“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.
ANALIZE

Ce facem cu istoria naţională?

Articol de:  Col. (r) Ion Petrescu

Este o întrebare generată nu de intenÅ£ia prezidenÅ£ială, de a reintroduce intonarea matinală, a Imnului NaÅ£ional, în şcolile româneşti, ceea ce nu ar fi rău, deşi este interesant că numai într-un anumit context a apărut acest recurs la cultivarea valorilor naÅ£ionale, ci de consolidarea iniÅ£iativei unor prestigioşi cărturari, într-un mediu ignorat de alte minÅ£i luminate. Astfel, anul acesta, între 9 şi 10 septembrie, s-a desfăşurat un nou eveniment patronat de un veritabil Institut de Istorie NaÅ£ională, creat, de facto, în mediul rural. Unul care a reuşit, cu consecvenţă, în ultimii şapte ani, să coaguleze personalităţi de prim rang ale cercetării ştiinÅ£ifice a unei perioade sensibile din evoluÅ£ia naÅ£iunii noastre, în veacul trecut. De data asta, în comuna Maia, din judeÅ£ul IalomiÅ£a, aproape 70 de istorici au pus sub lupa intervenÅ£iilor complementare o aniversare cu tâlc: 1941-2011 – 70 de ani de la intrarea României în războiul de reîntregire naÅ£ională. Artem oratoriam (arta oratoriei) a fost primul punct de atracÅ£ie al schimbului de opinii, informaÅ£ii şi chiar replici, între mentorii şi discipolii reuniÅ£i în aer liber, sub prelata unui cort militar, amplasat la câţiva paşi de biserica din localitate, acolo unde este îngropat Barbu Catargiu, ex-prim ministru al României, în 1862, până pe 20 iunie, când a fost împuşcat sub clopotniÅ£a Mitropoliei, după ce ieşise din Adunarea Legislativă. Mentori?

– Profesorul universitar dr. Gheorghe Buzatu – de la Centrul de Istorie şi CivilizaÅ£ie Europeană al Filialei Iaşi a Academiei Române -, care, pornind de la poziÅ£ionarea momentului 22 iunie 1941, în constelaÅ£ia zilelor astrale ale istoriei naÅ£ionale, a sensibilizat asistenÅ£a asupra tendinÅ£ei oficiale actuale, de a fi diminuată atenÅ£ia acordată, în mediul universitar, trecutului poporului român, printr-o focalizare, evident exagerată şi mai puÅ£in obiectivă, pe istoria recentă.
– Comandorul în retragere, profesorul universitar dr. Jipa Rotaru – iniÅ£iatorul întâlnirilor de toamnă din comuna Maia, cu sprijinul salutar al primarului Nicolae Costel, care l-a adus la eveniment şi pe prefectul judeÅ£ului, Petru Mădălin Teculescu -, care a avut parte de o surpriză de proporÅ£ii. El a fost „uns” Cavaler de Clio, la împlinirea vârstei de 70 de ani, prin decizia AsociaÅ£iei NaÅ£ionale, cu aceeaşi denumire, certificată nu doar printr-o diplomă, ci şi printr-o sabie veritabilă, care i-a fost acordată într-un ceremonial inedit, comparabil cu acela practicat de legendarul… rege Arthur, cu Cavalerii Mesei Rotunde.
– Nu în ultimul rând, generalul de brigadă, în retragere, profesorul universitar dr. Nicolae Ciobanu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, cel care nu doar i-a înmânat sabia – după un tipic aparte – noului Cavaler de Clio, dar a şi îmbărbătat asistenÅ£a, amintind celor prezenÅ£i că au fost clipe şi mai grele, prin care a trecut naÅ£iunea română. Acestea au rămas în istorie. Dar românii merg mai departe.
De unde până unde un Institut de Istorie Naţională la Maia Catargi/I.I.N.M.C.? De şapte ani, asemenea reuniuni ştiinţifice produc volume de sute de pagini, ce includ comunicările invitaţilor la aceste sesiuni în aer liber. Astfel, anul trecut, atenţia participanţilor a fost focalizată pe împlinirea a 65 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Acum a fost lansat, chiar de directorul editurii Karta-Graphic, conferenţiarul universitar dr. Gavriil Preda, tomul Retrăiri istorice în veacul XXI, care adună, în economia a peste 600 de pagini, contribuţii ştiinţifice ce vor rămâne în bibliotecile de referinţă ale naţiunii. De fapt, aici este şi paradoxul anului 2011. Cursurile de istorie pot fi diminuate, modificate, sau efectiv eradicate din curricula universităţilor de azi, dar cărţile memorabile ale istoriografiei naţionale, nu pot fi scoase din rafturile academice, decât în cazul unei dictaturi!
Un alt reper notabil, al I.I.N.M.C. este îmbucurătoarea avalanşă de cărÅ£i de istorie şi reviste cu preocupări în domeniu, produsă, de fiecare dată, de participanÅ£ii la eveniment, care aduc cu ei mostre ale regândirii lucide a unor vremuri depăşite cu demnitate de înaintaşii noştri. Semn că pulsează, chiar şi sub aceste forme, o conştiinţă ce nu poate fi extirpată de vreun ordin adolescentin al actualului ministru al învăţământului. Şi cine nu şi-ar dori, astăzi, să plece acasă cu zece volume de istorie, scrise de autori diferiÅ£i, editate în condiÅ£ii grafice excepÅ£ionale, în diferite colÅ£uri ale României? O mănuşă aruncată tuturor celor ce se încumetă să ia cuvântul într-un asemenea spaÅ£iu academic, este focalizarea pe ideile şi informaÅ£iile noi, necunoscute din demersuri ştiinÅ£ifice anterioare. Totul contra cronometru. Cu semnalarea publică a devierilor previzibil neinteresante. Şi stoparea celor neatenÅ£i la bruscul dezinteres al audienÅ£ei. Dintre cei care au trecut, cu inteligenţă, printre furcile caudine ale regulilor I.I.N.M.C. am reÅ£inut câteva nume: Ioan Teşa, Tănase Jenăl, Gabriela Vasilescu, Ion Giurcă, Ion Dragoman, Dumitru Codiţă, Mircea Socolov, Mircea Tănase, Constantin Moşincat, Octavian Burcin, Alin Spânu, Costin Scurtu, Mircea Fechete, Virgiliu Teodorescu, Dumitru şi Florica Dobre. Remarcabilă prezenÅ£a, la acest eveniment, a unei compatrioate din Chişinău, Maria Vieru, care i-a uimit pe cei prezenÅ£i cu cărÅ£ile aduse de dincolo de Prut, mărturii contemporane ale unei conştiinÅ£e de neam ce nu poate fi alienată de existenÅ£a acestei făcături de sorginte sovietică – R.D.G.-ul de azi/Republica Moldova.
A trădat Regele Mihai I viitorul propriei naÅ£iuni ordonând arestarea celui ce comanda Armata NaÅ£ională, supusă atunci tăvălugului sovietic? Istoricul Gheorghe Buzatu spunea, la această reuniune a I.I.N.M.C., că s-a descoperit o mărturie ulterioară a lui Iuliu Maniu, care afirma: dacă ar fi ştiut la ce dramă naÅ£ională va duce actul de la 23 august 1944, l-ar fi susÅ£inut în continuare pe Mareşalul Ion Antonescu! În acest context am amintit că şi azi, ofiÅ£erii activi în Bundeswehr consideră, în dialogurile private, cu interlocutori similari români, că în acea zi, cei ce au iniÅ£iat puciul regal, rămân – pentru ei – trădători ai aliatului german. IniÅ£iatorului evenimentului, Jipa Rotaru, tenacele apărător al imaginii reale a celui care fost Conducătorul Statului – între 4 septembrie 1940 şi 23 august 1944 – i s-a readus aminte un fapt deloc mărunt. În vara acestui an, preşedintele de acum al ţării a recunoscut public actualitatea Ordinului Mareşalului: „OSTAŞI, Vă ordon: TreceÅ£i Prutul!” Semn că, mai devreme sau mai târziu, sângele apă nu se face, adevărul istoric triumfă, iar inepÅ£iile imperiale se duc pe Apa Sâmbetei.

Este o întrebare generată nu de intenÅ£ia prezidenÅ£ială, de a reintroduce intonarea matinală, a Imnului NaÅ£ional, în şcolile româneşti, ceea ce nu ar fi rău, deşi este interesant că numai într-un anumit context a apărut acest recurs la cultivarea valorilor naÅ£ionale, ci de consolidarea iniÅ£iativei unor prestigioşi cărturari, într-un mediu ignorat de alte minÅ£i luminate. Astfel, anul acesta, între 9 şi 10 septembrie, s-a desfăşurat un nou eveniment patronat de un veritabil Institut de Istorie NaÅ£ională, creat, de facto, în mediul rural. Unul care a reuşit, cu consecvenţă, în ultimii şapte ani, să coaguleze personalităţi de prim rang ale cercetării ştiinÅ£ifice a unei perioade sensibile din evoluÅ£ia naÅ£iunii noastre, în veacul trecut. De data asta, în comuna Maia, din judeÅ£ul IalomiÅ£a, aproape 70 de istorici au pus sub lupa intervenÅ£iilor complementare o aniversare cu tâlc: 1941-2011 – 70 de ani de la intrarea României în războiul de reîntregire naÅ£ională. Artem oratoriam (arta oratoriei) a fost primul punct de atracÅ£ie al schimbului de opinii, informaÅ£ii şi chiar replici, între mentorii şi discipolii reuniÅ£i în aer liber, sub prelata unui cort militar, amplasat la câţiva paşi de biserica din localitate, acolo unde este îngropat Barbu Catargiu, ex-prim ministru al României, în 1862, până pe 20 iunie, când a fost împuşcat sub clopotniÅ£a Mitropoliei, după ce ieşise din Adunarea Legislativă. Mentori?

Profesorul universitar dr. Gheorghe Buzatu – de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Filialei Iaşi a Academiei Române -, care, pornind de la poziţionarea momentului 22 iunie 1941, în constelaţia zilelor astrale ale istoriei naţionale, a sensibilizat asistenţa asupra tendinţei oficiale actuale, de a fi diminuată atenţia acordată, în mediul universitar, trecutului poporului român, printr-o focalizare, evident exagerată şi mai puţin obiectivă, pe istoria recentă.
– Comandorul în retragere, profesorul universitar dr. Jipa Rotaru – iniÅ£iatorul întâlnirilor de toamnă din comuna Maia, cu sprijinul salutar al primarului Nicolae Costel, care l-a adus la eveniment şi pe prefectul judeÅ£ului, Petru Mădălin Teculescu -, care a avut parte de o surpriză de proporÅ£ii. El a fost „uns” Cavaler de Clio, la împlinirea vârstei de 70 de ani, prin decizia AsociaÅ£iei NaÅ£ionale, cu aceeaşi denumire, certificată nu doar printr-o diplomă, ci şi printr-o sabie veritabilă, care i-a fost acordată într-un ceremonial inedit, comparabil cu acela practicat de legendarul… rege Arthur, cu Cavalerii Mesei Rotunde.
– Nu în ultimul rând, generalul de brigadă, în retragere, profesorul universitar dr. Nicolae Ciobanu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, cel care nu doar i-a înmânat sabia – după un tipic aparte – noului Cavaler de Clio, dar a şi îmbărbătat asistenÅ£a, amintind celor prezenÅ£i că au fost clipe şi mai grele, prin care a trecut naÅ£iunea română. Acestea au rămas în istorie. Dar românii merg mai departe.
De unde până unde un Institut de Istorie Naţională la Maia Catargi/I.I.N.M.C.? De şapte ani, asemenea reuniuni ştiinţifice produc volume de sute de pagini, ce includ comunicările invitaţilor la aceste sesiuni în aer liber. Astfel, anul trecut, atenţia participanţilor a fost focalizată pe împlinirea a 65 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Acum a fost lansat, chiar de directorul editurii Karta-Graphic, conferenţiarul universitar dr. Gavriil Preda, tomul Retrăiri istorice în veacul XXI, care adună, în economia a peste 600 de pagini, contribuţii ştiinţifice ce vor rămâne în bibliotecile de referinţă ale naţiunii. De fapt, aici este şi paradoxul anului 2011. Cursurile de istorie pot fi diminuate, modificate, sau efectiv eradicate din curricula universităţilor de azi, dar cărţile memorabile ale istoriografiei naţionale, nu pot fi scoase din rafturile academice, decât în cazul unei dictaturi!
Un alt reper notabil, al I.I.N.M.C. este îmbucurătoarea avalanşă de cărÅ£i de istorie şi reviste cu preocupări în domeniu, produsă, de fiecare dată, de participanÅ£ii la eveniment, care aduc cu ei mostre ale regândirii lucide a unor vremuri depăşite cu demnitate de înaintaşii noştri. Semn că pulsează, chiar şi sub aceste forme, o conştiinţă ce nu poate fi extirpată de vreun ordin adolescentin al actualului ministru al învăţământului. Şi cine nu şi-ar dori, astăzi, să plece acasă cu zece volume de istorie, scrise de autori diferiÅ£i, editate în condiÅ£ii grafice excepÅ£ionale, în diferite colÅ£uri ale României? O mănuşă aruncată tuturor celor ce se încumetă să ia cuvântul într-un asemenea spaÅ£iu academic, este focalizarea pe ideile şi informaÅ£iile noi, necunoscute din demersuri ştiinÅ£ifice anterioare. Totul contra cronometru. Cu semnalarea publică a devierilor previzibil neinteresante. Şi stoparea celor neatenÅ£i la bruscul dezinteres al audienÅ£ei. Dintre cei care au trecut, cu inteligenţă, printre furcile caudine ale regulilor I.I.N.M.C. am reÅ£inut câteva nume: Ioan Teşa, Tănase Jenăl, Gabriela Vasilescu, Ion Giurcă, Ion Dragoman, Dumitru Codiţă, Mircea Socolov, Mircea Tănase, Constantin Moşincat, Octavian Burcin, Alin Spânu, Costin Scurtu, Mircea Fechete, Virgiliu Teodorescu, Dumitru şi Florica Dobre. Remarcabilă prezenÅ£a, la acest eveniment, a unei compatrioate din Chişinău, Maria Vieru, care i-a uimit pe cei prezenÅ£i cu cărÅ£ile aduse de dincolo de Prut, mărturii contemporane ale unei conştiinÅ£e de neam ce nu poate fi alienată de existenÅ£a acestei făcături de sorginte sovietică – R.D.G.-ul de azi/Republica Moldova.
A trădat Regele Mihai I viitorul propriei naÅ£iuni ordonând arestarea celui ce comanda Armata NaÅ£ională, supusă atunci tăvălugului sovietic? Istoricul Gheorghe Buzatu spunea, la această reuniune a I.I.N.M.C., că s-a descoperit o mărturie ulterioară a lui Iuliu Maniu, care afirma: dacă ar fi ştiut la ce dramă naÅ£ională va duce actul de la 23 august 1944, l-ar fi susÅ£inut în continuare pe Mareşalul Ion Antonescu! În acest context am amintit că şi azi, ofiÅ£erii activi în Bundeswehr consideră, în dialogurile private, cu interlocutori similari români, că în acea zi, cei ce au iniÅ£iat puciul regal, rămân – pentru ei – trădători ai aliatului german. IniÅ£iatorului evenimentului, Jipa Rotaru, tenacele apărător al imaginii reale a celui care fost Conducătorul Statului – între 4 septembrie 1940 şi 23 august 1944 – i s-a readus aminte un fapt deloc mărunt. În vara acestui an, preşedintele de acum al ţării a recunoscut public actualitatea Ordinului Mareşalului: „OSTAŞI, Vă ordon: TreceÅ£i Prutul!” Semn că, mai devreme sau mai târziu, sângele apă nu se face, adevărul istoric triumfă, iar inepÅ£iile imperiale se duc pe Apa Sâmbetei.

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

Mai multe DETALII găsiți aici: SUSȚINEȚI PROIECTUL "NATIONALISTI.RO".

DONEAZĂ MAI JOS:

Lasă un răspuns

Back to top button

Distribuie acest articol. Mulțumim!

Acestă informație pote fi utilă și altor persoane.