Ororile comise de Ministerul de Interne din Romania, sistem politienesc care a trimis la moarte sute de mii de romani – Hidrocentrala de la Vidraru: batuti pana la moarte!

Viata pe şantiere nu a fost niciodată uşoară, iar Vidraru şi Transfăgăraşan nu a făcut excepţie. Civili şi militari lucrau în condiţii de muncă precare şi dormeau în barăci friguroase pline de igrasie, cu grup sanitar la comun. Muncitorii care aveau nevoie de îngrijiri medicale erau duşi la cel mai apropiat dispensar cu basculanta. Aceeaşi soarta o aveau şi cei accidentaţi la locul de muncă, fericiţi însă că au scăpat cu viaţă.

Zeci de poliţişti asigurau liniştea în coloniile muncitoreşti, însă stăpâna absolută era Securitatea. Câţiva securişti aveau birouri permanente în cadrul şantierului şi se ocupau de supravegherea tuturor muncitorilor. Nu exista nici o vizită importantă a vreunui lider comunist sau şedinţă la care acesta să participe alături de oamenii muncii, fără ca muncitorii să nu fie foarte bine verificaţi

Transfăgărăşanul – “drumul spre cer”

Transfăgăraşanul a fost construit în perioada martie 1970 – septembrie 1974 de tinerii îmbrăcaţi obligatoriu în haina militara la 18 ani, de constructorii civili şi militari, de ţărani şi intelectuali, de toţi cei care, într-un fel sau altul, au fost obligaţi să ajungă acolo. Ideea a fost a lui Nicolae Ceauşescu ce a vrut să asigure un drum strategic peste munţi, folosit îndeosebi de militari. Până la construcţia acestuia, Munţii Făgăraşi, în acea zonă, nu puteau fi trecuţi, nici măcar folosind calul. Drumul construit ajunge în apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, la altitudinea de 2042 m şi trece peste 830 podeţe, 27 viaducte. Pentru construcţia lui, a fost necesar să fie dislocate trei milioane de tone de rocă;pentru aceasta s-au folosit 6520 tone de dinamită, din care 20 de tone numai la tunelul Capra – Bâlea. Unul din tronsoanele cele mai dificile ale Transfăgărăşanului este cuprins între Lacul Bâlea şi Bâlea Cascadă pe o lungime de 13 km.

Citeste si:  Alertă militara MONDIALA! România nu are nicio şansă!

Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile şi cu preţul multor vieţi de soldaţi şi muncitori care au contribuit la construcţia lui. Oficial se vorbeşte de 40 de oameni decedaţi pentru ca acest drum să străbată munţii, dar muncitorii, care după aproape 40 de ani mai sunt în viaţă, vorbesc de sute de vieţi omeneşti pierdute. Foarte mulţi au fost suprinşi de stâncile ce se prăvăleau necontrolat, iar o parte dintre ei s-au prăbuşit în prăpăstii. ”Problemele constructorilor au apărut de la primele târnăcoape date în stâncă. Izvoare de apă ţâşneau ca fântânile arteziene, muntele era îmbibat cu apă ca un burete, făcând practic imposibilă continuarea lucrării. Tronsoanele de drum abia răzbite în terenul accidentat erau deseori distruse peste noapte de scurgerile de apă ale izvoarelor. Cele mai multe lucrări au fost efectuate pentru consolidarea versanţilor, dar şi pentru terasamente şi podeţe, utile a direcţiona apa scursă de pe versanţi.Majoritatea utilajelor, pentru a se putea construi drumul, au fost demontate bucată cu bucată şi remontate în vârful versanţilor, pentru că, numai aşa se putea construi, de sus în jos. Exploziile sau puşcarea, cum se spunea, erau momentele cele mai critice pentru constructori.Minute în şir, Valea Argeşului era zguduită de dinamitări şi bubuituri ca în timpul războiului, apoi soldaţii îşi reluau în linişte activitatea. Lanţuri umane erau constituite pentru a lua la târnăcop şi degaja stâncile, dar şi pentru a planta explozibilul ce urma a fi detonat apoi la scurt timp. Cele mai grele perioade de lucru au fost în timpul zăpezilor, când soldaţii erau degeraţi de frig, dar de cele mai multe ori erau surprinşi de avalanşe. ”îşi aminteşte fiica locotenent-colonelului Tăuşan Ioan, detaşat în acea perioadă pe Transfăgărăşan.

Citeste si:  POSTARE SOC A LUI Mircea Badea despre Kovesi: cu*vă, proastă și nespalată. Să-i spunem cine e de fapt cu*vă, proastă și nespalată

Hidrocentrala de la Vidraru un alt mastodont construit în Epoca Ceauşescu

Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani şi jumătate, începând din anul 1960. La data de finalizare, aceasta s-a situat, măsurat la înălţime, aproximativ pe locul 8 în Europa şi pe locul al 20-lea în lume. Hidrocentrala Vidraru cuprinde o acumulare importantă de apă, un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aducţiune, o centrală subterană şi o galerie de fugă. În cei cinci ani şi jumătate s-au realizat volume de lucrări impresionante:s-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 metri cubi de rocă, din care aproximativ 1 milion metri cubi în subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi în subteran şi s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice. Aici se vorbeşte de cica 400 de oameni care şi-au pierdut viaţa.

Loading...

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

x