Ceva despre mitul “evreilor” și de ce folosim cuvântul “jidan”

Pe planul ideilor, lucrul care îi deranjează cel mai mult este că unele direcții de gândire și personalități consacrate (Zărnescu, mai ales) nu vorbesc despre presupușii caii verzi de pe pereții de acum patru sau cinci mii de ani, cazul așa numiților Evrei, Hebreux sau oricum le-am spune.

Dacă într-adevăr au existat, ceea ce se afirmă des, dar nu se demonstrează niciodată, acești ”Evrei” nu au participat la împărțirea Țării Promise, proaspăt cucerite. Curios lucru, care ar trebui să ne dea de gândit. Pe vremea lui Moise și a urmașului său, Iosua, semințiile ce-și iau partea lor de pământ (din țara mai curând cucerită, nu promisă) sunt numite triburi, în vreme ce ”evreii” sunt numiți ”popor”.

Trib sau popor nu este chiar tot una.

Pornind de la nivelul ”trib”, de exemplu Iuda, combinându-se cu alt trib (Benjamin), celor două triburi le-au trebuit multe secole (probabil șase s-au șapte) pentru a deveni un ”popor”. Cam la jumătatea intervalului dintre împărțirea Țării Promise (între cele 12 triburi) a intervenit cucerirea Iudeii de către Babilon. Formarea poporului Iudeu a fost deci întreruptă de cucerirea babiloniană și a continuat după cei aproximativ 60 de ani de exil, prin legile și reformele Ezra-Neemia. Aceștia au rescris Biblia de la ZERO sau aproape, pe tema asta existând diverse legende.

În același timp, lucru pe care aproape nimeni nu-l știe la noi, cele zece triburi, în frunte cu tribul Israel, deveniseră mai repede un popor (poporul Israel), care ”dispare” din istorie în 632, prin cucerirea asiriană și deportarea multor israelieni (israelieni, nu-i putem numi altfel, dar proveniți din cele zece triburi.)

Așadar poporul mai închegat, al lui Israel, dispare în condițiile cuceririi asiriene, poporul nu foarte închegat al Iudeilor și Benjaminilor dispare, temporar prin cucerirea babiloniană și reapare prin bunăvoință persană, consolidându-se, apoi, ca urmare a reformelor Ezra-Neemia – reforme de purificare rasială dar și de purificare ideologică, a Thorei (Legii sau Bibliei).

Lucrurile astea trebuie amintite celor ce reproșează cui-necui că vorbesc de ”Jidani”, nu de ”Evrei”, ba nici măcar de ”Iudei”.

Bineînțeles, întâlnim destul de des cuvântul ”Evrei”, dar asta este vina traducătorilor ”cuminți sau slugoi”, plătiți să mintă, sau care o fac gratis, din superficialitate și lene intelectuală, ca unii și alții. Cu istoria în mână, putem afirma că poporul Iudeu s-a format abia în contextul luptei de eliberare de sub jugul roman, adică în jur de 60-70 de ani înainte de Golgota și aproape un secol după.

Toate acestea conduc la fireasca întrebare: în ce credeau Iudeii ultimilor 150-170 de ani, înainte de expulzarea finală din anii 131-132. Pe această temă există cartea Controversa Sionului, a lui Douglas Reed, care, cam pe trei sferturi se găsește și în limba română.

via Incorect Politic

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real, daţi subscribe canalului noastru de Telegram!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *