Facultățile din SUA urmăresc sute de mii de studenți folosindu-se de telefoanele mobile ale acestora

Absolvenții vor fi pregătiți… să accepte monitorizarea guvernamentală 24/7 și sistemul creditelor sociale:

O aplicație creată pentru a monitoriza participarea la cursuri a sportivilor „cu înclinații academice mai reduse” este luată în colimator, după ce 40 de școli au început să folosească tehnologia pentru a monitoriza studenții în interiorul campusurilor, scrie Washington Post.

Dezvoltată în Chicago de fostul antrenor universitar de basket Rick Carter (aflat in prezent sub un ordin de restricție din partea Universității DePaul pentru o presupusă amenințare a directorului sportiv și a antrenorului de basket), aplicația SpotterEDU folosesește relee Bluetooth pentru a localiza telefoanele studenților din momentul în care ei sunt în sala de curs. De mărimea unor pachete de cărți, releele sunt instalate la interior, pe ziduri și pe tavane.

„Oficialii școlii introduc în aplicația SpotterEDU orarul complet al studenților iar sistemul poate trimite un email profesorului sau consilierului imediat ce un student chiulește sau întârzie la curs mai mult de două minute. Aplicația înregistrează în întregime prezența studenților, așa încât consilierii pot vedea dacă ei au plecat mai devreme sau au ieșit pentru o pauză” – Washington Post.

Jeff Rubin, instructorul IT al Universității din Syracuse, folosește aplicația pentru a încuraja studenții să participe la cursurile lui – acordându-le „puncte de participare” celor care vin. Rubin este totodată informat despre studenții care chiulesc.

„Ei vor aceste puncte,” spune Rubin. „Știu că sunt cu ochii pe ei și se comportă ca atare. Așadar, din punct de vedere comportamental, ei se schimbă.”

Potrivit lui Rubin, cursurile sale, adresate unui număr de 340 de studenți, n-au înregistrat niciodată până acum o participare de aproape 90%.

Dubla distopie secretă

De la sine înțeles, nu toată lumea e încântată de noua tehnologie intruzivă, despre care mulți spun că violează la scară masivă dreptul studenților la intimitate și viață privată.

„Suntem adulți. Chiar trebuie să fim urmăriți?” spune Robby Pfeifer, student în anul al doilea al Universității Commonwealth din Richmond, instituție care de curând a început să folosească rețeau WiFi din campus pentru a-și urmări studenții. „De ce este nevoie de asta? Cu ce ne ajută pe noi? … Nu cumva se va merge și mai departe, până în punctul în care ne va fi controlată cu microscopul fiecare secundă a zilei?

Oficialii universității și ai companiei, pe de altă parte, spun că monitorizarea studenților este un puternic factor de motivare și va încuraja studenții să adopte comportamente mult mai îndreptate spre reușită.

„Dacă vor ști mai multe despre unde se duc studenții – susțin ei – vor putea interveni înainte de a apărea probleme”, scrie Washington Post.

Acestea fiind zise, unele școli au dus lucrurile mai departe – acordând „punctaje de risc” studenților pe baza unor factori precum, de exemplu, frecvența cu care aceștia se duc la bibliotecă.

„Visul unor administratori este o universitate în care fiecare student este un student-model, care își însușește șabloanele comportamentale care pot fi cuantificate, supravegheate și analizate în profunzime.

Dar unii profesori spun că acest pas înainte spre sporirea vigilenței educaționale amenință să submineze independența studenților și îi oprește să-și manifeste interesul și pentru alte activități în afara celor școlare, din cauză că se simt urmăriți.

«Acești administratori își justifică decizia de supraveghere a studenților pentru că ea servește, de fapt, intereselor administratorilor, în sensul burselor care ar dispărea din bugetele lor, a scăderii reputației programelor lor, al statisticilor școlare», spune Kyle M. L. Jones, profesor-asistent al Universității Indiana și care cercetează intimitatea sudenților.

«De unde știm că instituția nu-și modifică scopul monitorizării și începe să-și îndrepte atenția spre studenții aparținând unor minorități sau pe oricine altcineva?», a mai adăugat el. Studenții «ar trebui să aibe toate drepturile, responsabilitățile și privilegiile pe care le are un adult. Atunci, de ce să-i tratăm atât de diferit?»” – Washington Post.

„Se conturează o foarte cinică viziune despre educație – ca și cum ar fi ceva care trebuie impus cu forța studenților, aproape împotriva voinței lor”, spune Erin Rose Glass, bibliotecar pentru școlarizare digitală al Universității San Diego din California. „De fapt, este doar un mod de a atenua sentimentul de neputință… când mult mai potrivit ar fi să ne punem întrebări mai grele, precum: De ce să creăm instituții de învățământ la care studenții nu vor să vină?”

În mod hilar, creatorii aplicației distopice de supraveghere au încercat să facă lucrurile „mai distractive”, prin transpunerea programelor școlare ale studenților în cvasi-jocuri cu Bitmoji colorate sau cu linii trasate pe mai multe zile.

Acestea fiind spuse, „adevărații beneficiari sunt oficialii universitari, despre care Rick Carter spunea că pot împărți studenții în grupuri, ca de exemplu studenți de culoare sau studenți străini, pentru revizuiri viitoare.”

„Întrebat de ce un oficial universitar ar vrea să extragă datele despre studenții de culoare, RickCarter spune că multe facultăți o fac deja, căutând șabloane pentru retenție academică și performanță, adăugând că aceste date pot fi foarte importante pentru retenție. Chiar și datele privind numai primele luni de la înscriere privind participarea și rezultatele de la cursuri pot ajuta în previzionarea modului în care un grup de studenți va renunța sau nu la cursuri.

Participarea sau întârzierea studenților sunt punctate într-un sistem de punctaj pe care unii profesori îl folosesc și pentru promovarea studenților, spune Carter, iar școlile pot folosi aceste date împotriva studenților chiulangii, cum ar fi de exemplu prin retragerea burselor de studii.” – Washington Post

Între timp, o altă aplicație dezvoltată de compania start-up Degree Analytics din Austin, Texas folosește un sistem de check-in WiFi pentru a urmări circa 200 000 studenți de la 19 universități, facultăți private sau alte școli, potrivit tot Washington Post.

Fondată în 2017 de omul de știință Aaron Benz, compania pretinde că fiecare student poate promova dacă este „într-un mediu potrivit și cu câteva ghionturi pe parcurs”.

Potrivit lui Benz, sistemul său poate rezolva „reala problemă a neînțelegerii experienței studenției” prin folosirea datelor culese prin intermediul rețelei WiFi din campus și analizarea a 98% dintre studenți.

„Compania susține că poate vedea mult mai mult decât participarea la cursuri. Prin măsurarea timpului pe care studentul îl petrece în diferite părți ale campusului, spune Benz, echipa sa a găsit o cale să identifice semne ale angoaselor personale: Un student care evită cafeneaua s-ar putea să fie deranjat la stomac; un student care lipsește de la cursuri poate avea o depresie puternică. Datele nu sunt concludente, spune Benz, dar aruncă o lumină asupra a ce trebuie investigat astfel încât studenții să nu renunțe pe parcurs.

Pentru a ajuta la găsirea acestor studenți, spune el, echipa sa a creat un algoritm pentru determinarea șabloanelor comportamentale ale studenților și pentru a semnala automat atunci când apare o schimbare.

La summit-ul din aprilie 2019 de la Silicon Valley, Benz a expus un studiu de caz real, acela al studentei cu ID-ul 106033, o studentă depresivă și însingurată, pe care a numit-o Sasha și pe care sistemul a semnalat-o ca prezentând „un grad ridicat de risc” pentru că părăsea dormitorul numai pentru a merge să mănânce. „În fiecare școală sunt o mulțime de Sasha”, spune el. „Și cu cât mai mare este școala, cu atât mai multe Sasha va avea” – Washington Post.

Sursa: saccsiv

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://barikada.ro/