DISTRUGEREA PROGRAMATĂ ŞI CONTROLATĂ A TINERETULUI PENTRU A AVEA O POPULAŢIE OBEDIENTĂ

Distrugerea programată şi controlată a tineretului pentru a avea o populaţie dezorientată, nepregătită pentru greu, fricoasă şi, deci, uşor de supus – Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial

Textul care urmează şi care, prin titlul său, chiar mai sugestiv în acest sens în engleză, pare a se referi doar la distrugerea programată şi controlată, după ultimul război mondial, a personalităţii componentei masculine a generaţiilor din SUA, se referă de fapt aceste generaţii ca la un tot, adică la ambele componente, şi la generaţiile din întreaga lume. Căci modelul pornit de acolo a fost aplicat şi este aplicat în cea mai mare parte a ei. Şi dacă Brandon Smith vorbeşte de o acţiune conştientă a elitelor americane pentru a supune total propria populaţie, este la fel de evident că aplicarea acestui model, la fel de conştientă, programată, cinică şi criminală în restul lumii este legat de construirea imperiului totalitar mondial. Adică, aşa cum o resimţim deja acut, şi în România. Citiţi-l deci ca şi cum ar vorbi nu de ultimii 75 de ani americani , ci de ultimii 30 de ani româneşti. Şi despre acelaşi viitor întunecat.

Este efeminarea tineretului american o inginerie socială?

Au existat multe dezbateri în ultima vreme cu privire la ce generație de americani este cea mai vinovată pentru eșecurile actuale ale SUA ca societate. „Baby boomers” (cei născuţi între 1946 şi 1974) dau vina pe „millennials” (1980-2000) pentru că sunt slabi, leneși și plini de drepturi; „millennials” dau vina pe „boomers” pentru ruinarea sistemului înainte de a se fi născut ei, timp în care primii s-au bucurat de fructele unei economii mai prospere. Răspunsul real este că parțial vina aparţine AMBELOR generații, dar nu din motivele invocate adesea.

Conflictul „boomer” vs. „snow flake” (adulţii tineri din deceniul doi al acestui secol) este generaţii.o narațiune controlată care evită în mod deliberat problemele mai mari la îndemână. Da, cele mai noi generații de americani au fost complet efeminate, dar cred că acest lucru face parte dintr-o agendă mai mare, iar părinții de baby boomer au jucat fără să vrea și prostește un rol de sprijin.

În războiul de generaţia a 4-a, conceptul este acela de a distruge o națiune sau o civilizație fără a folosi o confruntare militară directă, cel puțin, nu imediat. În schimb, scopul este de a destabiliza societatea țintă din interior și de a lăsa cetățenii să se autodistrugă. Apoi, odată ce populația se află într-un haos suficient, vă deplasați cu forțele militare și o preluați, întâlnind o rezistență minimă pe parcurs.

Strategia poate fi folosită și pentru a submina și controla o populație de către propriul guvern, sau de către elitele din cadrul acelui guvern, ca mijloc de a opri o posibilă rebeliune împotriva structurii de putere oficiale. Cu alte cuvinte, utilizați haos controlat pentru a crea panică și slăbiciune, și apoi acaparează mai multă putere în timp ce cetățenii sunt distraşi și dezorganizaţi.

Pentru a crea haos și panică într-o populație, această populație trebuie să fie complet nepregătită să facă față evenimentelor de criză. Cetăţenii trebuie să fie „înmuiaţi” din punct de vedere mental și indecişi, altfel ar putea deveni mai degrabă autonomi și sfidători decât fricoși și ușor de controlat.

Am studiat recent metode psihologice de condiționare folosite pentru a pregăti oamenii pentru scenarii de luptă și criză. Expresia „inoculare de stres” apare adesea. În anumite ramuri și unități ale armatei americane se pune un accent sporit pe inocularea stresului (dincolo de formarea de bază), ca mijloc de întărire a soldaților și a curajului lor, astfel încât, atunci când se află în cele din urmă într-o situație de luptă în care ar putea muri, ei să nu intre în panică și să permită adrenalinei să preia procesele motorii și de gândire.

Structurile de think-tank ale Departamentul Apărării think-tanks, cum ar fi DARPA, au publicat ample cărți albe pe această temă, și inocularea stresului este, de asemenea, utilizată într-o anumită măsură pentru a trata persoanele cu tulburare de stres post-traumatic.

Capacitatea de a funcţiona calm sub stres este cheia pentru a combate entuziasmul. Cei mai eficienți războinici, și cei mai de succes oameni din viață, de obicei, au capacitatea de a gestiona stresul și de a funcţiona la un nivel ridicat în timp ce alte persoane se blochează sub teroare.

Istoric, multe civilizații au fost foarte atente la modul în care aleg și pregătesc războinici pentru apărare. Triburile americane native, de exemplu, își verificau cu atenție războinicii și se asigurau că au ales oameni care NU vor fugi la primul semn de probleme; mai degrabă, au ales bărbați pe care știau că vor înfrunta problemele direct. O grupare mică de bărbați pregătiți psihologic a fost considerată mult superioară unei vaste armate de pişăcioşi și isterici.

Verificarea mentală a persoanelor pentru abilitățile de management al stresului a fost o practică umană obişnuită timp de de mii de ani.

Unii oameni se nasc pur și simplu cu o capacitate mai mare pentru ea, dar mulți alții pot fi instruiți pentru inocularea stresului folosind metode de bază. Cheia este ca oamenii să înceapă să învețe managementul stresului atunci când sunt copii. Acest lucru le cere să treacă prin experiențe care provoacă stres acut pe termen scurt, mai degrabă decât stres cronic pe termen lung.

Stresul acut pe termen scurt întărește timpul de răspuns mental și crește încrederea și stabilitatea psihologică prin aclimatizarea unei persoane la surpriză și șoc. Stresul cronic pe termen lung face opusul, niciodată permițându-i persoanei să se aclimateze și determinând-o să revină la o stare constantă de frică.

Evenimentele de stres acut includ exerciții fizice, jocuri competitive, fiind plasate în medii nefamiliare și fiind forțate să se adapteze, să preia în mod regulat seturi de abilități noi și utile, să se insiste cu un set de abilități până când acesta este stăpânit, și chiar interacțiuni cu grupuri mai mari de persoane necunoscute, cum ar fi în vorbirea în public.

S-ar putea aplica, de asemenea, conceptul filosofic antic Zen la inocularea de stres, în special practica de a stăpâni o abilitate atât de complet încât o persoană devine “unul” cu acel talent, și astfel “unul” cu el însuși și locul lui în lume. Dacă ați întâlnit vreodată o persoană care este un adevărat maestru al unei abilități utile, știți că ei tind să fie extrem de calmi și încrezători oameni care nu se panichează ușor, indiferent de situație.

În timp ce cercetam metodele de inoculare a stresului, mi-a venit următoarea întrebare – Ce se întâmplă dacă o societate face EXACT OPUSUL acestui lucru? Ce se întâmplă dacă o întreagă generație de copii ar fi ocrotită în mod deliberat de toate formele de stres acut pe termen scurt? Ce se întâmplă dacă ar fi încurajați să nu muncească din greu la nimic? Ce se întâmplă dacă nu li s-a oferit niciun stimulent pentru a atinge vreun obiectiv? Ce se întâmplă dacă competiția a fost descurajată și copiii au fost învățați să o disprețuiască ca „barbară” și „debilitantă”? Ce se întâmplă dacă realizarea personal a fost respinsă și ideea “câștigării într-o competiţie” a fost eliminată în numele “echității și egalității”?

Ce se întâmplă dacă o generație de copii au fost atât de slăbiţi și neinstruiți în gestionarea stresului încât se panichează și aleargă la cel mai apropiat reprezentant al autorităţii pentru a cere ajutor la primul semn de probleme? Ce se întâmplă dacă au fost atât de răsfățați încât nu au învățat niciodată să aibă grijă de ei înșiși? Ce se întâmplă dacă toate experiențele lor de viață ar fi sub forma unei lumi digitale fantastice sigure, izolate în care nu există nici un risc real?

Acum imaginați-vă că luați această generație extrem de înmuiată și protejată și o expuneți brusc unui eveniment de criză masiv, cum ar fi un accident economic, sau chiar amenințarea unei pandemii globale? Cum ar putea acest grup de copii, care ajung la maturitate fără abilități practice sau rezistenţă emoțională, să răspundă la situație?

Toate acțiunile lor ar fi de reacție și înrădăcinate în panică și teroare. Pentru că nu s-au antrenat niciodată să se ocupe de evenimentele de stres acut, ei sunt acum o bombă cu ceas de mers pe jos de frică mobilă. Ar putea raspunde fugind și ascunzându-se sau ar putea răspunde cu violenţă, dar în orice caz nu vor avea autocontrol şi vor fi conduşi de emoţie şi adrenalină, mai degrabă decât de logică şi raţiune.

Nu ar fi acesta cel mai eficient mod de a distruge sau domina o națiune în numai două decenii?

În America de astăzi, în generaţiile mai tinere se manifestă mai evident trendul războinicilor pentru justiție social și incapacitatea lor totală de a funcționa în societatea adultă normală fără o protecție constantă. Care este scopul unor concepte precum „spații sigure”, avertismente de declanșare, diversitate forțată, intersectare, teorie critică a rasei, micro-agresiuni, părtinire implicită etc., altele decât să înnebunească artificial oamenii, astfel încât să nu fie niciodată nevoiți să facă faţă unor experiențe negative?

Singurul motiv pentru existența așa-numitelor „grupuri de victime” este ca persoanele care nu au competențe de gestionare a stresului să continue să evite orice eveniment de stres acut pentru restul vieții, făcând ca criticarea lor să fie inacceptabilă din punct de vedere social sau juridic, să fie discriminaţi ca persoane fizice, sau să se pună cerințe practice asupra lor. Ei devin o clasă protejată cu privilegii speciale.

Ei neagă necesitatea de a concura pe bază de merit în lumea muncii, deoarece ei pretind că concurența este “rasistă” și creează inegalitate. Orice lucru care le provoacă stres este imediat considerat o “agresiune” împotriva lor personal, și toți factorii de stres sunt trataţi ca la fel de ofensatori; adică, o insultă sau critică devine egală cu un atac fizic, și ei reacționează cu același nivel de panică emoțională la ambele.

Cred că acesta este un factor major în graba unor tineri de a se alătura „mișcării trans”, deoarece reprezintă o modalitate ușoară de a obține statutul de grup victimă și de a obține astfel protecție împotriva stresului.

Această variantă a copilăriei perpetue s-a dezvoltat din aer? Dovezile spun că nu. Cum mișcarea de justiție socială cu toate bazele sale marxiste a fost finanțată și gestionată direct de organizații elitiste precum Fundația Rockefeller și Fundația Ford, devine clar că efeminarea tineretului american nu este o evoluție naturală, ci un program gândit.

Acest lucru este recunoscut în mod deschis în cartea lui Alison R. Bernstein ‘Funding The Future: Philanthropy’s Influence On Americas Higher Education’.. Bernstein este vicepreședinte pentru educație la Fundația Ford și fost decan asociat al Facultății Princeton.

Şi totuşi, nu doar lunaticii SJW (războinicii justiţiei sociale), sunt problema. Un număr mare de tineri se găsesc complet nepregătiți pentru viața adultă și îi învinuiesc pe „boomers” indirect pentru eșecurile lor. Contrar credintei populare, “boomers” nu au avut nimic de-a face cu declinul economiei americane; Dacă doriți să găsiți vinovații din spatele problemei dvs. financiare, vă sugerez să aflaţi care este istoria Federal Reserve și modul în care instituția a distrus în mod sistematic puterea de cumpărare a monedei noastre și economia noastră.

Dacă „boomers” sunt vinovaţi pentru ceva, este pentru modelul lor falimentar de a fi părinți. Ei au crescut o generație de molâi și rareori au pus la îndoială propaganda oficială şi a mass-media care le-a spus că „părinții elicopter ” și modelul stimei de sine a fost cel mai bun mod de a crește copiii lor. În aces timp, probabil, din dragoste, „boomers” şi-au răsfăţat copiii atât de complet și i-au protejat de orice stres acut, astfel încât acum, ca adulți tineri, ei nu au nici o capacitate de a reuși într-o lume în care instinctele de supraviețuire ar putea fi necesare.

Luați în considerare cea mai comună plângere în rândul adulților de generație următoare – Că toți „boomers” se bucură de a fi proprietari de case, în timp ce ei nu vor fi niciodată în măsură să-și permită privilegiul, deoarece „boomers” au ruinat economia. Acest lucru, susțin ei, este motivul pentru care „boomers” nu ar trebui să aibă permisiunea să critice inactivitatea și lenea „millennials”. Cu toate acestea, majoritatea „boomers” a trebuit să plece acasă și să devină adulți la vârsta de 18 ani (unii dintre ei chiar mai devreme), în timp ce un număr mare de „millennials” trăiesc cu mama și tata bine la peste 30 de ani, pe spinarea acestora ca nişte paraziți, în loc să muncească şi să economisească. Generaţia Z pare gata să facă același lucru. „Boomers” și-au început viața adultă mai devreme și astfel au acumulat mai repede bunuri și bogăție.

Desigur, cei care fac parte din „boomers” au partea lor de vină. Părinții elicopter au ajutat la ruinarea culturii americane, după cum numeroase studii psihologice indică faptul că protejarea copiilor de stres pe termen scurt distruge capacitatea lor de a face față ca adulți.

Totuși, fundamental, „boomers” au fost încurajați în fiecare moment să continue acest stil de a-şi creşte copiii de către mass-media și fundațiile elitiste. În special, Fundația Ford a fost o forță principală în spatele metodologiei moderne de creştere a copiilor și de educație publică prin evitarea stresului. Fundația a fost esențială în dezvoltarea unor programe precum Head Start și a cheltuit sute de milioane pentru formarea cadrelor didactice din școlile publice în metodologiile de justiție socială.

Ford a fost, de asemenea, motorul principal din spatele creării National Education Television Center, care mai târziu a devenit PBS, și a finanțat astfel de importante spectacole pentru copii ca Sesame Street și mister Rogers. Acest lucru nu înseamnă că oamenii care au produs aceste spectacole au avut în vedere o agendă nefastă, ci doar că ambele spectacole au promovat adesea evitarea stresului, mai degrabă decât confruntarea şi managementul stresului. Până în prezent, pregătirea prin inocularea stresului a devenit din ce în ce mai rară în rândul tinerilor din America și este eliminată rapid din școlile publice.

Dacă istoria este un indicator, cele mai slabe generații care se confruntă cu o criză copleșitoare vor necesita protecție, așa cum a fost întotdeauna, fie că este vorba de protecție fizică sau de protecție financiară. Și inevitabil se vor întoarce la colectivismul guvernamental sau la elitele monetare pentru un sentiment de siguranță în schimbul libertăților lor. Ei nu își prețuiesc libertățile pentru că oricum nu s-au bucurat niciodată de sentimentul independenței. Comerțul pentru confort devine ușor pentru ei.

Nu toți americanii mai tineri suferă de această nenorocire. Mulți sunt cu voință puternică, dar ei admit de obicei liber că se simt izolați între majoritatea colegilor lor. Mi se pare greu de crezut că este o simplă coincidență faptul că probabil cea mai slabă generație de americani se confruntă acum cu cea mai gravă serie de evenimente de criză din istoria noastră. Totul pare planificat.

Inocularea stresului este asemănătoare cu întărirea propriului sistem imunitar – uneori trebuie să lucrezi prin boală atunci când ești tânăr pentru a-ți îmbunătăți imunitatea la boală mai târziu în viață. În același timp, trebuie să vă confruntați cu evenimente de stres atunci când sunteți tineri, astfel încât să puteți face faţă mai bine unor evenimente de criză mai târziu în viață. În caz contrar, creşteţi la fel de maleabil ca și un jeleu și la fel de ușor de devorat.
Vestea bună este că, chiar și ca adulţi se poate învăța inocularea stresului. Pe măsură ce lumea noastră devine tot mai instabilă și mai nesigură, capacitatea noastră de a gestiona propriile temeri devine esențială pentru libertatea și viaţa noastră. – Justitiarul.ro

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile