“Jurnalism înseamnă să publici ceea ce cineva nu vrea să fie publicat. Orice altceva e publicitate.” - George Orwell

DETALII AICI.

nationalism

  • Orchestra Operei Naționale Române Cluj s-a ridicat în picioare la intonarea imnului ”Deșteaptă-te române”, de către naționaliști, împotriva islamizării. Jandarmeria A AMENDAT patriotii!

    nationalisti cluj

    Potrivit spectatorilor care au asistat la deschiderea noii stagiuni a Operei Române Cluj, care a debutat cu piesa ”Misă pentru pace” de Karl Jenkins, orchestra s-a ridicat în picioare la semnalul dirijorului, la intonarea imnului ”Deșteaptă-te, române”, de către naționaliștii care au dorit să oprească pasajul în care se făcea chemarea musulmană la rugăciune ”Adhaan”.

    Premiera absolută a creației vocal-simfonice a fost găzduită de Royal Albert Hall of London, în anul 2000. Interpretarea în premieră națională pe scena teatrului liric din Cluj i-a adus în fața publicului pe soprana Diana Țugui, mezzosoprana Viktória Cormoș, tenorul Cristian Mogoșan, bas-baritonul Sebastian Balaj și Diana Canteșanu – solo violoncel, acompaniați de Corul și Orchestra Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, aflată sub bagheta dirijorului invitat Flavius Filip, cu participarea excepțională a Côr Caerdydd din Cardiff, cor ce a interpretat lucrarea cu prilejul premierei sale mondiale.

    Pe lângă segmentele Ordinarium-ului (Kyrie, Sanctus, Agnus Dei, Benedictus) concertul include și alte variate surse literare sau muzicale.

    Piesa a fost dedicată crizei din Kosovo și se dorește a fi o creație despre pace, dar a fost interzisă în Noua Zeelandă și la Berlin tocmai pentru pasajele referitoare la islam. – NapocaNews.ro

    UPDATE:

    Polițiștii au evacuat, duminică seară, cinci naţionalişti din clădirea Operei Naționale Cluj-Napoca, din cauza faptului că au perturbat un concert din deschiderea stagiunii, intitulat ”The Armed Man – Misă pentru pace”, în care era exprimată și o rugăciune în limba arabă.

    Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Cluj, Carmen Jucan, cele cinci persoane — patru bărbați și o femeie — au fost conduse la secție și sancționate contravențional cu sume cuprinse între 500 și 700 de lei pentru nerespectarea măsurilor de ordine pentru buna desfășurare a manifestării culturale. Una dintre persane a primit, în plus, și o sancțiune pentru adresare de cuvinte jignitoare.

    Practic, în momentul în care concertul vocal simfonic ”The Armed Man — Misă pentru pace” a ajuns la momentul rugăciunii în limba arabă, câteva persoane au perturbat spectacolul, au vociferat și au început să cânte imnul național ”Deșteaptă-te române!”.

    Una dintre cele cinci persoane a protestat împotriva faptului că într-o instituție culturală din România au loc rugăciuni în limba arabă.

    Cei cinci, printre care liderul Noua Dreaptă Cluj, au fost evacuați cu ajutorul luptătorilor trupelor speciale și conduși la poliție, după care spectacolul a fost reluat.

    Potrivit site-ului Operei Naționale Cluj-Napoca, concertul ”The Armed Man — Misă pentru pace”, al compozitorului galez Karl Jenkins, a fost ales pentru deschiderea noii stagiuni, fiind o misă în 13 părți pentru voce feminină solo, violoncel solo, cor mixt și orchestră.

    ”Prima parte este construită pe baza cântecului ‘L’homme armé’ —de unde și titlul lucrării — din secolul XV, atât de des folosit în misele compozitorilor renascentiști; cea de-a doua constă în chemarea musulmană la rugăciune— Adhaan”, se arată pe site-ul Operei.

    Pe lângă segmentele Ordinarium-ului (Kyrie, Sanctus, Agnus Dei, Benedictus) concertul include și alte variate surse literare sau muzicale.

    Directorul Operei clujene, Florin Estefan , anunțase, cu câteva zile înainte, într-o conferință de presă, că a invitat, pentru acest eveniment din deschiderea stagiunii, o persoană de la Muftiatul din București pentru a participa la concert și pentru a lansa chemarea la rugăciunea musulmanilor.

  • Legea 217/2015 a lui Crin Antonescu, o lege împotriva culturii române

    cr

    Precedentul creat la Cluj de Emil Boc, care a retras de pe ordinea zi proiectul de schimbare a numelui „Radu Gyr“ al unei străzi, redeschide discuţia despre Legea 217/2015, prin care „Mişcarea legionară“ a fost introdusă arbitrar printre organizaţiile fasciste, deşi Tribunalul de la Nürnberg a respins această solicitare! Proiectul legii a fost depus la Senat pe 8 octombrie 2013, cînd Crin Antonescu era anunţat ca viitor preşedinte al ţării din partea USL şi se urmărea cîştigarea simpatiei şi susţinerii din partea comunităţii evreieşti, mai exact, a Institutului „Elie Wiesel“, condus de trista figură a lui Alexandru Florian. Cînd acest proiect a devenit Legea 217/2015, USL nu mai exista, iar candidatura lui Crin Antonescu la preşedinţie era deja istorie.

    Obiectul Legii 217/2015 era, în principal, includerea „Mişcării legionare“ între organizaţiile criminale de tip fascist. În fapt, această lege nu făcea altceva decît să modifice „Ordonanţa 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii“.

    Mari scriitori, filosofi sau oameni de cultură români, printre criminalii de război

    Între aceste organizaţii nu exista „Mişcarea legionară“, aşa încît Legea 217/2015, pe criterii arbitrare, fără nici un argument istoric sau de natură ştiinţifică, extinde atît de mult conţinutul Ordonanţei 31/2002, încît permite introducerea între criminalii de război şi autorii holocaustului unii dintre cei mai mari scriitori, filosofi sau oameni de cultură români, doar pentru simpatiile lor politice din acea vreme sau pentru că au deţinut unele funcţii administrative în timpul guvernului legionar!

    Consecinţa? Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Constantin Noica deveneau proscrişi, numele lor urmînd să fie şterse din nomenclatura unor străzi, iar statuile acestora urmînd să fie demolate, aşa cum cere Institutul „Elie Wiesel“! În acelaşi timp, ar trebui scoase din manualele şcolare referirile la opera lor, deşi unii dintre aceşti gînditori sînt studiaţi în străinătate, fiind preţuiţi pentru contribuţia lor la patrimoniul cultural al omenirii.

    Legea 217/2015 se inspiră din „Legea siguranței naționale“ și o decizie a ÎCCJ

    Cine citeşte cu atenţie „Expunerea de motive“ a Legii 217/2015 va constata o enormitate: nu sînt invocate cercetări academice sau studii istorice credibile, ci două documente care nu pot înlocui argumentele ştiinţifice:

    – Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României, art. 3, lit (h)
    – Decizia nr. 1.709/09.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie!

    Deşi Crin Antonescu este profesor de istorie, el a ignorat cu bună ştiinţă tocmai argumentele istorice, ştiindu-se că Tribunalul de la Nürnberg a decis imediat după terminarea războiului, în timpul celebrului proces, că „Mişcarea legionară“ nu trebuie să fie inclusă între organizaţiile de tip fascist! Ar fi putut, de pildă, să ceară un punct de vedere de la Benjamin Ferencz, ultimul procuror în viaţă dintre cei care au făcut parte din Tribunalul de la Nürnberg, care s-a născut la Satu Mare, dar Antonescu a preferat să urmeze ambiţiile lui Alexandru Florian, fiul odiosului ideolog comunist, care pune deasupra adevărului istoric sentinţele Tribunalului Poporului din perioada stalinismului promovat şi susţinut de tatăl său!

    Bustul lui Ion Antonescu, din curtea bisericii “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, ctitorită chiar de Mareşal, a fost camuflat cu tablă glavanizată, apoi a dispărut cu totul

    Statuile nu pun în pericol siguranța națională!

    Dar să vedem ce conţin cele două „reglementări“ la care fac trimitere iniţiatorii acestei legi. Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României se referă explicit la sancţionarea unor fapte petrecute în viitor, care „constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României“, cum se spune chiar la începutul art. 3. În alineatul (h), la care fac referire iniţiatorii, se precizează „iniţierea, organizarea, săvîrşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept“.

    Este cît se poate de clară intenţia legiuitorului: aceea de a pedepsi acţiunile totalitariste şi extremiste, derulate în viitor de cineva care s-ar inspira din ideologiile fasciste, legionare, rasiste sau antisemite şi care ar pune în pericol integritatea ţării. Nicidecum nu este vorba despre dărîmarea statuilor unor scriitori sau ştergerea numelor acestora din nomenclatorul stradal, aşa cum se cere de către Institutul „Elie Wiesel“, invocîndu-se Legea 217/2015!

    Deci Legea 51/1991 nu face referire la personalităţile politice care, în perioada interbelică, au făcut parte din „Mişcarea legionară“ sau din „Partidul Comunist“ şi nici nu indică pedepsirea acestora în veci pentru opţiunile politice ale acestora! De altfel, este surprinzător că istoricul Crin Antonescu include „Mişcarea legionară“ între organizaţiile fasciste şi criminale, dar omite „Partidul Comunist“, din care făcea parte ca ideolog tatăl lui Alexandru Florian, cel de la care a pornit iniţiativa Legii 217/2015!

    Deturnarea unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    A doua referire în „Expunerea de motive“ a Legii 217/2015 face trimitere la Decizia nr. 1709/09.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condusă atunci de Livia Stanciu. Este vorba despre decizia dată în Dosarul nr. 39595/3/2009, în care „reclamantul S.N.G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să se constate caracterul politic al condamnării sale în baza sentinţei penale nr. 190/20 aprilie 1960, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti“. În prima instanţă, fostul deţinut politic S.N.G. obţinuse o hotărîre favorabilă, în care se constatase că „are de drept caracter politic condamnarea reclamantului dispusă prin sentinţa penală nr. 190/20 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti, pentru care acesta a fost deţinut în perioada 4 iulie 1959 – 18 aprilie 1964“! S.N.G. fusese condamnat la 16 ani de muncă silnică şi 8 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii pentru „crima de uneltire contra ordinei sociale“! Este vorba, desigur, despre uneltire contra comunismului.

    Chiar ÎCCJ spune în această decizie: „S-a mai reţinut în legătură cu reclamantul că în anul 1945, după ce s-a întors de pe front, acesta şi-a reluat vechile legături cu legionarii cunoscuţi din activitate şi din detenţia din lagărul de la Târgu Jiu, informându-se reciproc referitor la ştirile politice interne şi internaţionale şi comentând duşmănos măsurile şi hotărârile luate de regimul democrat popular, elogiind totodată elementele legionare“! În acest fel, chiar după Revoluţia anticomunistă din 1989, asistăm la certificarea unei sentinţe date de puterea comunistă împotriva cuiva care nu a comis nici o crimă de război, ci doar asculta posturile de radio străine, comentând duşmănos la adresa „regimului democrat popular“, adică a regimului comunist!

    Infirmînd prima sentinţă, care îi dă dreptul lui S.N.G. să fie considerat deţinut politic, ÎCCJ scrie doar o propoziţie, pe care Crin Antonescu şi ceilalţi doi iniţiatori o preiau în expunerea lor de motive: „Or, mişcarea legionară a fost, în esenţă, o organizaţie de tip paramilitar terorist, de orientare naţionalist-fascistă, cu caracter mistic religios, violent anticomunist, dar, printre altele, şi antisemit“! Atît şi nimic mai mult era suficient pentru ca S.N.G. să mai fie, practic, încă o dată condamnat pentru că discuta „duşmănos“ despre PCR!

    Iniţiatorii condamnă, de fapt, apartenenţa cuiva la o organizaţie politică!

    Este incredibil cum au apreciat cei trei iniţiatori ai Legii 217/2015 că o decizie oarecare dintr-un proces poate fi izvor de lege! Practic, ei au înlocuit tratatele de istorie, cercetările academice şi chiar sentinţa Tribunalului de la Nürnberg cu o propoziţie dintr-o sentinţă civilă extrem de controversată, prin care un judecător condamna, în realitate, o opţiune politică, nu o crimă împotriva umanităţii!

    Ce este cu adevărat condamnabil la iniţiatorii Legii 217/2015 este că, deşi invocă Legea siguranţei naţionale, prin citarea art. 3, lit. (h) (vezi mai sus), ei nu ţin cont de prevederile art. 4, al. 1, unde se spune: „Prevederile art. 3 nu pot fi interpretate sau folosite în scopul restrîngerii sau interzicerii dreptului de apărare a unei cauze legitime, de manifestare a unui protest sau dezacord ideologic, politic, religios ori de altă natură, garantate prin Constituţie sau legi“!

    Or, ceea ce au făcut iniţiatorii Legii 217/2015 este ceea ce interzice Legea siguranţei naţionale, adică să condamne, după decenii, simpla apartenenţă a cuiva la o organizaţie politică, nu fapte concrete, cum ar fi crime de război sau alte infracţiuni asemănătoare! Culmea este că şi în cuprinsul Legii 217/2015 este preluat textul art. 4, al. 1, din Legea siguranţei naţionale. Cu toate acestea, după cum bine se ştie, Institutul „Elie Wiesel“, invocînd chiar Legea 217/2015, a cerut Guvernului român (în subordinea căruia se află) să schimbe denumirea unor străzi care purtau numele unor scriitori, filosofi sau artişti români şi dărîmarea statuilor acestora doar pentru că au fost membri sau simpatizanţi ai Mişcării Legionare!

    În acest fel, nume precum Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu sau Horia Vintilă au fost considerate proscrise, ignorîndu-se valoarea artistică a operelor lor. O dovedeşte adresa MAI, trimisă către prefecturile mai multor judeţe, în care se face referire la „lista transmisă de Institutul «Elie Wiesel»“!

    Cu alte cuvinte, întreaga „Expunere de motive“ care a dus la votarea în Parlament a Legii 217/2015 este arbitrară, ignorînd cu bună ştiinţă nu numai adevărul istoric, ci impunînd simple consideraţii ca fiind adevăruri de care ar trebui să se ţină cont!

    În acest sens, avînd în vedere şi cazul recent de la Cluj, în care, la solicitarea societăţii civile, primarul Emil Boc a retras proiectul de Hotărîre prin care urma să se schimbe numele străzii „Radu Gyr“ în baza Ordonanţei 31/2002, cu modificarea extinsă de Legea 217/2015, se impune abrogarea Legii 217/2015, în aşa fel încît astfel de solicitări absurde să nu se mai facă, invocîndu-se o lege profund antiromânească, ce afectează grav cultura României!

    Abrogarea Legii 217/2015 nu înseamnă că ar fi tolerate manifestările antisemite sau cele contra umanităţii, căci acestea sînt cuprinse şi pedepsite de Ordonanţa 31/2002. Legea 217/2015, atît de controversată în cei doi ani de cînd este în vigoare, nu face altceva decît să genereze chiar atitudini antisemite, căci unii ar putea să înţeleagă că atacul la adresa unor mari oameni de cultură români, generat de Institutul „Elie Wiesel“, ar fi un atac la adresa României!

    O lege strâmbă

    Este regretabil că toate dezbaterile din ultima vreme, în care vectori ai opiniei publice au semnalat toate aceste riscuri ale unei legi strîmbe, nu numai că nu au dus la retragerea acestei legi aberante, ci, iată, după un timp de tăcere, solicitările Institutului „Elie Wiesel“ au revenit în actualitate, profitînd şi de lipsa de informaţie a membrilor Guvernului sau Parlamentului român!

    În acest sens, abrogarea Legii 217/2015 trebuie să se facă urgent, iar dacă se doreşte o discuţie pe tema „Mişcării legionare“, ea trebuie să aibă girul Academiei Române şi al istoricilor români, singurii care pot da un verdict ştiinţific asupra perioadei interbelice, a rolului unor partide sau al personalităţilor implicate în politica acelor vremuri.

    În nici un caz, această Lege 217/2015, iniţiată de Crin Antonescu, Andrei Gerea şi George Scutaru, născută din interese obscure, nu mai poate fi păstrată, căci ea aruncă pe nedrept în groapa istoriei operele unor mari personalităţi culturale româneşti. În multe alte ţări ale lumii, scriitori, artişti sau filosofi au avut chiar simpatii fasciste, însă istoriile literaturii, filosofiei sau culturii din ţările respective nu au distrus operele acestora! De ce s-ar întîmpla acest lucru în România?

    Autor: Ion Spanu – Cotidianul.ro

  • REVOLTATOR: Ministerul Educației vrea ca Istoria predată copiilor să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”

    elevi
    Ȋn plus, profesorii nu mai sunt obligați să predea și operele scriitorilor clasici ai literaturii române.

    Ȋn vreme ce copiii merg la școală cocoșați la propriu de ghiozdanele mult prea grele, fără chef și fără să mai descopere în lumea din jur rostul învățăturii, în vreme ce se tremură de frig în școli, iar la țară elevii încă mai merg la WC-ul din fundul curții, în vreme ce profesorii sunt desconsiderați de societate, deși salvarea acestei nații stă doar în ei, în vreme ce întreg învățământul românesc e în haos și-n cădere liberă, de ani de zile, și nicio guvernare n-a făcut nimic pentru a opri acest dezastru, Ministerul Educației vine acum și mai bate un cui la coșciug, modificând programele școlare, după dictarea altora.

    La orele de Istorie și de Limba și literatura română, profesorii trebuie „să stimuleze asumarea multiculturalității și multiperspectivității”, „să prevină orice forme de naționalism” și să vegheze la crearea unui „comportament empatic intercultural”.

    De ce nu a prevăzut toate aceste obiective Ministerul Educației în programa școlară pentru disciplina Educație socială? Pentru că nu dezvoltarea unui așa-zis spirit civic este scopul final. Ci transformarea orelor de Istorie și de Limba și literatura română într-o mare peltea a diversității.

    Istoria ar trebui „să stimuleze asumarea multiculturalității și multiperspectivității”

    Ministerul Educației Naționale și Institutul de Științe ale Educației au lansat vineri în consultare proiectele de programe școlare pentru clasele V-VIII. Două dintre discipline ne-au atras atenția: Istoria și Limba și literatura română.

    Conform proiectului de programă școlară, „în ciclul gimnazial istoria își asumă formarea unor mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism, de formarea de stereotipii și xenofobie”.

    E așa de rău naționalismul, în general? Dicționarul Explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită în 2009) definește naționalismul ca fiind „ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale”.

    Iar potrivit Enciclopediei Britanice, „naționalismul este o ideologie bazată pe premisa că loialitatea și devotamentul individului față de stat-națiune este mai presus decât alte interese individuale sau de grup.”

    De ce predarea Istoriei în școlile generale ar trebui să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”? Pentru că, în egală măsură, se urmărește ca aceeași disciplină „să stimuleze asumarea multiculturalității și multiperspectivității”.

    Conform DEX (idem), „multiculturalitate” înseamnă „existența mai multor culturi în cadrul aceleiași țări.” Cuvântul „multiperspectivitate” nu există însă în limba română, ceea ce înseamnă că autorii programei școlare pentru disciplina Istorie nu au făcut nici măcar efortul de a adapta traducerea din engleză a documentului original…

    Mai departe, noua programă introduce printre „competențele dezvoltate prin studierea istoriei în învățământul gimnazial” – „manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienței istorice și a diversității socio-culturale”.

    Ȋn clasa a V-a, copiii dobândesc această competență prin „folosirea jocului de rol pentru însușirea valorilor și comportamentelor cetățeniei democratice”. Iar când învață despre Europa medievală, au ca studiu de caz „diversitatea culturală în lumea românească: Brașov și Cluj”. Ȋn clasa a VI-a, unde învață despre „secolul naționalităților”, elevii trebuie „să realizeze un produs care ilustrează contribuția diferitelor civilizații la dezvoltarea patrimoniului cultural comun”, iar în clasa a VII-a, la domeniul „Perioada interbelică: o lume în schimbare”, copiii au ca studiu de caz „femeia în viața publică”, „cinematograful – artă și industrie” și „modelul democratic (SUA)”.

    Ȋn clasa a VIII-a, unde se predă „Istoria românilor”, pentru capitolul „Evul Mediu românesc” Ministerul Educației recomandă ca studiu de caz „diversitate etnică în spațiul româneasc”, la „România secolelor XX/XXI” – „Minoritățile naționale în România”, iar pentru lecția „România în Al Doilea Război Mondial” – (doar) „Holocaust-ul în România”.

    Pentru „manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienței istorice și a diversității socio-culturale”, elevii de clasa a VIII-a vor „realiza dezbateri pe probleme sensibile și controversate”, dar și „prezentări/portofolii individuale sau pe grupe care să conțină fotografii, mărturii etc. care să surprindă diversitatea socio-culturală la nivel local/regional/național”.

    „Generații întregi au fost frustrate de cunoașterea adevăratei istorii a neamului nostru. S-a crezut că prin aceasta cei «îndoctrinați» vor deveni obiecte ușor de manevrat, de către executanții docili ai tiranilor”, scria Ministerul Ȋnvățământului și Științei în 1990. Scria în „Cuvântul înainte” al unui manual reeditat atunci, „Istoria Românilor pentru clasa a VIII-a secundară” publicat de P.P. Panaitescu la 1942.

    Ora de Limba și literatura română e dedicată „comportamentului empatic intercultural”

    Și noua Programă școlară pentru disciplina Limba și literatura română (clasele a V-a – a VIII-a) „asigură promovarea dezvoltării personale a elevului într-un cadru sociocultural lărgit”.

    „Programa elaborată în contextul noii paradigme educaționale vizează”, printre altele, „adecvarea programei la arhetipul sociocultural național coroborat cu cel universal, prin corelarea tradiției cu viziunile novatoare” și „corelarea cu programele pentru maternă din România și din alte țări guvernate de evoluțiile în domeniul educației la nivel european și internațional”. Prin predarea acestei discipline se urmărește ca elevii să deprindă „manifestarea unui comportament empatic cultural și intercultural”.

    Astfel, în clasa a V-a, la ora de Limba și literatura română copiii vor fi puși să „asocieze experiențe proprii de viață și de lectură cu acelea provenind din alte culturi”, dar și să „identifice tipare privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare”.

    Cei din clasa a VI-a vor „investiga obiceiuri și tradiții ale comunității în care trăiesc și ale unor comunități aparținând altor etnii” și vor „analiza tipare privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare”, prin realizarea unor documentare, elaborarea de materiale diverse prezentând valorile promovate în tradițiile și obiceiurile diferitelor culturi și analiza unor modele promovate în literatura română și/sau universală și în alte arte (film, teatru, artă plastică etc.).

    Ȋn clasa a VII-a, copiii vor face „compararea unor tradiții românești și a unor tradiții din alte culturi”, dar și „compararea tiparelor privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare”, iar în clasa a VIII-a vor trece la „exprimarea unui punct de vedere față de anumite tradiții și valori ale culturii naționale sau ale unei alte culturi, descrise în cărțile citite” și „argumentarea unui punct de vedere privitor la tiparele identificate în cultura proprie și în cultura altor popoare”.

    La „Sugestii metodologice”, Ministerul Educației enumeră, printre altele, în programă:
    – Pentru „Identificarea unor tipare privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare”, se recomandă vizionarea de spectacole de teatru, de film, lectura unor texte aparținând unor scriitori din afara spațiului carpato-danubian-pontic (de exemplu: din Republica Moldova). Pornind de la teme de tipul: Identitate personală, se pot asocia teme ca Prieteni din lumea animalelor, Prieteni imaginari, Valorile mele.
    – Pentru „Argumentarea unui punct de vedere privitor la tiparele identificate în cultura proprie și în cultura altor popoare”, se pot realiza proiecte de tipul Respect pentru diversitate (spre exemplu: https://www.britishcouncil.ro/sites/default/files/ghid-respectingdiversity.pdf).

    Adică, după modelul:

    foto 1

    „Textele literare și nonliterare vor fi alese din literatura română și universală”

    Poate și pentru a încuraja dezvoltarea acestui „comportament empatic intercultural”, noua programă școlară pentru disciplina Limba și literatura română nu le mai impune profesorilor ca printre textele literare de bază selectate să fie incluse și fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române.

    Astfel, pentru clasa a V-a, actuala programă școlară, adoptată în 2009, precizează că „se vor selecta 5-7 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat”.

    foto 2

    Conform noii programe școlare, la clasa a V-a profesorii vor avea obligația de a studia un număr minim de 8 texte de bază. Ȋnsă doar 4 dintre ele sunt literare, și 4 nonliterare.
    Mai mult, în vreme ce actuala programă școlară prevede clar că „între texte literare de bază vor fi incluse în mod obligatoriu și fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române”, noua programă spune că „textele literare și nonliterare originale grupate în jurul unei tematici comune vor fi alese din literatura română și universală, prin raportare la cerințele și la nevoile de instruire ale elevilor. (…) Autorii de manuale și profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să abordeze aplicativ noțiunile de teorie literară.”

    foto 3

    Regula ca ponderea textelor nonliterare să fie jumătate din numărul textelor de bază și lipsa obligativității studierii operele scriitorilor clasici ai literaturii române vor fi valabile pentru toate clasele V-VIII.

    Ce vor învăța totuși copiii la ora de Limba și (doar în teorie) literatura română, în afară de „empatia interculturală” și analiza textelor unor autori contemporani de beletristică?

    Redactare de texte pentru rețele de socializare

    Pentru deprinderea competenței de „redactare a textului scris de diverse tipuri”, Ministerul Educației are următorul plan, expus în programa școlară:

    „Conținuturile se studiază gradual, de la simplu la complex (…). Se pornește de la însușirea unor deprinderi de scriere pe baza unui subiect și a unui format, urmărind o anumită intenționalitate, continuându-se cu argumentarea, utilizarea tehnologiei informației, până la dezvoltarea preocupării pentru scrierea corectă, adecvată situației de comunicare și scopului, originalitatea și etica redactării, a interesului pentru obținerea feedbackului, respectiv, monitorizarea și îmbunătățirea propriului comportament și a propriei atitudini privitoare la scris.

    Alături de exercițiile individuale, se pot valoriza experiențele de interacțiune/scriere în grup, care pun bazele comunicării eficiente și ale socializării. Se poate utiliza o gamă variată de coduri, pe lângă cel lingvistic (muzical – ritm, melodie, iconic – desen, pictură, colaj etc), dar și o gamă variată de instrumente de redactare: tradiționale (pix, stilou, creion), moderne (computer – competența TIC, telefon – redactare SMS, tabletă – redactare de e-mailuri, mesaje chat, redactare de texte pentru rețele de socializare)”.

    Aceste proiecte de programe școlare avizate de comisiile naționale de specialitate sunt puse în dezbaterea specialiștilor și a practicienilor din domeniu. Consultarea se va derula în perioada 27 ianuarie-13 februarie 2017 și se face prin completarea unui chestionar online pe site-ul cu nume epic: surveymonkey.com. / Sursa: ActiveNews

  • Fiul noului ministru de interne posteaza mesaje “RASISTE” pe contul sau de socializare … chiar cu site-ul nostru! IMAGINI CONTRAFACUTE SA PICE VINA PE NOI!

    darius
    IMAGINEA POSTATA DE FIUL DOAMNEI MINISTRU A FOST CONTRAFACUTA DE PERSOANE DUBIOASE. NU APARTINE PUBLICATIEI NOASTRE! NU CONFUNDATI NATIONALISMUL CU RASISMUL!

    SE PARE CA JEGURILE DIN PRESA NATIONALA DORESC SA ATACE SITE-UL NOSTRU! MIZERIILE SUSTIN CA NATIONALISTI.RO ESTE UN SITE RASIST SI DISTRIBUIT DE FIUL MINISTRULUI DE INTERNE!

    Imaginea distribuita de fiul stimabilei doamne a fost cel mai probabil facuta cu scopul de a ataca publicatia noastra sau din pura prostie a unor extremisti… care confunda nationalismul cu rasismul. Dupa parerea noastra, pana si un etnic tigan are dreptul sa fie patriot …avand in vedere ca s-a nascut in Romania. :)

    A spune lucrurilor pe nume, implica de multe ori si riscuri, precum acela de a fi inteles gresit. Exagerarile si atacurile la adresa acestui site nu sunt o noutate. Din acest motiv tinem sa subliniem faptul ca nu vom inceta sa punem punctul pe “i” in ciuda tuturor neplacerilor pe care “unii indivizi” ni le creeaza. A fi patriot si a-ti da cu parerea in legatura cu problemele societatii nu inseamna a fi si rasist.

    Stire preluata de pe Kanal D:

    Carmen Daniela Dan, noul Ministru al Afacerilor Interne, are „mici secrete” care nu au fost dezvaluite pana acum de presa locala.

    Carmen Daniela Dan are 46 de ani si in urma cu 15 ani lucra ca „teller front office” (denumire mai pompoasa pentru receptionista) la o banca din Videle. A absolvit facultatea de Drept la 30 de ani si din 2002 a intrat in adminsitratia locala, de unde n-a mai iesit pana anul trecut. Cu doar trei luni in urma, premierul Dacian Ciolos a decis s-o revoce pe cea despre care se spune ca este protejata lui Liviu Dragnea din functia de Prefect de Alexandria. Ulterior, aceasta revenea in forta, chiar la Palatul Victoria.

    Cu toate ca este o mica vedeta locala, presa din Teleorman nu a publicat niciodata informatii sau imagini cu familia acesteia. Fosta doamna prefect este casatorita cu Corneliu Daniel Dan, angajat al unei retele de benzinarii pe un salariu de 2.500 lei pe luna. Nimeni nu stie cum arata sau ce face barbatul la respectiva companie cum nimeni nu l-a vazut nici pe fiul doamnei Dan, pe nume Darius Costin. Pe conturile de socializare exista un tanar care se potriveste descrierii, provine din Teleorman si invata la o universitate privata.

    Tanarul respectiv are o atitudine nu tocmai prietenoasa la adresa minoritatilor etnice din Romania si se pozeaza fumand si consumand alcool. Ramane ca doamna ministru sa ne lamureasca daca fiul ei, Darius Costin Dan este una si aceeasi persoana cu prietenul ei virtual care poarta acelasi nume.

    Un alt mic secret al noii ministrese este identitatea „sponsorului” care o ajuta cu bani. Carmen Dan a preferat sa pastreze sub anonimat numele celui/celor care i-au acordat doua imprumuturi: unul de 15.000 lei, in 2012, pe termen nelimitat, iar celalalt de 85.000 lei acordat in 2015 si scadent in 2020.

  • ATAC TERORIST IN ITALIA: Islamistii au pus o bomba care a explodat in fata unei librarii care apartinea unei grupari nationaliste

    polizia

    TERORISTII ISLAMISTI IN COLABORARE CU NEO-COMUNISTII ITALIENI AU PUS LA CALE UN ATENTAT CONTRA NATIONALISTILOR.

    Un politist din cadrul echipei de genişti a fost rănit în urma exploziei unui pachet suspect descoperit duminică dimineaţa în faţa unei librării din despre care se crede că ar avea legături cu un grup nationalist, relatează The Associated Press, citând agenţia de ştiri ANSA.

    Poliţia ar fi observat pachetul, ce părea să conţină mai multe fire şi un cronometru, în cursul dimineţii de duminică şi era plasat în faţa unei librării despre care se crede că ar avea legături cu CasaPound, o grupare activistă nationalista si anti-islamista (catalogata de presa drept neo-nazista).

    Un oficial din cadrul poliţiei a declarat că ofiţerul a fost grav rănit la nivelul ochilor şi mâinilor.

    Din informatiile oferite se pare ca la mijloc este mana teroristilor islamisti in colaborare cu neo-comunistii italieni (extrema stanga).

    VEZI SI: VIDEO: RASCOALA PE STRAZI! Nationalistii au dat bataie imigrantilor. CULMEA, politistii au fost ATACATI tot imigrantii carora le luau apararea!

  • Mihai Eminescu: “Nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, a putut să devină elementul domnitor în România!”

    eminescu banner91248129 e1421322352876

    “Orbit trebuie să fie acel guvern care nu-şi dă seamă de simptomele politice ale acestei stări bolnăvicioase de lucruri. În toate unghiurile României se formează grupuri de nemulţumiţi cu mersul actual al lucrurilor. Sînt deosebite numirile ce aceste grupuri adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare şi de exasperare de cele ce se petrec zilnic.

    Şi această indignare nu e decît prea justificată. Ruşine chiar trebuie să-i fie unui român cînd se pronunţă numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voinţa statului său în paragrafe de legi, indignate cată să simţă cînd vede creaturi fără principii, fără umbră de cultură, avînd numai instincte rele, jucînd pe reprezentanţii voinţei suverane a ţării. Nimeni nu întreabă dacă-şi ţin făgăduinţele ce le-au făcut înainte de-a fi aleşi; nimeni nu întreabă pe ce cale a fost cu putinţă ca asemenea oameni să iasă la suprafaţă, nimeni nu-şi dă seama cum această populaţie flotantă a României, fără legături cu pămîntul şi cu neamul ţării, fără identitate de interese cu clasele productive şi pozitive ale ei, a putut să devină elementul domnitor în România.

    Am văzut cu înlesnire ce unitate e în caracterul civilizaţiei noastre de azi, cum ca consistă curat în păzirea formelor esterioare ale culturii apusene, lipsită de orice cuprins real. S-ar putea zice că aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără avere, ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter, acei proletari ai condeiului din cari mulţi abia ştiu scrie şi citi, acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire; aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întîmplătoare e România şi care, repetînd fraze cosmopolite din gazete străine, susţine, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e într-adevăr românesc, că aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale şi umanitare, acest bagaj al literaţilor lucrativi de mîna a treia, aceste sforăitoare nimicuri sînt cultură naţională sau civilizaţie adevărată.

    N-are cineva într-adevăr decît să deschiză o teză de licenţă, s-asculte prelecţiuni la universităţi – esceptăm pe cele de matematică – să citească ziare şi broşuri, să citească proiecte şi paraproiecte de legi din Cameră, s-asculte discuţii în Adunări şi se va convinge că o numeroasă, foarte numeroasă clasă de oameni, nu-şi întrebuinţează mintea la nimic alta decît la reproducerea de vorbe din cărţi străine, că propria muncă intelectuală se reduce la nimic.(…)

    Cu bugetul în mînă, mai ales cînd este augmentabil în infinit, ţii majoritatea în mînă si sistemul constituţional, sistemul controlului se reduce la o iluzie copilărească. E prea adevărat că această conştiinţă individuală, maltratată în toate chipurile şi supusă unei sistematice corupţiuni face reacţie, tresare mai cu putere cînd îi pui cestiunea de moarte şi de viaţă. Astfel cu articolul 44 al Tractatului de la Berlin, care nu era numai o cestiune de încetăţenire, ci era de-a dreptul declararea României în teritoriu neutru, colonizabil cu toate semninţiile. Nu putem tăgădui că ţara se cutremură de spaimă la perspectiva deschisă de acel articol, care americaniza pe deplin teritoriul nostru.”(Fragment din articolul «Studii asupra situaţiei», apărut în TIMPUL, în februarie 1880)

    Înecarea cu străini a tuturor ramurilor vieţii noastre economice, reducerea românului în ţara sa proprie la rolul de simplu salahor agricol, căderea repede a tuturor meseriilor, stingerea industriei casnice şi înlocuirea ei prin producte industriale străine, lipsa absolută a unei legi de incolat, ceea ce permite ca gunoaiele societăţilor vecine din cîteşi patru unghiurile lumii să s-aşeze la noi, prefacerea, în fine, a acestor elemente în elemente politice care au umplut funcţiile statului şi se strecoară în reprezentaţiunea naţională, toate acestea dovedesc că ţara noastră nu mai e vechea Românie, ci e o Americă orientală deschisă tuturor imigraţiunilor, al căror principiu e Ubi bene ibi patria şi teoria de om şi om?(TIMPUL, 22 iulie 1880)

    Sursa: Certitudinea

  • Reîntregirea României în concepţia şi fapta mareşalului Ion Antonescu

    hitler-antonescu

    România Mare, desăvârșită în urma participării Armatei Române la Primul Război Mondial avea să fie grav destrămată în vara anului 1940. Patriot şi luptător înflăcărat pentru cauza românismului, generalul Ion Antonescu, odată adus la cârma țării (6 septembrie 1940), și-a asumat drept unic țel al jertfei sale reîntregirea granițelor și refacerea României Mari, samavolnic mutilată de vecinii hrăpăreți și lacomi în vara anului 1940. În loc să fie întărit în 1940, în loc „să fie consolidate în granițele lui și substanța lui etnică să fie înțeleasă și sprijinită iar nu redusă, poporul roman a fost grav lovit. S-a făcut astfel jocul Rusiei împotriva istoriei europene și a istoriei germane și, mai grav, popoare înconjurătoare din care unul slav, chiar au fost încurajate să lovească și în sud teritoriul românesc fără ca să se vadă că pământul României este pământ al Europei și că slăbirea României înseamnă slăbirea sistemului european și a însăși intereselor Germaniei”, așa cum se adresa Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român într-unul din numeroasele memorii trimise lui Hitler prin care condamna rapturile la care fusese supusă România în îndoliata vară și toamnă a anului 1940, când țara pierduse cca.33% din teritoriu și aproape 7 milioane de locuitori.

    Indignarea și revolta mareșalului au fost însă permanent însoțite de încrederea că acea stare de lucruri este trecătoare, că în final dreptatea istorică a românilor va triumfa. „Neamul românesc – sublinia el la Sibiu la 10 noiembrie 1940 – și-a pierdut și altădată granițele, el a primit și altădată ropotul cotropitor. Sufletul și conștiința lui nu au putut fi însă cotropite de nimeni”. Pornind însă de la situația concretă, politică și socială internă a României, în momentele de început ale guvernării sale, Ion Antonescu era conștient și a făcut public acest lucru, că „nu putem reconstrui granițele țării până când nu vom înlătura toate neajunsurile dinăuntru”. Pentru aceasta el cere printr-un apel la 7 ianuarie 1941 „ascultare din partea tuturor, Ordine, Cinste, Dreptate și Justiție”. Referindu-se la contextul internațional în care își asumase conducerea țării, Ion Antonescu afirma în ședința Consiliului de Miniștri din 21 septembrie 1940: „Generalul Ion Antonescu luptă ca să reconstituie România Mare dar n-o strigă la toate răspântiile de stradă fiindcă ar fi ca pisica cu clopoței care încearcă să prindă șoareci. Aș crea statului riscuri foarte mari într-un moment în care este încă dezorganizat și are încă atâtea problem politice și economice de rezolvat. Însă toate problemele în legătură cu granițele noastre, cu drepturile noastre, cu aspirațiile poporului roman trebuie tratate de presa noastră și nu abandonate. Toată presa noastră trebuie să vorbească despre drepturile românilor de peste tot, drepturi cultural, spiritual, libertăți politice și administrative. Toate acestea trebuie susținute de presa românească pentru românii care au rămas în afara granițelor noastre actuale. Deci aceasta privește atât pe românii din Basarabia și Bucovina, cât și pe cei din Transilvania. Noi nu specificărm, tratăm problema în ansamblul ei și n-o tratăm într-un singur jurnal și numai o singură zi, ci în toate jurnalele și un timp mai îndelungat însă fără violență și fără ură”.

    Această declarație a constituit o emoționantă mărturie de credință față de binele patriei și al românilor de pretutindeni într-un moment critic pentru țară în care națiunea română se confruntă cu extraordinar de dificile probleme. La sfârșitul lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu își concentrează activitatea spre consolidarea țării și refacerea integrității teritoriale, obiective fundamentale guvernării generalului. Pe deplin stăpân pe situație, schimbă tonul și declară răspicat la 25 martie 1941: „Eu m-am înclinat în fața unei situații găsite. Împreună cu poporul nu am acceptat-o ca definitivă și nu o vom accepta niciodată, nu va fi liniște în acest colț al Europei și nu va fi dreptate adevărată în lume cât timp nu se va face sau nu-și va face dreptate poporul românesc. Și se va face”. La scurt timp, cu prilejul festivităților de la 10 mai 1941, Conducătorul Statului îți reafirmă nebiruita credință în drepturile și dreptatea neamului românesc, în reîntregirea țării. Concomitent cu aceste declarații ferme el declanșează și acțiunea pregătitoare a campaniei militare eliberatoare în Est, deși Hitler nu-i comunicase oficial nimic până la 12 iunie 1941 în legătură cu implicarea armatei române în operația „Barbarossa”. Anticipând intențiile lui Hitler și înainte ca acesta să abordeze problema războiului cu Uniunea Sovietică, Ion Antonescu aprecia, cu ocazia uneia din primele întâlniri pe care le-a avut cu conducătorul celui de-Al Treilea Reich în timpul lunii iunie 1941, că pentru terminarea războiului ar fi trebuit făcut un pas foarte mare în răsărit, fapt pentru care va pune la dispoziție toate forțele auxiliare, militare, politice și sociale ale României, fiind hotărât să meargă cu perseverență pe drumul care conduce spre victoria Axei în inevitabilul conflict și spre recunoașterea drepturilor României. Concomitent, el a prezentat – așa cum precizează stenograma discuției -, un plan militar de operații împotriva rușilor pe care l-a discutat din punct de vedere strategic cu Führerul și a precizat că dorește să lupte activ din prima zi, că va face totul pentru a îndeplini cu succes misiunile ce îi revin în calitatea de comandant suprem al forțelor româno-germane din România.

    În această calitate a emis, la 22 iunie 1941, celebrul ordin „Ostași! Vă ordon, treceți Prutul!”, ordin cu o emoționantă încărcătură patriotică, ce prezenta cu claritate mobilul luptei armatei române. Asumându-și responsabilitatea angajării țării în război, Ion Antonescu preciza: „A sosit ceasul celei mai sfinte lupte,lupta pentru drepturile strămoșești lupta pentru vetrele și altarele românești” și cerând armatei române: „Zdrobind vrăjmașul din răsărit și miazănoapte, dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți, reîmpletiți în trupul țării glia străbună a Basarabiei şi codrii voievodali și Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre”. Încadrate în grupul de armate „General Antonescu”, Armatele 3 și 4 române (peste 325.000 de militari) au desfășurat atunci, alături de Armata 11 germană, ample acțiuni militare, eliberând până la 24 iulie 1941 străvechile teritorii românești dintre Prut și Nistru.

    Din momentul trecerii Prutului până la arboraraea Tricolorului pe zidurile vechilor cetăți ale lui Ștefan cel Mare de pe Nistru, Ion Antonescu s-a aflat mereu în zonele de luptă conducând operațiile militare. Generalul – avea să-și amintească cel care a stat mereu în apropierea sa, colonelul Gheorghe Magherescu – pornea în goana automobilului pe plaiurile basarabene prin pădurile bucovinene de curând dezrobite și pe care fumul luptelor încă le mai acopereau. La comandamentele de mari și mici unități din linia întâi, la servicii, la bateriile de artilerie în poziție de tragere, la observatoarele înaintate, la trecerile peste cursuri de ape, înfruntând peste tot pericolul glonțului, al atentatului, oboseala și deseori foamea și setea. Practic a revenit în București abia la 5 septembrie 1941 și atunci pentru a marca în Consiliul de Miniștri un an de la venirea la putere, prilej cu care a subliniat din nou necesitatea luptei pentru reintegrarea Basarabiei și Bucovinei de Nord declarând: „Istoria se scrie cu spada. Se înșală cine crede că ne-ar fi dat cineva Basarabia și Bucovina dacă nu ne-am fi bătut pentru ele cu rușii”. După atingerea Nistrului se părea că războiul României luase sfârșit. La scurt timp însă, continuându-și politica de șantaj, Hitler solicită participarea trupelor române de la est de Nistru, spre Bug și Nipru, în Caucaz, la Stalingrad.

    Acceptând cererea germană într-un context în care Uniunea Sovietică nu era nici pe departe înfrântă, în care armata ungară continua fără rezerve lupta alături de germani, iar cea bulgară stătea în expectativă, cu arma la picior, Ion Antonescu a precizat că face acest lucru pentru a consolida situația țării și a obține sprijinul Germaniei în vederea eliberării părții de nord-vest a Transilvaniei, ocupată de Ungaria în 1940, „în circumstanțele internațíonale de astăzi – se întreba el în aceeași ședință a Consiliului de Miniștri din 5 septembrie 1941 – pe ce ne putem sprijini situația noastră? Nu ne sprijinim pe Germania – suntem sfârtecați și în lupta pe care o purtăm, puteam eu când se băteau germanii cu rușii, după ce am luat Basarabia, puteam să mă opresc sau să fi făcut cum spun unii, să fi așteptat că ne-ar fi dat-o la pace englezii? Puteam să stau cu brațele încrucișate când germanii se băteau cu rușii și să aștept ca să ni se dea Basarabia de către englezi? Șiu dacă am fi pornit la luptă fără Germania, nu puteam lua Basarabia. Bravura soldatului roman, priceperea generalului Antonescu sunt mofturi. Putea să fie generalul Antonescu de un milliard de ori mai priceput și soldatul roman de un milliard de ori mai brav, Basarabia și Bucovina nu le luam de la ruși. Și după ce le-am luat cu ajutorul Germaniei puteam să mă opresc la Nistru? Puteam să spun: eu mi-am luat partea mea, mă opresc aici? Ca doi țărani care pun ce au împreună ca să-și are locul și după ce unul și-a arat să spună celuilalt: « eu nu te mai ajut pentru că mi-am făcut treaba mea ».Dar aceasta n-o fac nici doi țărani. Și atunci cum mi se poate pretinde mie să fac aceasta pe plan militar? Ar însemna să dezonorez armata și poporul român pe veci. Ar fi fost o dezonoare pentru noi să mă fi dus până la Nistru și să le fi spus nemților apoi: la revedere!”.

    Doi ani mai târziu, în catedrala de la Chișinău, la 23 martie 1943, la împlinirea a 25 de ani de la unirea Basarabiei cu patria-mamă, mareșalul Antonescu explica din nou mobilurile luptei române împotriva forței sovietice: „Când la 22 iunie 1941 armatele marelui Reich german au pornit acțiunea lor împotriva amenințării slavilor din răsărit, armata noastră, neamul întreg, nu puteau să privească cu brațele încrucișate atunci când 4 milioane de frați așteptau ceasul izbăvirii. Astfel se explică intrarea noastră în încleștarea de azi. Noi nu putem fi acuzați că purtăm în răsărit un război de agresiune și de cotropire. Noi ducem un război sfânt de apărare a unității neamului și împotriva primejdiei care amenință civilizația Europei. Ne-am prins în luptă pentru apărarea unității pământului românesc fiindcă el este legea noastră de veacuri. Dăm lupta pentru a ne împlini misiunea de popor de margine care apără credincios și modest creștinătatea și civilizația. Noi nu am lovit pe nimeni dar am fost loviți în pământurile noastre strămoșești. Pământurile unui neam sunt părți din sufletul lui și nimeni nu poate fi și nu are dreptul să le uite sau să le trădeze fără a-și trăda propriul suflet de roman. Oricare ar fi aceste pământuri, noi avem datoria să luptăm pentru ele”.

    Conducând lupta pentru restabilirea și consolidarea graniței răsăritene, Antonescu și-a avut îndreptată privirea în permanență spre Transilvania, declarând deseori că întoarcerea armatei în țară se va face prin Maramureșul istoric. „Nicio brazdă românească nu se uită! – transmitea mareșalul refugiaților ardeleni la 12 septembrie 1941 – nicio umilire nu rămâne nerăzbunată. Jertfele de la Odesa nu sunt numai pentru granița răsăriteană ci pentru împlinirea tuturor drepturilor și năzuințelor neamului”.

    Condamnând în permanență Dictatul de la Viena, pe care îl considera lipsit de orice conținut istoric, politic și moral, o nedreptate națională pentru România, Ion Antonescu îi reafirma lui Hitler, în septembrie 1943: „politica externă a României nu are decât un singur obiectiv: realizarea unității neamului românesc și înlăturarea dictatului de la Viena”, pe care îl considera nedrept, că scopul luptei românilor, chiar și în răsărit, era tot retrocedarea drepturilor României asupra Transilvaniei de Nord, că „mai bine să pierdem într-o luptă dreaptă dacă 17 milioane de români nu sunt în stare să elibereze din sclavie 1.500.000 de români. Acestea sunt nu numai scopurile de război ale României – continua mareșalul – dar însăși scopurile existenței românești”. Protestând împotriva ambiguității politicii germane față de Transilvania, Antonescu preciza că poporul roman nu poate să trădeze vreodată dreptul lui asupra Transilvaniei de Nord, de care sunt legate toate scopurile vieții românești și pe care oricine le-ar părăsi, dar oricine (oricât de sus, oricât de jos) n-ar fi decât un trădător. „Transilvania, îi explica el lui Hitler cu alt prilej, nu este un pământ, un teritoriu, este leagănul românilor, este sufletul nostru. Nici o forță din lume nu ne va scoate din Podișul Transilvaniei. Transilvania este datoria noastră față de noi înșine și nu va fi un singur român care să nu moară pentru ea”. Cu această înaltă concepție patriotică și aleasă dragoste față de pământurile străbune, Antonescu nu s-a lăsat prins în plasa întinsă de Hitler de a încorpora teritorii aflate la est de Nistru spre Bug, declarând răspicat la 12 februarie 1942: „România Mare nu înseamnă slavizare!”.

    Din păcate, mareșalul nu a găsit la acea vreme înțelegerea și sprijinul scontat la puterile occidentale în privința împlinirii idealului unității românești la sfârșitul războiului. Interesele comune ale acestor state le-au determinat să nu promită nimic în acest sens mareșalului Ion Antonescu, să nu lase deschisă nici măcar posibilitatea reglementării problemelor de frontieră până la încheierea ostilităților sau la Conferința de Pace, așa cum intenționaseră să facă la un moment dat americanii. Mai mult, la 19 aprilie 1944, reprezentantul S.U.A. la Cairo declară reprezentantului sovietic că după părerea sa, poziția S.U.A. referitoare la reglementarea problemelor de frontieră la la afțrșitul războiului nu viza decât granița româno-ungară și nu pe cea româno-sovietică. În acest context considerăm că Ion Antonescu a fost singura personalitate statală și politică din țară și din lume care a ridicat și a cerut cu fermitate recunoașterea graniței estice a țării pe Nistru. Personal, consider că intransigența manifestată în acest domeniu a constituit principalul motiv care a determinat condamnarea sa la moarte și actul monstruos al executării sale în iunie 1946, acum 70 de ani. Acționând ca nimeni altul pentru reîntregirea fruntariilor naționale, Ion Antonescu a avut permanent în vedere și soarta românilor din afara granițelor. „Oriunde ar fi români, preciza mareșalul în catedrala de la Chișinău, trebuie să le asigurăm libertatea și viața!”. Sugestivă în acest sens a fost și poziția adoptată în primăvara anului 1941 în ceea ce privește situația Banatului iugoslav când a declarat germanilor că România nu ridică nici un fel de pretenții față de Iugoslavia cu care a întreținut întotdeauna relații de prietenie, dar dacă trupele ungare ar fi intrat în partea iugoslavă a Banatului, atunci ar fi dat ordin armatei române să pătrundă în acea zonă și să le izgonească.

    Patriot și om de curaj, mare român care și-a subordonat întreaga viață și activitate binelui patriei, mareșalul Ion Antonescu și-a înscris numele printre glorioșii martiri ai reîntregirii chiar dacă împrejurările vitrege nu i-au putut permite să-și îndeplinească misiunea pe care singur și-a asumat-o: refacerea hotarelor naționale. „Cea mai mare personalitate politică și militară românească din secolul al XX-lea” – cum îl numea profesorul deputat Petre Țurlea pe Ion Antonescu în discursul său din ședința Camerei Deputaților din 25 mai 1993 -, încercând să sensibilizeze o masă amorfă de parlamentari îmbuibați și cu cefe groase în scopul rejudecării infamului proces comunist al mareșalului și colaboratorilor săi din aprilie-mai 1946 și reabilitarea marelui român patriot.

    Articol de Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.Ş.R. / Art-Emis.ro

  • DE ASTĂZI, FACEBOOK ÎȚI INTERZICE SĂ MAI POSTEZI ASTA ÎN CRONOLOGIA TA! ÎN CAZ CONTRAR, PRIMEȘTI AMENDĂ ȘI DOSAR PENAL!

    cenzura_arhiva

    Înalta Curte de Casație și Justiția a decis să îngrădească libertatea internauților de a mai organiza un protest, sau a lansa invitații la manifestații publice pe Facebook.

    În caz contrar, sancțiunile vor fi foarte dure. Orice instigare la proteste se plătește cu dosar penal și amenzi de până la 2000 de lei.

    Decizia a fost dată în cazul unui director din Prefectura Mureș care a scris în propria pagină de Facebook „un mesaj umilitor” la adresa unor protestatari.

    S-a decis astfel că ”fapta constituie o propaganda naţionalistă care aduce atingere demnităţii umane şi creează o atmosferă degradantă, umilitoare şi ofensatoare îndreptată împotriva grupului de protestatari”.

    Măsura intră în vigoare începând de astăzi și începe să creeze revoltă printre internauți. Aceștia consideră că prin această măsură le este încălcat fragrant dreptul la exprimarea liberă.

  • INFRACTIUNEA DE A FI PATRIOT

    patriotism1

    Dincolo de libertatea de a da cu pietre sau de a merge la marele sfinx, de a ne învrăjbi pentru amintirile triste, vă întreb, cu ce am rămas în ultimii 27 (douăzeci şi şapte) de ani? Cu ce ne-am ales în anii aceştia, de când am intrat în moarte clinică şi batem pasul pe loc?… Cu frica pentru ziua de mâine, poate, cu disperarea noastră! Cu întunericul şi cu fantomele de care nu am scăpat!… După atâtea guvernări strălucite (FSN, PSD, PDL etc.), am rămas cu gustul amar.

    Este greu să le explici copiilor, uneori, de ce nu există pâine pe masă şi toate storurile sunt trase, incertitudinea viitorului, grijile noastre. Este greu să le explici copiilor tăi, demagogic, că am avut, în viețile noastre, cel mai bun prim-ministru de la Decebal încoace!… când am ajuns să supraviețuim la limită. Am renunțat de mult la noi. Trăim numai pentru copii, acum. Trăim, îmbătrânind încet, întunecați de repulsie pentru grămezile de vorbe şi minutul de adevăr… Unde sunt viețile noastre, însă? Şi, ce s-a ales de noi? Este, oare, bine în România?! Suntem mulțumiți cum trăim? Scaunele goale din fiecare casă, casele golite din fiece oraş, Țara, până la urmă, ne adevereşte tragedia noastră… Patru milioane dintre noi sunt în exil şi nu se vor întoarce-acasă, poate, niciodată! Fiecare dintre noi visează în intimitate că va fi mai bine într-o zi… Fiecare-ar vrea să se trezească într-o altă lume, câteodată.

    Suntem fericiți când plângem, însă, în singurătate? Când, mințiți de toți, ne resemnăm… Vrem ca lucrurile să rămână neschimbate? Sărăcie, foamete, salariile groazei, ale mizeriei! Acestea ne sunt perspectivele. Un viitor negru, degradant, ce se-apropie… Până şi mormintele strămoşilor sunt distruse şi valorificate apoi pentru bani! A te opune unei astfel de politici, a-ți iubi țara, de fapt, a devenit o infracțiune de drept comun! A fi patriot este sinonim, – după ei, manipulatorii care le ştiu pe toate, de acum şi până la sfârşitul timpurilor! – cu a fi un naționalist îngust, retardat, care nu are altceva de făcut decât de a umbla ziua-n amiaza mare şi a le da oamenilor în cap!… A nu te lăsa târât, murdărit, înseamnă, de fapt, a deveni brusc extremist. Ba mai mult, a sta pe propriile picioare, a judeca drept poate însemna, uneori, a deveni xenofob, de-a dreptul rasist, pentru că ne tot jucăm cu vorbele, la nesfârşit… Nu are nimeni nimic cu un refugiat căruia i-a ars casa, cu un frate pe care trebuie să-l ajutăm, primindu-l la noi acasă. Dar când popoare întregi sunt dislocate din matca lor, când milioane de oameni ajung pe drumuri şi sunt mutate precum zarurile pe tabla de joc, atunci, nu putem sta cu ochii închişi. Riscăm să ne pierdem propria casă!

    Nu rezolvăm nici problemele, strămutându-le la alții acasă. Să încetăm să ne mai iubim țara, atunci, de teama manipulatorilor de doi bani, care bat câmpii şi ne etichetează pe nedrept?! Să stăm liniştiți când alții ne iau sufletul?! Patru milioane şi ceva de români DEJA AU PLECAT! Mulți dintre ei ŞI-AU PIERDUT CHIAR COPIII. Industria A FOST făcută praf, fiind vândută pe nimic, ca „un car de fiare vechi”! Agricultura NU MAI EXISTĂ, aproape. Pământurile noastre, DEJA AU AJUNS în posesia străinilor! Aşa că nu ne sperie demagogia care se vrea, culmea!, şi ironică, „Ne-au cotropit străinii țara?!”, când, de fapt, speculanți din toate colțurile lumii chiar s-au aciuat aici! Bogățiile țării, AU FOST DEJA FURATE, o ştim! Armata, Şcoala, Spitalele, SUNT ÎN CONVALESCENȚĂ. Istoria ne ESTE DESFIINȚATĂ. ACESTEA SUNT FAPTELE de care vorbim. ACESTEA SUNT FAPTELE CARE S-AU ÎNTÂMPLAT. Să nu ne mințim cu vorbe, de aceea! Nu putem lupta împotriva Neadevărului, omorând încă un Adevăr! Trebuie să ne implicăm, căci fiecare dintre noi, dacă-şi iubeşte Țara!, trebuie să se implice cumva. Cu mâinile în sân, nu putem să stăm şi să privim nepăsători pentru că asta duce la autodistrugerea noastră! Să rămână la libertatea fiecăruia, atunci, la conştiința lui, în rândurile cărui partid se înrolează. Eu am ales ALIANȚA NOASTRĂ ROMÂNIA pentru că este un partid nou şi, este clar, cu vechiturile politice, cu penalii, cu mediocritățile, nu poți să stai la masă şi să vorbeşti de relansarea țării!… Iar, dacă vechii politicieni au fost aşa de buni, cum ne spun, de ce nu vedem şi noi nişte rezultate astăzi?! Şi, am mai ales ALIANȚA NOASTRĂ ROMÂNIA pentru încă un lucru…

    Când Țara avea nevoie de Libertate, de oameni integri care să lupte pentru ea, Marian Munteanu nu s-a urcat în scaunul Uniunii Scriitorilor, de exemplu, şi n-a mai vrut să coboare… Nu s-a ascuns nici într-o văgăună, aşteptând, ca orice oportunist, să vină timpuri mai bune, când are să clevetească!… Omul acesta a murit puțin sub bocancii minerilor, pentru țara lui, când Țara avea nevoie disperată de Oameni care s-o descătuşeze… Aşa că, faptele contează, uneori, mai mult decât vorbele. Autor: George Alexander – Ziarul Natiunea

    VEZI SI: Naționalismul e rău dacă e al meu și bun dacă e al tău?! Interesant…

  • Dinu Giurescu: ”Scoatem generaţii în şir fără sentimentul de patrie. Să-ţi iubeşti ţara a devenit o infracţiune!”

    dinu

    La peste un sfert de veac de la evenimentele din 1989, avem o ţară care se surpă pe încetul, o ţară dezbinată, un popor în cea mai mare parte sărăcit, disperat, amorţit şi lipsit de orice speranţă, căruia i s-a luat şi mândria identităţii naţionale.

    Cum a fost cu putinţă aşa ceva? Grea întrebare!…Putem constata, privind în jur, cum România şi-a distrus în cea mai mare parte economia, şi-a înstrăinat pământurile şi resursele, îşi nimiceşte fără milă tezaurul cultural şi istoric.

    Ce se va alege de noi?

    Şcoala românească trece printr-o nesfârşită criză, tot ce ţine de istoria, cultura şi civilizaţia naţională este trecut pe linie de garaj. Scoatem generaţii în şir fără sentimentul de patrie.

    Să-ţi iubeşti ţara a devenit o infracţiune!

    Volumul Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor, datorat generalului de brigadă (r) Aurel I. Rogojan, apărut la Editura Compania, seria ClarObscur, coordonată de Petru Romoşan, aduce o sumă de date, cât şi evaluări, dintr-o perspectivă aparte, aceea a ofiţerului de informaţii, specialist în analiza fenomenelor politice, economice şi sociale.

    Autorul ne oferă posibile răspunsuri la cele ce se petrec în România de azi.

    Cartea este necesară în hăţişul evoluţiilor contradictorii. Un ghid de mare trebuinţă care ne poate oferi răspunsuri la numeroasele nedumeriri ale unui public mai larg (nu doar specialiştilor) care înţelege din ce în ce mai puţin de ce se petrec astfel de „fenomene“ cu ţara noastră.

    Materialele alcătuitoare ale volumului, extrem de dens, sunt grupate în 9 capitole (fiecare cu un număr de subcapitole) după cum urmează: Politica sinonimă cu „frauda“, Războiul politicii cu serviciile secrete, România insurecţiilor electorale, Sus cortina, domnilor „…escu“!, Justiţie în ţara suspecţilor, Fapte şi acte recente în dosarul chestiunii maghiare, Nesfârşitele războaie geopolitice, Războaie vechi cu variaţiuni noi…, Adevărul generalului Vlad în lupta cu falsul.

    Pe măsură ce parcurgi paginile cărţii, încep să ţi se clarifice lucruri ce păreau de necrezut şi de neimaginat în urmă cu nişte ani.

    Autorul mânuieşte cu abilitate condeiul, făcând o analiză nemiloasă, aproape de vivisecţie, a celor petrecute de-a lungul timpului din urmă.

    Ultimul capitol ne pune în faţa mărturiei generalului Iulian Vlad. Personalitate discretă care a jucat un rol important în istoria contemporană a României, Iulian Vlad clarifică o parte a evenimentelor din decembrie ’89, învăluite în păienjenişul varilor interpretări, lămurind în felul acesta care este realitatea acelor vremi.

    Cele întâmplate la sfârşitul anului 1989 şi începutul anilor ’90 şi-au pus pecetea pe evoluţiile ulterioare ale României.

    Cele 9 capitole ale volumului atacă de fapt problemele esenţiale ale ţării, ale societăţii noastre.

    Orice cercetător preocupat de contemporaneitate nu poate ocoli lectura acestui volum. Până la această dată, puţini autori au reuşit să decifreze cu atâta acuitate meandrele politicii interne în conexiune cu influenţele, uneori deciziile, venite din cele patru zări. – Autor:Dinu C. Giurescu

    VEZI SI: 23 august 1944 – Ziua în care Armata Română a fost trădată de rege

  • Avem nevoie de NATIONALISM in Europa, NU de lumanari aprinse victimelor unor orori de care se fac vinovati liderii europeni

    tero1

    Prin sistarea accesului refugiatilor si explulzarea arabilor de pe teritoriul UE, va scadea drastic pericolul terorist.

    Oare cand va intelege populatia de rand ca trebuie sa se revolte contra unor sefi de stat care nu dau doi lei pe ea?

    Asteptam cu mare interes opiniile dvs.

    Cititi si: ATENTAT TERORIST! ZECI DE MORTI SI SUTE DE RANITI IN FRANTA!

  • „Cea dintâi condițiune pentru existența unui Stat este ca poporul să fie din aceeași rasă”

    Vasile Conta

    Este recunoscut, de către chiar aceia care ne atacă azi, că cea dintâi condiţie pentru ca un Stat să poată exista şi prospera este ca cetăţenii acelui stat să fie din aceeaşi rasă, din acelaşi sânge, şi aceasta este uşor de înţeles. Mai întâi, indivizii de aceeaşi rasă se căsătoresc obişnuit numai între dânşii; căci numai prin căsătorie între dânşii se menţine unitatea de rasă pentru toţi acei indivizi; apoi căsătoria dă naştere la sentimentele de familie, care sunt legăturile cele mai puternice şi cele mai durabile din câte leagă vreodată pe indivizi între dânşii; şi când ţinem seama că aceste legături de familie se întind de la individ la individ până când cuprind întregul popor al unui Stat, vedem că toţi cetăţenii care constituiesc Statul sunt atraşi unul către altul printr-un sentiment general de iubire prin aceea ce se numeşte simpatia de rasă.

    Mai mult de cât atât. Dacă ţineam seamă că acelaşi sânge curge în vinele tuturor membrilor unui popor, înţelegem că toţi aceşti membri vor avea, prin efectul eredităţii, cam aceleaşi sentimente, cam aceleaşi tendinţe şi chiar cam aceleaşi idei; aşa încât, la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate în acelaşi fel, mintea tuturor va adopta aceeaşi opinie, acţiunea tuturor va urmări acelaşi scop; cu alte cuvinte, naţiunea care va fi de o singură rasă, va avea un singur centru de gravitate; şi Statul care va fi format dintr-o astfel de naţiune, acela şi numai acela va fi în cele mai bune condiţii de tărie, de trăinicie şi de progres.

    Prin urmare, după cerinţele chiar ale fiinţei, cea dintâi condiţiune pentru existenţa unui Stat este ca poporul să fie din aceeaşi rasă. Ei bine, acest adevăr este acela pe care se bazează principiul naţionalităţilor, de care se face atâta vorbă în lumea civilizată. Acest principiu al naţionalităţilor, se înţelege că nu se raportează decât la rasă şi nicidecum la ceea ce se numeşte supuşii aceluiaşi Stat, fără deosebire de rasă, căci atunci principiul n-ar mai avea nicio aplicare. Ei bine, acest principiu este atât de adânc înrădăcinat astăzi în conştiinţa tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli cetăţeni, încât astăzi toate constituirile şi toate reconstituirile de State nu se mai fac în lumea civilizată decât după principiul naţionalităţilor. Apoi să nu se mai zică atunci de către publiciştii evrei sau evreofili că baza Statului ar fi numai simplul interes material comun al cetăţenilor, fiindcă vedem din contră că tocmai veacul nostru este acela care a dat naştere principiului naţionalităţilor, tocmai principiul acesta prevalează astăzi din ce în ce mai mult…

    Este adevărat că aceasta nu împiedică admiterea străinilor la cetăţenia unui Stat, dar cu o condiţiune: ca acei străini să se contopească în naţiunea dominantă; cu alte cuvinte, să se amestece cu totul, aşa încât, la urma urmei, să rămână în stat tot unul şi acelaşi sânge.

    Acestea sunt singurele principii ştiinţifice ale naturalizaţiunii. Aşadar, pentru ca naturalizarea să fie folositoare, raţională şi conformă cu ştiinţa, ea nu trebuie acordată decât acelor străini care se contopesc, care se dispun a se contopi, prin căsătorie cu indigeni. Altminterea, înţelegeţi bine că dacă s-ar acorda cetăţenia la indivizi care nu au aplicare şi nici nu o pot avea de a se contopi în sângele rasei dominante, atunci ar fi a expune acea ţară la o luptă perpetuă între tendinţe contrare.

    Nu zic că nu se poate ca diferite rase ce ar exista într-o ţară să aibă câte o dată un interes comun, ca tendinţele ereditare ale uneia să fie deopotrivă favorizate, ca şi tendinţele ereditare ale alteia de aceleaşi împrejurări. Cât timp această stare de lucruri ar dura, împământeniţi şi pământeni ar trăi negreşit în pace. Dar împrejurările se schimbă şi cu ele se poate schimba şi interesul diferitelor rase; şi dacă nu astăzi, mâine; dacă nu mâine, poimâine, tendinţele împământeniţilor se vor găsi în conflict cu tendinţele pământenilor şi atunci interesul unora nu se va mai împăca cu interesul celorlalţi, şi atunci interesele unora nu vor putea fi satisfăcute fără sacrificiile intereselor celorlalţi; şi atunci va fi lupta de existenţă între o rasă şi alta, vor fi lupte înverşunate, care nu vor putea fi terminate decât sau prin dizolvarea completă a Statului sau când una din rase va fi zdrobită cu totul pentru a rămâne iarăşi o singură rasă dominantă în Stat.

    Ei bine, istoria noastră naţională şi experienţele de toată ziua ne-au dovedit şi ne dovedesc că dintre toţi străinii care vin la noi, turcii şi mai cu seamă jidanii sunt aceia care nu se amestecă niciodată cu noi prin căsătorie, pe când ceilalţi străini: ruşi, greci, italieni, germani, se amestecă cu noi prin căsătorie şi se contopesc cu noi, dacă nu la întâia generaţiune, la a doua sau la a treia, or în fine vine un timp când nu mai este nicio deosebire între aceşti străini şi noi, nici în privinţa sângelui, nici a iubirii de patrie.

    Vasile Conta. Fragment din discursul contra revizuirii art. 7 din Constituţie, ţinut în Camera Deputaţilor, sesiunea extraordinară, şedinţa de la 4 septembrie 1879.

  • Naționalismul e rău dacă e al meu și bun dacă e al tău?! Interesant…

    nationalism

    Sal’tare

    Astazi am vazut un film care m-a lasat MASCA. Genialul actor principal al filmului “The HUNTING PARTY” e nimeni altul decat nenea Richard Gere, Nu va spun despre actiunea filmului, decat ca e despre razboiul din Serbia din anii “90 si ca e mai aproape de adevar, decat oricare film american pe care l-am vazut pana acum.

    Si atunci si acum, dupa ce am vazut filmul, ma chinuie o intrebare:

    De ce ei sunt mai buni ca noi, chiar si “marginalizati” de intreaga Uniune Europeana?

    Pentru ca au avut mandrie nationala si pentru ca au preferat sa ii faca toti “nationalisti imputiti”, decat sa spuna ca tara lor e buna pentru tranzitul avioanelor NATO si pentru bombardarea unei “natiuni prietene”, cu care ai avut continuu, niste relatii diplomatice si de afaceri superbe, asa cum am facut noi cu SERBIA. Pentru ca oricat de mult “ti-ar trage-o unii”, nu asa se castioga respectul, ci prin lupta. Poponarii pasivi, nu au fost si nu vor fi in veci, EROI.

    Nu mai zic de faptul ca americanii si Europa intreaga, urla atunci cand avem excese nationaliste, insa ale lor sunt bune. Faptul ca poarta steagul american, desenat si pe chiloti sau faptul ca ziua lor au impus-o ca sarbatoare mondiala e OK. Dar mandria mea nationala nu e BUNA. Eu daca imi aduc aminte de trecutul meu sau de cat sunt de frumosi eroii mei, nu sunt decat un EXTREMIST imputit si bun de impuscat sau bun de aruncat la “cosul mediatic de gunoi”, de niste jurnalisti instruiti special, pentru a face acest lucru cu orice natiune de pe glob.

    Mersi frumos dragilor! Prefer sa fiu cu acest “semn” pe frunte decat un EUROPEAN integrat. Prefer sa stau alaturi de sarbi, in afara acestei EUROPE stralucitoare, decat sa fiu un mancator de CACAT EURO-ATLANTIC!

    Si dupa cum zicea Patzurca in anii de inceput ai democratiei “ingrijeste-ti trandafirii, eu prefer sa fiu golan”

    Andrei…
    KIP IN TACI – Sursa: Artistu.ro

    Citeste si: Românii au acțiuni la stat, fără să știe! Uite cum poți obține banii imediat

  • Polonia a desființat Consiliul pentru Prevenirea și Combaterea Discriminării. În România CNCD amendează naționalistii români

    cnc
    Csaba Ferenc Asztalos – seful CNCD Romania (ungur)

    Prin hotărârea din 27 aprilie, guvernul polonez a abolit Consiliul Nediscriminare. Instituția fusese înființată la 1 ianuarie 2011 în perioada mandatului prim-ministrului Donald Tusk, reprezentat al Partidului Platforma Civică, în prezent președinte al Consiliului European.

    Potrivit ministrului sportului Ryszard Szuster “Consiliul nu era decât o structură care coordona activitățile instituțiilor, autorităților locale și alte entități care se ocupau de prevenirea și combaterea discriminării și intoleranței”.

    Recent, fostul Secretar General al NATO (1995-1999) Javier Solana a declarat în cadrul unui interviu oferit publicației spaniole El Pais că “epidemia” de nationalism și anti-europenism este în creștere în Polonia și Ungaria, acuzând actualul partid de guvernare din Polonia (PiS) și Fidesz din Ungaria de erodarea sistemului democratic sub pretextul apărării suveranității naționale.

    Desființarea Consiliului Nediscriminare a fost aprobată de prim-ministrul conservator Beata Szydlo. Decizia va intra în vigoare începând cu 1 iunie 2016. (…) Pe când și în România o lege pentru desființarea CNCD?

  • Din chiloții SRI, în ciorba României a căzut un FLOC. Se numește Bogdan Diaconu (PSD)

    bogdandiaconu

    Iată, pe scurt, istoria acestui floc căzut din chiloții SRI în ciorba României. Asta după ce și-a făcut ucenicia lingând tălpile Varanului. Pentru cei care ar putea fi complet trepanați, și ar crede în bunele intenții ale flocului care se folosește în mod rușinos și ILEGAL de simbolul acestui neam, Vlad Țepeș, spunem că un deputat PSD de Berceni(București) n-are, prin naștere, nicio legătură cu vreun lucru sacru. Sacralitatea lui este în Pădurea Băneasa. 

    Asemenea multor alți mari iubitori de patrie și neam, Bogdan Diaconu a intrat în politică în Partidul Social-Democrat al lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. Consilier local al Sectorului 6 București în perioada 2004-2008, absolvent strălucit al celebrei Universități Spiru Haret, el s-a alăturat în 2010 Partidului Conservator condus de securistul Dan Voiculescu. Acolo s-a evidențiat ca unul dintre cei mai antimaghiari parlamentari ai stăpânului Antenelor, pentru zelul său fiind răsplătit cu funcțiile de vicepreședinte la nivel național și președinte al PC Sector 2.

    Promovat intens de Antena 3 pentru intervențiile sale colorate din congresele de partid și emisiunile trustului Intact, Diaconu a părăsit totuși barca lui Voiculescu, prea mică pentru ambițiile sale „patriotice”, pentru a se urca încă o dată în corabia pesedistă.

    “Confirm că m-am reîntors în Partidul Social-Democrat unde am activat aproape zece ani, până în februarie 2010″, a spus el. „M-am reîntors de fapt la colegii şi prietenii de care nu m-am despărţit niciodată şi alături de care am desfăşurat multe proiecte politice. Pot spune că nu am fost niciodată departe de PSD pentru că am activat şi în ultimii doi ani pentru aceleaşi idealuri de normalitate politică pe care le voi susţine şi în continuare în cadrul USL. Revenirea mea la PSD înseamnă întoarcerea în sânul unei familii puternice, capabile să asigure generaţiilor viitoare un destin mai bun. Cred că PSD reprezintă cel mai mare şi mai puternic partid din România şi că în cadrul USL putem să oferim o alternativă reală şi benefică acestei ţări faţă de care avem o mare datorie: aceea de a o readuce pe calea cea bună. După cum am mai spus de mult ori, USL va învinge balaurul portocaliu, câştigând alegerile locale şi generale din 2012, şi va reda românilor speranţa”, a mai declarat Bogdan Diaconu pentru NewsIn.

    Caracterizat de șeful PSD, Victor Ponta, ca „un băiat bun” care luptă pentru binele partidului, Bogdan Diaconu s-a apropiat de unul din serviciile de propagandă ale Moscovei, Vocea Rusiei. Ulterior, vajnicul patriot a lansat și o carte, România Unită, în care a prezentat soluțiile sale pentru salvarea României. Toate eforturile sale pretins „naționaliste” i-au adus recunoștința Partidului, fiind făcut parlamentar la sfârșitul anului 2012. Și-a luat în serios și noua misiune de Voce a Rusiei și s-a alăturat corului prorus și prochinez care cerea insistent ca România să își schimbe atitudinea față de marile puteri ale Răsăritului. Un bun pesedist, Diaconu a pledat simultan pentru „normalizarea relațiilor” cu regimul Vladimir Putin șidezvoltarea relațiilor economice cu chinezii. În interesul național al României, desigur.

    Putem fi parteneri de încredere ai Vestului și fără să declanșăm conflicte gratuite cu Federația Rusă, după cum putem să ne dezvoltăm în interiorul UE și fără să ignorăm potențialul economic al Chinei. Nici statele europene al căror exemplu spun adepții conflictualității că îl urmează nu trântesc ușa în nas puterilor non-occidentale deoarece globul este rotund și undeva interesele se pot întâlni pe traseu. Noi eram singurii care nu aveam voie să ne uităm nici în dreapta, nici în stânga, pentru că așa dădea bine. Așa își imaginau unii că sunt mai credibili sau mai băgați în seamă. România avea însă de pierdut. Așadar, normalizarea relațiilor cu Rusia nu mai constituie un pericol mondial și nici nu aruncă România în brațele trecutului, cum spuneau ideologii portocalii.

    Totuși, naționalismul marca Bogdan Diaconu are o mare problemă. Asemenea familistului Bogdan Diaconu – care azi este cu nevasta și copilul, iar mâine umblă prin oraș cu foste stele ale gimnasticii românești -, este lipsit de substanță. Obsedat de Ungaria și unguri, nu mai vede nimic altceva. Înlocuiește realitatea cu mișcări iredentiste maghiare și comploturi mondiale orchestrate de guvernul Viktor Orban de la Budapesta.

    Limitele minciunii 

    De-a lungul activității sale „patriotice”, deputatul PSD a reușit performanța de a se lupta numai cu „extremismul maghiar”. Comparând ieșirile sale isterice împotriva Ungariei cu criticile făcute regimului antiromânesc prorus de la Tiraspol, reiese cât se poate de clar că politicianul român a avut mereu grijă să nu fie ostil Rusiei. Înlocuind adevăratul pericol rusesc cu sperietoarea de ciori a Securității lui Nicolae Ceaușescu, Ungaria, Diaconu a acționat ca un urmaș direct al regimului comunist care s-a aflat la putere în România. Nu este deloc deranjat că interesele României sunt afectate când șeful Guvernului României se afișează cu mândrie cu premierul Rusiei, Dmitri Medvedev, și curtează intens bunăvoința Moscovei. Când premierul Ponta s-a dus la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, în plină criză a școlilor românești din Transnistria, „cel mai naționalist parlamentar român” – după cum îi place să se recomande – s-a prefăcut că întâmplarea nici nu a avut loc. Atât de vocal cu „trădătorii de țară” din PDL și de la Cotroceni care vând țara ungurilor, Bogdan Diaconu s-a mărginit la a-i lăuda pe pe profesorii și directorii instituțiilor românești de învățământ din Transnistria, uitând că face parte dintr-un partid al cărui șef se pleacă în fața Kremlinului. Autor: Vlad M. – inliniedreapta.net

  • Patriotismul – o “boală psihică”

    patrioti_9

    Un adolescent care declară că îşi iubeşte ţara este marginalizat de colegi şi prieteni.

    Un tânăr care aduce vorba despre patriotism este luat în băşcălie, considerat un ciudat, nimeni nu vrea să stea de vorbă cu el.

    Angajaţii firmelor cu pretenţii care se declară patrioţi devin suspecţi.

    Doar românul de la coada vacii sau de la şaibă îşi mai poate permite să afime că iubeşte România.

    Ziariștii care abordează subiectele din perspectivă patriotică își pierd slujba.

    Patriotismul nu mai e la modă.

    Mai mult, patriotismul va fi considerat în curând boală psihică, o formă de nevroză care îl face pe pacient inadaptabil la realitățile mondializării.

    Toți cei care spunem că iubim România trebuie să fim pregătiți ca, în curând, să fim socotiți puțin nebuni.

    Gheorghe Smeoreanu

  • VIDEO! Radu Petreanu: “Un regim de târfe devalorizate! Specii inutile, NEEVOLUATE!”

    Radu-Petreanu-PRO-România-10

    Radu Petreanu continuă cu o serie de clipuri ca să trezească națiunea română! Are dreptate și merită viralizat. El spune adevărul despre cei care ne-au umilit în ultimii 26 de ani! Asultă și dă mai departe!

    INCAPABILILOR!!! de Radu Pietreanu

    Posted by Radu Pietreanu on Saturday, November 7, 2015

  • VIDEO! Naționaliștii au incendiat clădirile amenajate pentru primirea imigranţilor musulmani

    INCENDIU-SUEDIA-777x437

    Cladirea unei foste scoli din localitatea suedeza Onsala (30 de kilometri sud de Goteborg), ce urma sa fie amenajata ca centru de primire a refugiatilor, a fost cuprinsa de flacari la finalul saptamanii trecute, acesta fiind al treilea astfel de incident in ultimele sase zile, transmite NapocaNews.

    Imobilul urma sa gazduiasca solicitanti de azil aflati in zona populata Kungsbacka, din sud-vestul Suediei, relateaza luni thelocal.se.”Jumatate din cladire a fost distrusa de foc”, a declarat Mikael Lindgren, seful Serviciilor de urgenta din zona metropolitana Goteborg.

    Acest incident, inregistrat in noaptea de sambata spre duminica, a avut loc la o zi dupa ce o scoala din regiunea suedeza Smaland a fost distrusa de foc. Scoala urma sa fie folosita pentru a gazdui refugiati si fusese renovata recent.

    Marti, un imobil din Arlov Skane, destinat pentru adapostirea copiilor de refugiati, a fost grav avariat de un incendiu. Centrul urma sa fie dat in folosinta a doua zi.

    Suedia, statul european cu unul dintre cele mai generoase sisteme de ajutor social, a primit deja in acest an mai multi refugiati decat in fiecare dintre anii precedenti, depasind recordul din 1992, cand au solicitat azil in tara scandinava 84.016 de persoane, majoritatea provenind din Balcanii Occidentali.

    Premierul suedez Stefan Lofven a anuntat, vineri, ca numarul refugiatilor primiti de Suedia in acest an ar putea depasi 150.000.Neo-naziştii suedezi spun NU imigranţilor musulmani.

    Oameni-care-apără-drepturile-suedezilor

  • ROMÂNUL CARE A UIMIT O LUME ÎNTREAGĂ CU PRELATA PE CARE O ARE PE TIR

    cea-mai-mare-dovada-de-patriotism_439053Un român şi-a decorat TIR-ul cu o poză mare a lui Mihai Eminescu şi un citat dintr-o poezie a acestuia.

    O dovadă inedită de patrotism face înconjurul lumii, TIR-ul unui român ajungând celebru pe internet, datorită modului în care este “decorat”. Potrivit evz.ro, bărbatul și-a decorat părțile laterale ale TIR-ului cu o fotografie a lui Mihai Eminescu şi un citat dintr-o poezie a acestuia. Pe ușile din spate, omul a desenatsteagul României şi a pus un citat pe care scrie “Nu uita că ești ROMÂN!”

    Poza cu minunatul TIR a fost surprinsă pe autostradă, apoi a fost postată peFacebook de către un coleg de breaslă, care laudă gestul firmei Vlase Spedition, din Slobozia. Compania ialomiţeană și-a decorat propriile TIR-uri într-un mod original, postând imagini inedite cu personalități marcante ale României şi citate celebre românești, lucruri care ne fac să ne mândrim cu faptul că suntem români.

    Gheorghe Vlase din Slobozia poate fi premiat de două ori, pentru cel mai originalTIR din România, dar și pentru cele mai performante dotări tehnice pe care le are autocamionul. Conform declarațiilor patronului firmei, există doar trei TIR-uri în toată Europa cu asemenea decorațiuni. Gheorghe Vlase este mândru de realizarea sa, declarând că “decorarea” a fost destul de costisitoare și că a cheltuit în jur de 2.000 de euro pentru noul aspect al TIR-ului. Patronul firmei își dorește să decoreze încă un TIR, cu poza lui Mihai Viteazul şi cu un citat referitor la unirea ţărilor române, pe care domnitorul a realizat-o.

    Bărbatul recunoaște că este lăudat de către toți românii pe care îi întâlnește în cursele sale prin Europa și chiar oficialii de la Poliția Rutieră au ținut să îl aprecieze pentru ideea originală de care a dat dovadă. Cu un astfel de cetățean ne putem mândri în toată lumea.

    Din păcate, nu toți românii sunt la fel, existând multe persoane care muncesc în străinătate și uită de unde au plecat. Un asemenea caz a apărut săptămâna trecută în presa din România, o româncă aflată de 9 ani în Italia declarându-se dezamăgită de traiul din țară și de modul în care sunt tratați românii din străinătate când se întorc acasă în vacanță.

  • O MIZERIE! CENZURA PE FACEBOOK DUSA LA EXTREM! MĂSURĂ fără precedent în Germania: Facebook cenzurează postările despre refugiați

    facebook-censorship

    Problema refugiaților care au venit în valuri riscă să destabilizeze rău Germania. Cum reacția localnicilor este din ce în ca mai mare și mai înverșunată împotriva acestora, autoritățile au solicitat ajutorul rețelelor de socializare acolo unde mesajele anti-refugiați se împrăștie cel mai repede.

    Antena germană a reţelei de socializare Facebook a promis luni “noi măsuri” pentru combaterea afirmaţiilor rasiste proliferate pe paginile sale, pe fondul crizei imigranţilor, fapt ce a necesitat intervenţia guvernului german, informează AFP.

    Facebook Germania a anunţat într-un comunicat “trei noi măsuri pentru a face faţă rasismului pe platforma de socializare”, printre care şi un parteneriat cu o organizaţie ce supraveghează conţinuturile postărilor.

    Ministrul de Justiţie al Germaniei, Heiko Mass, care a avut luni o întrevedere cu conducerea companiei, a precizat scopul acestei acţiuni. “Obiectivul este de a îmbunătăţi gestionarea reclamaţiilor (celor care se plâng de mesaje încărcate de ură sau rasiste)”, a subliniat ministrul. Trebuie să punem în funcţiune eventuale măsuri, “dacă este posibil până la sfârşitul anului”, a adăugat ministrul german.

    Heiko Mass a îndemnat în ultimele zile Facebook să “facă mai mult pentru ca reţeaua să nu devină o curte de recreaţie pentru extrema dreaptă”.

    Grupul german a amintit că şterge “tiradele încărcate de ură împotriva anumitor grupuri protejate şi apelurile la violenţă”, însă, potrivit Berlinului, Facebook nu reacţionează suficient de repede.

    Pe lângă manifestaţii de solidaritate, sosirea în Germania, în ultimele săptămâni, a zecilor de aspiranţi la azil politic este însoţită de o creştere a numărului de comentarii xenofobe pe internet, scriu cei de la stiri pe surse.

    VEZI SI: De ce NU avem nevoie de SUA,UE si ARABI!
Back to top button