OLIMPIADA OLIGOFRENILOR

Olimpiada oligofrenilor este o sărbătoare neîntreruptă. Internetul este arena cu fiare în care orice dobitoc își poate sufla mucii peste tastatură. Dacă te pui să citești comentariile scrise după apariția unui articol sau editorial, îți vine să te aliezi cu orice virus care dorește să distrugă umanitatea.

Procentul imbecililor care nu înțeleg nimic (băi, dar chiar nimic, nimic), care răstălmăcesc, salivează, încep discuții off-topic și își surprind creierii supurând în abundență în spațiul virtual, este covârșitor mai mare decât al cititorilor care, mirare mare, s-ar putea să aibe o părere au o adăugire pertinentă la ceea ce a scris autorul. Orice argument civilizat este inevitabil eclipsat de o avalanșă de mizerie invectivă, exprimare gregară sau elucubrație intelectuală. Un Homo Sapiens, în înțelesul primar al acestui termen, nu are nici o șansă de supraviețuire în labirintul fetid al agramaților și al paramecilor de după monitoare.

Fascinantă rămâne însă dorința de afirmare și de dominare a interlocutorilor manifestată de euglenele virtuale. Vanitatea prostului incurabil este o redută invincibilă. Armele convenționale, în speță argumentele, nu ajută în conversațiile cu oamenii care preferă oricând mugetul în locul cugetului. Ignorându-i, le poți da satisfacția că au câștigat, că sunt imbatabili. Atunci care-i soluția? Poate că transformarea cuvintelor în adevărate arme biologice. Totul depinde însă de care parte a baricadei te situezi… De Goran Mrakic

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *