De ce trebuie discriminati oamenii?

egali

A discrimina înseamnă a discerne, a face deosebire, a distinge, a separa, a face distincţie.[1] Toate aceste verbe desemnează acţiuni fireşti, mai mult decât necesare în relaţiile interumane. Este bine să distingi, să faci distincţie între un copil şi un adult, între un bărbat şi o femeie, între un român şi un chinez, între un frizer şi un neurochirurg, între soţia ta şi soţia altuia. Prin aceasta funcţie vitală a discernerii, omul pune în rostul lor toate, atât persoanele, cât şi principiile, acţiunile şi lucrurile.

Dacă, împotriva gramaticii, prin discriminare vom înţelege batjocura, judecata, osândirea, amendamentul constituţional recent propus apare neclar, amestecând nepermis termenii: ”Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală.”Evident, nu pot fi obiectul batjocurii caracteristicile pe care o persoană nu le poate alege, ci le moşteneşte implacabil. Despre gen, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă nu poţi face nici măcar ironii, fără a deveni un bădăran (dar nu un infractor). Însă oricine poate critica, discrimina, discuta, contrazice, ironiza acţiunile împotriva firii alese din voinţa liberă a unei persoane (opţiuni, decizii, opinii, manii comportamentale, preferinţe culinare sau sexuale) mai ales când acestea sunt etalate public şi decretate normale. Cu cât sunt mai caraghioase, cu atât se va râde mai tare de ele. Ba chiar unele dintre ele, dacă încalcă legea, morala, bunul simţ sau liniştea publică, se cer neîntârziat oprite, eliminate şi sancţionate spre vindecare. Astfel, este evident imperioasă separarea malignelor de benigne, distingerea, discernerea, discriminarea lor.

Corectitudinea politică recentă, ubicuu adulată, cu nedisimulatele sale accente neomarxiste, capătă acum valenţe groteşti şi mai mult decât absurde, încercând să readucă în practică principiul habotnic şi gregar al egalităţii tuturor oamenilor, principiilor şi obiectelor. Sub aceste sordide auspicii, puternicii zilei, de la noi şi de aiurea, refuză azi oamenilor normali utilizarea acestei esenţiale funcţii de ierarhizare, prioritizare şi adecvare a atitudinilor şi acţiunilor proprii faţă de structurile categoriale întâlnite, totul sub acuza ”discriminării”. Nihilismul acestei atitudini manifestate de autorităţile zilei scoate lucrurile din rosturile lor. După aceste tipare cognitive se poate considera astăzi că aproape orice e normal şi cine contrazice asta este, desigur, un discriminator ”fascist”. Din dorinţa de a demonstra că principiul lor e bun şi că toţi oamenii sunt egali, bolşevicii au scurtat de cap sau de picioare pe cei prea înalţi pe scara valorilor umane şi au obligat să umble pe catalige ontologice pe cei prea pitici. Egalizarea a însemnat altoirea tuturor cu cel mai mic multiplu ontologic comun, cu demonul, a însemnat o coborâre în subsolurile fiinţei, o demonizare pro-activă, contagioasă, progresistă, militantă. Astăzi demonul este acelaşi, doar că este politic corect, democrat şi educat. Şi el vrea compătimirea ta şi acceptă paşi mărunţi, amendamente ”minore”, are zâmbete, politeţe şi răbdare. Este întotdeauna victima ante factum, iar tu nu poţi fi decât prezumtivul călău ante factum, discriminatorul ”fascist” care se instalează abuziv şi monopolizator pe piedestalul normalităţii. Pentru a-ţi ispăşi vina va trebui, în primă fază, să îţi cobori valorile de pe acest piedestal, pentru a nu-i ofensa valorile lui, apoi va trebui ca tu să îi ţii scara să urce el pe acest piedestal al normei, iar în final, daca tot recunoşti că valorile lui sunt normative, va trebui să devii asemenea lui. Acest mic traseu de îndrăcire este mecanismul psihopatologic al lobbyului homofil recent, cu tot decorul şi recuzita sentimental-melodramatică a ceea ce este de fapt neruşinata propagandă homofilă. (Cine nu crede să citească despre cazul lui Thomas Lobel [2], băieţelul adoptat la 8 ani de un cuplu de lesbiene din California acum 2 ani, rebotezat Tammy şi care face acum un tratament hormonal pentru a deveni, în sfârşit, fetiţă. Pentru aniversarea de 11 ani cele două lesbiene supermame îl vor duce la operatia de schimbare a sexului, unde îi vor tăia penisul şi îi vor fabrica un vagin. Happy Birthday!)

Cu cât cunoaşterea pozitivă recentă anatomo-fiziologică este mai bogată în detalii şi sensuri, cu atât mai mult e de mirare cum autoriăţile de astăzi consideră normală, în relaţiile fireşti interumane, cuplarea, împreunarea, amestecarea segmentului terminal al aparatului genital reproducător, cu aparatul digestiv, fie prin segmentul sau final evacuator, fie prin segmentul sau iniţial ce are rol trofic şi senzorial. In acest fel, pe cei ce fac aceste (prosteşti şi ruşinoase) amestecări nu ştim dacă este corect să-i numim minoritate sexuală sau minoritate digestivă. Pentru că, după ce dăm la o parte perdeaua de fum melodramatic, acesta este elementul comportamental deviant comun al psihopatologiei homosexuale. Aşadar, toţi cei ce înţeleg aceste lucruri au datoria imperioasă, dictată de dragostea şi responsabilitatea faţă de semenii lor, de a discrimina prin toate mijloacele posibile [3] aceste manifestări contrare firii umane, cu multă compasiune faţă de persoanele ce au aceste porniri, fără a aduce traume în plus unor oameni aflaţi în tulburări sufleteşti, identitare şi comportamentale. Nesemnalizarea acestor comportamente patologice ca fiind indezirabile social, de către cei abilitaţi, este o dovadă de inconştienţă. Astfel, se preferă o virtute absurdă, dar la modă, nediscriminarea, în detrimentul afirmării unor permanente evidente ale firii umane.

Este o dovadă de iresponsabilitate faţă de cei ce au aceste tulburări, dar şi faţă de restul populaţiei expuse la acestă propagandă pentru manifestări patologice, împotriva firii, propaganda ce îşi găseşte, astfel, sprijin guvernamental, constituţional etc.

Este ca şi cum, într-o epidemie de lepră, cineva ar face propagandă pentru drepturile celor atinşi de morb de a fi consideraţi sănătoşi şi necontagioşi, de a se deplasa liber, de a deveni senatori, judecatori, profesori, medici, bucătari, de a nu fi ”discriminaţi” în niciun fel. Totul, fără a se spune celor bolnavi că necesită tratament şi încurajând pe cei sănătoşi să contacteze şi ei boala.

Presiunile globale ale lobbyului homofil s-au acutizat în ultimile luni, simptomatice fiind evenimentele din Franţa, unde în cateva luni s-au recunoscut legal căsătoriile homosexuale şi se pledează pentru dreptul acestor cupluri de a adopta copii, în ciuda voinţei poporului francez care a protestat prin mai multe manifestaţii gigantice de peste un milion de protestatari.[4]

Autorii morali ai acestei stări de fapt sunt grupurile de interese internaţionale ce fac presiuni globale pentru pederastizarea lumii, şi nu e de neglijat faptul că elitele puterii mondiale care fac aceste presiuni sunt structurate pe baze ocult-iniţiatice, masonice şi includ în practicile lor ritualuri homosexuale şi pedofile[5]. Unul din scopurile urmărite de aceştia este dispariţia familiei, ca ultim bastion al moralei religioase activ în societate, pentru instaurarea multdoritului imperiu biopolitic mondial. Impotriva acestora trebuie luptat cu atitudine vehementă, iar pe plan naţional, intern TREBUIE discriminată negativ toată patologia sexuală deviantă şi împotriva firii, descurajată juridic şi social, având faţă de cei atinşi de ea toată responsabilitatea iubitoare, grija terapeutică şi compasiunea recuperatorie creştineşte datorate. De Mircea Puşcaşu – Bucovina Profunda

Note:

1. cf. Dictionarul explicativ al limbii române (vezi dexonline.ro).

2. Deux lesbiennes transforment leur fils adoptif en fille (sursa web: 24heuresactu.com).

3. Sunt necesare mijloace de recuperare psiho-socială prin măsuri juridice, psihoterapeutice, medicale etc.

4. Interesantă este şi situaţia în SUA, unde persoane influenţe din mediile financiare evreieşti susţin explicit propagandă homofilă, în vreme ce la ei acasă, în Israel, au o legislaţie foarte radicală în ceea ce priveşte devianta sexuală şi pornografia.

5. Satanism şi pedofilie la vârful Bilderberg, Revista LUMEA, Nr.11 (224), 2011, pp.33-35, web: Bucovina Profundă: Satanism şi pedofilie la vârful Bilderberg.

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile