Eliberarea Bucurestiului: Jafuri, crime si violuri in capitala Romaniei (I)

Eliberarea Bucurestiului: Jafuri, crime si violuri in capitala Romaniei

communist-crimes

Dupa lovitura de stat de la 23 august, o delegatie imputernicita de guvernul nou constituit al generalului Sanatescu este trimisa la Moscova pentru a semna armistitiul cu puterile aliate. Insa, vor mai trece aproape trei saptamani pana cand reprezentantii romani sunt convocati la Kremlin.

Chemati in miez de noapte, sunt surprinsi la un moment dat sa auda la o ora asa tarzie batand clopotele. Si mai nedumeriti sunt de loviturile de tun care incep aproape in acelasi timp cu un spectaculos foc de artificii. Primiti in cele din urma de Molotov, ministrul de externe al Uniunii Sovietice le spune cu adanca satisfactie ca este sarbatorita eliberarea Bucurestiului.

Reprezentantii guvernului roman erau stupefiati. Trupele romane eliminasera contingentele germane din capitala inca de la sfarsitul lunii august si atunci cu ajutorul aviatiei americane. Dar pentru sovietici nu mai conta, ei puteau scrie acum istoria dupa propria lor vrere. Dupa cum a si spus profetic scriitorul Mihail Sebastian, istoria nu face daruri.

Sosirea sovieticilor in Bucuresti

Regimul comunist roman si-a insusit apoi lovitura de stat de la 23 august. Jumatate de secol s-a spus ca a fost o insurectie armata orchestrata de comunisti, sprijiniti de armata sovietica care a eliberat capitala si apoi intreaga tara. De fapt, cand trupele lor au intrat in Bucuresti, nu au mai gasit picior de german.

Corneliu Coposu isi aminteste cum i-a primit pe rusii sositi in capitala pe 28 august ca a avut:

„Am avut ‘onoarea’ sa-i primesc, pentru ca n-a vrut nimeni altcineva! S-au temut! Trebuia sa-i primeasca primarul provizoriu al Capitalei, Dombrovschi. El insa a spus: ‘Eu nu ma duc. Ca pun astia mana pe mine!’ Eram secretar general al Consiliului de Ministri si m-am dus eu, impreuna cu fiica lui Dombrovschi, Nina, care stia ruseste si i-am asteptat acolo, la marginea Colentinei. I-am asigurat ca sunt bine primiti, ca nu vor avea probleme!

Ei n-au tras nici un foc de arma nici in Bucuresti si nici altundeva, pentru ca nemtii erau luati prizonieri de armata noastra. Dar aceasta nu i-a impiedicat sa dea un comunicat a doua zi ca ‘dupa lupte crancene, glorioasa armata sovietica a eliberat Bucurestiul’! A fost un singur mort la ocuparea Bucurestiului, un sublocotenent (sovietic n.red.) care s-a imbatat si s-a impuscat din greseala.”

Trei zile mai tarziu, pe 31 august, a fost organizata intrarea propriu-zisa, Mihail Sebastian scriind in jurnalul sau:

„Defilare de tancuri grele sovietice, pe Bulevardul Carol, sub ferestrele casei unde ne-am refugiat. Spectacol grandios. Oamenii astia prafuiti, obositi, destul de prost imbracati cuceresc lumea. Pe urma un lung sir de camioane cu soldati romani, fosti prizonieri in Rusia, astazi inarmati si echipati, luptand in Armata Rosie. Sunt tineri, veseli, excelent echipati. Se vede bine ca nu vin din lupta. Detasament de parada, care astepta probabil intrarea in Bucuresti. Lumea in strada e inca buimacita. Mari explozii de entuziasm, dar si anumita rezerva.”

Detasamentul la care face referire Mihail Sebastian forma celebra divizie Tudor Vladimirescu, ai carei soldati fusesera recrutati din randurile prizonierilor romani de razboi de la Stalingrad. Cand a avut loc rasturnarea regimului antonescian, cu totii sunt imbarcati in peste o suta de camioane si trimisi grabnic inspre Bucuresti. Sovieticii o vedeau ca o dovada a propriei lor ingaduinte pentru un popor invins. Cat de mare a fost ea se va putea vedea, insa, in anii urmatori.

Speriati, cei mai multi dintre bucuresteni i-au primit cu inima indoita. Desi se mai putea vedea cate un zambet stingher pe ici-acolo, singurii cu adevarat bucurosi erau comunistii. Unii proaspat scapati din inchisoare, precum Gheorghiu-Dej, iar altii suficient de norocosi incat reusisera sa ramana in libertate pe durata razboiului, s-au chinuit sa-i mobilizeze pe bucuresteni incat sa le faca sovieticilor o primire tovaraseasca.

Numai ca, omul de rand nu spera decat ca, prin bunavointa aratata, poate ei la randul lor o vor primi. Cei mai optimisti, dar naivi, se gandeau ca trecusem in tabara invingatorilor.

Un oras sub teroare

Ce a urmat povesteste tot Mihail Sebastian: „Soldati rusi violeaza femei, opresc masini in strada, dau jos pe sofer si pasageri, se urca la volan si dispar. Magazine pradate. Dupa-masa, la Zaharia, au navalit vreo trei si au rascolit casa de fier, de unde au luat ceasornice”.

Pe 2 septembrie mai noteaza ca a vazut: „azi-dimineata o tancheta sovietica fugarind o masina particulara pe care voia s-o confiste. Incidentele de strada continua. Trecatori busculati ca sa dea ceasul. Ceasul e ideea fixa a soldatului rus”.

Si iarasi pe 2 octombrie: „pe cand se intorceau de la teatru unde jucasera 3 spectacole, Nora si Mircea au fost atacati de un soldat rus. Cu revolverul la tampla Norei, le-a luat o suta de mii de lei si… un ceas.”

Satirizand aceasta predilectie a lor, celebrul actor Constantin Tanase a facut celebra epigrama „Rau era cu der, die, dai/Da-i mai rau cu davai ceas/De la Nistru pan’ la Don/Davai ceas, davai palton/Davai ceas, davai mosie/Haraso, tovarasie.” In mai multe randuri a fost arestat, amenintat si moare un an mai tarziu, existand unele suspiciuni ca ar fi fost ucis.

Si scriitorul Barbu Cioculescu isi aminteste de un episod tragic: „Un tip inca mai inalt decat Bonyhadi ii pusese pistolul in tampla, cerandu-i ceasul. Sotia tipase, rusul trasese. Andrei Bonyhadi fusese adus pe scari, cu creierii scurgandu-i-se pe trepte, horcaind, fusese luat cu salvarea, operat. Decedase, in zori. ‘Rusii tai, pe care atata ii iubeai’, se caina vaduva. Dar nu pentru multa vreme. Cineva, de fata aflator i-a atras atentia ca e cazul sa-si tina gura”.

Bonyhadi, un afacerist oarecum celebru, devenise un sustinator al cauzei comuniste dupa 23 august 1944, iar ironia a facut a ca el sa fie ucis tocmai de cei care o intruchipau. Desigur, in numarul din 8 octombrie 1945 al Scanteii se deplangea moartea lui „in urma unui atac miselesc al reactiunii”.

Pe langa el, nenumarati alti oameni au fost ucisi in acele zile. Totusi, aceste intamplari erau doar o mica parte din ce avea sa vina. Mai tragic e ca in urmatorii ani, nu soldatii sovietici se vor murdari de sange. Ii vor lasa tocmai pe romani.

VEZI SI: Crimele comuniştilor evrei comise împotriva românilor în 1940

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
1 Comment
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
Ganditorul Gospodar
Ganditorul Gospodar
5 ani in urma cu

dar stii care este problema romane? tocmai cand esti aproape sa devii stapan pe soarta ta. parca simt un vant de la est.. un vant de razboi care imi da sa miroasa a regim de invinsi… eu spun sa crasnim din dinti si sa ne deschidem ochii bine de data asta ori acceptam realitatea care o stiam si d-inainte de razboi, poti sa faci ce vrei daca doresti si ai ambitie in viata poti fii chiar liber si respectati de europeni pai cum sa te respecte daca mai continui sa te tratezi singur si sa te comporti ca si curva tuturori?… putina demnitate si capul sus le arata la europeni ca ne-am desteptat si meritam respect. si pe de cealalta parte vantul de la est o sa realizeze ca nici a doua incercare de rusificare a acestui popor va da gres. pentru simplul fapt ca pe noi ne "pot bate cu adevarat" doar aliante austro-ungare sau imperiul otoman nu ca sunt mai puternici dar ne este mai usor sa asimilam modul lor de a comunica si traii. este si va fii greu sa rusofonizezi un popor asa zis latin la o limba slava. repet pentru ca acum invatam engleza nu inseamna ca suntem supusii coroanei, doar este nevoie de o limba internationala usoara si de libera circulatie si cumva engleza a castigat. o invata si bebelusii.. asa ca terminati cu prostiile apucati-va de treaba si daca nu aveti unde lucra adunati bani cu bani si faceti telemarketing la tv cu donatii pentru infintarea de o fabrica si fac pariu ca luma chiar si saracii vor pune bani. ce urmeaza? devenim si noi stapani pe soarta noastra intr-o piata libera de consum si cu putere de decizie. sa pot decide eu cu cat sa vand cartofii la italieni. etc atunci eiii abia atunci o sa realizezi ca numai tu era de ajuns sa se ridice nu trebuia sa asteptam pe nimeni sa ne dea dreptate ca ne plangem de mila. ne-am obisnuit sa luam pe moka mai nimica intocmai ca prizonierul blidul cu mancarea spongioasa. vreau sa fiu liber sa imi doresc sa mananc fructe de pe o insula din pacific si sa imi pot permite doar la 2 metri de casa sa si cumpar fructele respective. nu vreau doar fasole, sarmale, borsh. vreau si eu sa incerc faimoasa vita de kobe. pe scurt ,mai pe romaneste alegand sa fii liber alegi pe cine vrei tu sa futi dupa cum ai chef "strict economic vorbind". nu mai esti futut. devenind putere economica realizezi ca de fapt prin simplul fapt ca poti monetiza ma bine resursele tale atunci esti si tu cineva la masa rotunda.. da da suna utopic dar nu este departe de adevar. sa auzim de romani vreodata ca find una din puterile mondiale ale lumii la ceva. va urez noroc si daca aveti ghinion in anii si regimurile care urmeaza sa va fie cat mai putin durerosa evolutia ca popor. daca aveti noroc inseamna ca vati trezit in ultimul ceas si nu pot decat sa ma bucur ca tu prietene, romanule sau frate ai reusit sa te eliberezi prin forte propii. rupeti odata pentru totdeauna jugul si terminati cu povestea si proiectul rabla comunista. hai sa ne facem noi navetele noastre spatiale si ne asumam noi, NOI. cum or sa ne judece urmasii. asumati-va ca ati gresit asumati-va ca am pierdut si hai sa invatam sa castigam. in capitalism cu cat esti mai capitalist esti mai invingator. terminati cu ura ca uite ala este bogat sau a furat sau nu stiu ce a facut, unii vor platii iar care au facut treaba pe bune vor castiga pe termen lung. capitalizativa si asimilati matematica asta bine cu mana noastra ne facem bogati sau saraci noi avem puterea de a decide aici acum nu maine. ascultati melodia aia pentru copii mai des, alunelu alu nelu hai la joc .. sa ne fie sa ne fie cu noroc.. hai sa mi te vad in strada la o hora de fericire ca si mie mie dor de tine romane, vreau sa ma bucur cu tine pe strada pentru reusitele noastre. la anul si la multi ani sa ne vedem cu bine.