Dosarul Mineriadei a fost REDESCHIS. Iliescu este pus sub ÎNVINUIRE

Minerii erau admiratori fideli ai lui Ion Iliescu. Fostul presedinte a multumit minerilor, la Romexpo, dupa interventia brutala a acestora.
Minerii erau admiratori fideli ai lui Ion Iliescu. Fostul presedinte a multumit minerilor, la Romexpo, dupa interventia brutala a acestora.

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anunţat că dosarul Mineriada 13-15 a fost redeschis. PÎCCJ a infirmat rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale în cazul acelor evenimente, instanţa supremă urmând să hotărască dacă va confirma decizia. În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

CITESTE SI: Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie, a fost redeschis de Parchetul General

În iunie 1990, opinia publica internaţională a fost şocată de evenimentele petrecute la Bucureşti, la scurt timp după evenimentele din decembrie 1989, atunci când România scăpase de regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu.  Posturile de televiziune şi marile cotidiene din toată lumea au transmis ştiri şi reportaje despre violenţele petrecute în capitala României. Departamentul de Stat al SUA transmitea, atunci, că „acţiunile autorizate de preşedintele Iliescu şi guvernul său au lovit in inima democraţiei române”.

Dan Voinea, fost procuror militar, a declarat că Dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990 este gata din 2008 și că toate victimele au fost audiate, toate probele au fost administrate. „S-au stabilit toate capetele de acuzare şi în mod paradoxal, acest dosar a fost închis. Nu pot să comentez această decizie. Ceea ce este de criticat pe lângă această abuzivă închidere a unui important dosar este şi faptul că nu a existat preocupare, deşi din oficiu procurorii trebuiau să o facă, şi din punct de vedere al pagubelor aduse economiei. Vinovaţii sunt, există în dosar cu nume şi prenume, şi încadrarea juridică. Toţi cei care au condus represiunea din 13 – 15 iunie 1990”, a declarat la Digi24 Dan Voinea.

Printre cei chemați să dea socoteală se numără fostul șef al statului din acea perioadă, Ion Iliescu.

Inițial, în dosarul mineriadei au fost puse sub invinuire 25 de persoane, între care fostul şef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chiţac, Victor Athanasie Stanculescu şi Corneliu Diamandescu.

Parchetul General a început urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu în iunie 2007, fiind acuzat de omor deosebit de grav. În decembrie 2007, procurorul general, Laura Codruţa Kovesi a infirmat însă rezoluţia de începere a urmăririi penale pe motiv că s-au comis erori de procedură iar ancheta în acest dosar continuă.

În martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmarire penală a fostului preşedinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care era învinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false.

Cu toate acestea, Ion Iliescu va fi cercetat în continuare pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor valori culturale.

În iunie 2013, fostul preşedinte Ion Iliescu declara pentru Realitatea TV, că nu îşi asumă venirea minerilor, aceasta fiind o ieşire spontană a celor care „se simţeau exponentul proletariatului avansat care face ordine”. „Nu aveam cum să frânăm aşa ceva”, a spus fostul şef de stat.

Ce spune Parchetul General

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că în cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 47/P/2014, privind circumstanțele în care, în cadrul evenimentelor produse în municipiul București, în perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau rănirea prin împușcare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22.01.2015, procurorii din cadrul Secției parchetelor militare au propus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/P/2008 din 17.06.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25.08.2009 și 7301/3419/II/2/2009 din 03.09.2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.

Citiți și:  VIDEO HALUCINANT: Marian Ceaușescu, TURBAT DE FURIE! Cui i-a strigat „Jigodie, arză-te-ar focu’ să te arză, criminalule!”

Dosarul penal nr. 175/P/2008 al Secției de urmărire penală și criminalistică are ca obiect cercetarea evenimentelor produse, în perioada 13-15 iunie 1990, evenimente cunoscute sub denumirea generică „Mineriada 13-15 iunie 1990”.

Prin ordonanța nr. 3/C3/2015 din 05.02.2015 procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus infirmarea parțială a rezoluției nr. 175/P/2008 din 17.06.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, și redeschiderea urmăririi penale în această cauză, precum și infirmarea rezoluțiilor nr. 7335/3341/II/2/2009 din 25.08.2009 și 7301/3419/II/2/2009 din 03.09.2009 ale procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică.

Urmează ca redeschiderea urmăririi penale în cauză să fie supusă, conform legii, confirmării judecătorului de cameră preliminară competent din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În 17 septembrie 2014, România a fost obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei, în urma unei decizii a Curţii  Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Această instanţă sublinia, la acel moment, obligaţia statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora.

Marea Cameră a CEDO a constat că România a încălcat articolele 2, 3 şi 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, după ce reclamanţii Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.

După 25 de ani

Anul acesta se împlinesc 25 de ani de la intervenţia violentă a forţelor de ordine şi a minerilor asupra manifestanţilor din Piaţa Univesităţii, în 13-15 iunie 1990. Atunci, centrul Bucureştiului a devenit scena pe care s-au desfăşurat confruntări în urma cărora peste 1.000 de persoane au căzut victime prin împuşcare, vătămare corporală sau arestare ilegală. În urmă cu doi ani, fostul preşedinte Ion Iliescu, chemat, acum, să dea socoteală pentru acele evenimente, a declarat că nu îşi asumă acele evenimente.

Istoria celei mai sângeroase mineriade

Intervenția violentă din Piața Universității a fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile minerilor.

Începând cu 22 aprilie, în Piaţa Universităţii din Bucureşti s-a desfăşurat un maraton al protestelor care a durat 53 de zile. Principala revendicare a manifestanţilor a fost acceptarea de către putere a Punctului 8 din Proclamaţia lansată pe 11 martie 1990 la Timişoara, prin care se cerea excluderea de la conducerea politică a ţării a activiştilor comunişti şi a ofiţerilor Securităţii, timp de trei mandate. De asemenea, se solicita independenţa televiziunii şi a radioului prin încetarea monopolului exercitat de către FSN asupra lor.

Câteva zile mai târziu, pe 25 aprilie, în timpul unei şedinţe televizate a CPUNului, Ion Iliescu i-a numit pe manifestanţi „golani”. Aceştia şi-au însuşit calificativul transformându-l în titlu de glorie. Mai mult, personalităţi din domeniul ştiinţei şi culturii din ţară şi străinătate s-au solidarizat cu „golanii”. Balconul de la Facultatea de Geologie a devenit o tribună de la care au vorbit personalităţi sau simpli cetăţeni în sprijinul manifestanţilor şi al revendicărilor acestora.

Pe 20 mai 1990, FSN a câştigat cu majorităţi zdrobitoare atât alegerile prezidenţiale, prin candidatul Ion Iliescu, cât şi pe cele parlamentare. Considerând că protestul din Piaţa Universităţii nu mai era oportun în noile condiţii, Liga Studenţilor şi-a anunţat retragerea din Piaţă. În „Zona liberă de neocomunism” au mai rămas aproximativ 250 de persoane, din care o parte au intrat în greva foamei.

Citiți și:  Lovitură MAJORA pentru Ion Iliescu! Totul depinde de CCR

Guvernul a hotărât pe 12 iunie 1990 ca a doua zi poliţia, armata şi Serviciul Român de Informaţii să pună în aplicare un mandat al Procuraturii care cerea degajarea Pieţei Universităţii. A doua zi, începând cu ora 4.00 dimineaţa, forţele de poliţie i-au atacat pe greviştii foamei din Piaţa Universităţii. Concomitent, poliţia a intrat şi în Institutul de Arhitectură, iar apoi a înconjurat piaţa cu vehicule. Greviştii arestaţi au fost bătuţi, iar apoi au fost urcaţi în dube şi duşi la Măgurele, în apropierea Bucureştiului.

Peste câteva ore, circa 200 de muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, strigând „IMGB face ordine”, au pătruns în clădirea Institutului de Arhitectură, unde i-au molestat pe studenţii care se aflau acolo. În după-amiaza aceleiaşi zile, „echipe de şoc” îmbrăcate civil incendiază autovehiculele forţelor de ordine şi apoi conduc asaltul asupra clădirilor Poliţiei Capitalei, SRI-ului şi a Ministerului de Interne.

Tot în după-amiaza zilei de 13 iunie a fost atacată Televiziunea de manifestanţi incitaţi de grupuri compacte de provocatori. Emisia televiziunii a fost întreruptă timp de câteva ore de către factori de decizie ai instituţiei, în înţelegere cu responsabilii politici, pentru a se induce panica în rândul cetăţenilor Capitalei, conform lui Dumitru Iuga, liderul sindicatului din televiziune.

La sfârşitul zilei, Ion Iliescu a transmis prin posturile de radio şi televiziune un apel către toţi cetăţenii Capitalei să apere guvernul şi Televiziunea. În cuvântul său, preşedintele a afirmat că acţiunile violente au fost puse la cale de grupuri extremiste care intenţionau să dea o lovitură de stat. Mai mult, un comunicat al guvernului preciza că violenţele din ziua de 13 iunie au fost acte de tip legionar, sugerându-se faptul că opoziţia politică nu a fost străină de cele întâmplate. După o zi plină de confruntări, în timpul nopţii, armata a reuşit să restabilească ordinea.

Cu toate că situaţia se găsea sub control, a doua zi au sosit minerii din Valea Jiului, fiind îndemnaţi de Ion Iliescu din balconul guvernului să meargă în Piaţa Universităţii. Grupuri de mineri au pătruns în Universitate şi în Institutul de Arhitectură. Studenţii prinşi au fost bătuţi cu bestialitate, iar laboratoarele şi sălile de curs au fost devastate. Pe străzile adiacente Universităţii, orice persoană care prin ţinută şi comportament părea a fi „intelectual” a fost maltratată.

Mai mult, minerii aveau fotografii ale participanţilor la manifestaţia din Piaţă, realizate după casete filmate. Prin intermediul fotografiilor au fost vânaţi cei care au vorbit din balconul de la Universitate. Tot la indicaţia minerilor, poliţia a făcut multe arestări. Au avut loc descinderi ale minerilor la sediile unor partide (PNL, PNŢ-CD), la locuinţele unor lideri ai opoziţiei şi la sediile unor ziare şi reviste independente. Minerii au mers la redacţia cotidianului „România liberă” şi au impus încetarea apariţiei ziarului.

Evenimentele din 13-15 iunie s-au soldat cu sute de răniţi şi cu câţiva morţi. Au fost arestate sute de persoane, iar pe 15 iunie au continuat arestările la locul de muncă al manifestanţilor. Minerii au fost convocaţi la Complexul Expoziţional de către Ion Iliescu, care le-a mulţumit pentru că au răspuns chemării sale şi au dat dovadă de „înalt simţ civic”.

Opinia publica internaţională a fost şocată de evenimentele petrecute la Bucureşti. Posturile de televiziune şi marile cotidiene din toată lumea au transmis ştiri şi reportaje despre violenţele petrecute în capitala României, Departamentul de Stat al SUA declara că „acţiunile autorizate de preşedintele Iliescu şi guvernul său au lovit in inima democraţiei române”.

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

LASA UN COMENTARIU