Ce fac daca copilul e „montat” de mama sa refuze sa se intalneasca cu mine?

Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu, pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succint povestea mea si a copilului meu, pentru a putea intelege prin ceea ce trece copilul meu. […]

In prezent ne aflam inca in proces de divort, am facut avut si o ordonanta presedentiala pe rol la judecatoria cornetu, hotararea fiind ca am dreptul sa imi vad copilul doua weekend-uri pe luna, de vineri ora 15 pana duminica ora 20. Am recurs la aceasta ordonanta deoarece un divort fiind atat de anevoios s-a intins pe atat de multe luni, atat de multe luni in care eu nu am putut sa imi vad copilul pentru ca mama sa nu mi-a permis acest lucru, luni de zile in care mama copilului meu si femeia pe care am iubito a incercat sa ma darame pe toate(material, emotional, etc.), dar mai ales sa faca din mine „Omul negru” in ochii copilului meu. Copilul are 4 ani, va face 5 ani in curand. […]

Astazi este al treilea weekend de cand a intrat in vigoare hotararea judecatoreasca. Si este a doua oara cand eu nu am putut sa imi iau copilul.
Prima oara, pe data de 20 aprilie, am reusit sa o iau, plangand dupa mama sa. Aceasta nu s-a lasat impresionata si a izbito pe scaunul masinii mele spunandu-i”du-te daca asa vrea taicatu”. […] Pe data de 4 mai am fost din nou sa o iau, cu speranta ca de data aceasta va fi mai bine si mai usor pentru ea. Din pacate m-am lovit de aceeasi reactie a sa, plangea si imi spunea ca nu mai vrea sa mai vina la mine ca i-am facut numai rau. Am incercat, am insistat, aproximativ jumatate de ora, dupa care sotia mea a sunat din nou la politie sub pretextul unui scandal la adresa unde locuieste. Un echipaj de politie a sosit in aproximativ 10 minute, a constat faptul ca nu este nici un scandal, au trecut peste hotararea judecatoreasca si mi-au spus sa las copilul jos pentru ca plange. Fetita mea, obisnuita fiind cu prezenta politiei, mi-a spus „uite ca a venit politia, vezi ca nu poti sa ma iei!!!”.

Astazi a fost a treia oara cand am mers dupa copilul meu. Am mers impreuna cu un psiholog de la DGASPC, pentru a face tranzitia cat mai usoara copilului meu. Din pacate psihologul nu a putut face altceva decat sa constate ca fetita mea de 4 ani si 11 luni, este traumatizata psihic de catre mama sa, ca nu poate distinge intre ceea ce este bine si ce este rau si ca tot ceea ce ii spune mama sa despre mine este considerat adevar pentru fetita. Am nevoie de ajutorul pentru ca Andreea sa poata fi ajutata.

Ce parghie legala pot folosi pentru a obtine custodia copilului meu?
Cine ma poate ajuta sa pun in aplicare aceasta hotarare judecatoreasca?

RASPUNS:

Cateva sugestii:
1. Printati manualul de PAS si dati-l politistilor sa citeasca. Cititi-l dvs ca sa vedeti cum sa discutati cu un copil alienat si cu mama alienatoare.
2. Vorbiti cu seful politiei, cereti numele politistilor iar apoi cereti sa va confirme ca au fost la fata locului si ca mama nu a respectat hotararea. Apoi de fiecare data cand va refuza transferul copilului, sunati la 112 si cereti Asistenta politiei care TREBUIE sa vina. E si datoria lor sa se asigure ca legea e respectata (iar legea da parintilor dreptul sa acceseze cópii lor) si ca sentintejel judecatoresti sunt executate de asemenea (ei o sa zica ca NU e datoria lor doar ca sa se scape de o situatie ingrata)
3. Pentru un copil de aceasta varsta (care merge deja la gradinita) a fi separat de mama lui nu reprezinta o trauma psihica … e evident ca minorul e alienat. Si evident ca tipa si face scandal ca sa santajeze emotional pe adultii care sunt de fata. Nici politia nici DGASPC-ul nu ar trebui sa accepte astfel de lucruri
4. Mama trebuie sa imbrace copilul, sa ii spuna ca TREBUIE sa mearga cu tata, sa scoata copilul din casa (daca sta la bloc) si sa inchida usa in urma lui lasadu-va cu minorul singuri. Atunci intr-adevar poate clama ca respecta dreptul dvs. la legaturi personale. Altfel se considera REFUZ si politia ar trebui inclusive sa ii scrie o amenda d-nei in cauza. Daca sunt trei REFUZURI deja puteti sa deschideti un process penal pentru nerespectarea art. 307 CP (dar insistati și aveți executări silite în acest sens veți pune o presiune pe mama alienatoare pentru a respecta decizia instantei judecatoresti)
5. Puteti obtine de la politie adeverinte de interventie care sa arate refuzul mamei de preda copilul. Incercati, de asemenea, sa aveti si 1-2 martori care sa poata depune marturie apoi la procesul pe fond (in care sa cereti stabilirea locuintei copilului la dvs.) si la cel penal
6. Învestiti sentinta cu formula executorie (e o procedura la judecatorie) pentru ca apoi sa poata sa va asiste si un executor judecatoresc cu dvs. care poate constata refuzul si penalize mama
7. Continuati sa insistati sa preluati copilul. E dreptul lui (chiar daca acum, alienat, nu stie) si al dvs. de a fi alaturi de dvs. Renuntarea nu e o solutie.

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.