Lobby-ul homosexual: DEZINFORMARE si FRAUDA morala

Societatea noastra e in continua transformare, aproape fortata sa accepte intr-o perioada scurta schimbari ce in alte tari au durat decenii, unele dovedindu-se un dezastru – ceea ce nu ne opreste sa le implementam si aici. In prezent, homosexualii sunt pe cale de a castiga si in tara noastra statutul de victime ale discriminarii, minoritate a carei protectie trebuie prioritizata, cand atatea alte categorii din Romania au cu adevarat nevoie de sustinere. Dar cati dintre noi se informeaza in privinta manipularii grosolane, lipsei de argumente stiintifice si metodelor de propaganda din partea asa-ziselor minoritati sexuale?

Cenzura si ”liberalismul”

Liberalismul a fost – teoretic – conceput pentru a promova libertatile cetateanului ca esentiale intr-o societate prospera si civilizata, una dintre libertatile de baza fiind cea de exprimare. Astazi, liberalismul vestic incepe seamene progresiv cu socialismul; avem categorii victimizate ce trebuie ridicate constant in slavi, opinii interzise si cenzurarea presei cat cuprinde. Neo-liberalii, care repeta papagaliceste sloganuri si clisee preluate de la televizor, s-au transformat in aparatori ferventi ai homosexualitatii, catalogand orice problema pusa in legatura cu aceasta drept ”homofobie”. Ii intalnesti peste tot in mediul online; se erijeaza in noua politie ideologica.

Aceasta politie ideologica nu are nevoie de alt argument decat ”esti homofob” sau ”mesajul tau e homofob”. Ca si ”dreptul femeii de a face ce vrea cu corpul ei”, mantra propagandistilor pro-avort, ”esti homofob” a ajuns sa eclipseze orice argument logic sau dovada adusa impotriva pretentiilor homosexualilor. Se poate asemana cu sloganul din Animal Farm (alegoria lui George Orwell pentru revolutiile socialiste), ”Four legs good, two legs bad”, behait in cor de oi de fiecare data cand o dezbatere ajungea la controverse, facand sa se piarda firul discutiei si linistind pe toata lumea. Este o eticheta, un refuz al dialogului si al compromisului, care ii transforma pe emitenti in ceea ce spun ca detesta – intoleranti, ingusti, fixisti.

In tari ca Marea Britanie sau SUA, un gay te poate reclama pentru ca l-ai numit gay pe un ton nepotrivit, perceput de el ca discriminatoriu. De cand a ajuns discriminare sa numesti pe cineva ce declara singur ca este? S-a ajuns la un nivel ridicol, absurd, de care ei profita fara coloana vertebrala, purtandu-se complet infantil; pentru cei acuzati aceste reclamatii pot avea consecinte foarte grave, de la amenzi pe care nu si le pot permite pana la inchisoare. Oricata rabdare ar avea cineva cu ei intr-o discutie, raspunsurile lor vor fi mereu pline de patos, isterice cateodata si adesea vulgare, desi nu sunt invitati la dialog in aceeasi maniera. Cateva dintre atacurile sau raspunsurile lor preferate:

Ne persecutati cum i-au persecutat nazistii pe evrei;

– Ati vrea sa ne vedeti spanzurati sau sa ne alungati pe o insula;

– Sunteti plini de ura, lipsiti de compasiune si de logica;

– Sunteti fanatici religiosi, inapoiati, adepti ai unei religii pe cale de disparitie;

– Ar trebui sa fiti inchisi sau amendati pentru homofobia voastra, suntei periculosi;

– Cine sunteti voi sa judecati comportamentul sexual al altora, ipocritilor;

– Trebuie sa renuntam odata la regulile artificiale impuse de religie;

– Totul ar trebui permis pentru ca fructul interzis si reprimarea sunt cauzele criminalitatii, nu deviatiile in sine etc.

Aceste devize nu au aparut intamplator; ele nu sunt produsul meditatiei, inteligentei sau originalitatii fiecarui homosexual care le emite – ci o propaganda bine definita si invatata ca la carte, dupa cum puteti vedea mai jos.

Manual de propaganda

In 1989, in SUA, a fost publicat volumul After the Ball: How America Will Conquer its Fear and Hatred of Gays in the 90′s, de catre Marshall Kirk si Hunter Madsen. Obiectivul lor era elaborarea

unei strategii de propaganda, cu scopul de a schimba imaginea pe care americanii si restul lumii o aveau despre homosexuali. In anii ’70 si ’80, homosexualitatea era in mare asociata cu promiscuitatea extrema, virusul HIV si alte deviatii cum ar fi sado-masochismul (o parte din comunitatea homosexuala, asa-zisa Leather Community, a stabilit aceasta magine).

Conform lui Kirk si Madsen, opinia publica putea fi intoarsa folosind trei etape distincte – desensibilizarea, incoltirea si ”convertirea”.  In general, aceasta carte nu mai este aceeptata ca argument in dezbateri, avand in vedere cat este de veche, desi prezinta detaliat strategia folosita de atunci pana in prezent precum si scopurile de atunci, care au fost in mare atinse aplicand-o.

Prima etapa ar fi inclus prezenta ostentativa, ad nauseam, a minoritatii homosexuale in viata publica si in mass-media, pentru ca restul populatiei sa nu mai observe extremismul a schimbarilor propuse, considerand acea minoritate foarte vocala o parte fireasca din peisaj. Ca tot le place comparatia societatii moderne cu ce se intampla in natura, metoda este folosita de unii pradatori care se apropie treptat, de la o zi la alta, de locul unde pasc ierbivorele vizate. Azi asa, maine asa, prada se obisnuieste cu prezenta lor si nu mai fuge, considerandu-le inofensive. Cand ajung suficient de aproape, ataca (prin comparatie, nu ar fi corect sa consideram indivizii in sine pericolul iminent ci ideologia pe care ei vor sa o impuna fara compromisuri). Aceasta metoda a fost pusa in practica din plin, introducand homosexualitatea pe micul si marele ecran pana la saturatie.

A doua etapa e de departe cea mai importanta – incoltirea omului cu vini imaginare, impingerea lui spre a adopta o atitudine de protectie, cel putin la nivel declarativ, fata de homosexuali. Metoda face uz de cazurile in care homosexualii au fost persecutati (atacati fizic, ucisi, marginalizati, concediati) pentru orientarea lor, facand interlocutorul sa se simta asociat in conversatie cu persecutorii daca nu le ia partea. Acuzatia provoaca un raspuns emotional ilogic (cei care se declara impotriva ”drepturilor” reclamate de ei sunt asemanati cu Hitler sau cu tortionarii Inchizitiei), chiar si cand persoanele respective nu au incurajat niciodata violenta, persecutia sau ostracizarea homosexualilor, cerandu-le doar sa se manifeste cu mai multa decenta. Aceasta metoda e pusa in practica in special prin productii Hollywood, un exemplu fiind filmul ”istoric” mincinos despre Alfred Kinsey. Dupa cum explica Alan Watt, opinia cuiva poate fi schimbata prin scene foarte intense din punct de vedere emotional, care se intiparesc in subconstientul privitorului si in timp ii influenteaza perspectiva. Cand filmele si stirile bine alese si prelucrate ii portretizeaza mereu drept victime, dupa o vreme isi pot asuma public acest statut. Odata ce privitorul se simte vinovat de agresiuni pe care nu le-a comis, lucrurile sunt pe jumatate rezolvate.

Mai este doar un pas pana la ”convertire” (transformarea in propagandist convins, mai mult sau mai putin activ) – prin asta i se da de inteles omului secolului XXI ca asa trece in randul lumii, in nefericita categorie numita ”trendies”. I se da de inteles ca nu poate fi promotor al libertatii si armoniei fara sa imbratiseze de tot comunitatea gay, ca va fi mai apreciat si va contribui la binele public daca sustine drepturile reclamate de ei fara rezerve in orice discutie. Ii sunt laudate scopurile si valorile homosexualilor, impachetate in toleranta completa si iubire. Cateva fragmente din volum, traduse liber, trateaza urmatoarele manevre:

Demonizarea opozitiei ideologice:

– Este acceptabil sa numiti oamenii homofobi daca nu sunt 100% de accord cu punctele de vedere, parerile sau comportamentul homosexualilor (pg 23).

– Heterosexualii sunt ca rasa ariana iar cei care sunt impotriva comportamentului homosexual sunt ”nazisti”. Persecutarea homosexualilor este identica cu cea a evreilor (pg 57, 62).

– Faceti ca “agresorii” sa aiba o imagine proasta asociindu-i cu oroarea nazista, in vreme ce ajutati heterosexualii sa vada gayii ca victime si sa vrea sa ii protejeze (pg 221).

– Aratati cazuri oribile de discriminare a gayilor si cereti ca cititorii sa se identifice ori cu idea de toleranta ori cu idea de cruzime ingrozitoare… Descurajati atitudinea agresiva anti-gay numindu-i pe toti cei care se opun ideii de homosexualitate latenta (pg 227).

– Creati o imagine de inapoiate si depasite bisericilor care se opun, ramase mult in urma in ceea ce priveste ultimele gaselnite ale psihologiei (pg 179).

Induceti ideea ca heterosexualii au o aversiune fata de homosexuali pe criterii emotionale, nu intelectuale (pg 166).

Manipularea prin mass-media si eliminarea disensiunii:

– Planul homosexualilor poate reusi prin schimbarea sentimentelor americanilor de rand, si o va face, printr-un atac psihologic planuit, in forma propagandei catre natiune prin mass-media (pg 153).

– O campanie mass-media trebuie sa scoata in relief numai partile bune ale homosexualilor (pg 170).

– Orice stire sau reportaj media care prezinta homosexualii intr-o lumina negativa este plin de prejudecati si fals (pg 54).

– Orice discurs impotriva comportamentului homosexualilor trebuie sa fie interzis sub deviza unui clar si iminent pericol public (pg 101).

Distorsionarea adevarului si a binelui public:

Planul homosexualilor poate reusi prin “desensibilizare”, obtinuta prin reducerea intensitatii reactiilor emotionale anti-gay la nivel de indiferenta completa (pg 153). Ideea principala este sa vorbiti despre homosexualitate pana cand toata treaba devine foarte obositoare (pg 178).

– Propaganda se bazeaza mai mult pe manipulare emotionala decat pe logica, avand in vedere ca scopul ei este sa aduca schimbarea generala (pg 162). Propaganda poate fi nerusinat de subiectiva si partinitoare, nu e nimic in neregula cu asta (pg 163).

– Sustinem ca din motive practice, gay-ii trebuie considerati ca fiind nascuti asa, desi orientarea sexuala, pentru majoritatea oamenilor, pare sa fie produsul unei interactiuni intre predispozitiile innascute si factorii de mediu social din copilarie si adolescenta timpurie (pg 184).
– Epidemia de SIDA trebuie sa fie exploatata pentru a atrage atentia in calitate de minoritate discriminata (pg 225).

– Orice reguli morale legate de sex ar trebui sa fie eliminate (pg 64-67).

Vedem asadar ca acesti autodeclarati experti in influentarea opiniei publice incita deschis la minciuna, nesimtire, insultarea inteligentei altora, cenzurarea presei etc – pe scurt, indobitocirea unor mase de oameni pentru care nu au nicio farama de respect. Aceste tehnici sunt puse in practica si astazi, cu mai multa inversunare si nesimtire ca niciodata.

Zero argumente stiintifice

In Romania nu a fost impusa inca o corectitudine politica stricta, care sa faca imposibila contracararea propagandei LGBT. Insa, spre deosebire de occident, unde efortul este mult mai intens, aici putine voci se ridica persistent impotriva acestei subversiuni treptate. Am ajuns sa ne intrebam apatici de ce mai ies cei de la Noua Dreapta in strada in fiecare an sa faca nota discordanta protestand impotriva defilarii barbatilor cu peruci, tocuri si minijup prin centrul Bucurestiului – in loc sa ne intrebam, cum ar fi normal, de ce ies doar ei. Mass-media in general liberala sustine miscarea LGBT, pentru a ne uniformiza modul de gandire cu cel din occident. Dezbaterile care par sa incline in celalta directie sau se vor neutre sunt populiste si de o calitate foarte slaba, desi au potentialul de a fi memorabile. Sunt invitati ”experti” care invoca argumente ”stiintifice” subrede, profitandu-se de lipsa de informatii a publicului din Romania.

Principalele baze ”stiintifice” ale lobby-ului gay sunt urmatoarele: studiile lui Alfred Kinsey, experimentul lui Simon LeVay si homosexualitatea in regnul animal. Ori, ”stiinta” lui Alfred Kinsey a fost o frauda, lucru iesit la lumina acum multi ani si confirmat de colegii si subalternii lui. Pentru mai multe informatii vizitati site-ul lui Dr Judith Reisman, care a petrecut decenii studiindu-i metodologia viciata si expunand-o detaliat in cateva volume. Kinsey, el insusi homosexual si masochist –  a murit din cauza ranilor pe care si le-a provocat singur – a fost sponsorizat de fundatia Rockefeller pentru a intoarce perceptia americanilor asupra sexualitatii cu fundul in sus (no pun intended). Pretinzand ca foloseste date de la oameni apartinand tuturor mediilor sociale, si in realitate cautandu-si sursele in inchisori, bordeluri, baruri gay si chiar in randurile pedofililor, a ajuns la urmatoarele concluzii:

– Homosexualii constituie10% din populatia globului;

– Doua treimi dintre barbati au avut experiente homosexuale de-a lungul vietii;

– Toate femeile si toti barbatii comit adulter;

– Toate manifestarile sexuale sunt naturale si benefice;

– Copiii se nasc capabili de a se bucura de stimularea sexuala;

– Exista sase grade ale homosexualitatii – de aici si faimoasa ”scara Kinsey”  etc.

Aberatiile lui sunt folosite si astazi ca puncte de referinta si nu sunt contrazise public, in Romania cel putin. Avem prostul obicei de a nu contesta sau verifica atunci cand cineva este etichetat drept expert. In realitate, Kinsey a fost un obsedat sexual care isi sodomiza colegii de ”munca” si era la randul lui batut si sodomizat de ei la cerere; isi prostitua sotia ”in numele stiintei” si tot in numele stiintei facea filmulete pornografice in podul propriei case si in sediul universitatii unde lucra.  A colaborat cu mai multi pedofili care ii povesteau regulat experientele lor cu copiii agresati.  Exista dovezi cum ca pe unii i-ar fi platit pentru asta. Cei care participa la dezbateri publice despre homosexualitate ar trebui sa stie toate astea; in schimb aud numele Kinsey ca eminenta in pseudo-stiinta numita sexologie si nici nu tresar.

Experimentul lui Simon LeVay (si el homosexual, ce coincidenta) a constat in compararea creierelor mai multor homosexuali si heterosexuali, constatand diferente de forma, ceea ce l-a determinat sa emita ipoteza ca homosexualitatea este genetica si omul este homosexual din nastere. Acest lucru e astazi trambitat pe toate drumurile ca adevar universal, desi insusi LeVay a recunoscut ca majoritatea homosexualilor ale caror creiere au fost folosite in studiu aveau SIDA, care produce asemenea schimbari. Studiul nu a fost repetat niciodata. Va sa zica, si acest argument este nul.

Cat despre comparatia cu animalele, e de prisos sa zabovim mai mult de doua secunde amintindu-ne ca in natura exista si echivalentul canibalismului, unele animale mancandu-si chiar proprii pui, precum si activitatea sexuala intre specii diferite, desi mai rar. Daca tot ce se intampla in lumea animala ni se aplica si noua, putem sa aruncam acele hartoage numite legi la gunoi si sa ne urcam in copac.

Am vazut dezbaterea din cadrul emisiunii Nasul, din aprilie 2011, in urma plasarii in mai multe orase romanesti a panourilor infatisand un bebelus pe a carui bratara de identificare scria ”homosexual”. Lucru scandalos si dezgustator, fireste – dezbaterea in sine insa a fost foarte slaba. Daca cineva ar diseca la obiect argumentele aduse de lobby-ul gay (cum Bogdan Mateciuc a incercat dar nu a fost lasat sa vorbeasca prea mult), le-ar demonta teoriile si pretentiile in mai putin de 30 de minute. Cu toate astea, prezentatori ca Radu Moraru, aparent bine intentionat, insista ”sa nu facem seminar, e doar o emisiune TV” si astfel nu permit informarea publicului, reducand totul la argumente religioase, care nu sunt suficiente pentru a convinge pe toata lumea.

Simulacru nesanatos

Medicii confirma faptul ca sexul anal este cea mai riscanta practica sexuala din punct de vedere al riscului de infectie. E un lucru cunoscut ca infectia cu HIV este foarte prevalenta intre homosexuali si bisexuali, motiv pentru care in SUA nu li se permite sa doneze sange. De asemenea, proctologii au vazut multe cazuri curioase (no pun intended) de obiecte intepenite pe colon, pentru care pacientii au avut sau nu o explicatie credibila. Actul este unul invaziv pentru acea parte anatomica, aparand dureri, rani si inflamatii; de aceea multi homosexuali folosesc lotiuni pentru relaxarea colonului, ce nu de putine ori cauzeaza probleme grave de genul incontinentei. Este un abuz asupra propriilor corpuri; daca actul homosexual ar fi natural, el s-ar putea produce fara aceste eforturi si consecinte.

Dar inainte sa exminam riscurile asupra sanatatii, ne putem referi la aspectele evidente: barbatii care fac sex cu barbati si femeile care fac sex cu femei simuleaza un act cu o persoana de sex opus, barbatii substituind colonul organului feminin iar femeile deseori folosind un obiect numit strap-on (care imita forma membrului masculin). Este abslout clar ca in ambele situatii are loc o suplinire, o imitare a actului normal, nu un act original si natural intre persoane de acelasi sex.

Lobby-ul gay si lobby-ul pedofil

Oricat de vehement ar nega aceasta minoritate si sustinatorii ei gresit informati, propaganda homosexuala a fost strans legata de cea pedofila, inca de la inceput. In anii ’70, grupurile au militat impreuna in SUA si pe lista masurilor revendicate oficial de comunitatea gay se afla eliminarea unei varste minime pentru a intretine relatii sexuale, varsta sub care consimtamantul dat de minor, acolo unde exista, nu este valabil, actul fiind considerat viol. Evident, prevederea aceasta a fost stabilita pentru a proteja minorii de abuzuri, si eliminarea ei ar da frau liber pedofililor sa pacaleasca si sa abuzeze copii.

De-a lungul deceniilor, un numar impresionant de activisti homosexuali si-au declarat public sustinerea pentru ”cauza” pedofililor, unii sustinand chiar ca pedofilia si homosexualitatea sunt strans inrudite, multi homosexuali avand o fascinatie pentru baieti tineri. Un eseu scris de Steve Baldwin, intitulat Child Molestation & the Homosexual Movement, contine  un numar mare de asemenea exemple; activistii respectivi nu au fost decazuti din rolul lor de ”ambasadori ai homosexualitatii” sau criticati public de comunitatea pe care o reprezinta. Asta  in vreme ce acea comunitate se mobilizeaza imediat cand o persoana sau un grup de activisti din tabara opusa incearca sa ii puna intr-o lumina proasta. E suficient ca cineva sa arunce cateva cuvinte, sa incerce sa ii discrediteze cat de putin, sau sa exprime o opinie personala negativa, ca sunt pornite campanii furibunde prin diverse mijloace pentru a le baga pumnul in gura ”bigotilor”.

Exista organizatii care militeaza pentru drepturile ”barbatilor care iubesc baieti”, cum ar fi NAMBLA,  care initial a facut parte din ILGA, (nume lungit acum in International Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex Association, pentru ca periodic se adauga cate o alta categorie). Pentru ca ILGA colabora cu NAMBLA si alte cateva organizatii de genul din Europa, si-a pierdut statutul de colaborator al Natiunilor Unite, lucru pe care l-a preferat in loc sa se dezica de acele grupuri – ceea ce iarasi spune multe. Literatura LGBT care trateaza tema relatiilor cu minori e foarte stufoasa; chiar si unele antologii considerate de referinta dedica un loc important acestor scrieri (le gasiti in eseul lui Steve Baldwin). Cu toate astea, lgatura inca este negata vehement de unii homosexuali, in ciuda numeroaselor dovezi ca multi activisti homosexuali tolereaza sau sustin pedofilia.

Nu e clar cine ii pune intr-o lumina proasta si cine ii calomniaza, daca este intr-adevar o calomnie? Chiar ai lor, in public si in repetate randuri. Cu toate astea, nu sufera nicio consecinta si majoritatea gay-ilor spun cu incapatanare ca presupusa legatura dintre homosexualitate si pedofilie e o inventie a celor care li se opun, ca si cand ar fi iesit de nicaieri, nu din declaratiile unor lideri ai lor, facute in publicatii de renume adresate comunitatii gay, citite de sute de mii sau milioane de oameni. Evident, nu au trecut neobservate, dar reactia negativa din randurile lor a fost zero, sau neglijabila, in cel mai bun caz.

In tot acest timp, organizatiile LGBT sunt ocupate protestand impotriva celor care fac respectiva conexiune aflandu-se de cealalta parte a gardului, cum puteti vedea aici, aici si aici, printre numeroase alte exemple. Cu alte cuvinte e in regula cand un reprezentant al comunitatii gay admite sau promoveaza aceasta legatura in public, pe cand alte persoane sunt persecutate daca doar  sugereaza existenta ei.

Cat de tampiti cred astia ca suntem? De cati neuroni e nevoie pentru ca cineva sa isi dea seama ca e vorba de un dublu standard?

Sa luam un exemplu mai recent – pe 17 august 2011 a avut loc conferinta pentru normalizarea pedofiliei, in Baltimore, SUA. Au participat diversi membri ai lobby-ului pedofil,  unii fiind profesori universitari (!) si activisti homosexuali. Printre acei activisti s-a numarat un ins pe nume Jacob Breslow, implicat in diferite campanii si programe LGBT. Acel individ s-a exprimat intr-un mod incalificabil, facand o descriere grafica a actului dintre un adult si un copil, lucruri mult prea dezgustatoare pentru a fi redate mot a mot, pe care le gasiti pe site-ul AFTAH si alte site-uri (grupul  care a organizat conferinta se numeste B4U-Act).  La acea conferinta au fost prezenti si Dr Judith Reisman, care a demascat realitatea din spatele lui Kinsey si a revlutiei sexuale, si Matt Barber, vicepresedinte al Liberty Counsel Action. Au adus un raport detaliat a ceea ce s-a discutat acolo, publicat in mare doar de organizatii pro-familie, pentru ca mass-media, in marea ei majoritate liberala sau conservatoare de fatada,  nu a vrut sa se atinga de subiect. Raspunsul comunitatii gay? In loc sa il renege pe Breslow, sa se dezica de el si imaginatia lui scarboasa (sau experienta, cine stie, prea a dat detalii despre actul pedofil pentru a vorbi doar din imaginatie), au atacat acele organizatii pro-familie ca fiind ”promotoare ale urii si discriminarii”. Cate spune acest lucru, daca nu tot ce e nevoie, despre atitudinea lor?

Organizatiile LGBT pentru tineret

Putem lua doua cazuri concrete, desi cu siguranta sunt mai multe, avand in vedere promovarea de catre homosexuali a libertatii sexuale complete. Organizatia americana GLASS (Gay and Lesbian Adolescent Social Services) ar fi trebuit desfiintata in mod normal avand in vedere ca mai multi membri au fost arestati de-a lungul timpului pentru molestarea minorilor de care se ocupau. Faptul ca acea organizatie continua sa existe demonstreaza complicitatea autoritatilor in aceste abuzuri.

Al doilea caz este cel expus de activistul homosexual Adam Flanders (el insusi arestat pentru abuzarea unui minor), care a trimis o scrisoare acum cativa ani unor autoritati din Maine, privind organizatia OUT, un alt grup local chipurile dedicat ajutarii si consilierii minorilor. Scrisoarea o gasiti de asemenea pe site-ul AFTAH. Descriindu-si experienta ca ”beneficiar” al serviciilor acelui grup, Flanders relateaza o iresponsabilitate completa a personalului, nesupravegherea minorilor care  se intalneau in sediul organizatiei pentru a face sex la toaleta, starea de ebrietatea a personalului, atingeri nepotrivite si avansuri asupra minorilor samd. Aceste lucruri sunt relatate detaliat. Dupa ce scrisoarea a fost facuta  publica de organizatia Mass Resistance, Flanders, probabil dandu-si seama ca face publicitate proasta comunitatii gay (sau aflat sub presiune) l-a dat in judecata pe Brian Camenker pentru publicarea ei. Acuzatia era de defaimare, desi erau propriile lui cuvinte, trimise unor autoritati cu scopul ca ele sa ia actiune impotriva OUT.

Fostii homosexuali, ghimpi in coasta comunitatii gay

 Daca toleranta universala chipurile dorita de homosexuali poate fi rapid demontata de ceva, acel lucru e cu siguranta atitudinea lor fata de homosexualii care reusesc sa revina la orientarea heterosexuala. Desi oficial se spune ca orice orientare este normala si descoperirea pe parcurs a apartenentei la alta e complet in regula, acestia sunt priviti cu dispret, ca niste tradatori, sau mai bine zis dezertori.

Fostii homosexuali sunt adesea acuzati ca au dorit sa isi schimbe orientarea din cauza indoctrinarii religioase sau sub presiunea celor apropiati. Comunitatea gay vede trecerea de la heterosexualitate la homosexualitate ca o eliberare si afirmare a originalitatii, ca o exprimare a identitatii naturale. Reversul e privit ca nenatural, suspect, mai degraba influentat de dorinta de a face parte din majoritate, de a ”fi in randul lumii”. Vax egalitate, va sa zica.

Motivul real? Ei sunt demonstratia vie ca homosexualitatea nu e innascuta si permanenta, cum sustin ei, si tendintele homosexuale pot fi indepartate cu succes. Exemplele lor sunt o adevarata problema si redeschid dezbaterea despre ce anume cauzeaza aceste tendinte, daca sunt mai multe motive, daca au cauze legate mai degraba de mediu decat  de factori naturali.

Ad hominem

O trasatura arhetipala a activistilor LGBT este atacul ad hominem ca raspuns la nedumeririle si preocuparile altor persoane. Membrii organizatiilor pro-familie sunt adesea calomniati, amenintati, injurati, stigmatizati cu tot felul de etichete. A se vedea si amenintarile primite autohton de senatorul Iulian Urban acum cativa ani, cand a luat atitudine impotriva paradei gay.

Iarasi este interesant modul in care un homosexual fraternizeaza imediat cu restul comunitatii gay sau cu o figura publica gay atunci cand aceasta este criticata de persoane care militeaza impotriva lobby-ului lor. Toti pentru unul, unul pentru toti. Mai putin atunci cand o figura publica gay face declaratii controversate, de pilda despre legatura dintre homosexualitate si pedofilie. Atunci, aparent, e fiecare pentru el si nu isi asuma nimeni responasbilitatea de a lua atitudine. In schimb, ”homofobii” cu care discuta sunt indirect vinovati de toate pacatele Bisericii Catolice de la Inchizitie incoace, de crimele nazismului si de toate incidentele violente pe care le-au suferit minoritatile sexuale pana in prezent.

Homosexualii si familia

Imaginea celor care cer  dreptul de a se casatori si a adopta copii,  trambitata constant in vest, este a unor oameni care isi doresc familii ca oricare altele. Insa, in discutii, multi homosexuali se declara impotriva conceptului de familie traditionala si mai ales a monogamiei. Pot fi gasite cu usurinta materiale publicate de activisti gay impotriva familiei si a societatii in care familia este celula de baza. De ce ar vrea sa se casatoreasca, imitand formarea familiilor heterosexuale, al caror mod de viata li se pare inapoiat si opresiv? Daca heterosexualii sunt persecutorii lor,  de ce vor sa le preia ceremoniile si obiceiurile, in loc sa aiba un mod de viata original, mai ales daca nu cred in monogamie? Daca ne gandim putin, ei nu au niciun motiv sa adopte un mod de viata izvorat dintr-o perspectiva religioasa (ma refer la crestinism, predominant in Europa si SUA), vrand in schimb sa corupa institutiile proprii heterosexualilor pana cand valorile absolute sunt diluate si relativismul moral este impus in schimb.

In prezent exista un lobby foarte puternic din partea neo-liberalilor pentru dreptul homosexualilor de a adopta copii. Motivele ar fi ca o viata langa doi homosexuali sau doua lesbiene care intrunesc conditiile materiale e preferata celei din orfelinate si ca e scandalos sa se presupuna ca interesele minorilor (o crestere armonioasa si sanatoasa) ar fi lezate cumva de comportamentul sexual al parintilor. Argumentul principal impotriva acestei teorii (in afara de promiscuitatea si hedonismul ca filosofie de viata) consta in comportamentul foarte vulgar al unora in timpul celebrelor parade, aprobat de comunitatea gay. In Romania nu s-a ajuns prea departe inca, datorita restrictiilor impuse de lege. In tari mai ”civilizate” insa au loc acte sexuale in plina strada, nuditate cat cuprinde, batjocorirea religiei prin diferite costume etc. Cu toate astea, neo-liberalii refuza sa accepte ca cine e de acord cu asa ceva in plina strada, in miezul zilei,  va expune aproape sigur un minor la scene complet nepotrivite pentru varsta lui. In plus, homosexualii sunt, in general, promotori ai pornografiei ca educatie sexuala, a scaderii varstei minime pentru relatii sexuale, a nuditatii publice etc.  Ar trebui sa fim prosti – si nu suntem – sa credem ca cine sustine exhibitionismul in strada va proceda altfel in propria casa.

”Fructul interzis” si proiectia psihologica

Un pseudo-argument al propagandei homosexuale in privinta respingerii homosexualitatii este cel al proiectiei psihologice, de aici si celebrul slogan ”toti homofobii sunt gay”. Mecanismul presupune ca cineva sa isi proiecteze defectele neacceptate (deseori neconstientizate) asupra altor persoane si sa le critice vehement, simtind o eliberare in urma acestui proces. Desi este un fenomen cat se poate de real, el nu poate fi extrapolat pana la absurd, acoperind toate problemele lumii si pe toata lumea care incearca sa le combata.

Ideea ca oricine incearca sa combata un rau sau un lucru pe care il considera rau pentru ca ar fi secret atras de acel lucru practic transforma orice lupta cu baze ideologice intr-o mascarada. Atunci ideea de bine public si de aparare a lui este complet invalidata; toti cei care militeaza pentru incetarea suferintei aduse de trairea vietii in minciuna devin ei insisi mincinosi care incearca sa scape de proprii demoni. Pe acest sistem, cine critica uciderea oamenilor are fantezii criminale si cine incrimineaza pedofilia este de fapt un pedofil care nu se accepta. Acest rationament a fost emis recent pe un forum de o persoana homosexuala, care sustinea ca, avand in vedere agresivitatea romanilor impotriva pedofiliei, nu s-ar mira sa afle vreodata ca Romania e printre tarile cu cei mai multi pedofili din lume.

Cei care arunca aceasta pastila scapa din vedere un lucru – daca defectele pe care le criticam sunt  obligatoriu oglinda celor noastre, asta le aribuie si lor automat etichetele pe care le infiereaza constant: intoleranti, fixisti, fanatici, plini de ura. A, si sa nu uitam… ipocriti. De Maria – FrontPress.ro

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *