In ce țară din lume mai există o asemenea solidarizare cu inculpații dovediți de justiție? De unde empatia asta bolnăvicioasă? Cum să apară la televizor toți țucălarii cerând grațierea unor infractori? Ce e până la urmă justiția în România, o târguială, o țigăneală, o prosteală doar pentru fraieri?
Și ce dacă e cineva celebru când ajunge la pușcărie? De ce să mă solidarizez cu un om doar pentru că e cunoscut? Nu știa în ce anturaj se bagă? Nu a câștigat destui bani pe căi legale? Cine l-a pus să recurgă la evaziune fiscală?
Pot să respect pe cineva pentru ce a făcut în viață sau în carieră, dar asta nu înseamnă că e mai presus de lege. Sau furtul nu e perceput ca fiind ceva suficient de grav în România?
Le recomand tuturor acestor caractere mici care le plâng de milă șmenarilor să o facă în timp ce stau la vreo coadă ore în șir, în timp ce se chiorăsc la fiecare ban în magazine căutând produse cât mai ieftine, în timp ce n-au ce să le pună copiiilor pe masă, în timp ce se înghesuie prin tramvaie, în timp ce plătesc o mie și una de taxe și dări, în timp ce crapă cu zile prin spitale pentru că n-au bani de șpagă, în timp ce se îmbracă la second-hand, în timp ce se împrumută pentru o masă de sărbători, în timp ce-mpușcă francul de la leafă la leafă, în timp ce se hrănesc cu resturi și în timp ce le pică dinții din gură. Cât câștigă șmenarii dintr-un tun, popândăii care le plâng de milă nu câștigă toată viața.
Într-o societate deviantă, justiția pare șocantă. De Goran Mrakic
