ADEVARURI care se vor a fi uitate despre marele poet Mihai Eminescu. Poezii nestiute si VERSURILE scrise inainte sa MOARA sunt rascolitoare

mihai_eminescu

Moartea „luceafarului romanesc” a atras controverse. Este un subiect deicat care in viziunea unora, nu a facut decat sa ii pateze imaginea. Pentru altii, adevaratul motiv al mortii este clar, numai ca zvonurile de cele mai multe ori fac ca adevarul sa fie uitat de oameni.

Poetul si-a gasit sfarsitul în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, dupa ce a fost internat acolo timp de un an. Zilele poetului s-au scurs una cate una, timp in care, in putinele clipe de liniste, reusea sa scrie versuri cu mana tremuranda si orbit de o melancolie unica. Numai el reusea sa creeze o atmosfera inedita poeziilor lui, avand un stil pe care putini il inteleg cu adevarat.

627x0
sanatoriul in care a murit poetul

La prima vedere, mesajul transmis in general de Eminescu este descifrat dar daca veti cauta in profunzime, catalogand fiecare vers scris cu maiestrie drept un secret, veti descoperi o viziune asupra lumii inconjuratoare, mult mai ampla decat v-ati fi inchipuit.

VEZI SI: Lucrul ieșit din comun pe care NU îl știai despre Mihai Eminescu

Cum spuneam, poetul a avut taria de a nu renunta la poezie. Probabil, poezia, creatia il facea sa „infloreasca”, sa isi tina sufletul curat si mintea ocupata, dornica de a crea. Dupa moartea poetului, halatul vechi in care era imbracat, a fost oferit fanilor. S-a gasit inainte, in buzunarul drept, un mic carnetel. Erau cateva poezii, una fiind scrisa cu doar o ora inainte sa moara, fapt care demonstreaza ca mintea si harul poetic erau acolo, in poetul nostru.

Iata versurile scrise in ultimele clipe de viata:

Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.

După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Veghind întinsele
Si necuprinsele
Singurătăţi.

Orice noroc
Şi-întinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Până ce mor,
Pleacă-te îngere
La trista-mi plângere
Plină de-amor.

Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

(Stele-n cer, 15 iunie 1889)

Un poet este nemuritor, si asta pentru ca el va trai prin creatia lui. Atat timp cat exista oameni care ii vor citi creatiile, va dainui peste nemarginirea timpului.

Pe acelaşi carneţel, mai era scrisă o poezie, intitulată de redactorul de la ”Fântâna Blanduziei”, ”Viaţa” şi pe care a publicat-o în aceeaşi publicaţie pe 1 august 1889. ”Toamna pomii înfloresc /Şi se scutură toţi pomii de flori, /Iar inimile noastre/le prinde fiori. /Veniţi în lumină /copii drăgălaşi /şi faceţi cu mine-mpreună /sălaş. /Valurile viforă /com tutte le forme”

VEZI SI: Eminescu despre corupție

Criticii vorbesc despre ultima perioada din viata lui Mihai Eminescu

Criticii descriu ultima perioada din viata poetului drept una lipsita de cratie, marcata de pustietate si singuratate. In acelasi timp, unii spun ca Eminescu ar fi murit cu regrete, neinteles si neimplinit sufleteste. ”Teoria ,,marei întunecimi” lansată de G. Ibrăileanu a fost acceptată de mai mulţi eminescologi, din perioada interbelică, printre care şi Perpessicius, Torouţiu şi Călinescu. Perpessicius spunea în anul 1954: ,,Deci, toată cariera lui s-a terminat la 33 de ani. După acea perioadă, într-adevăr, nimic din ceea ce a mai încercat după aceea- fiindcă într-adevăr a mai apărut o publicistică câtva timp- dar nu s-a mai putut ridica în nici un caz la valoare lucrurilor definitiv statuate”, scria Nicolae Iosub în numărul din 8 iunie al anului 2014.

Sinceritatea si curajul cu care poetul actiona, i-au adus si dusmani. Unii il considerau un ciudat, in timp ce altii il condamnau dupa gestul socant facut de poet cand a anuntat in public ca ar vrea sa il omoare pe rege. S-a vorbit, o buna perioada de timp, despre asa-zisa criza maniacala a geniului. Atunci se pare ca poetul nu mai avea coerenta de altadata, nu reusea sa gaseasca echilibrul dintre cunoasterea luciferica si cea paradisiaca. Cel care altadata dadea sensuri noi cuvintelor, se confrunta tot mai des cu problemele psihice, dupa cum sustin mai multi critici.

VEZI SI: Cum a murit ucis de fapt Mihai Eminescu. Dezvăluirea unui martor ocular

Sa nu uitam ca poetul a fost bagat in tot felul de povesti. Una dintre acestea il avea in prim-plan, spunandu-se despre el ca suferea de sifilis sau ca era afemeiat. Toate sunt povesti, in urma lui insa, va dainui creatia care „unge” sufletele urmasilor.

 

Ce spun medicii despre suferinta lui Eminovici?

Medicina moderna a reusit sa scoata la iveala adevaruri nebanuite despre suferinta lui Eminescu din ultimii ani de viata. Desi se stia ca el suferea de sifilis si o boala mintala, totul ar fi o minciuna. Cine mintea si cu ce scop? Aceasta este o alta poveste pe care o vom spune in articolele viitoare. Cercetarile au dezvaluit faptul ca poetul a fost diagnosticat total greşit cu sifilis, paralizie şi o „întunecime a minţii”.

In prezent se ia in calcul ipoteza conform careia Eminescu ar fi suferit de sindrom bipolar, cu alternanţe de depresie şi manie, fără însă să-i fi fost afectată creaţia. Aceast ar fi si motivul determinarii de a scrie in continuare. Specialistii sunt de parere ca mintea lui era mult mai creativa in momentele „umbrite” de depresie, doar era un geniu. Mai mult decât atât medicii moderni, susţin că Eminescu a fost ucis prin intoxicare cu mercur, un tratament aplicat greşit pentru sifilis, boală de care nu suferea poetul.

Distribuie acest articol! Îți mulțumim!

Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile