Drumul spre KIKINDA e pavat cu SCUTURI…

… Evident, scuturi de jandarmi. Când am stabilit amicalul cu OFK Kikinda în urmă cu două săptămâni nu ne imaginam că autorităţile din ţara vecină ne vor întâmpina ca pe niște vandali în excursie. Chiar dacă râvna poliţiei sârbe este binecunoscută, nu ne puteam închipui că un meci amical poate stârni reacţii atât de ciudate.

În momentul în care am văzut centuria de țestoase la graniță, ne-am dat seama că pleșcavițele la care visam vor avea aromă de carapace. Ceea ce era prevăzut să fie o excursie relaxantă s-a transformat subit într-o escortă marțială. Am încercat să le explicăm că nu facem parte din gașca lui Ragnar Lothbrok și că nu avem intenția de a prăda și incendia Kikinda, dar am primit clasicul răspuns: „Noi doar ne facem datoria. Sunteţi suporteri și reprezentaţi o masă critică periculoasă, predispusă la incidente.” E ca și cum ai merge în vizită la un vecin, iar acesta te-ar servi cu o cafea purtând o bardă la brâu şi un cuţit între dinţi. Mă întreb dacă le-a spus cineva forţelor de ordine că războiul civil din fosta Iugoslavie s-a încheiat de mult…

Se pare însă că jandarmii sârbi au primit niște „recomandări” foarte călduroase din ţară vizavi de noi, motiv pentru care ne-au percheziţionat ca pe nişte traficanţi mexicani. Am avut ocazia să admirăm şi nişte exemplare canine de excepţie în timp ce ne snifuiau bordurile şi banchetele în căutare de substanţe interzise. Nemulţumiţi că au găsit doar beri, sucuri şi pufuleţi, poliţiştii ne-au încolonat şi ne-au condus direct la stadion. Cine a avut tupeul să schimbe nişte euro în dinari pentru a-şi cumpăra de mâncare sau de băut – ghinion.

Când am ajuns la stadion, am primit un mesaj de la preşedintele clubului OFK, fostul portar internaţional Dragan Žilić. Evident, am fost dus până la dânsul cu escortă. Acesta mi-a spus deschis că aşa ceva nu s-a văzut la Kikinda de ani de zile, sau poate chiar niciodată. Oamenilor de acolo pur şi simplu nu le venea să creadă că 400 de oameni au fost în stare să vină dintr-o altă ţară pentru a încuraja o echipă din liga a cincea într-un amical. Când le-am spus că suntem însoţiţi şi de nişte bucureşteni şi nemţi, şi-au făcut cruce. „Noi nu ştim ce să facem pentru a aduce lumea la stadion, fotbalul sârbesc este într-un colaps total”, a recunoscut cu amărăciune domnul Žilić. Un jandarm avea aceiaşi nedumerire, întrebându-mă cum e posibil ca atâţia oameni să se deplaseze pentru un amical? „Unii de-ai noştri au fost curioşi să vadă cum e prin Serbia, au venit să se relaxeze în week-end”, îi spun. „Nu prea aveţi ce să vedeţi pe aici”, mi-o reteză scurt. Am constatat cu dezamăgire, şi nu pentru prima oară, că sârbii s-au specializat în arta de a-şi face antireclamă.

Gazdele au fost însă încântate de prestaţia noastră. Ne-au aplaudat de câteva ori, iar jucătorii lor au venit să ne salute şi să cânte alături de noi. Nu au evoluat niciodată în faţa unui asemenea public. Cuprins de entuziasm, un fotbalist sârb şi-a aruncat bluza de trening în tribuna ponosită a stadionului „Gradski”. Din păcate, toată această manifestaţie de bucurie şi prietenie a fost eclipsată tocmai de cei care ar trebui să menţină ordinea. Cred că în cel de-al doilea Război Mondial Kikinda nu a fost apărată cu atâtea efective. Doi băieţi din galeria timişoreană au fost reţinuţi şi duşi în faţa judecătorului pentru că au aprins o torţă. Au fost amendaţi şi încarceraţi, un gest care a tras o cortină neagră peste întregul eveniment. Scuza jandarmilor că-şi fac doar datoria şi aplică legea suna efectiv ca naiba în contextul dat. Când îţi vin 400 de oameni dintr-o altă ţară şi îţi cântă de două ori „Kosovo e Serbia” pe stadionul tău şi tu îi bagi pe doi dintre ei după gratii pentru o torţă, nu poţi fi decât incredibil de nesimţit. Sincer, m-am simţit extrem de jenat din cauza acestei râvne stupide şi complet inutile. Faptul că echipa noastră a pierdut cu 2:1 aproape că nu a mai contat.

Am părăsit Serbia cu un gust amar. Din cauza comportamentului forţelor de ordine se poate ajunge foarte uşor la generalizări jignitoare faţă de toţi sârbii. Evident, nu avem ce să le reproşăm organizatorilor, pe care îi aşteptăm într-un viitor apropiat să ne fie oaspeţi, dar cel mai probabil mulţi dintre noi nu vor mai călca pe acolo în calitate de suporteri. Le mulţumim celor de la OFK Kikinda şi îi aşteptăm la Timişoara.

Dacă tragem o linie şi facem totuşi abstracţie de prezenţa jandarmilor, care au fost omniprezenţi, putem spune cu rânjetul pe buze că totul a fost minunat. De Goran Mrakic

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *