Ce urmăresc, de fapt, „politicienii traseiști? Un general SIE spune lucrurilor pe nume

Generalul SIE Silviu Predoiu explică ce au în comun politicienii din ziua de astăzi, dar și ce urmăresc, de fapt, prin mutările pe care le fac.

Silviu Predoiu a scris pe Facebook mai multe asemănări care există între politicienii din ziua de astăzi. Generalul SIE punctează că „politicienii” sunt de toate vârstele, dar niciunul nu are în prim plan vreo viziune pentru România.

„Tot mai des, în ultima vreme, întâlnesc persoane care, întrebate sau nu, atunci când vine vorba despre profesie, se recomandă fără nicio ezitare drept “politicieni”.

Iar în ciuda șablonului pe care îl aveam în minte, aceștia chiar vin în toate „formele și culorile”. Sunt bărbați, cei mai mulți, dar și femei, tineri, unii chiar foarte tineri, dar și vârstnici, cu studii cât se poate de diferite, de la agronomie și inginerie până la științe politice, absolvite la timp sau odată cu proprii copii.

Toți sunt înscriși într-un partid, evident nu în același. Ceea ce au însă în comun, în ciuda oricăror diferențe, este ambiția. Și graba. Toți vor să ajungă cel puțin parlamentari, iar asta cât mai repede și doar ca încălzire pentru poziții ministeriale și poate chiar mai mult. Și la urma urmei poate că nu este niciun păcat în asta.

Doar că în vorbele lor nu găsesc nicio trimitere la vreo viziune pentru țară, la datorie, la serviciul în slujba semenilor, la interesul comun, la valori naționale. Parte din ei se laudă cu faptul că au trecut pe la mai multe partide. Cât mai multe, eventual într-un timp cât mai scurt, nu înseamnă, așa cum poate ați crede, neseriozitate. Nu, nici pe departe.

În lumea strâmbă în care trăim, aceasta se traduce prin „experiență politica”. Iar o asemenea atitudine nu se întâlnește, cum poate ați putea crede, doar în primele rânduri ale politicii, am regăsit-o, cu surprindere, reprodusă fidel pe toate palierele”, ascris acesta pe Facebook.

Politicienii „traseiști”

„Dacă insiști pe subiect și îi intrebi cum se împacă traseismul cu convingerile politice, zâmbesc cu superioritate și îți răspund că ei sunt profesioniști, că politica este o meserie. La urma urmei, nimeni nu protestează când fotbaliștii se transferă de la o echipă la alta!

Și, cum generos îmi explica un „politician”, fotbaliștii fac asta, ca și ei, pentru „spectacol și profit personal”.

Că politicienii trec de la stânga la dreapta, cu aceeași ușurință cu care un fotbalist schimbă tricoul, că astăzi, adresându-se aceleași audiențe, promovează opusul a ceea ce înfierau ieri ……. sunt doar detalii, poate contează pentru noi, dar nu pentru, din păcate, prea de mulți dintre ei.

Și așa ajungem la situații greu de înțeles. Asta dacă vrei cu adevarat să cauți un sens în ceea ce se întâmplă în jurul nostru în plan politic.

Spre exemplu, cu toții am înțeles de la Președinte și Premier că PSD înseamnă astăzi „răul absolut” (era și greu să nu pricepem chestia asta având în vedere frecvența cu care ni se comunică). Și toți am mai înțeles că orice senator sau deputat, primar sau viceprimar PSD este nu doar așteptat dar și primit cu brațele deschise în PNL.

Păi dacă politicienii activi și cu vizibilitate sunt „buni”, ce rămâne „rău” la PSD? Sediul din Kiseleff, sigla, mașinile de serviciu, secretarele, conducătorii auto? Asta este anul acesta, căci în 2012 „răul absolut” era PD-ul (adică ceva mai mult decât jumătate din PNL-ul de astazi), în 2004 a fost tot PSD-ul, în 2000 PNȚ-CD-ul, și tot așa.

Cum își schimbă „politicienii profesioniști” taberele?

Iar „profesioniștii” din politica noastră, funcție de localizarea „răului” au continuat să migreze, schimbând fără ezitare taberele și declarațiile. Dacă, față în față cu ei, insiști cu întrebările legate de principii și convingeri, de promisiuni facute în goana după voturi și apoi uitate, răspunsul este surprinzător de simplu: „Cui nu-i place să nu mă voteze! Alegătorii m-au vrut așa cum sunt, de ce m-aș schimba?”

Ei bine, nu cred că ar trebui să fie atât de simplu. Ceilalți, cei cu profesii d’adevaratelea, că sunt medici, profesori, juriști, cadre militare, tehnicieni, etc., atunci cand greșesc, plătesc serios, conform unor reglementări clare, în cazul lor nu se organizează un vot prin care să se decidă dacă să rămână sau să plece.

Dacă acceptăm că politica este o meserie ca oricare alta, atunci pentru sancționarea greșelilor profesionale trebuie găsite alte măsuri, ca în toate celelalte profesii, doar sancționarea prin vot nu mai este suficientă.

Cartonașul roșu, eliminarea din teren, merge la fotbaliști, care se joacă doar cu viața lor, dar nu la cei care prin acțiunile sau inacțiunile lor pot influenta cursul vieții fiecăruia dintre noi. Pierderea alegerilor este un preț prea mic de plătit pentru a preveni ticăloșia politică și oricum sunt învinși doar cei care nu se transferă la timp în tabăra învingătoare.

Cei care o fac își continuă tropăitul prin viața publică, schimbând doar suporterii înșelați ieri cu cei pe care îi vor înșela mâine.
Lucrurile nu pot fi schimbate decât atunci când suficient de mulți dintre noi vor renunța la pasivul „nu are rost, oricum nu avem nicio șansă” pentru un hotărât „este viața mea și a celor ca mine, vreau să am ceva de spus”, alegând să intre în politică, nu ca profesie ci ca datorie.

Numai atunci vom reda sensul real democrației reprezentative, oferind semenilor noștri posibilitatea de a a alege persoane cu principii și valori, nu doar indivizi cu interese. Referindu-se la politică, Aristotel spunea că este o diferență mare între a fi un om bun și a fi un cetățean bun. Oameni buni, haideți să fim cât mai mulți buni cetățeni, doar așa vom reuși să schimbăm cu adevărat tot ce nu ne place astăzi”, a mai scris acesta pe Facebook.

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

loading...

Lasa un comentariu