­ţu­lui vieţii“, sau în care găsesc case mai ieftine ori au deja case asigurate.

În ultimii ani, în afară de Germania, campioane la acordarea de cetăţenie europeană israelienilor mai sunt Austria, Portugalia şi Spania.

*

Chiar cu o zi înainte de atacul Hamas în interiorul Israelului, publicaţia Middle East Monitor scotea în 6 octombrie 2023 articolul „Jews’ reverse immi­gration from Israel is on the rise“, dezvăluind „migraţia inversă“ israeliană.

Mai multe fragmente din articol indică că unii sionişti căutau deja o altă soluţie decât rămânerea în „Ţara Sfântă“ (Palestina / Israel), cauzată şi de nemul­ţu­mirile populaţiei iudaice faţă de greutăţile crescânde ale vieţii în Israel sau în aşteptarea unui mare război regional:

„Din noiembrie 2022, după alegerile din Israel, s-a înregistrat o creș­tere semnificativă a numărului de cereri depuse pentru obținerea cetățeniei țărilor Uni­unii Europene. O cetățenie europeană le-ar oferi titularilor săi posibilitatea de a trăi, de a lucra și de a studia în întreaga UE. În ultimele luni, s-a înregistrat o creș­­tere cu 10% a noilor cereri israeliene pentru cetățenia germană și același lucru pentru obținerea cetățeniei portugheze. Ambasada Franței la Tel Aviv a mai dezvăluit şi ea că există o creștere similară a numărului de cereri de obținere a cetățeniei franceze.

Biroul Uniunii Europene de la Tel Aviv (European Union office in Tel Aviv) recunoaşte că există o creștere a numărului de noi persoane care doresc să obțină naționalitățile țărilor sale, în timp ce Ambasada Statelor Unite a refuzat să răs­­pundă la întrebarea dacă a existat o modificare a numărului de persoane care cer să obțină cetăţenia americană (…)

Recent, indicatorii au arătat că s-a înregistrat o creștere a numărului de isra­­elieni care doresc să obțină pașapoarte europene, iar numărul acestora a atins cote fără precedent, pe lângă o creștere a cererilor de obținere a vizelor de imi­gra­re și a rezidenței permanente. În timp ce unii israelieni leagă acest fenomen de legis­lația judiciară implementată, alții cred că motivul este costul ridicat al vieții în Israel. Printre cei care au monitorizat acest fenomen se numără ambasadele Franței, Țărilor de Jos, României, Portugaliei, Spaniei, Germaniei și Italiei, care au anun­țat că, în ultimele luni, s-a înregistrat o creștere a cererilor de obținere a pașapoar­te­lor lor [a cetăţeniei statelor lor – n.n.] (…)

Israelienii se tem de ceea ce se întâmplă și există o creștere a procentului de cereri de cetățenie străină. Se grăbesc să obțină pașapoarte străine, deoarece Israelul nu mai este un loc potrivit pentru a trăi. Israelienii se întreabă despre locu­rile bune din lume pentru a cumpăra proprietăți imobiliare și locuri pentru a-și transfera banii pentru investiții. Ei deschid calea pentru imigrare. Giora Shalge, fostul președinte al Rafael Defense Systems – companie afiliată Ministerului Secu­rității din Israel -, a dezvăluit că el și nepoții săi nu mai sunt entuziaşti să trăiască în Israel. Până de curând, imigrația din Israel era considerată un act care echivalat cu trădarea, dar acest lucru s-a schimbat acum, iar rezultatul este că obți­nerea în această etapă a unui al doilea pașaport este considerată, de majoritatea israe­li­e­ni­lor, un fel de asigurare pentru zilele următoare (…)

Odată cu noul fenomen al israelienilor care obțin pașapoarte străine, o miș­ca­re evreiască numită „Părăsind Țara – Împreună“ încearcă să recruteze israelieni pentru a părăsi Israelul… Yaniv Gorlik, unul dintre activiștii din demonstrațiile îm­potriva lui Netanyahu și, împreună cu el, un activist din Congresul Sionist, Mordechai Kahane, un om de afaceri israeliano-american, au decis să-i ajute pe israelieni să plece în America. Mișcarea consideră că a sosit momentul să ofere o alternativă mișcării sioniste în cazul în care situația din Israel continuă să se dete­rioreze, mulți evrei fiind convinși că nu au un viitor în Israel.

Activitățile în desfă­șu­rare pot fi începutul rămas-bunului lor, deoarece vor­besc din ce în ce mai mult despre împachetarea bagajelor și despre cum să plece dacă situația devine mai periculoasă decât este acum. În timp ce Israelul încearcă în mod activ să aducă mii de evrei din întreaga lume în Israel, datele privind imi­grația din inte­riorul Israelului în exterior arată o creștere bruscă a numărului, în ceea ce poate fi numit «migrație inversă», născută din diverse motive.“

Dl profesor Ion Coja a comentat aceste date cu informaţia că: „În urmă cu 15 ani (?) amicul Puiu Nadler din Israel, personaj cu răspunderi oficiale impor­tan­te în țara sa, mi-a declarat că «nu vede pentru nepoții săi un viitor în Israel»!…“.

Fenomenul obţinerii de către israelieni a unei cetăţenii europene, româneşti chiar, s-a văzut în 2023 şi în componenţa echipei de fotbal a naţionalei Israelului, aflată în com­petiţie cu echipa României. Astfel, deşi tineri (21, 24 şi 27 de ani), fotbaliştii isra­e­lieni Doron Leidner, Denny Gropper şi Omri Glazer au şi „paşa­poarte româ­neşti“, cum remarca Fanatik, în articolul «Israel, „invazie“ de jucători de origine română. Trei puteau juca sub „tricolor“», din 6.09.2023.

* * *

Şi publicaţia israeliană Ynet News anunţa în august 2023 că a fost înre­gis­trată o creștere semnificativă a numărului de cetățeni israelieni care doresc să obți­nă „pașapoarte europene“ (respectiv cetăţenia europeană), relatând că unele dintre ambasadele europene au raportat că „Există din ce în ce mai multe fami­lii israeliene care solicită pașapoarte, cozile crescând cum nu am mai văzut până acum“, ambasadele cele mai solicitate sunt ale Franței, Țărilor de Jos (Olandei), României, Portugaliei, Spaniei, Germaniei, Italiei și ale statelor baltice („Israelis flock to obtain foreign passports“, pe ynetnews.com în 23.09.2023)

În ceea ce priveşte motivaţia disponibilităţii Spaniei de a acorda masiv cetă­ţe­nia ei israelienilor, această comandă iudaică este justificată – cum o făcea încă din anul 2014 tot Ynet News – de faptul istoric că… „în urmă cu mai bine de 500 de ani, regele spaniol Fernando al II-lea și regina Isabella au semnat un edict prin care ordo­nau expulzarea evreilor“, după cum voia Inchiziţia, aşa că, pentru a re­para această „vină“, „guvernul de la Madrid a aprobat o lege care permite des­cen­­denților celor expulzați să pre­tindă cetățenia spaniolă fără a renunţa la cetă­țenia țării în care își au reședința. Esti­mă­rile situează dimensiunea populației eligibile la 3,5 milioane de evrei…“

Guvernul Spaniol a publicat şi nişte liste de nume de familii care ar fi fost expulzate în trecut – precum Ben Ezra, Bitton, Bloch, Elias, Halevi, Schlesinger Kadosh, Mizrachi, Salomon, Yitzhak – pentru ca un iudeu care îşi ştie vreun strămoş cu vreunul din aceste nume să poată revendica şi cetăţenia spaniolă, dar multe din numele acestea au fost purtate şi de ashkenazi (iudeo-khazari), nu doar de sefarzi („evreii spanioli“).

Consultat de publicaţia israeliană despre aceas­tă „oportunitate“, profesorul Yossi Shain, șeful Depar­tamentului de Științe Politice de la Univer­si­ta­tea din Tel Aviv, considera că „nu este o chestiune de lipsă de patriotism [israelian], ci o opor­tunitate economică și o șansă de a fi cetățean al lumii“ („The pursuit of European passports: ‘There’s somewhere to escape to’“, pe ynetnews.com în 2.10.2014).

Un fel de neo-sio­nism global, neteritorial, aşa cum este doctrina „Sionismului Cultu­ral“ („Cultural Zionism“, elaborat de Asher Zvi Hirsch Ginsberg, care e creditat şi ca autor al Protocoalelor Înţelepţilor Sionului), care integrează întreaga lume, în care Sionul este mai degrabă un simbol.

Cornel-Dan NICULAE

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

Mai multe DETALII găsiți aici: SUSȚINEȚI PROIECTUL "NATIONALISTI.RO".

DONEAZĂ MAI JOS:

Lasă un răspuns

Back to top button

Distribuie acest articol. Mulțumim!

Acestă informație pote fi utilă și altor persoane.