Stăpânii coloniei Romania, serviciile secrete și restul slugoilor sunt DISPERATI de riscul apariţiei unei autentice forțe NATIONALISTE și ANTISISTEM

De ce România nu e altfel?

„Mani pulite” a fost subiectul care a ţinut prima pagină a anilor 90. Avându-l în centru pe „incoruptibilul” procuror Antonio di Pietro, operaţiunea a fost una de răsunet întrucât a adus în faţa justiţiei o grămadă de politicieni corupţi şi asociaţi de-ai acestora. Părea că mizeria iese la suprafaţă, iar societatea italiană se curăţă. Era o iluzie.

În realitate aveam de-a face strict cu o afacere de-a SUA, declanşată din cauza independenţei din ce în ce mai mare a politicienilor peninsulari. Întrucât Rusia nu mai era o ameninţare după prăbuşirea URSS, politicienii italieni se întrebau, pe bună dreptate, ce rost mai are amestecul SUA în Europa? O întrebare inoportună care a declanşat jihadul împotriva lor. S-a dovedit mult mai târziu că „incoruptibilul” Antonio Di Pietro era în realitate un limbric telecomandat de către ambasadorul SUA şi căruia spatele îi era asigurat de către FBI&CIA. Iar scopul „cruciadei” nu era altul decât eliminarea politicienilor incomozi de pe scena politică.

După ce „corupţii” au fost eliminaţi şi înlocuiţi cu iluştri necunoscuţi, Di Pietro şi-a muiat dinţii, rămânând doar cu renumele asigurat de o publicitate deşănţată şi bine finanţată. Mai mult, abuzurile pe care le-a comis au fost trecute sub tăcere, chiar dacă ele erau strigătoare la cer. Scopul declarat al campaniei sale, anume eliminarea corupţiei, a fost unul ratat. Corupţia există în continuare în Italia, la cote mult mai înalte decât atunci, iar pe timpul campaniei sale politicienii aflaţi „de partea bună” s-au îmbogăţit întrucât bursa şpăgilor a explodat.

Culmea e că, în ciuda dezvăluirilor devastatoare referitoare la fake-ul „Mani pulite”, imaginea lui Di Pietro a fost menţinută în continuare pozitivă. În mod evident s-au folosit pentru aceasta fonduri generoase, iar circarul a fost împins şi-n politică, asigurându-i-se venituri mai mult decât generoase.

L-am văzut pe imbecil într-o emisiune pe Rai 1 (sau Italia 1?) unde spunea că regretă modul în care a acţionat, dar că el a fost cinstit şi că singura vină pe care şi-o găseşte e că a văzut lucrurile prea în alb şi negru. Aproape că-mi venea să sparg televizorul în timp ce ticălosul cel mai mare din istoria Italiei îşi găsea scuze demne de emisiunile pentru casnice nesatisfăcute.

Toată campania anticorupţie de la noi a fost copiată după „Mani pulite”. Aceeaşi supra expunere media, aceleaşi trompete media agăţate de sistem, aceeaşi presiune infernală şi aceeaşi obsesie pentru dezintegrarea clasei politice autohtone. Totul a fost călcat în picioare. Politicienii care ridicaseră capul sau care păcătuiau printr-o prea mare popularitate au fost sacrificaţi, alegându-se cu ani grei de puşcărie. La fel şi oamenii de afaceri deveniţi indezirabili. În timp ce aceştia umpleau puşcăriile, şmecherii ocupau teritoriile sau le vindeau companiilor străine vesele să intre pe o piaţă „re-virginizată”. Politicienii mediocri întorşi „la partea bună a forţei” s-au îmbogăţit. Uitaţi-vă la Videanu, Blaga şi Berceanu, celebra tripletă din vremea băsescului. Uitaţi-vă la Cocoş şi mafia din spatele său. Sau, dacă vreţi, uitaţi-vă la necunoscutul acum Marcel Hoară. Sau, de ce nu, la Blejnar. Fiecare dintre cei care au ştiut să se „orienteze” s-au aranjat.

Problema este că, în comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat la noi, abuzurile comise în operaţiunea „Mani pulite” par demne de „Arici Pogonici”. La noi s-au fabricat dosare din cap în coadă, oamenii au fost condamnaţi pentru motive halucinante, iar unii dintre ei au fost linşaţi în puşcărie. Practic, în toţi aceşti ani am asistat la un neostalinism în Justiţie. Sistemul ajunsese atât de corupt încât au fost arestate familii întregi pentru fanteziile sexuale ale unor procurori devianţi. Falsuri grosolane au fundamentat „dosare” răsunătoare. Întreaga ţară a fost transformată într-un „Arhipeleag Gulag”, pornindu-se ascultări ale aproape întregii populaţii. Miliarde de euro au fost cheltuiţi pe ascultări, filări, fabricări de probe s.a.m.d.

Ceea ce vedem acum este doar faţa vizibilă a aisbergului. Mizeria şi corupţia sistemului sunt infinit mai mari. Dincolo de pagubele incomensurabile înregistrate de proprietatea privată autohtonă, s-au dat adevărate tunuri banilor statului. Mizeria e atât de mare încât implozia sistemului s-a produs nu din cauza unor politicieni care sunt acum incriminaţi (gen Dragnea) ci, culmea, din cauza nesustenabilităţii sale. Fraudele sistemului au ajuns nesustenabile pentru Buget, iar toată aşa-zisa luptă anticorupţie risca să se transforme într-o revoluţie pornită de la firul ierbii.

Schimbarea lui boc cu Ungureanu a fost o ultimă încercare de „spălare” şi menţinere a sistemului. Când s-a constatat că e groasă şi nervii poporului sunt întinşi la maxim, s-a jucat sceneta cu „întoarcerea” lui Oprea. Totul pentru ca imberbul Ponta, bine telecomandat de către sistem, să poată asigura aterizarea lentă. Şi suspendarea lui băsescu trebuie văzută în aceeaşi termeni. De-atunci s-au tot eliberat ciozvârte pentru a potoli dorinţa de răzbunare a oamenilor. Culmea, cruciada pornită împotriva PSD şi întreţinută cu disperare nu este una cauzată de faptul că PSD ar fi un partid neconform! Nu, miza e alta. Ambasada SUA şi Securitatea autohtonă sunt disperate de faptul că votul pro PSD e unul având conotaţii profund anti-sistem, existând riscul ca la apariţia vreunei forţe real anti-sistem, aceasta să fie votată masiv. Iar ceea ce transpiră de pe culoarele serviciilor are darul de a ne mai da o speranţă: inclusiv „majoritatea tăcută”, cei scârbiţi de alegeri şi politicieni, sunt profund anti-sistem.

Realitatea e că un partid cu adevărat naţional, format din personalităţi credibile, ar putea strânge lejer spre 75% din electorat. Acesta este şi motivul pentru care s-a încercat de la Revoluţie încoace discreditarea ideii de „naţionalism”. Împingerea în faţă a lui Vadim s-a făcut din cauză că era o personalitate accentuată, numai bună de luat la tocat şi calificat drept „nebun”, „tembel”, „deviant”. Toate tentativele de partide aşa-zis naţionale au fost unele controlate de servicii. Iată şi motivul pentru care electoratul n-a înghiţit găluşca: în spatele sloganelor goale nu s-au găsit programe credibile şi personalităţi pe care să poţi pune baza. Doar circar ieftini meniţi a compromite ideea de naţional.

Revenind la subiectul anticorupţiei, sondajele care sosesc sunt unele de-a dreptul alarmante. În urma dezvăluirilor, publicul realizează că întreaga luptă anticorupţie a fost una care-a mascat spolierea statului, care a deschis larg baierele pungii pentru interese diverse: ba asigurarea monopolului unor companii, ba achiziţii halucinante de fier vechi denumit „armament”, ba acoperirea unor fraude sau afaceri de corupţie la nivel statal etc. Anticorupţia mioritică a fost câinele care a păzit adevăraţii hoţi organizaţi pe care i-a slujit, fie că aceştia se numesc Ambasada SUA, a Olandei, Germaniei, Angliei etc., fie că se numesc compania X, corporaţia Y s.a.m.d. În spatele luptei anticorupţie s-a declanşat de fapt cea mai mare jefuire a ţării. Oamenii au înţeles asta şi caută ca vinovaţii să fie pedepsiţi.

Picajul procurorilor de la Ploieşti, Oradea sau Braşov se înscrie în strategia clasică de sacrificare a pionilor. Cam la fel cum DNA îi „sacrifica” de faţadă pe procurorii intraţi în vizorul publicului, gen Eva, Papici etc. Lumea însă vrea mai mult şi toţi aşteaptă inculparea adevăratului instrument, anume a Codruţei Koveşi. Însă, cu riscul de a vă dezamăgi, vă voi spune că asta nu se va petrece.

Sacrificiul pe care-l face Plăvanul prin refuzul eliberării din funcţie a nulităţii Lazăr face parte din strategia de apărare a lui Koveşi. Lazăr va fi ţinut la Parchet cel puţin până când lui Koveşi i se va găsi un post care să-i asigure imunitate. Fie că e vorba de postul de Procuror European, fie că e vorba de o victorie tactică la CEDO (ar fi totuşi halucinantă, dar nu imposibilă), fie un alt post înalt. Koveşi trebuie să scape de orice răspundere. E parte a unei doctrine de bază a americanilor: cozile lor de topor devin intangibile. Doar un accident istoric ar putea face să se facă dreptate astfel încât baschetbalista să ajungă acolo unde merită, anume în puşcărie.

Însă, cum bine ştim, evenimentele se petrec într-un mediu controlat. Aşa cum în Iran americanii au preferat să-şi sacrifica ambasada pentru protejarea deviantului şah, la fel şi în cazul problemuţei noastre interne, cazul Koveşi va fi unul de netrecut. Mediocra baschetbalistă se va bucura de protecţia lor la fel cu Di Pietro s-a bucurat toată viaţa de protecţia mâinii lungi a CIA.

E bine să ştiţi cum stau lucrurile deoarece n-are sens să vă amăgiţi cu iluziile. Din păcate, Koveşi e buruiana agresivă şi nedigerabilă pe care trebuie să vedem cum o izolăm, cum scăpăm de ea fără a o distruge. Asta nu pentru că n-ar putea fi distrusă la fel ca orice buruiană, ci pentru că nu ni se dă voie s-o facem. Asta e situaţia.

Dan DIACONU / justitiarul.ro

Loading...

Related posts

1 Comment

  1. ro

    Kovesi nu e nume de roman, Iohannis la fel, Liviu Dragnea v-a legalizat drogurile legale si va invita la inca un microcip oricand, sunteti spurcati si blestemati de toate valorile reale si de toti liderii vostri.

    Romania este cu adevarat o tara demna de suferinta, chin, cancer si ruina cat si denigrare din toate partile, ne-meritand ADN strain. Romanii sunt cu adevarat niste gunoaie umane, niste spurcati ce denigreaza, gunoaiele umane ce incearca doar sa exploateze si incearca sa te traga la nivelul lor, privandu-te de orice, daca esti inteligent.

    In contextul echipelor de psihologi si para-psiholog, formate si din neurologi, pshiatri, persoane din SRI exista o retea ca si o mafie. Aceasta retea de subiecti a devenit o afacere, iti poti da seama cu functioneaza tot sistemul, este, ca si un targ de sclavi. Daca poti infiltra un camin de batrani sau azil din Romania, poti observa cum functioneaza tot sistemul. Sunt persoane innebunite, prin intermediul celor multe microcipuri din ei, care se bâţaie si tot ce mai pot spune este „mami, mami, hihihihhiihihi”, dand din cap si miscand mana intr-o parte si alta continuu (sugestie descriptiva) banii subiectilor fiind astfel spalati la un nivel superior iar ei (subiectii) fiind exploatati fizic, majoritatea, datorita romanilor retardati si blestemati, sunt needucati si nu sunt invatati macar sa scrie sau citeasca, altii la 30 de ani nu cunosc ce varsta au sau in ce data s-au nascut, majoritatea sunt tinuti sub tratament psihiatric si in fiecare an isi pierd din orice control interior al lui asupra lui. Majoritatea reclamelor cu „un camin pentru un copil, cu iubire din suflet”, inseamna, „un camin, sa-mi deschid un network, sa deschid o retea, unde sa introduc camere, sa controlez subiectii, sa-i exploatez, etc”. Foarte multi subiecti sunt transformatti in homosexuali si simple animale de companie si lipsa de umanitate a romanilor, face acest lucru intr-o maniera in care le si rad in nas apoi si ii mangaie pe cap. Detin camere in interiorul anumitor zone (clinici, azile de batrani, camine, ospicii, centre de plasament), cu toate ca subiectii lor sunt privati de somn, privati de mancare, pusi sa se certe continuu intre ei, stand in conditii mizere, lipsiti de caldura suficienta, inghesuiti, sutinuti sa consume frecvent droguri sau li se administreaza fortat, de la mancarea din cantina pana la un tratament privat, in cazul subiectilor mai greu de controlat. De asemenea, in ciuda tuturor acestora, ei detin camere, dispozitive radionice psihotronice (ca si aparatele vandute pe policam.ro in trecut) sau accesul direct pe RFID-urile subiectilor, de catre psihologi ai institutiei respective (prin intermediul unui soft, pe laptop). Ei vor mentine controlul, aducand mai multi subiecti si eliminandu-i pe aceia prea mult microcipati, care nu-i asculta sau care le creeaza probleme, intr-un fel sau altul sau pentru a se absolvi de orice grija. Romania este o tara plina de retardati care nu stie sa-si gestioneze ca de exemplu orfanii, a devenit deja o regula cunoscuta si afimata de foarte multe state, ca orfanii in tarile lor sunt microcipati frecvent. Astfel, cum ai putea acuza un orfan, cu peste 3 RFID-uri in el de un asasinat, daca discernamantul si oricare ratiune se pierde in cazul a peste 70% dintre subiecti de la implantarea inca unui RFID, dupa ce ai creat cauza, poti acuza subiectul ca si-a pierdut discernamantul si a luat-o razna definitiv, pentru a-l exporta intr-un centru unde sa stea toata viata persoanele fara discernamant sau ceva asemanator. Un identificator de radio frecventa. Sunt lucruri reale, sunt lucruri vazute dar prea multi sunt prea retardati sa faca o conexiune sau sunt eliminati si redusi la tacere, ironizati, sunt lucruri existente si in arhiva SRI si sustinute de SRI sau intelligence cat si in orice alta arhiva a persoanelor cu un acces ridicat la informatii. Poti controla, scrie, rescrie, localiza GPS, un smartphone/telefon, pe baza RFID-ului din el sau RFID-ului (cartela?). Poti, daca ai datele activate acest lucru faciliteaza acest proces, in cazul celor microcipati, daca esti intr-o sursa puternica EMF sau a unui camp electromagnetic puternic.

    Reply

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.