Violul din 23 august 2013 (Opinii)

Cine a avut nefericirea sa urmareasca evenimentele din 23 august 2013 si modul in care acestea au fost reflectate in presa are toate motivele sa fi adormit cu greturi.

Paranghelia celor doi regi rromi autoproclamati la catafalcul tatalului rapus in Antalya si simtul artistic al televiziunilor care au gasit de cuviinta sa transforme circul intr-o tiganeala de breaking news-uri in cascada de-a lungul intregii zile reprezinta doar jumatatea goala a paharului.

Cealalta jumatate, goala si ea, e umpluta de caterinca liderilor politici. Scandalul declansat de propunerea lui Crin AntonescuNini Sapunaru la Transporturi – si refuzul venit dinspre premierul Victor Ponta, pe surse, face parte din acelasi film. Completeaza armonios tabloul natiunii romane, compromisa pana la extrem de politicieni, servicii si media. Sper, desi nu am dorinte sau asteptari in acest sens, ca actiunea lor de caricaturizare a regalitatii sa aiba doar efectul opus.

O fotografie reala a Romaniei anului 2013. Indiferent ca suntem sau nu de acord, asta e poza. Putem interpreta doar mesajul ei. Nu e mare lucru de spus despre tiganeala din presa. Posturile de stiri care au mers ore intregi in breaking news, pe surse (!?), cu regii rromilor au facut audienta. Celelalte nu.

E de ajuns spus si pentru majoritatea care isi imagineaza ca presa e de vina pentru mizeria pe care o livreaza. Este si ea, la fel ca si in tarile spre care privim mereu cocosati de complexe, doar ca difera putin procentele celor care inghit tigania. E un joc de interese, unde tot cererea si oferta regleaza piata.

Cine s-a culcat insa dezgustat seara avea toate sansele sa rada in hohote dimineata, cand urzeala tronurilor comunitatii rrome atinsese climaxul: regii se incaierasera intre timp cu imparatul si toti cu bulibasii.

O singura intrebare – nedumerire – am avut pentru toti colegii din presa care au trudit la tigania pe care au produs-o, la fel ca si pentru analistii, politicienii si specialistii care au pus umarul la implinirea capodoperei: nu au simtit ridicolul si penibilul la care s-au expus? In urma cu doar cateva zile imi manifestam speranta, naiv asumata, ca moartea ar putea pune problemele reale si grave ale rromilor in centrul atentiei celor care pot contribui la rezolvarea lor. O iluzie vinovata.

Citeste si:  Ion Cristoiu, articol DEVASTATOR. Constituția – tîrfa de serviciu a lui Klaus Iohannis

La fel e si tendinta de a aluneca in cealalta extrema – cand un post de stiri isi inchipuie ca trebuie sa rescrie istoria din mentalul colectiv si, mai mult, asta trebuie sa-i fie misiunea pentru redarea demnitatii natiunii. O ipocrizie sublima. Un fel de Academia Adevarului. E cazul campaniei Digi24 Tv. Intentii laudabile, sunt convins, dar care ajung sa rescrie in acelasi mod rolul presei si, in special, al televiziunii.

Daca rolul presei este sa educe, sa descopere adevaruri, sa rescrie istoria, sa faca justitie, sa castige alegerile si sa pastreze stabilitatea sociala (sau dimpotriva), atunci politicienilor si institutiilor statului ce le mai ramane de facut? Dar stiintei, educatiei si cercetarii?

Probabil nimeni nu e interesat de presa care doar informeaza, pune intrebari si aduce teme in discutie. Poate ca niciodata nu a fost doar atat. A face insa morala presei e superfluu. Pe e alta parte, e posibil ca aceeasi pornire sa-i faca pe jurnalisti sa ceara socoteala politienilor care nu doar ca nu au nicio morala si nu mai respecta nicio lege, ci demonstreaza ca lucreaza si impotriva intereselor cetateanului si ale statului.

Autor: Iulian Leca, Ziare.com

Loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.