Omar Hayssam si cele două necunoscute

Cazul Omar Hayssam nu este deloc spectaculos decât cel mult sub două aspecte: cum a ajuns el în vârfurile PSD şi cu ce complicitate a reuşit să fugă din ţară. Altfel subiectul este unul de telenovelă. Că a fost deferit autorităţilor române vineri, 19 iulie, e o chestiune firească, de competenţa serviciilor secrete care şi-au făcut bine temele, după cum se vede. Că preşedintele Traian Băsescu ar fi scăpat un porumel din gură zicând la o conferinţă de presă cum că nu poate să dea relaţii, fiindcă prinderea lui Omar ar fi fost o acţiune neautorizată în interiorul altui stat, neantizează esenţialul, dar rămâne un prilej de speculaţii doar pentru Antena 3.

Lămuririle necesare pentru cei care voiau să le şi audă au venit din partea unui consilier prezidenţial care nu e una şi aceeaşi persoana cu semnatarul acestui text. A doua zi, premierul Victor Ponta a adăugat că acţiunea de capturare a lui Omar ar fi fost în conformitate cu prevederile legislaţiei româneşti şi autorizată de Gevern, dar asta nu îi satisface pe curioşi pentru că şi Băsescu şi Ponta au spus în definitv două adevăruri care nu se exclude, ci doar se completează; ceea ce este autorizat la noi nu este obligatoriu sa fie autorizat si în altă parte. La fel şi speculaţiile lui Ovidiu Ohanesian, fostul jurnalist de la România liberă, sunt interesante doar pentru cei care rămân pe aceeaşi frecvenţă cu Antena 3. Noi rămânem însă la ceea ce este certitudine până la această dată. Şi recapitulăm: Omar Hayssam trebuia să se reîntoarcă în România pentru că mai avea de efectuat 20 de ani de penitenţă în dosarul cu răpirea jurnaliştilor români în Irak.

Am văzut şi scenarii imaginare de genul celor ce trimit la recuperarea unei părţi din averea lăsată în România de Omar printr-un transfer către doctorul Mohamad Yassin. În aceste condiţii, Omar ar fi preferat să revină în ţară luând în calcul reîncarcerarea sa pentru încă 16 ani de detenţie, timp în care boala ar putea recidiva oricum. Da atunci Omar Hayssam nu ar mai fi trofeul serviciilor secrete, cum se spune. Importantă ar fi astfel, după calculele unora, recuperarea averii pentru a o lăsa moştenire celor şapte copii ai săi din România. Să înţelegem că este vorba de acea parte de avere care nu a fost confiscată de statul roman după plecarea lui clandestină din România. Partea de care ar mai dispune Omar ar fi undeva în jurul a 100 de milioane de euro. Această parte ar fi fost legal transferată, nu ştim cu ce titlu, cumantului său Mihai Nasture şi medicului amintit, după cum arată investigaţii al presei. Că afirmaţia lui Traian Băsescu potrivit căreia averea transferată de Omar apropiaţilor lui ar fi greu de trecut în favoarea statului roman a născut şi ea speculaţii e doar ca să deruteze şi să treacă în derizoriu alte aspecte destul de importante, cum ar fi de pildă cele menţionate mai sus.

Când şi cum a făcut Omar această avere? Sub protecţia cui? La vremea aceea, Omar Hayssam era membru remarcabil al PSD şi mergea în suita lui Ion Iliescu reprezentând oamenii de afaceri din România ca fiind unul dintre cei mai prosperi afacerişti români. Ce informaţii avea Ion Iliescu despre afacerile lui Hayssam? Îl lua preşedintele neverificat în delegaţie? Se mai face, de asemnea, speculaţia că Hayssam i-ar putea da nelinişti lui Traian Băsescu în legătură cu dispariţia sa de sub nasul organelor de urmărire penală. Atunci ar însemna că Traian Băsescu ar avea ceva interese legate de persoana teroristului. Greu de crezut însă o astfel de posibilitate, tot aşa cum e greu de crezut şi că Victor Ponta s-ar teme şi el de eventualele dezvăluiri ale lui Hayssam. Că lucrurile vor sta într-un fel sau altul, ele vor fi cu uşurinţă accesate de presă. În ce ne priveşte, rămânem tot la nedumeririle noastre: cum a ajuns Omar Hayssam în vârfurile PSD şi cu ce complicitate a reuşit să fugă din ţară? De Iulian Chivu – Ziarul Natiunea

Loading...
Loading...

Lasa un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.