“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

ucis

  • Raport ONU: “Liderul Al Qaeda” pe care americanii s-au lăudat că l-au ucis era, de fapt, un cetățean care se afla cu oile la păscut

    Atacul desfășurat de armata americană în provincia siriană Idlib în luna mai nu a ucis liderul al-Qaeda, ci un localnic în vârstă de 60 de ani, potrivit unui raport care investighează încălcările drepturilor omului în Siria, prezentat la a 54-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului la ONU. 

    Vorbim despre un atac cu dronă pe 3 mai în zona Qurania de la nord de orașul Idlib. Armata americană a susținut inițial că lovitura a vizat un înalt oficial al-Qaeda, dar ulterior a declarat că a lansat o investigație oficială după finalizarea „procesului de evaluare a credibilității victimelor civile”. 

    „Comisia nu a găsit nicio dovadă că decedatul ar fi altcineva decât un civil sau că ar fi fost direct implicat în lupte și așteaptă rezultatele anchetei americane”, se arată în raport.

    După cum scria Washington Post în mai , decedatul era fostul zidar Lotfi Hassan Misto, în vârstă de 56 de ani. Familia lui a susținut că nu avea legături cu teroriștii și că păștea oile în momentul rachetei americane Hellfire. Rudele apropiate îl descriu pe tatăl a zece copii ca pe un bărbat bun, muncitor, „a cărui viață a fost petrecută în sărăcie”.

  • „Du-te dracu’ d-aici, de pinguin, ca te facem!”. Marturia spargatorului care l-a ucis in bataie, in arestul Militiei, pe Gheorghe Ursu: „Ni s-a spus – «trebuie sa aplicati teroare unui individ care a dat in regimul tarii!». Era agatat de pat si batut aproape zilnic – totul supravegheat de afara”

    Cazul Gheorghe Ursu incapsuleaza esenta regimului comunist: teroare, crime impotriva umanitatii, represiune sistematica. Exact opusul sentintei date de Inalta Curte de Casatie si Justitie in iulie 2023.

    „Locotenent-cololonel Creanga Mihail, seful arestului IGM si seful tuturor aresturilor din tara, mi-a spus: «Mariane, impreuna cu Radu Gheorghe – zis Gicuta, un alt delincvent de drept comun, ca si mine, tot spargator de case -, veti forma o echipa in care trebuie sa aplicati teroare si regim represivo-restrictiv vizavi de un individ care a dat din regimul tarii si a demigrat clanul ceausist».” „L-am bagat in priza imediat. Il bateam si eu, si Gica, alternativ. Avand dispozitiile astea de teroare vizavi de Ursu din partea lu’ colonelul Creanga Mihail si a lu’ Tudor Stanica.” „«Spala, ma, imediat camera!». «Pai, n-am carpa!» «N-ai carpa? Da-ti camasa jos si spala camera, du-te dracu’ d-aici, de pinguin, ca te facem!».” „Aproape zilnic, Ursu Gheorghe era batut. Cum? Sistem IGM. Tot acest program era supravegheat permanent de afara. Periodic, de trei-patru ori pe saptamana, eram scosi si furnizam note informative cu privire la ceea ce relata Ursu Gheorghe.” „A fost de multe ori batut de Gicuta la testicule.” „L-a obligat, de fata de mine, pe defunct, pe Ursu, sa execute in mai multe randuri felatie.” „Vreau sa spun ca perioadele astea de teroare si de schingiuire si de maltratare, care curgeau zilnic, alternau cu multe zile amiabile.” „Era batut si in ancheta, bineinteles. Era frecvent luat din celula, dus la… El a fost anchetat in paralel.” „Ostentativ a fost intarziata ducerea lui Ursu Gheorghe, spre a fi salvat, la Jilava, asta e problema unor corifei ai Militiei si ai Securitatii.”

    Afirmatiile de mai sus ii apartin infractorului de drept comun Marian Clita, cel care in noiembrie 1985, la comanda ofiterilor de Militie si Securitate ai regimului comunist, l-a batut pana l-a omorat, in arestul Militiei, pe disidentul Gheorghe Ursu.

    In marturia sa din 1995, Clita a relatat cu lux de amanunte cum el si un alt spargator de case, amandoi informatori ai Militiei ceausiste, au primit misiunea sa aplice „teroare si regim represivo-restrictiv” impotriva unui cetatean care tinuse un jurnal critic la adresa regimului si isi exprima public opiniile. In arest, sub supravegherea mai multor anchetatori din Securitate si Militie, Gheorghe Barbu a fost torturat, umilit si batut pana a fost omorat.

    La 38 de ani dupa aceste fapte, in iulie 2023, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a decis – sentinta definitiva – sa-i achite pe cei doi ofiteri de Securitate care au coordonat crima. Motivele judecatorilor: Gheorghe Ursu n-a fost disident, ci infractor de drept comun, arestarea sa nu s-a produs din ratiuni politice, iar Securitatea nu practica in anii 1980 represiune sistematica.

    Dincolo de sentinta ICCJ – caracterizata oficial de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului drept un moment-cheie in reabilitatea regimului din 1945-1989 – raman faptele.

    Aktual24.ro va prezinta in cele ce urmeaza filmul asasinarii disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, asa cum a fost ea spusa chiar de cel care i-a aplicat lovitura decisiva, infractorul Marian Clita. Asa cum se va vedea, intregul sir de evenimente probeaza exact opusul celor scrise de judecatori in motivarea sentintei din iulie 2023: Gheorghe Ursu a murit torturat la ordinul Securitatii si al Militiei, platind cu viata pentru indrazneala de a-si spune opiniile intr-un stat unde represiunea se facea sistematic si salbatic.

    Cazul Gheorghe Ursu incapsuleaza, de fapt, esenta regimului existent in Romania in 1989 si, prin densitatea de elemente-cheie care caracterizau societatea comunista, ar justifica oricand introducerea sa in manualele de istorie. De la turnatorii care puteau nenoroci un om si pana la carieristii gata sa calce la propriu pe cadavre, de la cenzura si pana la inscenarile pregatite celor descoperiti ca au opinii critice regimului, de la teroare si violenta pana la uciderea opozantilor – totul este condensat intr-o tragedie derulata pe parcursul unui interval socant de scurt. Din momentul in care o colega invidioasa l-a turnat pe Gheorghe Ursu si pana cand acesta a fost ucis de regimul comunist au trecut doar 11 luni.

    O poveste din Romania comunista: o persoana invidioasa toarna un coleg la Securitate, un securist descopera o oportunitate de reabilitare, alti colegi accepta sa devina informatori, sistemul se pune in miscare

    Povestea incepe in decembrie 1984, cand Parguta Croitoru, o desenatoare dintr-un institut de proiectare, ii fura unui coleg pe nume Gheorghe Ursu, dintr-un sertar al biroului sau, un jurnal personal. Parguta si o alta colega, Elena Petre, ii sustrag lui Ursu caietul atunci cand acesta nu se afla la serviciu. Il rasfoiesc si descopera ca acesta facea insemnari zilnice in care critica dur regimul comunist si pe dictatorul Nicolae Ceausescu, scriind despre toate lipsurile si restrictiile pe care le indura romanii. Gheorghe Ursu ii injura chiar, in notitele sale, pe Ceausescu si cei din jurul sau. Dar Parguta Croitoru si Elena Petre mai descopera ceva ce le confirma o banuiala mai veche: Ursu n-are o parere nici despre colegii sai de birou.

    Invidioase pe el pentru ca era de o conditie intelectuala superiora si frecventa cercurile unor scriitori importanti, dar si nemultumite ca de multe ori Gheorghe Ursu le trata de sus, cele doua se hotarasc sa mearga la securistul institutului unde lucrau si sa-si toarne colegul.

    In Institutul pentru Sistematizare Locuinte si Gospodarire Comunala, toata lumea stie informal ca inginerul Ursu este mai slobod la gura. Are deasupra biroului sau un citat din Simon Bolivar care vorbeste despre dictatura, iar in birou face adesea remarci critice la adresa regimului comunist. Insa caietul cu insemnari este deja altceva – reprezinta o dovada scrisa.

    Al doilea moment-cheie al povestii are loc acum. Parguta Croitoru merge la Ion Dumitraciuc, ofiterul de Securitate arondat institutului, care are misiunea sa-i urmareasca pe angajati. Parguta e prietena cu securistul, familiile celor doi se viziteaza regulat, iar acum e momentul „sa i-o traga” nesuferitului din birou. La randul sau, Dumitraciuc are motivele lui sa se bucure cand primeste caietul. In trecut a lucrat la Directia de Informatii Externe (DIE), crema Securitatii, si petrecea mult timp in strainatate, unde oportunitatile de afaceri si invarteli erau din abundenta. Dar a fost prins, la un moment dat, cu matrapazlacuri si retrogradat la Securitatea interna, trimis la un banal institut din Bucuresti.

    Dumitraciuc il vede pe Ursu ca pe biletul sau spre reabilitare: a descoperit un caz! Va avea grija sa-l prezinte cum trebuie „mai sus” si, astfel, spera sa-si castige reabilitarea si revenirea in DIE.

    Pe 22 decembrie 1984, nota de informare privindu-l pe Gheorghe Emil Ursu isi incepe, asadar, circuitul in interiorul statului roman. In ianuarie 1985 se deschide dosar de urmarire pe numele inginerului. Se face ancheta si mai multi colegi de birou ai inginerului accepta sa devina turnatori ai Securitatii si sa dea note informative despre Ursu: ce face, ce spune, ce cercuri de prieteni are, unde se duce etc. Liviu Serban, Viginia Mihai, Maria Stanciulescu, Remus Bobei se pun benevol in slujba regimului.

    Malaxorul birocratiei comuniste: Ursu e privit de turnatori si anchetatori ca o oportunitate de a avansa in cariera

    Se descopera ca Ursu e un client mai vechi al regimului comunist. In 1950, la 24 de ani, a fost exclus din partidul comunist pentru ca ridica probleme prea delicate. Pentru ca era la curent cu tratatele privind drepturile omului semnate de Romania pe plan international, devenise o adevarata pacoste pe capul autoritatilor. Incepand din 1969 a bombardat cu cereri, proteste si reclamatii institutiile, cerand sa i se acorde dreptul de a calatori in strainatate. Regimul n-a avut incotro si i-a dat pasaport si vize, Ursu a vizitat mai multe tari in Occident, luand legatura cu personalitati marcante ale diasporei, precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, dar si numerosi prieteni fugiti in strainatate. El nu face insa acest pas si de fiecare data revine in tara. Securitatea ii deschide dosar cu numele de cod „Calatorul”.

    Gheorghe Ursu

    Gheorghe Ursu (dreapta) cu prietenii

    Cazul e privit de ofiterii din Securitate si Militie care lucreaza la el, dar si de turnatori, ca o oportunitate. Cu totii spera ca, pe umerii victimei cazute in plasa, sa-si poata construi un viitor mai bun. Regimul favorizeaza aceasta gandire. Informatorii isi pot satisface orgoliul si sa-l doboare pe „intelectual”, in plus spera la cateva sute de lei pe care Militia si Securitatea ii acorda, ocazional, colaboratorilor sai. Unii dintre acesti turnatori ar putea fi chiar promovati, daca tovarasii de la Securitate sunt multumiti si ii considera utili pe viitor. La randul lor, ofiterii din organele de represiune spera cu totii ca se vor face remarcati si avansati.
    In sfarsit, asa cum vom vedea mai jos, infractorii de drept comun care-l vor bate in arest pe Gheorghe Ursu vor primi o scurtare a pedepsei de 20-25 de zile in fiecare luna in care vor executa ceea ce le cer militienii si securistii.

    Pentru ca nu putea fi arestat pentru pareri potrivnice regimului, i s-a inscenat o infractiune de drept comun – detinere de valuta. Romanii nu aveau voie, in timpul comunismului, sa aiba bani straini

    Din momentul in care inginerul devine obiectiv al Securitatii, lucrurile incep sa curga repede. I se anuleaza permisiunea pentru o calatorie in Statele Unite, dar nu poate fi anchetat pentru criticile la adresa regimului comunist deoarece Romania este semnatara a Declaratiei drepturilor omului de la Helsinki si, in plus, Ceausescu sustine ca in tara nu mai exista represiune politica. Asa ca Gheorghe Ursu e pus, intr-o sedinta cu colectivul de oameni ai muncii din institut, sa-si faca autocritica si sa-si ceara scuze pentru comportamentul sau. Aparent, lucrurile se inchid aici.

    Gheorghe Ursu

    Gheorghe Ursu fotografiat pe ascuns de Securitate in 1985

    Insa Securitatea si Militia isi urmeaza planul. Lui Gheorghe Ursu i se insceneaza o infractiune de drept comun – cumpara de la agenti sub acoperire ai fortelor de ordine niste dolari. La momentul 1985, in Romania e interzis prin lege ca locuitorii „de rand” sa detina valuta, iar asupra lui Ursu se gasesc, la perchezitie, 17 dolari.

    E arestat pe 21 septembrie 1985, moment din care incep anchetele, bataile, teroarea. Securitatea incearca faca un caz de inalta tradare din cazul Ursu. Dar pentru asta trebuie sa demonstreze ca acesta este agent strain sau ca face parte dintr-o retea care comploteaza impotriva oranduirii de stat.

    Nici doua luni mai tarziu, in 17 noiembrie, inginerul Gheorghe Ursu moare la 59 de ani, in Spitalul Penitenciar Jilava, cu diagnosticul „peritonita”. Cauza reala – un sut primit in stomac de la unul din colegii de celula, in timpul batailor primite, i-a provocat o ruptura intestinala. Anchetatorii de la Militie si Securitate au intarziat deliberat internarea lui pana cand n-a mai putut fi salvat.

    Mai jos, marturia spargatorului Marian Clita, cel care i-a aplicat lui Gheorghe Ursu lovitura cauzatoare de moarte in arestul Militiei. Depozitia s-a facut in fata camerelor de filmat in 1995 si prezentata intr-un documentar intitulat „Babu” (porecla lui Gheorghe Ursu) realizat de regizorul Cornel Mihalache, premiat in 1996 cu Marele Premiu al Festivalului Astra Film Sibiu, Premiul Special al Juriului la Gala Mediapro si Premiul ATPR.

    Marturia lui Marian Clita, infractorul care, la ordinul anchetatorilor din Securitate si Militie, l-a batut pana l-a omorat pe disidentul Gheorghe Ursu: „Atunci i-am dat o lovitura, o singura lovitura de picior in zona abdominala. Omul s-a indoit si a cazut! Zic: «Ce-ai, ma?»”

    „Prima data cand am aflat de Gheorghe Ursu a fost pe la inceputul lunii octombrie (de fapt era septembrie – n. red.). Domnul Ursu Gheorghe executa un program de izolare foarte, foarte drastic. Acum, nu stiu exact perioada, ca au trecut ati ani, nu? Am fost scos afara dintr-o camera, eram deja semnat cu angajamentul pentru Securitate, colaborare cu Militia, si am fost scos din camera de catre domnul locotenent-cololonel, cum era la vremea aia, Creanga Mihail, seful arestului IGM (Inspectoratul General al Militiei – n. red.) si seful tuturor aresturilor din tara, actualmente seful Biroului Control al aresturilor din tara (depozitia este facuta in 1995, la aproape 6 ani dupa caderea comunismului – n. red.). Creanga Mihail, actualmente colonel, ofiter activ in cadrul IGP-ului. Am fost scos si mi s-a spus: «Mariane, impreuna cu Radu Gheorghe – zis Gicuta, un alt delincvent de drept comun, ca si mine, tot spargator de case -, veti forma o echipa in care trebuie sa aplicati teroare si regim represivo-restrictiv vizavi de un individ care a dat din regimul tarii si a demigrat clanul ceausist, tinand vreo cateva zeci de caiete, de-a lungul timpului, in care isi facea insemnari cotidiene». «Bine, dom-le, de acord! Unde-i omul?» Ne-a prezentat dosarul de arrest, l-am vazut pe domnul Ursu Gheorghe, fotografia fata-profil. «Omul trebuie sa iasa de la izolare, va bag pe arestul Catanga, la camera 29. E goala. Si vedeti ce faceti!» «De acord!» Ne-a bagat, a venit Gicuta, pe care-l cunosteam, cu care mai formasem niste echipe. Am intrat in camera. Dupa vreo juma de ora a aparut Ursu Gheorghe. Prin deschiderea usii celulei, a intrat in camera. (…)

    Eu am o memorie asa, mai diabolica. Eu permanent, din ordinul lui Tudor Stanica (colonel de militie, fost sef al Directiei de Cercetare Penala – n. red.)… Eu chiar ii mai spuneam: «Mai mai scoate-ma, nea Tudore», dupa ce beam o cafea la el si ma trata cu un HB (tigari – n. red.), mai scoate-ma putin la… Sa mai imi eliberez, sa mai fac putin spalare de creier!». Ca lucram cate patru-cinci subiecti zilnic, nu? Intr-o camera! Si exista aici niste separari, sa nu faci confuzii, sa… Si toate le-am inmagazinate aici (arata spre cap – n. red.)!

    „Avand dispozitiile astea de teroare vizavi de Ursu din partea lu’ colonelul Creanga Mihail si a lu’ Tudor Stanica, «gata, ma, trebuie sa ne ocupam, fiindca castigam 15-25 de zile lunar”

    «Cum te cheama, cine esti, de unde esti?» Chestii de rutina. Am auzit ca e din cartier de la mine, stand pe Strada Ho Shi Min, iar eu locuind din ’70 in Drumul Tabere. A prezentat problemele familiale… «Pentru ce esti arestat?». O mica inscenare, dandu-i-se, probabil, 5 ani pentru o detinere de valuta, niste resturi de bani (17 dolari – n. red.)… O suma infima, dar asa se proceda la timpul ala. Dar, concomitent cu aceasta relatare, omul ne spune ca o perioada de ani de zile, omul fiind un caracter care s-a impotrivit la tot ce se intampla atunci prin tara noastra si probabil prin alte blocuri sau tari din blocul communist, socialist, era un razvratit. Mi-a spus ca a tinut jurnal in mai multe zeci de caiete, caiete gasite si acasa si la un fiset. Stiam din relatarile lui ca e inginer proiectant la un institut de constructii.
    (…)
    «Bine, dom-le, si ce te-a facut sa vorbesti asa de Ceausescu si de regimul asta socialist-comunisto-multilateral dezvoltat? Ca mie mi se pare ca, totusi, e bine pe vremea asta, oricum!». In sfarsit, l-am bagat in priza imediat. Zic: «Ce bagaje ai, ma, acolo?». Si eu, si Gica, alternativ (il bateau pe Gheorghe Ursu – n. red.), fiindca nu pot sa imi dau seama cand a fost Gicuta primul, respectiv Radu Gheorghe, sau eu. Nu? Avand dispozitiile astea de teroare vizavi de Ursu din partea lu’ colonelul Creanga Mihail si a lu’ Tudor Stanica, «gata, ma, trebuie sa ne ocupam, fiindca castigam 15-25 de zile lunar, nu (adica li se scurta pedeapsa daca il bateau si terorizau pe disident – n. red.)? Plus bani!» «Spala, ma, imediat camera, treci la program administrativ!». «Pai, n-am carpa!» «N-ai carpa? Da-ti camasa jos si spala camera, du-te dracu’ d-aici, de pinguin, ca te facem!» Si a inceput sa treaca omul la chestiile comandate de noi.

    „A urmat o perioada de vreo 3 saptamani in care, aproape zilnic, Ursu Gheorghe era batut. Cum? Sistem IGM. Si agatat de pat!”

    Au venit si mi-au sugerat: «Ba, nu incerca sa te pisi impotriva vantului! Chiar vrei sa dispari?». Si am stat si m-am gandit. Zic, nu prea are sens sa fac valuri acum. Ce mare lucru sa vina unu’, eu sunt legat la maini, la picioare, ma calca pe cap sau imi da un vant si gata, s-a dus cu mine! Cine, ce reprezentam eu pentru regimul totalitar de atunci si acesta de azi, care nu s-a schimbat cu nimic? Pai exista separarea puterii in stat la noi, acum? Nu exista! Totu-i ghidonat de colo pana incolo. Fiecare isi face servicii, militia lucreaza cu procuratura, procuratura cu militia, mai departe in tribunale si se condamna la modul cum se condamna…
    (…)
    A urmat o perioada de vreo 3 saptamani in care, aproape zilnic, Ursu Gheorghe era batut. Cum? Sistem IGM (Inspectoratul General al Militiei – n. red.): palme, talpi, umeri, palme peste fata, agatat cu catuse date de afara sau improvizate de noi, metode de legare, constituite din bucati de cearsaf rupte. Tot acest program… Si agatat de pat! Tot acest program era supravegheat permanent de afara. Periodic, de trei-patru ori pe saptamana, eram scosi si furnizam note informative cu privire la ceea ce relata Ursu Gheorghe, in sensul: daca a avut o retea de a scoate aceste materiale afara, catre un post de radio occidental sau un cotidian occidental. Cine au fost oamenii care scoateau aceste materiale. Daca omul se intrunea in niste case conspirative, adrese cu Ana Blandiana, cu Nina Cassian, cu Bacanu si cu alti asa-zisi dizidenti la vremea respectiva.

    „Domnule, ii mai acordam si perioade de respiro, fiindca daca l-am fi batut 3 saptamani incontinuu, pai, se ducea pe tobogan repede, nu?”

    Absolut, era batut (Gheorghe Ursu – n. red.) si de altii. Venea batut, fiindca de multe ori se plangea. «Ce-ai, ma?» Nu-l mai luam, poate, atunci, ii mai acordam… Domnule, ii mai acordam si perioade de respiro, fiindca daca l-am fi batut 3 saptamani incontinuu, pai, se ducea pe tobogan repede, nu? Am primit dispozitii, in momentul in care incepuse luna noiembrie… Sau nu? Oricum, in perioada de sfarsit a lunii octombrie, inceput de luna noiembrie a anului 1985… De fapt, niste indicatii, ca nu putea sa ne dea dispozitii doctorul unitatii, care era cu mult sub Tudor Stanica si Creanga, nu? Asta era un subordonat, chit ca era colonel… Colonelul Anghel. Spunandu-ne: «Bai, mai lasati-l putin in pace, ca si asa trebuie sa-l trimit in penitenciar si n-are sens sa prezinte urme de violenta si echimoze si hematoame, nu?». Bun, l-am lasat. Ni s-a dat dispozitie sa-l lasam, l-am lasat bine-mersi. Am solicitat atunci, eu si Gicuta, lui Creanga Mihail, seful arestului, si lui Tudor Stanica: «Bai, ia muta-ne de la 29 (celula – n. red.), unde nu avem niciun fel de vizionare afara, la o camera pe partea stanga». Respectiv 35, camera care dadea spre curtea de interior a arestului Securitatii, unde oamenii, spre weekend, asa, mai jucau volei, mai tenis, mai ce se distrau ei. Sa ne platim si noi ochii, nu? Si ne-a mutat! E, aici s-a incetat, respectiv cam de la inceputul lunii noiembrie, maxim pana in 5 noiembrie, s-a incetat orice fel de regim teroristo-maltrativo… Din partea noastra, absolut. Omul statea linistit, mai citea, mai nu stiu ce facea el p-acolo. Venind foarte aproape, avand pe aici, in camera, fiindca eu, Gicuta si cu Ursu ocupam, intr-o celula cu 4 paturi, 3 paturi, nu? Tin minte ca Ursu dormea deasupra mea.

    Stateam linistiti, ne mai uitam pe afara, era frig… Ma rog, inceput de iarna. A mai primit in perioada asta niste pachete. Tin minte ca niciodata n-a avut vorbitor. Primea niste Carpati cu filtru. Ca, probabil, situatia materiala precara era cum era… Alimente n-a primit, alimente ii mai dadeam noi. Nu era problema. Mancarea la vremea aia, la IGM, ca si acum la IGP (Inspectoratul General al Politiei – n. red.), e foarte buna. Ca hrana, mancarea… Jos palaria! I-am mai oferit noi ce-i ofeream pe acolo si l-am lasat pe om linistit. E, a venit perioada foarte aproape, respectiv, dupa cate imi aduc eu aminte, fiindca omul pe 17 noiembrie a murit… Eu imi aduc aminte ca am… In jurul datei de 14 (noiembrie 1985 – n. red.), fiindca mi se daduse de catre plutonierul Ionita, magaziner la vremea aia, «Cel mai iubit dintre pamanteni», sa execut, asa, o lectura rapida… S-a dat Ursu dimineata jos din pat si i-am spus: «Bai!». Eu citeam, trebuia sa predau cartile luni, trebuia sa le dea la alt detinut sau sa le dea acasa, nu stiu… Ii spun: «Bai, Ursule, vezi ca-mi impiedici unghiul de vedere, da-te putin mai incolo!». Omul stand in extensie, cu coatele pe patul doi, probabil ca am simtit eu ca nu s-a miscat chiar repede si atunci i-am dat o lovitura, o singura lovitura de picior in zona abdominala. Omul s-a indoit si a cazut! Zic: «Ce-ai, ma?». S-a vazut ca imediat si-a schimbat culoarea fetei. I-am pus mana pe abdomen: acut! Abdomen acut. Eu mai am niste cunostinte de-astea medicale, ca am lucrat in mediul veterinar, la Institutul Pasteur.

    Bataile atribuite de noi erau asa, putin mai stiintifice. Adica nu aveam bastoane, stati putin! Ni s-au dat de afara numai catuse, o pereche de catuse. Si restul materialelor de imobilizare pentru Ursu le constituiam eu sau le fabricam eu cu Radu Gheorghe. Adica bucati de cearceaf rupte, nu stiu ce. Nu era batut la modul sa-i provoace o imposibilitate de a se deplasa sau sa aiba omul echimoze pe fata, de unde sa se deduca ca omul e batut. Nu, nu, nu, nu bataie stiintifica… Acolo n-a fost batut niciodata acolo. O sa revenim si la lovitura aceea care i-a provocat moartea.

    Marian Clita

    Marian Clita, ucigasul inginerului, in timpul interviului din 1995

    Omul era batut la palme, i se umflau putin palmele, ca nu aveam bastoane, cum am zis, foloseam papucii nostri de plastic. Sau multe palme peste fata, care nu-i provocau cine stie ce urme, dar dureri asa, mai intense, nu? Ca sa-i dai omului, asa, 10-15 palme cu o viteza rapida peste fata… Dupa aia, a fost de multe ori batut de Gicuta la testicule. Omul nu a lesinat, fiindca nu ii dadea asta niste lovituri chiar de profesionist, lovituri care au fost date de niste anchetatori, la vremea aia, in Militie. Dar alte probleme, si lucrul care m-a dezgustat, un moment dat, a fost… Chiar i-am zis domnule general Joarza (Samoil Joarza, procuror militar care a anchetat si clasat dosare precum uciderea disidentului Gheorghe Ursu, Tigareta II, vila lui Virgil Magureanu si Distrugatorul Marasesti – n. red.) sa nu incerce Radu Gheorghe, care acum e arestat, sa dezinformeze intr-un fel sau altul sau sa cada pe o cale amiabila cu alte foruri competente, care ar putea sa va influenteze si pe dumneavoastra, in sensul de a nu recunoaste. Ca eu mai am 700.000 de martori care pot aduce la cunostinta tot ce s-a intamplat. Ceea ce m-a deranjat atunci a fost ca l-a obligat, de fata de mine, pe defunct, pe Ursu – care a facut-o!, nu stiu daca e bine sa se mentioneze, dar e treaba dumneavoastra de-a taia, de-a face nu stiu ce – sa execute in mai multe randuri felatie. Adica s-o spun asa, in argou, adica sa-i suga p…! Ursu sa-i suga p… lui Gicuta! Se putea vreodata invers? Nu se putea! Lucru care omul a facut-o… I-am spus: «Ba, termina omul e si mai in varsta…».

    Vreau sa spun ca perioadele astea de teroare si de schingiuire si de maltratare, care curgeau zilnic, alternau cu multe zile amiabile. La modul, din cate l-am testat eu, omul era foarte inteligent, foarte rasat, foarte cult si ma interesau anumite aspecte vizavi de istoria culturii, vizavi de hobby-urile lui de scufundare pe la plaja 2 Mai, cand cauta omul relicve, eu stiu ce… Amfore, ce mai facea el p-acolo. Si de muzica. Omul avea o cultura muzicala, vizavi de muzica simfonica si de compozitorii timpului, foarte foarte… Era foarte dotat. Cam asa s-au intamplat lucrurile.
    (…)
    Era batut si in ancheta, bineinteles Era frecvent luat din celula, dus la… El a fost anchetat in paralel de organele de militie, la vremea respectiva, fiindca i s-au gasit acele resturi de valuta ce au reprezentat vreo 17 dolari. Nu stiu ce i s-a mai luat… Niste cafea, niste… Nu stiu ce i s-a mai luat din casa. Numai la perchezitia la domiciliul din Ho Shi Min…

    „Mie nu mi-e frica nici de Stanica, nici de Creanga, nici de organul represivo-totalitar care fiinteaza si acum in Romania”

    Eu mentionez si afirm cu tarie, fiindca mai am niste cunostinte juridice, n-a fost crima la vremea aia. A fost lovitura cauzatoare de moarte. Ca ostentativ a fost intarziata ducerea lui Ursu Gheorghe, spre a fi salvat, la Jilava, asta e problema unor corifee ai Militiei si ai Securitatii la vremea respectiva, care raspund moral. Ei au facut crima! Moral, ei sunt raspunzatori pentru crima. Eu lovindu-l pe Ursu, nu am facut decat un LCM (lovitura cauzatoare de moarte – n. red.), eventual! Pentru care, mai devreme sau mai tarziu, voi primi pedeapsa, pedeapsa care va intra, intr-un fel sau altul, in decretul 11 dat de Ceausescu in 1988. Deci, raspunderea mea penala nu poate exista! Fiindca sa nu credeti, ca infractor fiind, vreau eu sa fac valuri si sa ma duc la puscarie! Ca nu se poate, nu? Intervine egoismul asta al persoanei, nu? E ilogic! Inseamna ca as fi tampit! Dar moral, altii sunt criminalii! Moral! Si acesti oameni trebuiesc trasi la raspundere! Chit ca penal nu ni se poate intampla nici lor nimic! Absolut! Dar sa vedem cam cum a fost atunci cu regimul terorii aplicat si cu schingiuiri. Si cine a raspuns.
    (…)
    Mie nu mi-e frica nici de Stanica, nici de Creanga, nici de organul represivo-totalitar care fiinteaza si acum in Romania (inregistrarea era in 1995, la 6 ani dupa revolutie, cand la putere in Romania era regimului Iliescu si guvernarea PDSR, actualul PSD – n. red.). Nu mi-e frica! Ce poate sa-mi faca? Sa ma aresteze la o mica manevra, nu? Si in secunda doi mass-media va cunoaste aspectul asta. In secunda trei voi intra in refuz de hrana si de apa total! Si sa vedem daca totusi, asa, drepturile astea de protectie a cetateanului din Romania democratica de dupa 1990… Sau poate voi avea aceeasi soarta ca Ursu! Niciun fel de problema, ma voi intalni cu el pe alte taramuri! Si ia uite, ma, blestemul pamantului a cazut si asupra mea! Am mierlit si eu la 44 de ani, ca in septembrie am 44 de ani. Ce pot sa-mi faca? Asta e!”

    Epilog: singurul care a stat mai mult de trei ani in inchisoare a fost infractorul Marian Clita. Securistii si militienii au scapat cu pedepse minime sau au fost achitati

    Marian Clita, spargatorul de case colaborator al Securitatii si Militiei care i-a dat lovitura cauzatoare de moarte lui Gheorghe Ursu, n-a platit imediat pentru fapta sa. Dupa Revolutie – asa cum se poate vedea si din depozitia sa de mai sus – n-a fost deranjat de sistemul in care fostii ofiteri de Securitate si Militie ramasesera pe functii sau chiar avansati. Ancheta incepe in 1996, dar e condamnat abia dupa caderea regimului Iliescu, la 5 mai 2000. Curtea Suprema de Justitie ii da 20 de ani de inchisoare pentru uciderea lui Ursu. Insa beneficiaza de un decret de gratiere emis de Ceausescu in 1988 (la care Clita si face referire in timpul marturiei din 1995) si i se reduce pedeapsa si, in final, executa doar 9 ani.

    Este eliberat conditionat in 2010, pentru buna purtare, pleaca din tara si cateva luni mai tarziu omoara in Danemarca o stewardesa cu 20 de lovituri cu ranga si 38 de lovituri de cutit. Este inchis din nou, iar in prezent se afla dupa gratii, executand pedeapsa de 14 ani pentru omor deosebit de grav. Clita are 72 de ani si face regulat cereri de eliberare conditionata.

    Radu Gheorghe, celalalt infractor de drept comun care l-a torturat pe Gheorghe Ursu, n-a fost pedepsit.

    Vasile Hodis si Marin Parvulescu, cei doi ofiteri de Securitate care au coordonat anchetarea si torturarea lui Gheorghe Ursu, au fost achitati, dupa procese interminabile, de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Sentinta e definitiva si s-a pronuntat in iulie 2023, instanta stabilind ca fostii securisti n-au comis crime impotriva umanitatii.

    Marin Parvulescu

    Marin Parvulescu (centru), unul dintre cei doi securisti achitati in iulie de ICCJ

    Achitat a fost si Tudor Postelnicu, fostul ministru de Interne al lui Ceausescu si sef al Securitatii comuniste, care oricum decedase intre timp (august 2017).
    Tudor Stanica (acum in varsta de 84 de ani), sef al Directiei de Cercetare Penala a Militiei si omul care le-a dat ordin infractorilor ca Gheorghe Ursu sa fie batut, a fost condamnat in 2003 la 20 ani de puscarie pentru complicitate la uciderea disidentului, dar i s-au taiat 10 in baza unui decret al lui Ceausescu din 1988. A facut doar 1 ani si 5 luni, fiind eliberat pe motiv de boala. De atunci, fostul ofiter de militie obtine amanari ale executarii pedepsei pe diverse motive, in principal medicale. Ultima amanare (a 21-a) s-a produs luna trecuta, cand a adus instantei niste adeverinte care arata ca ar suferi de diverse afectiuni.

    Vasile Hodis

    Vasile Hodis, celalalt ofiter de Securitate care a coordonat anchetarea lui Gheorghe Ursu, achitat si el in iulie de ICCJ

    Mihail Creanga, fostul sef al arestului central al Militiei, avansat dupa Revolutie sef pe intreaga tara a aresturilor Politiei, a fost condamnat in 2003 la 20 de ani de inchisoare, din care i s-au taiat 10 in baza decretului lui Ceausescu din 1988. Creanga a facut cativa ani de inchisoare si apoi eliberat pe motiv de varsta.

  • Șoferul drogat care a ucis doi oameni fusese “iertat” de DIICOT!

    Soferul drogat care a ucis doi oameni fusese iertat de

    Matei-Vlad Pascu, șoferul de 19 ani care a codus drogat și a intrat sâmbătă cu maşina într-un grup de pietoni și a ucis doi dintre ei, a fost vizat în 2022 de un dosar penal instrumentat de DIICOT, pentru deținere de droguri de risc pentru consum propriu.

    Procurorul a dispus însă renunțarea la urmărirea penală, soluție care vizează majoritatea dosarelor de acest fel. Tribunalul București a confirmat soluția pe 10 ianuarie 2023.

    La ședința Tribunalului București în care s-a aprobat renunțarea la urmărirea penală, tânărul Pascu nici măcar nu s-a prezentat. Totuși, procurorul de caz și judecătorul au apreciat că tânărul a avut o atitudine sinceră, iar costurile unui proces penal ar fi prea mari din perspectiva potențialelor urmări, se arată în motivarea judecătorului de cameră preliminară.

    „Prin ordonanța de renunțare la urmărire penală nr. 959/D/P/2022 din 21.12.2022 a Ministerului ###### – Parchetul de pe lângă Înalta ##### de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală – Secția de Combatere a Traficului de Droguri, în temeiul art. 314 alin.1 lit. b și art.318 C.pr.pen. s-a dispus renunțarea la urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 – deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu.

    Având în vedere că pentru infracțiunea de deținere, fără drept, de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000 pedeapsa prevăzută de lege este mai mică de 7 ani, în raport de conținutul faptei, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit (consumul propriu) și împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, cantitatea mică de droguri de risc deținută, faptul că suspectul a avut o atitudine sinceră, precum și existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea unui proces penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii, procurorul a apreciat că nu există un interes public în urmărirea în continuare a suspectului, impunându-se soluția de renunțare la urmărirea penală.

    În drept, potrivit art. 318 alin.1 C.pr.pen., în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunța la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei, alin.2 enumerând criteriile în raport de care se apreciază interesul public (conținutul faptei și împrejurările concrete de săvârșire, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea faptei, eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei și la timpul scurs de la data săvârșirii acesteia, atitudinea procesuală a persoanei vătămate și existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii).

    Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere și persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii (art.318 alin.3 C.pr.pen.).

    Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul a analizat în mod obiectiv materialul probator administrat în cauză.

    Astfel, coroborând procesul-verbal de depistare întocmit la data de 03.02.2022 cu concluziile raportului de constatare tehnico – științifică, judecătorul de cameră preliminară constată că intimatul ##### ##### – #### a deținut, în vederea consumului, 0,68 g cannabis faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

    Prin raportare la limitele pedepsei prevăzute de lege, în cauză se poate dispune renunțarea la urmărirea penală, urmând ca în continuare judecătorul să analizeze dacă există sau nu un interes public în urmărirea faptei, aplicând criteriile prev. de art. 318 alin. 2 și 3 C.pr.pen..

    Așadar, urmările care s-ar fi putut produce din perspectiva afectării sănătății publice au fost reduse, elementul material (deținere) nefiind în măsură să releve un mod elaborat de comitere a faptei, prin mijloace de natură să indice un pericol social ridicat. În aceste condiții, consideră și judecătorul că eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului penal ar fi disproporționate prin raportare la gravitatea concretă a faptei, iar cheltuielile ce ar urma să fie avansate ar putea fi canalizate spre cercetarea unor fapte cu urmări mai grave.

    Văzând considerentele expuse, raportat şi la persoana intimatului, apreciind că nu există un interes public în urmărirea faptei, fiind îndeplinite și celelalte condiții procedurale, în baza art. 318 alin. 15 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară va admite cererea formulată de Ministerul ###### – Parchetul de pe lângă Înalta ##### de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală – Secția de Combatere a Traficului de Droguri.

    În consecință, va confirma ordonanța nr. 959/D/P/2022 din 21.12.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta ##### de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală – Secția de Combatere a Traficului de Droguri sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea traficului și consumului ilicit de droguri.”

    Autorul accidentului soldat cu moartea a doi tineri şi cu rănirea altor trei a fost identificat ca fiind Vlad Pascu, în vârstă de 19 ani. Mama sa are afaceri în domeniul imobiliar. Tatăl băiatului este pasionat de maşini.

    Fotografiile de pe contul de Instagram al băiatului îl prezintă cu diverse vestimentaţii, despre care lasă să se înţeleagă că sunt de firmă, sau urcat pe o maşină de teren, în parcarea din faţa Palatului Parlamentului.

    El apare şi cu un tricou pe care scrie “Drugs are my life”, în condiţiile în care probele prelevate imediat după accident indicau că era sub influenţa mai multor tipuri de droguri.

    „La data de 19 august, în jurul orei 05.25, poliţişti din cadrul Serviciului Rutier au fost sesizaţi cu privire la faptul că pe D.N. 39, în apropierea localităţii Vama Veche, a avut loc un accident rutier. Poliţiştii deplasaţi la faţa locului au constatat că un tânăr, de 19 ani, ar fi condus un autoturism pe D.N. 39 şi ar fi intrat într-un grup de pietoni, care se deplasa pe partea carosabilă. În urma accidentului rutier, au decedat la faţa locului o tânără, de 20 de ani şi un tânăr, de 21 de ani. De asemenea, au mai fost răniţi doi tineri, de 19 ani, respectiv 20 de ani şi o tânără, de 20 de ani”, a transmis IPJ Constanţa.

    Şoferul autovehiculului a părăsit locul accidentului, fiind depistat de poliţişti, la scurt timp, în staţiunea Vama Veche.

    „Bărbatul a fost testat cu aparatul drugtest, rezultatul fiind pozitiv pentru cocaină, amfetamină şi metamfetamină. De asemenea, conducătorul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. În cauză, a fost întocmit un dosar de cercetare penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, anunţă poliţiştii.

    Şoferul autoturismului, în vârstă de 19 ani, a fost reţinut, sâmbătă seara, pentru 24 de ore, iar ulterior instanța a aprobat propunerea de arestare preventivă.

  • Șoferul drogat care a ucis 2 tineri la 2 Mai, o bombă cu ceas pe drumuri. Ce ar fi făcut cu doar o zi înainte de tragedie

    Șoferul drogat care a provocat un accident în 2 Mai a fost la un pas să facă un alt accident chiar cu o zi înainte. El era o adevărată bombă cu ceas pe drumuri, o bombă care a şi „explodat” până la urmă.

    Șoferul care a provocat tragedia de la 2 Mai, soldată cu moartea a doi tineri, fusese observat cu o zi înainte în timp ce era pe punctul de a cauza un alt accident.

    Conducea o decapotabilă Mercedes 450 SL

    Mai mulți șoferi au raportat că, în ziua precedentă tragediei, l-au văzut pe Vlad Pascu conducând cu viteză excesivă pe traseul dintre Vama Veche și 2 Mai, exact unde s-a produs accidentul fatal.

    Un martor ocular a relatat că tânărul a făcut o manevră de depășire foarte riscantă. Din fericire, în acel moment, șoferul din sens opus a reușit să frâneze la timp, prevenind un posibil accident.

    Alţi şoferi l-au ocolit

    Norocul a fost că șoferul de pe contrasens a frânat brusc, evitând tragedia. A doua zi de dimineață, drogat și circulând din nou cu o viteză excesivă, Vlad Pascu a intrat într-un grup de opt tineri, care mergeau pe marginea drumului.

    În urma accidentului rutier, la fața locului au murit doi tineri, Roberta, de 20 de ani, și Andrei, de 21 de ani.

  • UCIS, la 39 de ani, de o BĂUTURĂ pe care mulţi dintre noi o bem zilnic!

    mks

    Un culturist diagnosticat cu o forma agresivă de cancer la ficat a murit la doar 39 de ani, iar înainte să treacă în nefiinţă a recunoscut că regimul pe care îl urma i-ar fi dăunat sănătăţii.

    Dean Wharmby (Anglia) avea peste 10.000 de fani pe Facebook, unde a vorbit despre boala de care suferea, dar şi despre durerile îndurate. Astfel, el a arătat că înainte să se îmbolnăvească supravieţuia cu 10.000 de calorii pe zi, cu burgeri, pizza şi sandvişuri cu bacon, dar şi 8 doze de energizante.

    Medicii i-au găsit o tumoare în corp, dar culturistul a refuzat să se supună chimioterapiei. El a optat pentru medicina alternativă şi se pare că tratamentul a dat rezultate, iar tumora s-a micşorat şi apoi a dispărut complet.

    Dean s-a întors la vechile sale obiceiuri şi a continuat să facă ceea ce a dus la apariţia tumorii, în primul rând. De data aceasta a avut consecinţe mult mai grave. Medicii l-au diagnosticat cu cancer la ficat. El a încearcat să scape de cancer cu o dietă strictă şi sănătoasă şi a refuzat din nou chimioterapia. A pierdut în greutate rapid şi drastic.

    În timpul luptei sale împotriva morţii a aflat ce l-a costat viaţa: energizantele pe care le consuma în timpul antrenamentelor. Cantitatea extremă a zaharului a dus la dezvoltarea rapidă a celulelor canceroase. Cu ajutorul acestor băuturi celulele au crescut şi s-au multiplicat rapid. – Sursa: infoalert

  • Locul unde a început sfârşitul lui Eminescu: spitalul din Botoşani în care poetul a început să fie otrăvit cu mercur de medici evrei şi de propria soră

    eminescu88

    Studiile unui neuropatolog bucureştean asupra cauzelor morţii lui Eminescu scot la iveală o ipoteză şocantă: poetul ar fi fost otrăvit cu mercur de medicii care îl tratau de siflis. Calvarul poetului a început la Botoşani unde i-a fost administrat prima dată acest tratament de medici evrei.

    Pe data de 15 iunie 1889, în sanatorul doctorului Şuţu de la Bucureşti, poetul genial Mihai Eminescu se stingea din viaţă, după o lungă suferinţă. Cauzele morţii nu au fost elucidate nici până astăzi, fiind bănuite implicaţii politice, otrăviri şi de ce nu fatalitatea reprezentată de piatra aruncată în capul poetului de un nebun în curtea sanatorului.

    După aproape 108 ani de la moartea poetului, mai precis în 1997, apare un studiu medical, precis şi bine documentat privind moartea şi afecţiunile poetului. Rezultatele sunt uluitoare şi dezvăluirile cutremurătoare. Medicul care l-a întocmit, este doctorul docent neuropatolog Ovidiu Vuia, iar lucrarea sa se intitulează „Despre boala şi moartea lui Eminescu”.

    Lucrarea se bazează pe fişe medicale, rapoarte medicale şi constatări ale medicilor care l-au trata şi consultat pe Eminescu, atât la Viena, Bucureşti, Iaşi sau Botoşani.

    Sindrom maniaco-depresiv nu sifilis

    În primul rând după o întreagă mitologie în literatura şi mass-media românească privind sifilisul de care suferea Mihai Eminescu, se vădeşte astăzi că diagnosticul a fost pus în mod superficial şi cel mai probabil eronat. Poetul era măcinat în realitate de un sidrom maniaco-depresiv. Asta o spune şi medicul psihiatru botoşănean, cu o vastă experienţă şi dedicat studiului bolii lui Eminescu.

    ”Eminescu se pare din simptomele prezentate de contemporanii lui suferea de sindrom maniaco-depresiv. Experimenta episoade de acest gen. Este o tulburare răvăşitoare, mai ales în condiţiile în care nu erau tratamente eficace şi precise în aceea perioadă şi nici literatură de specialitate atât de bine pusă la punct ca astăzi. De altfel eu nu cred în diagnosticul de sifilis. Nu prea avea bază pentru un asemenea diagnostic”, spune medicul psihiatru Nicolae Vlad.

    Acelaşi diagnostic este scos la iveală şi de lucrarea medicului Ovidiu Vuia. ”Pe la sfârşitul lui iunie 1883 îi apar tulburările psihice, astfel că e internat în Sanatoriul doctorului Şuţu unde i se pune diagnosticul de manie acută, cum reiese dintr-un buletin medical semnat de respectivul doctor. De altfel, poetul prezintă simptome tipice de manie, boală a psihicului caracterizată printr-o deosebită activare, de ordin afectiv, a tuturor facultăţilor, pe lângă sensibilitate, şi a celei intelectuale şi volitive”, susţine în lucrarea sa Ovidiu Vuia.

    Doborât de muncă şi extenuat sentimental

    Boala (manie acută) este confirmată şi de medicii din Viena unde este dus de la Bucureşti la sfârşitul lunii octombrie al anului 1883. Aici este consultat şi tratat de medicul Obsteiner, o somitate în domeniu. Specialistul vienez era de părere că suprasolicitare intelectuală şi emoţională a poetului au condus către această afecţiune.

    ”Înainte de a face criza, obosit şi depresiv, are fenomene provocate de munca susţinută şi grea de ziarist la «Timpul». Aproape de scadenţa psihozei a prezentat simptome grave, toate însă de natură afectivă şi fără stigmate paralitice. Chinuit de urmările unor puternice conflicte sufleteşti şi incordări nervoase, umbla cu un revolver la el, simţindu-se ameninţat, dorea să-l împuşte pe rege, fapte poate nu lipsite de-o motivaţie raţională, totuşi depăşind limita reacţiilor normale, tot din punct de vedere afectiv”, se arată în lucrarea neuropatologului.

    În perioada marcată de boală, poetul se dovedeşte extrem de prolific. După sosirea din Viena scrie poezia ”La Steaua” şi, Veronicăi Micle, poemul ”De ce nu-mi vii”, în timpul şederii sale la Mănăstirea Neamţului.

    Începutul sfârşitului: otrăvirea cu mercur

    În 1887, conştient de suferinţa sa, poetul nu se mai întoarce la Iaşi, unde locuia. Se refugiază la Botoşani la sora sa Harieta Eminovici. Aici va începe sfârşitul marelui poet. Diagnosticat de medicii ieşeni, dar şi de un medic evreu din Botoşani, cunoscut drept doctorul Iszak, cu sifilis, începe tratamentul specific acestei boli în aceea perioadă. Mai precis, este vorba de frecţii cu mercur.

    spital

    Spitalul de Pediatrie Botoşani, locul unde a început tratamentul poetul

    Tratamentul l-a început la Spitalul din Botoşani, astăzi Spitalul de Pediatrie din localitate. Doctorul Izsak şi sora sa Harieta, o mare admiratoare a medicului, îi fac personal aceste frecţii. Mercurul din punctul de vedere al neuropatologului a fost un tratament eronat ca şi diagnosticul de gome sifilitice pe creier pus de medicul botoşănean şi de cei ieşeni. Iar tratamentul cu mercur i-a înrăutăţit situaţia.

    ”Dr. Iszak, medic evreu, ne asigură că doctorii vienezi sunt în eroare când vorbesc la poet de boală a minţii şi nu de un sifilis, curele lui de mercur o să-l vindece pe bolnav. Desigur, credinţa dr. Iszak era greşită. Putem, de-acum, accepta cu certitudine că medicii vienezi considerau că Eminescu nu avea paralizie generală, nici o altă formă de sifilis cerebral, ci o psihoză maniaco-depresivă. În orice caz, tratamentul cu mercur trebuia evitat”, adaugă în scrierile sale, Ovidiu Vuia.

    De altfel, eritemele alergice apărute pe picioarele poetului, erau pentru medicii vienezi clar semnele intoxicaţiei cu mercur. Deşi nu dă dreptate medicilor vienezi, medicul evreu cedează totuşi şi întrerupe tratamentul cu mercur.

    Moartea poetului

    După încă doi ani de chinuri şi un diagnostic greşit, sifilis, poetul ajunge în 1889 din nou la sanatoriul doctorului Şuţu de la Bucureşti. Aici avea să îşi găsească sfârşitul, continuând în mod eronat tratamentele cu mercur. I-a fost pus un nou diagnostic, de demenţă, adică o acutizare a maniei, care totuşi nu are nicio legătură cu sifilisul.

    Cu toate acestea tratamentul cu mercur continuă. Tratament care din punct de vedere al medicului neuropatolog i-a fost de fapt fatal poetului. ” În cursul celei de a doua internări în 1889 la 23 Martie, dr. Şuţu şi dr. Petrescu întocmesc un raport medico-legal din care reiese clar că marele nostru poet nu prezenta decât simptome maniacale cu predominanţă. Au pus diagnosticul de demenţă înţelegându-se prin ea ceea ce numim noi astăzi cronicizarea maniei. Astfel, eroarea doctorului Şuţu e dublă: el punând diagnosticul de demenţă la Eminescu, a confundat-o cu una paralitică de unde tratamentul fatal cu mercur, administrat pentru o boală care nici nu era de natură sifilitică, cum era socotită de medicii evrei din Iaşi şi dr. Iszak”, conchide doctorul Ovidiu Vuia.

    spital2

    Sanatoriul doctorului Şuţu, locul unde a murit Eminescu

    De altfel pe 15 iunie 1889, Eminescu moare din cauza unei endocardite, consecinţă a intoxicaţiei cu mercur. De altfel autopsia, nesemnată, realizată pe 16 iunie 1889, scoate în evidenţă o ateromatoză incipientă, rinichi albi şi modificări la ficat specifice intoxicaţiei severe cu mercur. Cu toate acestea medicul Ovidiu Vuia sau medicul Nicolae Vlad nu cred într-o teorie a conspiraţiei. Ei susţin , doar un caz de malpraxis, început printr-o diagnosticare şi tratament greşite de la Botoşani şi continuate la Bucureşti.

  • Culturist INJUNGHIAT de un clan de TIGANI la Costineşti

    povestea

    Culturist înjunghiat de un clan de ţigani în Costineşti: Mulţumesc tuturor «bărbaţilor» care au asistat la «spectacol». Suntem un popor de laşi!

    Un sportiv bucureştean a fost internat la spital, după ce în cursul nopţii de sâmbătă spre duminică, un grup de indivizi cu care intrase în conflict l-au bătut şi l-au înjunghiat. Incidentul a fost declanşat de faptul că agresorii i-au pipăit iubita, informează mai multe site-uri de ştiri.

    Sabin Mihalache, practicant al culturismului de performanţă, a relatat că a fost atacat un grup de zece ţigani, membrii unui clan din Costineşti, după ce a reacţionat la faptul că unul dintre aceştia i-a hărţuit iubita, punându-i mâna pe fund.
    Individul interpelat de culturist şi-a chemat în ajutor pe ceilalţi membri ai clanului, care l-au înconjurat pe sportiv şi au început să-l lovească şi să-l atace cu cuţitul.

    CITESTE SI:

    Într-un final au dispărut, lăsându-l în faţa unui magazin, pe jumătate inconştient, cu o plagă înjunghiată de 10 centimetri din care ţâşnea sângele.
    Sabin Mihalache povesteşte că vânzătorul din faţa magazinului i-a cerut să se mute pe cealaltă parte a străzii, fiindcă sângele care-i curgea din rană murdărea asfaltul.

    Sabin Mihalache spune că la scenă au asistat numeroşi martori, care n-au intervenit. “Vă mulţumesc tuturor «bărbaţilor» care m-au văzut noaptea trecută şi care aţi asistat la «spectacol». Sper că v-a plăcut. Suntem un popor de laşi”, a declarat Sabin Mihalache.

    Sabin Mihalache a reuşit să identifice doi dintre membri găştii care l-a atacat, poliţia demarând cercetări pentru găsirea celorlalţi. Sportivul speră ca măcare cel care l-a înjunghiat să fie trimis după gratii.

    Sabin Mihalache a ripostat numeroaselor comentarii postate pe contul său de Facebook, explicând acestora că actul său nu a fost unul necugetat ci unul pornit din dorinţa de a nu se lăsa umilit.
    Redăm în continuare mesajul postat pe Facebook.

    “Umilinţa doare mai tare decât orice cuţit
    “Am văzut mulţi inţelepţi care mi-au comentat atitudinea pe care am adoptat-o in conflict. Vreau sa ştiţi ca nu ma cred nici Superman ,, cazut din ceruri” cum spunea unul , nici Leonidas de la Termopile , nici Chuck Noris.
    Atitudinea mea nu s-a bazat pe faptul ca merg la sala sau ca iau steroizi cum spuneti multi. Asta e pasiunea mea. Nu o fac ca să nu se ia rromii de mine si nici ca să inspir frica.

    Intentia nu a fost sa fac pe zmeul sau să imi impresionez prietena. Multi au spus ca am fost prost pentru că nu mi-am calculat şansele. Nu am fost prost pentru că am ştiut ca sansele mele sunt minime cu sau fara cutitul pe care l-au scos. Inima nu m-a lasat să plec mai departe si nici orgoliul de barbat.

    Prin gestul tiganului de a-i pune mana pe fund prietenei mele , acesta a incercat sa ma umileasca. Si eu nu o sa ma las umilit de un tigan si nici de 10.

    Unii au spus ca puteam sa mor pentru o palma pe fund sau ca poate maine ma despart de aceasta fata… absolut corect dar nu asta ma intereseaza. Poate ma veti considera nebun dar consider ca e mai ok sa fii lasat in balta de sange in fata unui magazin decat sa pleci mai departe umilit si cu teama in sange.

    Daca stramosii nostri, dragii mei barbati care m-au facut prost si zmeu pentru reactia mea ar fi avut mentalitatea voastra, voi in ziua de astazi ati fi fost sclavi la unguri in Transilvania. Romania nu ar fi fost nici un stat independent si nici unul unit. Noi romanii am fi fost doar un popor asuprit de maghiari, rusi sau alte popoare care au incalcat integritatea statului nostru de-a lungul istoriei.

    Avem niste stramosi mai mult decat curajosi care au facut lucruri marete pentru poporul nostru, lucruri care la prima vedere pareau imposibil de realizat. Daca stramosii nostri ar vedea ce popor am ajuns , s-ar rasuci in mormant. Asa ca inteligentii si inteleptii care au spus ca o meritam pentru ca am facut pe zmeul ca am muschi, nu se diferentiaza cu nimic de ,,barbatii” care se uitau in acea noapte ca la spectacol.

    Daca vreti, lasati-va prietenele violate de tigani si plecati mai departe gandindu-va la viata voastra pretioasa. Dar stiti ce cred? Ca umilinta doare mai tare decat orice cutit.”

    CITESTE SI:

  • Peste 500 de motociclisti au luat cu asalt TIGANII ce le-au UCIS un camarad!

    moto-tigani

    “Unde sunt tiganii?”

    ULTMA ORA: VERDICT: UNGURUL MOTOCLIST ucis pe o sosea din Covasna a MURIT LINSAT DE TIGANI!

    O banda formata din 500 de motociclisti s-au deplasat organizat in judetul covasna, localitatea sanzieni, unde un camarad de-al lor a fost batut si injunghiat de catre TIGANI.

    TIGANII erau revoltati deoarece un motociclist ce circula cu viteza mare pe strada a lovit o fetita dupa care s-a oprit in podul unei case, el murind pe loc iar fetita de etnie Tiganeasca a ajuns in stare grava la spital.

    Imediat dupa accident un alt motociclist ce venea din urma a oprit sa-i acorde primul ajutor copilei, insa a fost injunghiat de satra de Tigani.

    Motociclistii s-au manifestat violent strigand “Unde sunt tiganii?”, si vandalizand gardurile Taberelor Tiganesti.

    ULTMA ORA: VERDICT: UNGURUL MOTOCLIST ucis pe o sosea din Covasna a MURIT LINSAT DE TIGANI!

    CITESTE SI:


    CITESTE SI:

  • Motociclist OMORAT IN BATAIE iar ALTUL INJUNGHIAT de un grup de TIGANI dupa un accident

    motociclist-covsansa-linsat

    Tiganii – niste animale ce nu se pot integra in societate!

    Poveste de groază în Covasna! Un motociclist a fost omorât în bătaie de un grup de tigani după ce a acroşat cu motorul o tiganca de 11 ani care traversa strada neregulamentar.

    Accidentul s-a produs în localitatea Zărneşti din Covasna. Fetiţa a traversat strada, singură, printr-un loc nepermis. Un motociclist care era împreună cu prietena lui pe motor a văzut-o prea târziu şi, deşi a încercat să evite cât a putut impactul, tot a acroşat-o.

    În clipa imediat următoare s-a dezechilibrat şi a ajuns înt-un şanţ, acolo unde a mai lovit un tigan de 14 ani. Şi băiatul dar şi bărbatul erau grav răniţi atunci când rudele copilei au ajuns acolo. Iar familia s-a dezlănţuit.

    Tiganii nu au ţinut cont de faptul că motociclistul se zbate între viaţă şi moarte. L-au luat la bătaie iar acesta a murit. Un alt motociclist a văzut victimele pe caldarâm şi a oprit să le ajute. A fost însă şi el înjunghiat de rudele tigancii de 11 ani.

    Atât cel de-al doilea motociclist, băiatul rănit cât şi fetiţa de etnie tiganeasca au ajuns în stare gravă la Spitalul Judeţean din Braşov. Femeia de pe motor a rămas în grija medicilor de la spitalul din Sfântul Gheorghe.

    Tu ce crezi ca trebuie facut cu acesti tigani? Lasa un comentariu mai jos.

  • DOAR IN ROMANIA: Tiganii care au UCIS sportivul din Slatina sunt cercetati in stare de LIBERTATE!

    florin-gulie
    Florin Gulie- Tiganul Criminal

    Tatăl sportivului ucis la Slatina: „Copilul meu s-a luptat având cuţitul în piept“

    Moartea sportivului de 25 de ani din Slatina, Cristi Gălbenuşe, ucis weekendul trecut într-un bar din oraş, continuă să suscite un interes deosebit. În timp ce procurorii încearcă să descâlcească iţele încăierării soldate cu moartea boxerului, tatăl său vrea dreptate şi vine cu noi detalii despre fatidica noapte. Indivizii care l-au ajutat pe ucigaşul sportivului sunt liberi, excepţie făcând suspectul principal.

    Procurorii de la Parchetul Olt continuă cercetările în acest caz, dar, până la acest moment, persoanele participante la încăierarea de săptămâna trecută sunt anchetate în stare de libertate. Practic, cu excepţia suspectului principal identificat ca fiind autorul crimei, respectiv Florin Gulie (25 ani, reţinut deja pentru omor pe 30 de zile – n.r.), nimeni altcineva nu a mai fost reţinut, deşi s-a stabilit cu certitudine că au existat alte şapte persoane ce au fost alături de suspectul principal. Reprezentanţii Parchetului Olt au precizat că cercetările continuă şi că totul se află încă într-o fază incipientă.

    “La data de 12 iulie 2014, organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că, la aceeaşi dată, pe raza oraşului Slatina, jud. Olt a avut loc o altercaţie pe terasa unui bar între un grup de opt persoane şi victima G.M.C. (Gălbenuşe Mihăiţă Cristian, n.r.). Urmare a multiplelor leziuni aplicate cu un cuţit în zona toracică şi în zona feţei de către inculpatul G.F. (Gulie Florin, n.r.), victima a decedat. Procurorul de serviciu conform graficului, a mers la faţa locului, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal de cercetare a locului faptei şi s-au identificat persoanele participante la incident. S-a înregistrat dosarul penal în care în prezent s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul G.F. (Gulie Florin, n.r.) sub aspectul infracţiunii de omor. Deoarece, în urma altercaţiei, şi acesta a suferit leziuni pentru vindecarea cărora este spitalizat într-o unitate sanitară sub pază, s-a formulat propunere de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile în lipsă, propunere însuşită de către Tribunalul Olt, urmând ca acesta să fie introdus în Centrul de reţinere şi arestare preventivă odată cu restabilirea sănătăţii”, se arată într-un comunicat de presă al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

     

    Ucigaşul vrea deja în libertate

    Lucrurile deja se precipită însă. Deşi este rănit, internat sub pază şi arestat oficial pentru 30 de zile, agresorul – ieşit din închisoare de numai câteva luni unde a fost închis pentru furt, a atacat deja decizia Tribunalului Olt prin care s-a dispus reţinerea sa preventivă.

    “În prezent, dosarul se află la Curtea de Apel Craiova ca urmare a contestaţiei depuse de către inculpat, termenul de soluţionare fiind data de 18 iulie. În cauză s-au audiat o parte din martorii prezenţi la momentul săvârşirii infracţiunii, persoanele care îl însoţeau pe inculpat, persoana care l-a agresat pe acesta, precum şi inculpatul. Cercetările continuă, în funcţie de probele administrate în cauză urmând să se adopte măsuri legale şi temeinice ce vor fi aduse la cunoştinţa opiniei publice”, a declarat Otilia Chiriţă, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

    Între timp, Florin Răzvan Gulie, suspectul acuzat de uciderea sportivului Cristi Gălbenuşe, a fost operat, miercuri – 16 iulie, la Spitalul Clinic de Urgenţă din Craiova, pentru o “fractură la cap cu înfundare”. Acuzat deja pentru săvârşirea infracţiunii de omor, el riscă până la 20 ani după gratii.

    Tatăl sportivului: “Cristi s-a luptat cu mâinile goale…”

    Vasile Gălbenuşe, tatăl sportivului (fost membru al lotului naţional de juniori la box, n.r.), este convins că fiul său a fost ucis pentru că a avut onoare şi pentru că niciodată nu a acceptat să fie batjocorit. Acest lucru, crede tatăl acestuia, i-ar fi adus moartea, agresorii fiind invidioşi pe omul Cristi Gălbenuşe.

    ”Arma cu care a fost omorât fiul meu a fost special făcută pentru a ucide, nu e făcută pentru a te ajuta la bucătărie sau altundeva! Arma crimei nu e un cuţit obişnuit, e făcută pentru a omorî! Şi , chiar dacă era un cuţit obişnuit, nu ai voie să umbli cu aşa ceva la tine că nu suntem criminali, nu au ce căuta cu aşa arme la tine pe stradă! Totul a fost premeditat, şi ei (agresorii, n.a.) au recunoscut asta! Fără doar şi poate, ce s-a întâmplat e ceva strigător la cer! Cât de sadic şi câtă voinţă a avut el (autorul crimei, n.r.) ca să facă crima asta, să o pregătească dinainte şi uite că, până la urmă, a reuşit! Dar şi ceilalţi agresori care au fost cu el au fost înarmaţi, au avut cuţite la ei şi alte arme albe – bâte etc. Chiar eu am văzut, când eram în genunchi, lângă copilul meu, un poliţist care a ridicat un briceag cu plăsele roşii de lângă mine, o scândură mare cu cuie în capăt cu care l-au lovit şi cu aia! Dacă i-au lovit ei (agresorii, n.r.) şi pe cei care încercau să îi dea primul ajutor copilului meu, îi loveau cu ce aveau la ei, vă daţi seama ce a fost acolo, ce nemernicie şi sălbăticie a fost atunci! Copilul meu s-a luptat cu ei având în piept cuţitul ăla pentru că nu îl observase, nu avusese timp să se oprească ca să şi-l scoată, vă daţi seama câtă tărie a avut pe el deşi era rănit, tăiat pe faţă! Cristi s-a luptat cu ei având mâinile goale!… (…) Omori aşa simplu un om, îl tai ca pe-o buruiană, ca pe-un lemn, ca pe un obiect?! Cum să faci aşa ceva?? Suntem în Vestul Sălbatic, suntem fără nicio educaţie, unde suntem??”, a întrebat Vasile Gălbenuşe.

    Între timp, viaţa în localul „Vintage” unde s-a consumat tragedia încearcă să reintre pe un făgaş normal. Dar lucrurile nu vor mai fi niciodată cum au fost. Deja clienţii care vin aici începând din dimineaţa zilei de sâmbătă 12 iulie pot vedea amplasat afară, la intrarea în barul cu pricina, un portret îndoliat al lui Cristi Gălbenuşe, la doar câteva zeci de centimetri de locul unde s-a prăbuşit. Câteva candele ard non-stop.

    cg3

  • CRIMA CU PREMEDITATE in cazul sportivului UCIS DE TIGANI

    cristi-galbenuse

    Cutremurător. Un boxer de 24 de ani din Slatina a fost ucis de un grup de romi. “Avea tăieturi la inimă, pe faţă, pe spate. A fost premeditare”

    Lumea sportului românesc este zguduită din nou de un incident dramatic. Cristi Gălbenuşe, un boxer în vârstă de 24 de ani, a fost ucis prin înjunghiere, după o altercaţie cu un grup de tigani periculoşi.

    Tragicul eveniment s-a petrecut în Slatina, iar tatăl fostului sportiv susţine că a fost vorba despre o crimă cu premeditare. Într-o intervenţie la România TV, Vasile Gălbenuşe a declarat că asasinatul fiului său a fost plănuit în detaliu. “Am fost anunţat la telefon, <<veniţi repede, că l-au omorât nişte ţigani pe Cristi>>. Când am ajuns, el era deja mort, avea tăieturi la inimă, pe faţă, pe spate… Lăsase copilul cu soacra lui Cristi şi se dusese împreună cu soţia la terasă, să bea un suc. Ăştia l-au căutat şi au găsit motivul. A fost premeditat totul, ăştia s-au înarmat, au căutat să declanşeze un conflict şi mi-au omorât copilul. L-au omorât sub ochii soţiei lui”, a declarat Vasile Gălbenuşe, conform argesul.info, care citează România TV. Tânărul sportiv a fost resuscitat timp de 45 de minute sub ochii tatălui său, dar medicii nu l-au mai putut salva.

    CITESTE SI:

    Vasile Gălbenuşe spune că acel grup de tigani a mai avut şi alte tentative acest gen: “Ăştia au încercat de mai multe ori să mi-l omoare pe Cristi, dar n-au reuşit. Nu ştiu dacă au fost aceleaşi persoane aseară, dar printre ei… Cristi ştia că îl caută, dar nu s-a gândit că vin cu cuţite. Au fost mârşavi, au venit înarmaţi, s-au adunat foarte mulţi. Că dacă erau bărbaţi şi veneau cu mâinile goale…”.

    Sfâşiat de durere, tatăl lui Cristi Gălbenuşe afirmă că fiul său era o persoană liniştită: “El nu merita chestia asta. Nu era un tip pus pe scandal, dar ei au prins momentul şi au venit cu cuţitul să mi-l omoare. L-au lovit în imină direct, copilul a murit pe loc. Dacă nu aveau cuţite şi nu ar fi fost foarte mulţi, Cristi al meu… El era boxer de performanţă, ştia să se apere. Era un băiat cald, calm, el mereu aplana scandalurile, era foarte prietenos, nu era arogant, nu intra în clinciuri. Nu ştiu de ce au vrut ei să facă asta. Cred că e la modă”.

    Cristian Gălbenuşe era căsătorit de un an, iar în luna mai a devenit tătic.

  • Sportiv de 24 de ani UCIS de un TIGAN intr-un bar din Slatina

    ga3

    Un tanar de 24 de ani, sportiv de performanta, a fost injunghiat mortal, in noaptea de vineri spre sambata, intr-un bar din Slatina, de un scandalagiu de etnie tiganeasca.

    Victima, Cristian Mihaita Galbenuse (foto), este fiul unui antrenor de box si nepotul antrenorului de box de la CSM Slatina, Constantin Galbenuse, informeaza Olt TV.

    Martorii spun ca, jurul orei 3:00, un grup de rromi ar fi facut scandal in bar, iar patronul l-ar fi chemat pe tanarul sportiv ca sa ii potoleasca. Intre victima si Florian Gulie, in varsta de 25 de ani, ar fi avut loc o altercatie, iar acesta din urma a scos un cutit cu care si-a injunghiat victima de mai multe ori.

    CITESTE SI: Povestea cutremurătoare a sportivului ucis cu sânge rece de TIGANI. Cristian Gălbenuşe devinise tătic în urmă cu o lună
    La fata locului au sosit de urgenta doua ambulante, mai multe echipaje de politie si jandarmii, dar in ciuda manevrelor de resuscitare si eforturilor depuse de medici, tanarul injunghiat nu a mai putut fi salvat.

    “Cauza a fost preluata de procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Olt, care efectueaza cercetari sub aspectul savarsirii infractiunii de omor”, a declarat comisarul sef Claudia Radu, purtatoarea de cuvant a IPJ Olt.

    In timpul incaierarii a fost grav ranit si agresorul, acesta fiind transportat la Spitalul de Urgenta din Craiova.

    In cazul in care va supravietui si va fi gasit vinovat de omor, el risca o pedeapsa de pana la 20 de ani de inchisoare, nefiind prima oara cand este acuzat de fapte comise cu violenta, informeaza Romania TV.

  • Povestea cutremurătoare a sportivului ucis cu sânge rece de TIGANI. Cristian Gălbenuşe devinise tătic în urmă cu o lună

    ga1

    Atac sângeros într-un bar din Slatina! Un sportiv de performanţă a fost omorât într-o încăierare. Tânărul de 24 de ani a fost înjunghiat de un ţigan periculos şi nu a avut nicio şansă de supravieţuire. Cristian Gălbenuşe fusese chemat de patronul localului să liniştească tiganii care făceau un scandal monstru. Nu a mai apucat însă, a fost atacat cu un cuţit şi a căzut fără suflare la pământ. Sportivul era proaspăt căsătorit şi avea un băieţel de doar o lună de zile.

    Cristian Gălbenuşe a fost ucis sâmbătă dimineaţa, în jurul orelor 03.00, într-un pub din Slatina de un tigan periculos.

    În urma lui a rămas un copil de doar o lună. Anul trecut s-a căsătorit cu frumoasa lui iubită, iar în iunie cei doi au devenit părinţii unui băieţel, Erick Sorin Andrei.

    Cristi Gălbenuşe a postat o fotografie pe Facebook CU CÂTEVA ORE înainte de a fi UCIS. Vezi ce făcea sportivul

    Scandalul ar fi fost declanşat de către un grup de rromi aflat la acel moment în localul anterior menţionat al căror comportament îi inoportuna pe ceilalţi clienţi.

    Potrivit declaraţiilor unor martori, patronul barului ar fi încercat să îi convingă pe scandalagii că atitudinea lor îi deranjează pe ceilalţi clienţi, dar membrii grupului de rromi au continuat să se simtă “ca acasă”.

    Potrivit adevarul.ro, patronul localului l-a chemat în ajutor pe Cristian Mihăiţă Gălbenuşe, 24 de ani, boxer de performanţă, nepot al lui Constantin Gălbenuşe, cel mai titrat antrenor de box din judeţul Olt ce activează în cadrul Clubului Sportiv Municipal Slatina.

    Tânărul sportiv, cunoscut ca având un comportament calm, ar fi încercat, la rândul său, să tempereze atmosfera şi să îi convingă pe clienţii recalcitranţi să părăsească în linişte barul, dar, în schimb, s-a ales cu mai multe lovituri de cuţit.

    Nepotul antrenorului de box a fost înjunghiat de mai multe ori cu un cuţit.

    ga2 ga3

     

  • ULTIMA ORA: Sportiv de performanţă, UCIS CU BESTIALITATE de TIGANI într-un club

    uuk_50170600

    Un sportiv de performanţă a fost ucis în noaptea de vineri spre sâmbătă într-un pub din municipiul Slatina de un grup de tigani. Din primele cercetări, se pare că scandalul ar fi fost cauzat de agresorul tigan, care nu se află la primul conflict cu legea. Băiatul ucis se numeşte Cristian Mihăiţă Gălbenuşe, are de 24 de ani, este boxer de performanţă şi este nepotul lui Constantin Gălbenuşe, cel mai titrat antrenor de box din judeţul Olt ce activează în cadrul Clubului Sportiv Municipal Slatina.

    Un sportiv de performanţă a fost ucis sâmbătă dimineaţa, în jurul orelor 03.00, într-un pub din Slatina. Scandalul ar fi fost declanşat de către un grup de tigani aflat la acel moment în localul anterior menţionat al căror comportament îi inoportuna pe ceilalţi clienţi.

    Potrivit declaraţiilor unor martori, patronul barului ar fi încercat să îi convingă pe scandalagii că atitudinea lor îi deranjează pe ceilalţi clienţi, dar membrii grupului de tigani au continuat să se simtă “ca acasă”. Drept urmare, patronul localului a apelat la ajutorul unei persoane pe care o mai chemise în ajutor în câteva situaţii similare.

    Potrivit ziarului Adevarul, persoana chemată în ajutor a fost Cristian Mihăiţă Gălbenuşe, de 24 de ani, boxer de performanţă, nepot al lui Constantin Gălbenuşe, cel mai titrat antrenor de box din judeţul Olt ce activează în cadrul Clubului Sportiv Municipal Slatina.

    Tânărul sportiv, cunoscut ca având un comportament calm, ar fi încercat, la rândul său, să tempereze atmosfera şi să îi convingă pe clienţii recalcitranţi să părăsească în linişte barul, dar, în schimb, s-a ales cu mai multe lovituri de cuţit.

    Nepotul antrenorului de box a fost înjunghiat de mai multe ori cu un cuţit de către agresor, cuţit pe care acesta din urmă îl avea asupra sa.

    CITESTE SI: Povestea cutremurătoare a sportivului ucis cu sânge rece de TIGANI. Cristian Gălbenuşe devinise tătic în urmă cu o lună

  • Victor Ponta – criminalul sau cum se poate mușamaliza „sinuciderea” procurorului Cristian Panait

    ponta-criminal1

    Cea mai grea ancheta pe care a trebuit s-o transpun pe ziar, este aceasta. In 19 ani de investigatii axate pe criminalitatea de stat, nu mi-a tremurat niciodata mana nici pe pix, nici pe tastatura, nici pe butonul de start al reportofonului, nici pe declansatorul aparatului foto. Imi tremura acum.Ceea ce veti citi – o avanpremiera a unei emisiuni de televiziune ce va pune capat carierei politice a lui Victor PONTA – este un RECHIZITORIU. Un rechizitoriu pe care eu, jurnalist, il prezint impotriva lui, procuror. RECHIZITORIUL unei CRIME.

    Materialul de fata s-a nascut greu. Pentru ca fiecare cuvant pe care-l veti citi mai departe este inundat de lacrimi amare si grele. Prea grele. Cine n-ar fi cutremurat daca ar privi fotografia alaturata, stiind ca tanarul din imagine, care vine parca spre noi, jovial, cu mana intinsa in semn de SINCERITATE si putere, inca nu si-a gasit linistea in mormantul rece in care un alt tanar, in urma cu noua ani, l-a aruncat. L-a ajutat sa cada de la etaj si sa se zdrobeasca de caldaram. Sper ca odata cu demascarea publica a principalului sau asasin, tanarul din fotografie sa-si gaseasca pacea. Se numea Cristi PANAIT. Fisa postului: procuror. A murit, iar fisa postului s-a incheiat aíci. Calaul sau se numeste Victor Viorel PONTA. Fisa postului: procuror. El n-a murit rapus de crima de pe constiinta, asa ca fisa postului sau a tot suferit, de-a lungul timpului, completari: procuror – sef al corpului de control al lui Nastase – ministru – sef de partid. “Încă îl văd în fața ochilor. Nemernicul care m-a ucis era scund, slab, cu mustața abia mijind, ironic.Un copil frumos, al cărui suflet a fost furat cu mult timp în urmă de marea mizerie a vieții. Însuși diavolul. Triumful răului asupra unei lumi din care până de curând făceam încă parte. Nu însemnam pentru el mai mult decât o pietricică” – asa ar spune, in stilul sau usor boem, usor acid, procurorul PANAIT despre asasinul sau. In 10 aprilie 2002, tanarul procuror, in varsta de doar 29 de ani, a mai apucat doar atat sa spuna, matusii lui: “E PONTA! Cainele PONTA m-a ucis!”. A inchis ochii, a intrat in coma de gradul IV si, la scurt timp, a inchis ochii pentru totdeauna, ramanand doar un nume incrustat pe o cruce. In timp ce asasinul sau si-a construit “cariera” pe un mormant. Azi, eu, jurnalist, il acuz pe el, procuror: PONTA, ESTI UN CRIMINAL. DOAR UN CRIMINAL! Ponta era coleg cu Panait… si complice cu: Adrian NASTASE si Ovidiu TENDER. Oficial, pe 10 aprilie 2002, s-a anuntat decesul procurorului Cristi PANAIT, survenit ca urmare a unui act suicidal. Tot oficial, azi, 17 martie 2011, eu anunt decesul procurorului Cristian PANAIT ca fiind un act criminal. Si-l arat cu degetul pe asasin: fostul procuror Victor PONTA! Il arat cu degetul mainii stangi, pentru ca in mana dreapta tin dosarul nr. 177/P/2002, al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica. Obiectul acestuia este „Moartea violenta a procurorului Cristian Panait. Inculpat: Ponta Viorel Victor”. Dosarul a fost tinut timp de noua ani “la secret”. L-am obtinut. Foarte greu. Recunosc, public, ca l-am obtinut santajand doi procurori obedienti lui Adrian Nastase, se stiu ei care. Am promis ca nu le voi dezvalui infractiunile, si ma voi tine de promisiune. In fond, cateva evaziuni fiscale si o spalare de bani, nu-s mai grave decat o crima. Iar numele lor nu-s mai sonore ca al lui Ponta. Asadar, ceea ce dezvalui ____ va fi detaliat cu probe intr-o emisiune TV. Ii dau posibilitatea lui PONTA sa-si pregateasca apararea, de aceea public intreaga poveste a asasinarii lui PANAIT inainte de emisiune. Si va trebui s-o pregateasca temeinic! Asta, evident, daca va avea curajul unei confruntari directe – si in direct! – cu subsemnata. Acestea fiind zise, iata faptele prin care actualul sef de partid socialist a ales sa ajunga in varf, ridicandu-se pe catafalcul colegului sau din Parchetul General, in urma cu noua ani:

    „În urma evenimentului produs la 10.04.2002, ce a constat în caderea lui Panait Nicolae Cristian de la înaltimea terasei propriei locuinte, pe partea carosabila a strazii Logofat Stroici, nr. 35, Sectorul 2, Bucuresti, ne-am deplasat la fata locului si am efectuat cercetarea în scopul descoperirii, fixarii si stabilirii pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba. În pofida tratamentului chirurgical aplicat si a masurilor de resuscitare întreprinse de medicii Spitalului Clinic de Urgente Bucuresti, la ora 20,30 s-a înregistrat decesul lui Panait Cristian. Cercetarile s-au desfasurat în cadrul unor versiuni de ancheta elaborate în raport de persoana victimei, profesia si functia sa, locul de munca, anturajul sau, etc. La stabilirea formei judiciare a mortii s-au avut în vedere cele 3 posibilitati de suprimare a vietii: omuciderea, caderea accidentala si sinuciderea.” – asa incepe raportul criminalistului din cadrul IGPR, referitor la evenimentul macabru din seara zilei de 10 aprilie 2002. Mai departe, in rechizitoriul procurorului care cerceta moartea violenta a lui Panait (in dosarul real al cauzei, si nu in cel fals, prezentat de procurorul Ilie Botos in urma cu cativa ani si in care, in complicitate cu Ovidiu Paun si Ilie Piciorus – ambii sefi ai lui Panait, s-a falsificat raportul medico-legal si cel al criminalisului, aratandu-se opiniei publice ca moartea procurorului a survenit ca urmare a aruncarii de la fereastra apartamentului in care locuia) se spune ca “varianta sinuciderii ori a accidentarii nu se sustin de catre probele coroborate cu declaratiile martorilor, in concluzie stabilirea formei judiciare a mortii ramane ca stabilita omuciderea”.

    Pe lista suspectilor din dosarul cauzei exista un singur nume: “Viorel Victor Ponta, de profesie procuror, coleg cu victima”. La dosar mai exista, de asemenea, ca punct deosebit de important in desfasurarea anchetei penale si stabilirea autorului crimei, declaratia matusii lui Cristian Panait: “Cristi m-a anuntat, cand s-a intors de la serviciu, in jurul orei 17, ca va avea o vizita si sa nu ma sperii daca aud scandal. A zis: Ori eu, ori ei! A specificat ca vrea sa lamureasca niste probleme de viata si de moarte cu un coleg si a spus numele Ponta. Mi-a cerut sa le pregatesc o cafea si, daca se poate ar fi mai bine sa nu asist la discutii. In jurul orei 17.30 a venit musafirul asteptat iar eu, conform intelegerii cu Cristi, am plecat in vizita la o vecina. Ultima persoana care a venit la Cristi a fost acest Ponta”. Femeia mai declara si ca “am fost alertata de ceilalti vecini ca nepotul meu a cazut de la etaj. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la el au fost: cainele asta de Ponta m-a omorat! Apoi a mai spus ceva dar nu am mai putut auzi, a intrat in coma”. Procurorul care a dat rezolutia de incepere a urmaririi penale impotriva lui PONTA a fost, in doi timpi si trei miscari, pensionat fortat, de catre ministresa Rodica STANOIU. Un alt procuror a luat “cazul” si, la ordinele lui Botos – procurorul de casa al lui Nastase si Hrebenciuc, a falsificat toate probele astfel incat moartea procurorului panait sa para o sinucidere. Ba, mai mult de-atat, i-au intinat si batjocorit pana si amintirea: au ordonat, postmortem, sa I se faca o analiza psihiatrica lui Panait. Nu era deajuns pentru ei ca unealta Ponta il ucisese, il voiau si “nebun”. Miza v-o dezvalui in cele ce urmeaza (toate datele dosarului le voi prezenta in emisiune, impreuna cu declaratii, in premiera, ale fostilor colegi ai lui Panait).

    In urma disparitiei tragice a procurorului Panait, cloaca din spatele lui Ponta l-a recompensat generos, pentru crima savarsita, pe imberbul “procuror”: in acelasi an a devenit, hodoronc – tronc, sef al corpului de control al Primului-Ministru Nastase. Sa vedem insa de ce devenise Panait atat de periculos pentru sefii lui incat sa ii ordone suprimarea, iar executantul Ponta sa o si duca la indeplinire:

    DOSARELE LUI PANAIT: In primul dosar, procurorul ancheta furtul masinii deputatului PSD Viorel Gheorghiu. In urma anchetei, Panait a stabilit ca deputatul si-a inscenat furtul autoturismului BMW, pentru a obtine, in mod ilegal, 2,2 miliarde de lei, valoarea asigurarii. Al de-al doilea, mult mai delicat, care a facut multa valva si despre care s-a spus ca a determinat “sinuciderea” sa, il viza pe procurorul bihorean Alexandru Lele. Convingerea luiPanait – aceea ca Lele era nevinovat, s-a materializat printr-o ordonanta prin care Panait, in ciuda presiunilor la care era supus, a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a procurorului Lele. Mentionez ca Lele tocmai arestase pe unul dintre sponsorii principali ai lui Nastase si bun prieten cu Vasile Blaga, pe vremea aceea pesedist si sef de vama la Bihor. Un alt dosar pe care Panait il avea in lucru era cel al soţiei lui Adrian Năstase, care era cercetată pentru apariţia īntr-un cont bancar a 400.000 de euro nejustificabili. Alte dosare aflate in lucru ale lui Panait: spalare de bani Ovidiu Tender, si modul in care a vandut fraudulos, catre Petrom, o casa din domeniul public, insasi ministresa de atunci a Justitiei, Rodica Stanoiu. Imediat dupa moartea lui Panait, aceste dosare (mai putin al procurorului Lele) i-au fost date lui Ponta. N-a apucat nici macar sa le rasfoiasca pentru ca, nu-I asa, a fost numit sef de control guvernamental. Si le-a facut sa dispara! Moarte, precum colegul pe care l-a impins pe fereastra cu sange rece!

    De pe Vocea Patriei

    CITESTE SI:

  • REVOLTÃTOR! Un TIGAN a omorât doi nevinovati si a scãpat de celulã!

    143-300x207

    Soferul, un tigan de 21 de ani care a spulberat cu BMW-ul sãu doi pietoni care traversau strada regulamentar a scãpat de arestul IPJ Hunedoara.

    Judecãtorii Tribunalului Hunedoara i-au admis contestatia si au înlocuit mãsura. A omorât doi oameni nevinovati care traversau strada pe o trecere de pietoni situatã în centrul municipiului Petrosani, însã judecãtorii tribunalului au decis cã este suficientã mãsura arestului la domiciliu. 

    Revenim cu detalii.

  • DOSARUL PANAIT, episodul II. Ziua în care procurorul Panait a plonjat în gol

    mama-panait-465x390

    10 aprilie 2002, noaptea. OTV anunţă că procurorul care l-a anchetat pe Lele (deja procurorul de la Oradea devenise un personaj cunoscut publicului, mai ales prin difuzarea repetată a casetei cu percheziţia de către Dan Diaconescu) a căzut de pe blocul în care locuia şi se află la Spitalul Floreasca. Avea doar 29 de ani şi se pregătea să se însoare, nu să se sinucidă.

    11 aprilie. Toată presa e în alertă. Echipa mea de la Libertatea (Mădălina Turturea, Cristian Burcioiu şi Silviana Ionescu) pleacă în teren: spital, acasă la procurorul Panait şi la Parchetul General. Iar informaţiile încep să curgă. Din acel moment, câteva zile la rând, ne-am preocupat intens de această moarte suspectă, publicând informaţii noi şi declaraţii stupefiante. La fel făceau şi colegii noştri de la Evenimentul zilei, Ondine Gherguţ, Christian Levant şi alţi câţiva, ale căror articole le vedeţi reproduse azi. Aşa s-a conturat povestea sinuciderii tânărului procuror care are în spate, fără dubii, autori morali.

    Parchetul General a avansat rapid ipoteza că procurorul Cristian Panait s-a sinucis. „Decesul a survenit ca urmare a leziunilor grave suferite prin cădere de la înălţime, pe fondul unui episod suicidar” – a transmis sec, în 11 aprilie 2002, Biroul de presă al Parchetului. Nu s-a găsit niciun bilet care să motiveze dorinţa tânărului magistrat de a se arunca de pe terasa imobilului de patru etaje din strada Luca Stroici din București, ne-au spus surse din Parchet .

    CITESTE SI:

    DOSARUL PANAIT, episodul I. Adevărul despre moartea procurorului Cristian Panait

    De la Spitalul Floreasca am aflat că procurorul fusese adus de o ambulanţă, iar medicul de gardă a sunat la 955 ca să raporteze evenimentul . Cristian Panait era în comă de gradul IV, a fost băgat în sala de operaţie fiindcă avea gleznele, bazinul şi mâinile sfărâmate de la impactul cu solul, însă în cursul nopţii a decedat. O sursă din spital ne-a spus că sunase la director ministrul Justiţiei Rodica Stănoiu ca să-i spună să nu dea niciun fel de relaţii presei, că e vorba de un procuror de la Parchetul General. Medicii au ales să spună jurnaliştilor că familia le-a interzis lucrul acesta.

    Până şi mătuşa lui Cristian Panait, femeia sub ochii căreia se aruncase în gol bărbatul, a fost presată să nu dea niciun fel de relaţii despre cele petrecute în acea după-amiază. Cu greu am aflat câte ceva de la Eleni Dumitru în primele zile.

    Procurorul Panait s-a sinucis sub ochii mamei și mătușii sale. Mărturii cutremurătoare

    Unul dintre primii oameni ajunşi la căpătâiul procurorului întins pe caldarâm a fost preotul Iacob Ormenişeanu, de la Biserica „Popa Chiţu”, aflată în apropiere. La el fusese să se spovedească procurorul Panait cu câteva zile înainte de a se arunca de la etaj. N-a mai făcut-o când preotul i-a spus că trebuia să fi ținut post înainte. Era agitat, a spus preotul, dar a promis că revine la împărtăşanie. L-a regăsit însă căzut în stradă.

    „Nu i-am făcut slujbă pentru că am crezut că poate fi salvat; el încă respira când am venit eu. Mă miră că nu a putut fi salvat, pentru că nu avea fractură la cap. Avea fracturi doar la mâini şi picioare şi din ele îi curgea sânge. Doamna Dumitru, matuşa, îl acoperise cu o haină. Între timp a fost chemată Salvarea. A venit și un tânăr cu un Audi, a tot vorbit la telefon și a mai chemat pe cineva…E o tragedie. Nu puteam să-mi imaginez că va face aşa un gest”, a spus preotul Ormenişeanu.

    Sus, în apartamentul mătuşii Eleni Dumitru se afla şi mama lui Cristian Panait, aflată sub stare de şoc. Fusese chemată de urgenţă de la Târgovişte, fiindcă fiul ei se afla de multe zile într-o stare de nervozitate extremă, se comporta şi vorbea ciudat, îi povestea mătuşii că se află în pericol de moarte, că este urmărit şi că se încearcă lichidarea lui. Totul se declanşase după sosirea lui de la Oradea şi după discuţii aprinse cu şefii săi, Ilie Picioruş şi Ovidius Păun, cărora nu le-a convenit că propusese neînceperea urmăririi penale împotriva procurorului Alexandru Lele. Despre toate aceste lucruri aveau să povestească mai târziu atât mătuşa Eleni Dumitru cât şi câţiva colegi ai procurorului Panait.

    În acea după-amiază de 10 aprilie 2002, sub ochii mătușii și ai mamei sale, procurorul Panait s-a aruncat de pe terasa apartamentului în care locuia. Scena, descrisă de Eleni Dumitru, unor reporteri din presa centrală, după mult timp de la tragedie, nu a mai lăsat niciun dubiu asupra faptului că tânărul s-a sinucis. Ea a povestit (declaraţiile au fost publicate) că, după 27 martie, nepotul ei intrase într-o stare de surescitare din cauza presiunilor pe care le făceau șefii cu privire la cazul Lele, se plimba agitat prin cameră şi spune că îl doare cumplit capul în partea dreaptă. Mâinile şi picioarele i se înroşeau şi deveneau reci ca gheaţa. Logodnica lui i-a spus că îşi punea repetat o întrebare ciudată: „Ce se întâmplă cu mine?”. Părea să conştientizeze că în psihicul său s-a petrecut ceva. Eleni Dumitru a mărturisit că i-a cerut ajutorul şefului, lui Ilie Picioruş, iar acesta a recomandat internarea la Spitalul Militar. Însă Cristian Panait nu a vrut să se ducă acolo, se simţea urmărit, ascultat în propria casă şi începuse să se teamă că va fi lichidat.

    Toată această stare psihotică a debutat în 2 aprilie 2002, când Panait a fost chemat la Parchetul General de Picioruş. Cu o zi în urmă, îşi luase concediu de odihnă. Am aflat însă că pe 2 aprilie a fost chemat la Bucureşti şi audiat procurorul Lele. Şi în acea zi, procurorul Panait a refuzat să schimbe rezoluţia dată pe dosar. Continua să creadă că magistratul de la Oradea nu se facea vinovat de abuz când l-a arestat pe Adrian Tarău sau de sustragere de documente. Dosarul a fost preluat de procuroarea Elena Rădescu. Împotriva ei, a procurorului general Tănase Joiţa, a lui Ilie Picioruş şi a lui Ovidus Păun, procurorul Lele avea să depună plângere penală.

    În ziua de 10 aprilie, Cristian Pa nait a ieşit în parc ca să dea mâncare la porumbei. S-a întors agitat, a spus mătuşa. A străbătut sufrageria de la un capăt la altul. Matuşa şi mama sa nu ştiau cum să-l liniştească. S-a dus de mai multe ori pe marginea terasei, se uita în sus, în jos. L-au tras disperate înpoi. Tânărul se dezbracă. Pielea îi este roşie. Femeile încearcă să-l liniştească şi reuşesc să-l bage în cameră. Deodată tânărul pleacă spre terasă, se urcă pe balustradă, întinde braţele lateral şi sare. „Ca un Icar”, a descris Eleni Dumitru. – Sursa: Evenimentul Zilei

    panait-evz

     

  • DOSARUL PANAIT, episodul I. Adevărul despre moartea procurorului Cristian Panait

    fond-130

    În 10 aprilie 2002, un tânăr procuror de la Parchetul General s-a aruncat de pe terasa apartamentului în care locuia cu mătușa sa și a decedat câteva ore mai târziu, la spital. Ştirea a fost şocantă deoarece opinia publică ştia că procurorul era implicat într-o anchetă de contrabandă şi corupţie, cu ramificaţii politice până la vârful PSD, partidul de la putere. La acest episod s-a referit preşedintele Băsescu când a spus că îşi aminteşte de procurorul Victor Ponta doar legat de cazul Panait.

    Ancheta care a urmat morţii procurorului Cristian Panait a fost, de fapt, ştergerea urmelor ce relevau că asupra anchetatorului de 29 de ani, pus să-şi ancheteze un coleg de la Parchetul din Oradea, se făcuseră presiuni enorme. Aceste presiuni l-au împins spre gestul sinuciderii. Presa a relatat atunci cazul pe larg, jurnaliştii de investigaţii din redacţiile ziarelor au depus mari eforturi pentru a obţine informaţii concludente. Totuşi, secretomania șefilor din Parchetul General și cea a ministrului de atunci Rodica Stănoiu, apoi dezinteresul celorlalți miniștri ai Justiției, a făcut ca moartea magistratului să rămână cu mari semne de întrebare. Și prilej de dispute politice.

     

    CITESTE SI:

    DOSARUL PANAIT, episodul II. Ziua în care procurorul Panait a plonjat în gol

     

    În ultimele zile, au apărut o serie de ştiri şi articole care nu conţin informaţii exacte, ba chiar se fac acuzaţii grave la adresa premierului Victor Ponta, deformându- se până şi adevărul ştiut despre acest caz, adevăr peste care s-a aşternut uitarea celor 12 ani.

    M-am ocupat din primele momente de acest subiect atât din poziţia de redactor şef adjunct la Libertatea, dar şi ca ziarist de investigaţii. Pentru o redare fidelă a ceea ce s-a întâmplat cu procurorul Panait mi-am consultat agendele din anul 2002, am scotocit în colecţiile ziarelor şi cred că materialul publicistic de azi a reuşit să devină o fotografie a ceea ce se întâmpla atunci în lumea justiţiei şi a politicului.

    Premieră națională: încercarea de arestare a unui procuror la el acasă!

    Totul a început la OTV. Era 27 martie 2002, aproape de miezul nopţii. Dan Diaconescu şi-a întrerupt emisiunea, anunţând că va difuza un film din casa unui procuror din Oradea, Alexandru Lele, peste care veniseră nişte colegi procurori de la Bucureşti ca să-i percheziţioneze locuinţa şi să-l aresteze. Lumea a asistat şocată la dialogul dur dintre procurorul Lele şi un tânăr anchetator sosit din Capitală. Se vorbea de corupție, de abuz, de ilegalități, de cazul arestării lui Adrian Tarău, fiul fostului prefect de Bihor, cunoscut sponsor al PSD. Alexandru Lele a scăpat în acea seară şi de percheziţie şi de arestare datorită intuiţiei de a aduce în casă un operator din presa locală care să filmeze descinderea colegilor magistraţi.

    A doua zi, presa a început să scotocească, să vadă ce s-a întâmplat la Oradea. Totul se învârtea în jurul lui Adrian Tarău, arestat şi eliberat după celebra intervenţie a premierului Adrian Năstase, când a atenţionat că el nu crede în arestările de vineri.

    Pentru a înţelege cazul morţii lui Cristian Panait trebuie plecat de la cazul Alexandru Lele. Dosarul instrumentat de procurorul orădean era extrem de voluminos, cu conexiuni în Slovacia. Acesta este şi motivul pentru care, în 2000, Parchetul General a aprobat o comisie rogatorie. Totul a pornit de la condamnarea unui anume Mircea Pocşe, acuzat de înşelăciune cu privire la calitatea mărfurilor. Procurorul Lele s-a ocupat de revizuirea dosarului şi a constatat, pe baza documentelor elaborate de Interpol Bratislava și București, precum şi a rezultatelor comisiei rogatorii, că Pocşe nu e vinovat de faptele pentru care fusese condamnat. A descoperit că inculpatul făcea contrabandă cu produse petroliere, că avea complici şi că prejudiciul produs României şi Slovaciei era de proporţii considerabile. Aşa s-a ajuns la fiul fostului prefect PSD Aurel Tarău şi, implicit, la arestarea lui Adrian Tarău.

    Amestecul politicienilor în anchete era obișnuință în 2002

    Presa a explodat, politicienii puterii au reacţionat. Premierul Năstase a declarat public că nu crede în arestările de vineri, lăsând să se înțeleagă că e vorba de un abuz. După câteva zile, procurorul Lele a revocat măsura arestării.

    „Nimeni nu poate nega că primul ministru a intervenit pe data de 20 martie 2002. Imixtiunea a fost clară. Dar eu nu puteam să spun nimic, deoarece eram procuror. Toată lumea mă întreabă de ce am tăcut. Cum se face că societatea civilă nu a reacţionat atunci când am fost obligat să revoc mandatul de arestare? M-a întrebat cineva de ce am revocat mandatul? Cum poate crede cineva că, după câteva zile de la semnarea mandatului, am decis fără niciun fel de presiune să-l revoc?”, a declarat procurorul Lele ziariştilor bucureşteni la începutul lui aprilie 2002, în ziua în care a fost audiat la Parchetul General sub acuzaţia de „arestare nelegală, fără probe”.

    Anterior percheziţiei casei sale şi cercetării lui la Bucureşti, Alexandru Lele declarase presei locale că fiul fostului prefect a creat în judeţul Bihor o reţea care controlează toate activităţile economice şi sociale, fiind sprijinit în acţiunile sale de autorităţile locale, inclusive de Poliţie şi Vamă. În afacere era implicat şi un avocat, fiul unui colonel important din IGP. Procurorul susţinea cu tărie că existau acte care conturau cu precizie sistemul mafiot de contrabandă cu produse petroliere prin care statul fusese prejudiciat de mii de miliarde de lei. Iar despre aceste documente ştiau şi poliţiştii de la „Combaterea Crimei Organizate” şi procurorii şi judecătorii orădeni. Pe fondul acestor stări de fapt a apărut procurorul Cristian Panait şi şeful său, Ovidius Păun, veniţi să-l aresteze pe Alexandru Lele, în seara de 27 martie 2002. Păun a rămas în maşină, la intrarea în locuinţa lui Lele şi l-a trimis singur pe Panait. Imaginile transmise de OTV din locuinţa lui Lele au arătat clar înfrângerea tânărului procuror, care nu a putut să îndeplinească misiunea ce-i fusese încredinţată. Când Alexandru Lele i-a spus că nu are şi aviz de la ministrul Justiţiei pentru arestarea sa, Cristian Panait şi-a dat seama că a picat într-un joc al intereselor şi că a fost folosit. – Sursa Evenimentul Zilei

  • Șocant ! Băsescu face referiri oficiale la PRESUPUSA CRIMĂ comisă de Ponta asupra procurorului Panait

    vpanait

    Marți seara, de la Palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu s-a referit în mod expres la un subiect delicat care este tratat de ani de zile de o anumită parte a presei.

    Zeci de articole circulă pe net având ca subiect asasinarea procurorului Panait Nicolae Cristian de către colegul său pe atunci Victor Viorel Ponta.

    “Nu cunosc nicio faptă deosebită a procurorului Victor Viorel Ponta și nicio urmă serioasă lăsată de el la Parchetul General, în afară de declarația mamei procurorului Panait că el este ultima persoană cu care acesta s-a văzut”, a declarat președintele Traian Băsescu.

    Este pentru prima oară când, în mod oficial, este amintit acest caz tratat, până în prezent, în cheia teoriei conspirației.

    Traian Băsescu îi arată astfel cea mai neagră pisică lui Victor Ponta.

  • VASILE LAVRIC – barbatul arestat pentru ca ar fi ucis si ingropat 3 surori in curtea casei – VIDEO

    61500049.jpg

    Vasile Lavric, barbatul din Radauti suspectat ca si-a ucis sotia si pe cele doua surori ale acesteia, a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, potrivit unei decizii luate marti de Tribunalul Bucuresti, la propunerea procurorilor.

    Decizia instantei, care nu este definitiva, a fost contestata de Lavric la Curtea de Apel Bucuresti.

    Trei surori din Radauti care s-au iubit cu acelasi barbat si au disparut cu ani in urma sunt in centrul unei anchete care a fost redeschisa de procurori.

    Acestia au gasit cateva oase in curtea individului, care a fost casatorit cu una dintre femei si a facut copii cu ea si cu o sora de-a ei. Anchetatorii au aflat ca suspectul isi batea nevasta si l-au retinut pentru tentativa de omor. Cand s-a vazut incatusat, barbatul a sustinut ca i s-a facut rau si a fost dus cu ambulanta la spital. Omul care ar putea avea legatura cu disparitia misterioasa a celor trei surori are un trecut complicat. A mai fost casatorit de doua ori, iar ambele sotii au murit.

    Vasile Lavric pare sa fie cheia cazului complicat al disparitiei celor trei surori din Radauti. Femeile, toate iubitele lui, sunt de negasit de noua ani, si inca de la inceput barbatul a fost considerat suspect. Anchetatorii nu au avut atunci probe care sa il incrimineze insa au redeschis cazul pentru ca au aparut indicii noi.

    Vasile Lavric, suspect: “Sunt in Italia”.

    Relatia amoroasa dintre Vasile si cele trei surori coincide in mod straniu cu disparitia lor. Cea mai mare dintre ele, Nicoleta a fost sotia barbatului si-au avut un copil impreuna. In paralel, Vasile s-ar fi iubit si cu sora ei mai mica, de 16 ani, Iuliana. Ea este si cea care a disparut prima, ultima data fiind vazuta urcandu-se in microbuzul barbatului.

    Cativa ani mai tarziu, in timp ce era insurat cu Nicoleta, Vasile a avut o relatie si cu a treia dintre surori, Ramona, care i-a facut si un copil. In mod straniu, la scurt timp sotia lui, Nicoleta dispare dupa ce amandoi au plecat cu masina intr-o vizita. Cateva luni mai tarziu a disparut si Ramona. Vasile a sustinut mereu ca nu are nici o vina.

    “Ma simt nevinovat si nu am avut nici o problema. Ma acuza pentru ca noi de mult timp nu sintem in relatii bune. Nu au disparut de la mine, ci de la mine au plecat”
    , sustinea Vasile Lavric.

    Atunci, in 2005, barbatul a fost suspectat de omor, dar politistii nu au gasit suficiente probe ca sa-i demonstreze vinovatia, mai ales ca Vasile a trecut si testul cu detectorul de minciuni.

    Acum, insa dupa noua ani anchetatorii au facut sapaturi in curtea casei, dar si in hala in care Vasile si-a amenajat un atelier auto. Acolo, au gasit mai multe fragmente de oase. Au cercetat apoi microbuzul individului, masina in care tanara disparuta in 1995, cand avea 16 ani, a fost vazuta pentru ultima oara de parinti. Din vehicul au ridicat mai multe probe.

    “De la bun inceput am stiut ca-i adevarat pentru ca mai ales Nicoleta a fost o mama desavarsita. Isi iubea copilul, era imposibil sa-l abandoneze si sa nu aiba grija de el. Toate femeile pe care le-a avut, pe toate le-a schingiuit, le-a batut si le-a omorat. Asta e adevarul” a povestit o vecina.

    Mai mult, procurorii au aflat ca in 2000, sotia lui, Nicoleta, a ajuns in spital dupa ce a fost batuta crunt de suspect. Motiv pentru care acum el este retinut pentru tentativa de omor, desi sustine ca este nevinovat.

    “A doua sotie se presupune, deocamdata, ca a fost lovita in cap. Zice dumnealui ca a alunecat si ca cazut cu capul intr-o margine de soba. Sustine ca nu e vinovat”, a relatat avocatul Ovidiu Dragan.

    Convinsa ca individul nu era strain de disparitia fetelor, mama lor a cerut ani de zile cu insistenta anchetarea lui. Femeia sustine ca politistii nu au luat-o in seama.

    “M-au batut, m-au dat in judecata, au facut ce au facut si tot ei au castigat, ca eu nu am avut bani sa ma duc prin tribunale. M-au scos afara din politie, ca daca mai vin ma aresteaza, ma baga la beci” a povestit mama fetelor.

    Vasile a fost adus de procurori la Bucuresti. Marti, in timp ce se afla in arest i s-a facut rau si a fost dus la spital. Insa medicii spun ca nu sufera de nici o afectiune care sa ii puna viata in pericol.

Back to top button