Ce facem cu tancurile noastre ?!

Situatia actuala a S.C. U.M. Bucuresti este delicata, uzina asigurand in prezent, alaturi de productia in numar redus de deminoare pe sasiu de TR-85, doar revizia tancurilor din inzestrarea MApN, ceruta sporadic, cu pauze de ani. De asemenea, parcul MApN este la limita supravietuirii, majoritatea T-55 si TR-85 fiind inoperabile. Doar parcul de TR-85 numara in jur de 350 de vehicule, diferenta pana la 850 fiind facuta majoritar de T-55 si probabil un numar mic de TR-77.

In articolul din 2012 – Va avea Romania un nou tanc? Si daca da, cum va arata?! – mentionam urmatoarele cifre – potrivit datelor disponibile in Wikipedia, pentru parcul de tancuri al Romaniei:

 16886_149482105210513_1681107723_n

TR-85 M1… tot mai scump la vedere inclusiv pentru echipaje

 

•93 de TR-85M1

•315 de TR-85

•226 deTR-580

•560 de T-55AM/2

296155_521402777907868_1248300886_n

T-55 … in vremurile de glorie (sursa Romanian Army 1948-1989)

Datele si discutiile ulterioare par sa duca catre o usoara clarificare a componentei parcului actual de tancuri – 850 in total (departe insa de maximul autorizat de conventiile de reducere a armamentului conventional in Europa pe care Romania le-a semnat si anume intre 1440 si 1350 de tancuri ):

•54 de TR-85M1, din care doar o parte operationale

• doar 98 de TR-85 active in 2 batalioane (din totalul de 315 existente si 465 produse restul fiind probabil stocate)

•226 de TR-580 – probabil stocate dupa 2000 iar o mare parte deja taiate

•560 de T-55AM/2, din care doar 2 batalioane sunt active

 

In acelasi timp, necesarul este de a acoperi efectivele a 5 batalioane (necesar real de 6 batalioane), a scolii de tancuri plus rezerva aferenta (adica un numar echivalent de tancuri), ceea ce corelat cu un numar de 54 de tancuri per batalion ridica necesarul la 324 (6 batalioane cu tot cu batalionul de scoala), maxim 432 de tancuri active (rezerva necesara fiind in numar similar, rezultand un total de 648-864 de tancuri).

propatria_04Aug_2013_tancuri2

Cele 5 batalioane de tancuri – Pro Patria

In urmatorii cativa ani este nevoie urgenta de re-operationalizarea parcului si inlocuirea sau modernizarea  unei mari parti din el, conform celor declarate in analiza starii echipamentelor MApN (peste 60% inutilizabile) si probabil intentiilor planului aferent de crestere graduala a capacitatii de lupta a Armatei Romane, plan al carui continut este deocamdata secretizat. Evident ca la un astfel de volum de echipament vis-a-vis alocarea din PIB pentru achizitii/modernizari nu vor fi bani de a cumpara exclusiv echipament nou, dar se poate incepe cu repunerea pe picioare a parcului de TR-85 la un nou standard, deoarece o parte din piesele vechilor modele nu se mai produc, profitand astfel si de o modernizare a parcului, referinta fiind un derivat cu putere de foc si protectie sporita, precum si cu un nou agregat si sisteme de conducere a focului si comunicatii.Si acesta ar putea fi chiar misteriosul TR-85 M2 : http://www.rumaniamilitary.ro/tr-85m2-o-certitudine-cu-multe-necunoscute-2

m1_abrams_main_battle_tank_Australian_Army_003

M1A1 Abrams catarandu-se

 

In cazul in care reorganizarea fortelor noastre armate pastreaza acelasi numar de aproape 6 batalioane de tancuri, este evident ca necesarul tancurilor active se ridica la putin peste 300 de bucati, fiind necesara insa si repunerea pe picioare a unei rezerve utilizabile, in numar echivalent.

1554387_616594178388727_320435252_n

TR-85 «clasic»

Este de asemenea clar ca modelele actualmente in uz sunt total depasite, inclusiv batalionul semi-operational de TR-85M1, cea mai recenta achizitie a MApN, modelele respective fiind surclasate de ultimele variante de tancuri straine, si chiar si de tancurile din inzestrarea unor armate din regiune: T-90s si MS, T-84M sau M-90AS.

Pe de alta parte este nevoie de o solutie stop-gap, intrarea Romaniei intr-un program de dezvoltare a unui nou tanc alaturi de alti parteneri sau producerea sub licenta a unui tanc strain necesitand cativa ani pentru punerea la punct a liniei de productie, in cazul dezvoltarii adaugandu-se alti ani pentru prototip si omologari.

S-a vorbit recent de achizitionarea de catre Finlanda a ultimului stoc de 100 de Leopard 2 A6 olandeze (A5 modernizat la nivel A6) contra unei sume modice, de aproape 2 mil. Euro/exemplar (sursa aici). Astfel prezentata, afacerea iti fura ochiul, realitatea fiind insa mai complexa. In fapt, finlandezii au comparat achizitionarea unui tanc nou, care ar fi costat in jurul a 10 mil. Euro/bucata, fara support tehnic, piese si formare, cu cumpararea unui tanc in uz, la un nivel apropiat de performanta de cel nou, respectiv cu modernizarea parcului existent de Leopard2 A4 la un nivel similar cu A6 costand in jurul a 5 mil. Euro/exemplar. A se vedea si cazul polonezilor, care au preferat recent sa cumpere Leopard 2 A5 si de voie-de nevoie sa modernizeze si parcul Leo2A4 in uz. Aviz si altora care cred ca preluarea unor Leopard 2A4 din stocurile Bundeswehr urmata de modernizare este o solutie foarte ieftina !

dutch_leopard2a6

Leopard2 A6 (ex-)olandez

Ramanand la achizitii, pe indonezieni ii costa 280 mil.$ achizitia a 104 de tancuri Leopard2 A4 in uz, cateva vehicule de support si 50 de Marder 1A3 cu echipament aferent si support (sursa aici), achizitie care va fi urmata de modernizarea lor cu pachetul Revolution al Rheinmetall.

La acest puzzle se adauga si costurile de exploatare ale unor astfel de bestii, care necesita contract separat de mentenanta si stocuri de piese si munitie compatibile, finlandezii avand déjà experienta exploatarii Leopard 2 A4. Pentru incepatorii in exploatarea unui astfel de monstru, pretul aditional celui al achizitionarii si modernizarii este destul de piperat, Peru fiind printre statele care au refuzat achizitia de Leopard 2 olandeze exact pe acest criteriu. Canadienii estimeaza costurile de exploatare cu propriul parc de Leopard 2 la aprox. 32,5 mil. $/an pentru 100 de tancuri (adica 650 mil.$ pentru 20 de ani), costul total cu tot cu achizitionare fiind estimat la 1,3 mld. $. Legat de stocurile de munitie, un proiectil nou de 120mm costa cam 5000$/bucata (sursa), existand insa si optiunea de achizitie de stocuri discount.

finnish_army_leopard2a4

Leopard 2 A4 finlandez

Daca luam acum si exemplul unei virtuale donatii de tancuri Abrams M1A1 care apoi sa fie adus la 0 km si modernizat, vom vedea ca de fapt exista multe costuri, deloc scazute. Practic o minima modernizare pentru un tanc in uz costa in sine 1,3-1,5 mil.$/bucata. La aceasta se adauga recapitalizarea – 0km – Abrams Integrated Management (AIM) Programprin sablare si inlocuirea pieselor uzate, evaluata la 2,2-2,9 mil.$/vehicul in functie de starea acestuia. Deci déjà ajungem la 4,5 mil.$/bucata fara mentenanta, carburanti, munitie, stocuri de piese.

1013122_614889131892565_434647250_n

M1A1 Abrams cu lama langa un ARO irakian distrus

Mergand pe cazuri reale, australienii au cumparat recent 59 de tancuri Abrams M1A1 AIM si 7-8 vehicule aferente, cu logistica, support si munitie la un pret de aproximativ 7 mil.$/tanc (475 milioane USD costul intregului pachet). De asemenea marocanii, au achizitionat 200 de tancuri M1A1 AIM contra sumei de 1,015 mld. $, deci costul/unitate este de 5 mil.$ (3,6 mil. euro), diferenta fata de australieni probabil facand-o numarul mai mare, modernizarea si pachetul de servicii si piese aferent. De mentionat ca exportul spre Maroc sau asamblarea din Egipt nu contin versiunea «heavy armor » (cu uraniu saracit) a M1A1/A2. Instalarea unor statii de arme telecomandate si a altor echipamente suplimentare vor pipera factura initiala dincolo de pretul de 6-7 mil.$ (peste 5 mil. euro)/bucata.

Citiți și:  Armata Română, după ce Ungaria a anunțat că închide granița: ”S-o credeți voi!”

United_States_Army_come_back_in_Europe_with_M1A2_main_battle_tanks_and_M2A3_Bradley_IFV_640_001

Abrams sosind din nou in Europa (sursa Armyrecognition)

Revenind la necesitatile Romaniei, este greu de spus daca modernizarea TR-85 la un nou standard, cu implicarea Krauss Maffei Wegmann sau a altui partener alaturi de UM Bucuresti ar costa in jurul a 2-2,5mil. Euro/exemplar contra unor performante simtitor crescute (care sa-i permita in urmatoarea decada sa angajeze cu succes tancurile unor potentiali agresori din regiune, enumerate mai sus), utilizand forta de munca autohtona, o parte din solutii si sisteme concepute sau produse local, dar si anumite solutii de import, deja existente pe alte vehicule si in mare pare amortizate ca si costuri de dezvoltare. In cazul in care s-ar capitaliza, imbunatatind déjà versiunea-concept TR-85 M2 propusa déjà Columbiei cu caietul de sarcini al MApN, ar trebui poate luat in considerare ca acest vehicul sa contina anumite solutii si componente care ar putea ulterior sa se regaseasca si pe noua platforma care ar putea incepe sa inlocuiasca spre sfarsitul decadei mare parte din parcul actual, daca arma tancuri va supravietui pana atunci in Armata Romana. Ca si exemplu, anumite modernizari ale tancurilor Magach israeliene au inglobat elemente ale mai modernului Merkava.

712_542708362443976_137845461_n

T-55 in aplicatie

Evident, o sansa nesperata dar pentru care ar trebui facut orice efort, ar fi exportarea macar a unui batalion de tancuri TR-85, TR-77 sau T-55 modernizate catre un client de genul Columbiei, o astfel de afacere avand un impact publicitar mai mare decat sute de tancuri comandate doar pentru inzestrarea Romaniei.

Avand in vedere ca peste 60% din parcul actual de tancuri romanesti este inoperabil, fiind canibalizat si necesitand revizie dar si modernizare de urgenta, deoarece multe din vechile componente nu se mai produc, exista cateva variante majore de actiune:

1.)  Sa modernizam mai consistent modelul TR-85 (cel mai recent model din actualul parc), daca si rezultatul are o imbunatatire semnificativa a performantelor relativ la tancurile moderne, evolutie care ar putea acoperi rapid, prin cele peste 300 de carcase disponibile, necesarul celor 5+1 batalioane, 3 batalioane utilizand actualmente acest tanc in 2 variante. Aceasta s-ar apropia de suma necesara achizitionarii unui alt model de tanc modern occidental uzat (la mana a doua  – 600 mil.euro in cazul unui pret real de 2 mil.euro/tanc: pretul de 1,8-2,3 mil. Euro/tanc in 2003 continea probabil si amortizarea datoriilor, statul emitandu-si sie insusi o factura, costul fiind piperat si de numarul mic de exemplare care a trebuit sa includa si efortul de proiectare si testare/omologare), dar care ar fi usor superior unei modernizari a TR-85. Comparand cu afacerea finlandezilor costul initial de achizitie este similar, diferentele constand in faptul ca mare parte din componentele TR-85 modernizat ar fi noi (nu uzate cel putin 10 ani, cum e cazul tancurilor olandeze) iar cea mai mare parte din suma cheltuita ar produce locuri de munca in tara chiar daca partenerul (KMW sau altii) si-ar lua si el cota parte din profit. La asta se adauga un numar mare de componente, inclusiv subsisteme, optica, blindaj suplimentar, probabil tren de rulare, turele telecomandate, armament care ar putea fi poduse autohton si nu importate. Si sa nu uitam, mentenanta ar fi integral (sau aproape) in tara, ceea ce ar genera costuri mult mai mici cu exploatarea. TR-77 (sau T-55) modernizat cu elemente comune cu TR-85 ar putea completa inventarul in cazul scolii de tancuri, al unui batalion suplimentar (al 6-lea) si mai ales rezerva. Acest tanc ar fi preponderent in rezerva pana la iesirea TR-85 la pensie, insa modernizarea in sine ar avea mai mult un rol demonstrativ, dar facuta cu cap, ar putea gasi inca anumiti clienti la export.

163301_149482345210489_112771968_n

TR-85 M1 “Bizon”

        2.) Sa inlocuim cu un alt tanc intregul parc, revitalizand si modernizand usor o parte din actualul parc pentru a-l utiliza inca un numar de ani pe masura ce noul model isi face loc si apoi a trece vechiul lot in rezerva. Aici, desi este mare nevoie de un salt calitativ si de performanta in inzestrarea batalioanelor noastre de tancuri si a capacitatii de lupta, problema este ca un alt model de tanc, modern si performant, ar necesita sumele exemplificate mai sus, astfel ca un lot de 300 de bucati ne-ar costa in varianta second-hand in total, cu toate cheltuielile incluse, undeva la 1,5 mld. $ (deci probabil 3 mld. $ pentru un tanc nou), asta insemnand intre 150 mil.$ si 300 anual, timp de 10 ani. Marele handicap este ca o afacere cu vehicule second-hand ar scoate practic din circuit industria noastra, in speta UM Bucuresti. La asta se adauga costurile de revizie capitala a minim 4 batalioane de tancuri din modelele TR-85 (TR-77 si T-55 ar mai fi oare posibil?) care sa fie retrase incet in rezerva pe masura ce noile tancuri sunt livrate.

auedck

Altay-ul turcesc

3.) O varianta mixta intre cele 2 de mai sus, ca si rezultat dar si ca si buget, ar fi modernizarea a 3 sau 4 batalioane de TR-85 la care sa se adauge 1-2 batalioane dintr-un nou model de tanc care sa inlocuiasca T-55 inca active, urmand ca acestea sa fie completate pe termen mai lung (urmatorii 10 ani) cu alte loturi (produse local sau macar integrate/modernizate in tara) pentru acoperirea intregului necesar cu un singur model, la care mentenanta si o parte din modernizarile ulterioare sa fie facute in tara.

leopard_2_mbt_revolution_v1_by_siregar3d-d611qxr

Leopard 2 Revolution – macheta

In orice caz, din actualul parc de tancuri, doar batalionul de TR-85M1 ar merita pastrat asa cum este, eventual cu anumite imbunatatiri ale protectiei si modernizari ale sistemelor de management al luptei si conducere a focului, restul parcului avand nevoie de modernizari serioase. Banii de care dispune MApN-ul fiind putini in urmatorii 4 ani, practic varianta a 2-a din lista de mai sus ar fi cel  mai greu de realizat, spre imposibil.

64401_149482501877140_2111788025_n

Incarcand munitia in Bizon

Cat despre gama de produse a UM Bucuresti, exista cateva posibile directii care ar putea fi exploatate cu un oarecare succes:
1. In primul rand, pe termen scurt, modernizarea gamei actuale de produse: imbunatatirea produsului TR-85M1/2 si a derivatilor sai cu support KMW –Kraus-Maffei Wegmann  (peste 400 de carcase existente in dotarea MApN ale variantelor TR580 si TR-85) dar si a ofertei de export:

  • inlocuirea motoarelor cu unele mai puternice, de  cel putin 1200 (sau 1500CP), alaturi de transmisie si eventual elemente ale caii de rulare.
  • modernizarea a electronicii si comenzilor de bord, introducerea unui nou sistem sau modernizarea sistemului actual de conducere a focului si management al luptei integrat, cu comunicare in timp real, pe legatura de date cu restul vehiculelor si cu fortele de sprijin (infanterie, artilerie, aviatie pentru sprijin la sol)
  • instalarea unui tun de calibru 120mm in turela actuala, posibil si cu varianta de 125mm (ultimul putand necesita o turela cu profil redus si autoincarcare de tip GIAT sau Falcon, sistemul dezvoltat pentru TR-125 putand fi ameliorat cu consultanta straina). A se consulta si: http://www.rumaniamilitary.ro/autoloaderul-om-contra-automat-in-tehnologia-tancurilor . Tunul Rheinmetall L44 cal. 120mm ar putea fi produs sub licenta chiar la noi, la un pret acceptabil, daca ar exista un necesar spre 300-400 de bucati. Daca insa avem nevoie de loturi mici, in curand Bundeswehr ar putea retrage din uz un numar semnificativ de tunuri L44, inlocuindu-le cu L55 pe masura ce se modernizeaza parcul de Leopard2 la nivel A6 sau A7, astfel putand alege din cele care mai au «resursa » daca tot vom exploata tancul modernizat nu mai mult de 10-12 ani.
  • cresterea semnificativa a protectiei balisitice (kit suplimentar), inclusiv a protectiei active si bruiajului. A se consulta si articolul: http://www.rumaniamilitary.ro/evolutii-episodul-2
  • inlocuirea celorlalte elemente cu uzura accentuata,
  • alte elemente legate de trenul de rulare, stabilizare armament, contramasuri, radar, reducerea amprentei termice, vizuale si radar.
  •  folosirea de materiale compozite si a comenzilor electrice in locul celor hidraulice
  •  Turele de arme secundare telecomandate, in modul interschimbabile in functie de tipul de misiune
  • Poate exista si o faza de adaptare a unor componente (in special subsisteme si interfetele de comanda, comunicatii si control,astfel ca trecerea intre cele 2 modele sa fie usoara pentru echipaje) de pe alte tancuri din NATO, care sunt vazute ca si candidat la dotarea pe termen mediu si lung a unitatilor noastre, astfel ca varianta de TR-85 modernizata sa poata fi operata la nevoie o perioada in paralel cu un nou tip de tanc.
Citiți și:  ARMATA PREIA DSP BUCUREȘTI! DECIZIA A FOST LUATĂ DE MINISTRUL SĂNĂTĂȚII

O parte din aceste echipari exista deja in oferta intreprinderii UM Bucuresti alaturi de Krauss Maffei Wegmann pentru competitia din Columbia, sub denumirea de TR-85M2: http://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-tancului-produs-in-romania-tr-85-tr-85m1-si-tr-85m2

39073435_M110Degman

Sa fie TR-85M2 ? Nu, e un Degman M1110 deviantart – si croatii viseaza


Avantaje :

Pretul unei modernizari ( probabil situat intre 1,8-2,5 mil. euro) este in general sub jumatate din pretul unui produs nou, deci armata romana dar si clientii straini ar beneficia de produse foarte ieftine in raport cu capabilitatile, refolosind si parcul existent, mare parte inoperabil, de cateva sute de bucati.

S-ar deschide astfel calea unor modernizari ale liniei de productie si unei cresteri de atractivitate a companiei vis-a-vis de KMW, Rheinmetall si alte companii. In plus, variantele de modernizare pot fi customizate in functie de client, cu sprijinul unor solutii ale KMW sau ale altui partener.

 

2.  Kit-uri similare, comune cu cele ale TR-85, ce pot fi propuse ca si modernizare pentru parcul de T-55 la export. Aici variantele pot fi multiple, depinzand de clienti, insa modernizarea ucraineana T-55 la standard AGM ar trebui sa reprezinte un model de urmat. De consultat: http://www.rumaniamilitary.ro/t55-m8a2-tifon2-si-mai-vechiul-agm

merkava_mk3_baz_by_1wyrmshadow1-d2ytfmq

Merkava… tot la categoria vise

 

3. Producerea sau transformarea platformelor T-55 si TR-580/TR-85 in derivati pentru lupta urbana si protectia tancurilor (pe modelul BMPT-ului rusesc), transport de infanterie (ex. : Namer/Merkava, T-84M/BMPT84, Achzarit respectiv Nagmachon/ Nakpadon) sau protectie antiaeriana (evolutia sistemelor AA Gepard si trecerea lor pe un sasiu mai usor de exploatat si integrat in industria locala).

Mideast Israel Palestinians

Namer acompaniind Merkava… in actiune

4. Pe termen mediu, preluarea unei licente de productie, implicarea intr-un proiect multinational (tancul turcesc Altay sau cel polonez, sau evolutii ale unor tancuri apartinand partenerilor strategici) sau macar asimilarea tehnologiei modernizarii unui tanc existent in stocuri mari in armatele NATO. Solutiile de modernizare sau de productie ar trebui refolosite si pentru modernizarea TR-85, ca solutie temporara si inter-operabila pana la data si pe parcursul intrarii in serviciu a noului tanc.

 altay_main_battle_tank_Otokar_Turkey_Turkish_army_defence_industry_military_technology_line_drawing_blueprint_001

Otokar Altay

5. Participarea la un proiect comun cu alte tari dar si cu alte intreprinderi din Romania pentru o platforma multirol de transportor de trupe pe roti si masina de lupta a infanteriei pe senile, similar cu proiectele SEP al BAE Systems respectiv LAVIII Stryker. Proiectul ar putea fi si o ramificatie a proiectului TBT, in colaborare cu Uzina Automecanica Moreni si cu alti parteneri.

 

6. Dezvoltarea si productia de noi turele si sisteme de arme, alaturi de integrarea lor pe diverse platforme de lupta. Exemplu turela Grifon, in articolul : http://www.rumaniamilitary.ro/genealogia-turelelor-telecomandate-romanesti

dragor_de_mine(13)

Dragor mine DMT-85 cu turela Grifon

7. Crearea unor platforme civile care sa reutilizeze subsisteme si componente déjà folosite in programe militare (exemple: vehicule de deszapeziri, de interventie, de pompieri, utilaje pentru teren dificil)

 

Toate programele de mai sus refolosesc competenta principala a UM Bucuresti, aceea de constructor de vehicule grele si integrator de sisteme, de produse finite si nu doar de subansamble. Bineinteles ca orice contract de mentenanta sau de furnizare de subansamble si sisteme este binevenit pentru uzina, insa nu poate constitui principalul obiect de activitate ci doar o solutie de avarie sau colaterala.

M1A1_Twin_Bridges_training_area_2C_Republic_of_Korea_1-23_Infantry

Unii viseaza cadouri…

Insa pentru oricare din cele descrise mai sus este nevoi de un mic efort de gandire si coordonare din partea decidentilor si, mai ales, vointa… Polonezii si turcii, cei mai importanti aliati ai nostri din zona, tocmai demareaa programe majore de modernizare si productie de tancuri, care sa le sporeasca semnificativ capacitatile de lupta pe acest domeniu. Doar noi parem mai “deosebiti” prin lipsa oricarei initiative, asteptand probabil sa ne pice ceva din cer sau mai degraba din mila aliatilor nostri strategici.

25964_149481945210529_832676902_n

Intre timp… la curatat teava de cal. 100mm la TR-85M1

La momentul actual, arma tancuri din cadrul armatei noastre arata mai mult ca una in curs de desfiintare si anumite zvonuri dinspre zona deciziilor, mai mult sau mai putin politizate, par sa confirme aceasta cale, pastrand eventual un singur batalion ca si minim de obligatie fata de NATO. Insa atata timp cat ea se incapataneaza sa existe, ca si uzina UM Bucuresti si bruma de oameni inca angajati acolo, poate nu e totul pierdut !

 Romanian_Main_Battle_Tank

 

Marius Zgureanu

Sursa poze de epoca –  Romanian Army 1948-1989)

Sursa articol: http://www.rumaniamilitary.ro

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
2 Comments
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
double d
double d
6 ani in urma cu

Războiul se câştigă în fabrică. Oricât eroism au militarii fără tehnică este degeaba. Între a merge la atac doar cu AK 47 şi a merge cu AK 47 şi un tanc prefer a doua variantă. Redevenim ceea ce am fost: o armată de baionete.

XRumerTest
XRumerTest
5 ani in urma cu

Hello. And Bye.