Manifestările publice, desfăşurate în această săptămână în Ungaria, în cadrul sărbătoririi Zilei Independenţei, au fost marcate pentru prima dată în istoria recentă a ţării de sloganuri clare împotriva politicii Uniunii Europene şi a „capitalului străin”.
Ţinând cont de gradul de popularitate al actualului Guvern Viktor Orban şi de succesele sale economice indiscutabile, conflictul dintre Budapesta şi Bruxelles poate să crească, atrăgând în orbita sa şi alte state din Europa Centrală şi de Est.
În primăvara anului 2014, în Ungaria urmează să aibă loc alegeri legislative, iar opoziţia de centru-stânga deja s-a grăbit să-l acuze pe prim-ministrul Orban şi pe susţinătorii lui de încercarea de a folosi Ziua Independenţei în scopuri electorale. Însă, de fapt, Viktor Orban evaluează mai puţin decât alţi politicieni maghiari faptele istorice în funcţie de conjunctura politică. Până şi cariera lui politică din anii 1980-1990 a început tocmai cu criticarea dură a Uniunii Sovietice şi susţinerea drumului independent al statului ungar.
Ce-i drept, în Ungaria de atunci, care năzuia la aderarea cât mai rapidă în UE şi NATO, nu se auzeau lozinci împotriva Bruxelles-ului. Dintr-o singură cauză: atunci nu era ce critica. Imaginea Uniunii Europene tocmai se năştea atunci la Maastricht, în loc de euro funcţiona ECU, iar principalul merit al integrării europene consta în posibilitatea de deplasare fără vize prin Europa. Aderarea Ungariei la UE în 2004 a reprezentat un succes pentru toate guvernele maghiare din ultimii 15 ani.
Însă deja peste câţiva ani, euforia din Ungaria şi din alte ţări vecine a fost înlocuită cu o nelinişte crescândă şi o nouă escaladare a spiritelor naţionaliste. S-a dovedit că Uniunea Europeană nu numai că nu este capabilă să dea un nou impuls sferei socio-economice, ci a privat într-un fel statele est-europene de unele realizări obţinute în epoca socialistă: în domeniul industriei, agriculturii, pieţelor tradiţionale de desfacere a mărfii. Ungurilor, polonezilor, cehilor, slovacilor (iar din 2007 şi românilor şi bulgarilor) li s-a cerut, de fapt, să renunţe la economiile cu orientare naţională, la independenţa comerţului şi politicii externe, la tradiţiile culturale şi naţionale. Iar din 2009 s-a mai adăugat şi „strângerea curelei” de dragul salvării ori a grecilor „îndatoraţi”, ori a burghezilor germani, ori a birocraţilor de la Bruxelles. Aşa că nemulţumirea crescândă a locuitorilor din aceste ţări este absolut justificată.
De Piotr Iskenderov – Vocea Rusiei
SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:
ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!
Mai multe DETALII găsiți aici: SUSȚINEȚI PROIECTUL "NATIONALISTI.RO".
DONEAZĂ MAI JOS:
