Cenzura Istoriei si Spiritul Eroic!

În toată perioada socialistă, în special în cea bolşevică, când ne conduceau activiştii alogeni evrei, unguri, ţigani, cozi de topor) nu puteam vorbi de Avram Iancu, rege, Maniu, Mareşalul Antonescu… A fost  în mod criminal desfiinţat şi credeam, mulţi atunci, că toate acestea se întâmplă sub influenţa mahărilor politici ai vremii!

După un timp ne-au fost… „lăsaţi” Maniu, Antonescu, apoi regele. Pe Avram Iancu, pe Mihai Eminescu, M. Viteazul, Iorga, Arsenie Boca şi alţi eroi n-au putut decât sporadic să le hărţuiască memoria. Pe Maniu l-au reabilitat şi l-au apărat ţărăniştii şi bunii români. Regele, în viaţă fiind, s-a apărat cu camarila lui şi comuniştii năpârliţi; el trebuia să apere şi memoria Mareşalului, cel ce l-a întronat, regalist pătimaş fiind.

Cine să-l apere pe Mareşal?! Au încercat nişte vârfuri ale oştirii şi ale istoricilor autentici… Ar fi trebuit să-l apere şi legionarii, măcar pentru prima lor coabitare cu Mareşalul. L-au apărat rezerviştii, gen tatăl meu care a luptat sub flamura lui până la Odesa şi care mi-a vrăjit copilăria cu faptele şi atitudinea Mareşalului… L-au apărat, la început, o parte dintre evreii cinstiţi, prin depoziţiile lor scrise sau verbale, gen Şafran, Filderman şi… Gheiza din satul meu; se vorbea de o statuie sau bust ce i s-ar fi ridicat undeva prin Israel pentru omenia sa faţă de evrei, unde şi când s-a putut!

Apoi s-a dat ordin de mai marele anticriştilor să fie încă odată mazilit! Ar fi trebuit ca unii ţigani să-l binecuvânteze că i-a hrănit şi îmbrăcat pe-acolo prin Basarabia, ferit de ochii noii semiluni cu crucea încârligată şi i-a adus înapoiu, nu i-a trimis pe front. Ar fi trebuit unii maghiari cinstiţi să-i facă statuie înainte de-ai face lui Horthy, că nu i-a arestat pe toţi ungurii buni de front ce au trădat fugind la horthyşti în loc să-şi apere Ţara. Tatăl meu îmi spunea ce faimă avea Mareşalul. Ce victorie mare a însemnat cucerirea Odesei de la sovietici, așa ca aspect militar, cum vitejia sa faţă de sovietici i-a adus admiraţia acestora.

De aceea, ar fi trebuit să-l onoreze şi Aliaţii. Iar regele să-i onoreze triumful, cum a făcut-o marele Ferdinand, la trecerea Tisei, când i-a acordat maiorului Antonescu de atunci,  decoraţia sa personală „Mihai Viteazul”! Unde ar mai fi oare, azi, un Ferdinand sau Antonescu să salveze ţara! Ar fi trebuit ca băncile României să-i facă statuie şi ele Antonescului, pentru că a lăsat ţării, chiar în condiţii de război, un tezaur de invidiat de toate epocile de dinainte…

Germania ar trebui, în mod special, să aprecieze un ostaş şi un camarad corect care a încercat cu onoare să-şi apere ţara, să oprească bolşevismul expansiv… Un etern ,,Treceţi Prutul!” şi „Treceţi Tisa!” scaldă istoria noastră în lacrimi şi în sânge şi pentru soarta Mareşalului şi a Ţării! A rămas ca un semnal de alarmă! Memoria tatălui meu nu mă lasă să-l uit pe Mareşal!… A propos, mai ştie cineva când e ziua Mareşalului sau unde e mormântul Mareşalului?! Fantoma Mareşalului începe iar să bântuie sufletul Ţării (poate şi pe cel al regelui!) şi Conştiinţa  Neamului, ca o unică Bunăvestire a spiritului eroic necesar!

Sursa: ZiarulNatiunea.ro

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile